Jurnal

Facem parte din octava cosmică prin care s-a manifestat Creatorul însuşi. 
Lumea noastă este însumată în cea a sistemului solar, apoi galactic, a Universului vizibil, cunoscut până la dimensiune de corpuscul care călătoreşte pe o undă. În stadiu actual al ştiinţei, a cunoaşte structura umană a dus spre descifrarea tainelor din univers. Acelaşi Nosce te ipsum. 

,, Totul este analog: A cunoaşte secretul celulei înseamnă a cunoaşte secretul lui Dumnezeu. Absolutul se află pretutindeni. Totul se află în tot. Metoda analogică străluceşte aici, în toată splendoarea sa.”( Papus :,,KABBALA, Tradiţia secretă a Occidentului”).Cartea a fost editată în 1892, la Paris. Iar acceptarea acestei idei , era departe de a fi asumată nu numai de către oamenii obişnuiţi ci şi de către cei de ştiinţă. După 1900 a descoperit Max Planck CUANTELE:sau SECRETUL CELULEI de care spune Papus in 1892. 
Vechile scrieri erau basme, acum sunt studiate …la microscopul cunoaşterii. Că există şi o altă forţă , în afară de cea gravitaţională şi anti,că orice are şi oponentul ei, a cărei cunoaştere este necesară, altfel Legea nu este completă, începem să înţelegem şi să acceptăm cu mai multă claritate. 

Dar, totul face parte dintr-o structură imensă de potenţialitate, primă şi ultimă , căreia nu putem decât să-i spunem, cu smerenie: Dumnezeu. Cred că ,la orice nivel de manifestare a Sa, El şi-a însemnat creaţia. Şi acesta este un ajutor imens, mai ales pentru lumile cele mai îndepărtate de El în clipa când Il descoperă, în neantul uitării lor. 
Aceasta este iubirea totală , în care ne lăsăm cuprinşi şi aşa începem să o manifestăm şi noi. Înţelegând cât de măreţ şi strălucitor şi total este El şi are grijă de tot, într-o ordonare perfectă. 

Când percepi asta, apare şi ne cuprinde, mai mult decât visam noi vre-odată că este posibil, fiorul unei unde de iubire, îmbinată cu o recunoştinţă fără margini. Primeşti totul şi nu dai decât poţi tu, dar din aproape în aproape, gândul la El, face ca unda dinspre tine să capete tot mai multă vigoare. Tot datorită Constanţei Lui este, dar ne lasă să credem că şi noi facem ceva. Noi , numai primim de fapt, lăsăm Iubirea să se manifeste, atât. Ea există, potenţial , în noi iar Cerul se regăseşte într-o formă care Îl oglindeşte conştient. . Acest potenţial trebuie trezit. Şi asta este voia omului. 

,,Ştiri” despre ceea ce cuprindem avem din când, acele intuiţii, doruri sau, şoapta îngerilor, cum spuneam cândva. 
Asta se întâmplă şi prin Reiki, care a fost , o undă de ajutor. Dar, nu este suficient, mai ales în stadiul în care s-a ajuns acum. 
Venind spre tine, tu trebuie să fii capabil să o primeşti. Să fii la o stare vibraţională fără ,, interferenţe”, altfel, transmisia se întrerupe şi nu mai ştii cine eşti, unde eşti, pentru că vechea structură a fost înlăturată, chiar dacă nu în totalitate. Unii, se agaţă de ceea ce le-a mai rămas, pentru că aşa cred ei, se recunosc. Eroare. 

Făcându-ne auto-tratament , zilnic ,la început, normal că rămânem pe ,,recepţie”, că ne transformăm fizic, psihic şi apar percepţii sau potenţialităţi, despre care citeam în cărţile de Basme sau vedem că le au ,, cei aleşi”. Ni se tot spune, şi repetă că toţi le avem. Da, le avem, această afirmaţie este necesar să fie acceptată fără umbră de îndoială. (este un pas imens). 
Că le manifestăm diferit, este doar din necunoaşterea noastră, atâta tot. Nu este o vină , până când, conştientizând ceea ce avem , nu folosim. 

Aici, intervine consecvenţa. Lucrând mereu, meditând, ajutând pe alţii, care vin spre noi, devenim din ce în ce mai conştienţi de ceea ce suntem, aici se produce o schismă: Unii zic că au ajuns la capăt, alţii sunt zăpăciţi de noua stare şi nici nu fac vre-un efort de auto-cunoaştere, la urma urmei. Aceste schimbări sunt din ce în ce mai dure, provoacă suferinţe, chiar schimbarea mediului exterior. Nu mai rezonezi cu colegii de serviciu (clar, ei nu au nici o vină, dar unii , cu ocazia noilor percepţii , încep să vadă şi să judece , de parcă ar fi la Hagga), nu mai rezonăm cu omul de lângă noi, care ni se pare că s-a transformat şi spunem, senini, că nu-l mai recunoaştem, începând şi cu enumerarea motivelor. 

Suntem în vechiul nostru habitat, în care ne-am complăcut. Motivele sunt multe, diverse, traversând vieţile noastre. 

La un moment dat, asta aduce Reiki în viaţa noastră, inevitabil. Nu am cuprins toate aspectele, pentru că, ele sunt atâtea câte persoane caută să se cunoască. Dacă la început pare uşor şi frumos, extaziant chiar, ei ,bine, pe parcurs, NU mai este. Am să repet mereu asta. 

Sau, se ajunge într-o stare din care crezi, organic, psihic, că nu mai poţi face nimic, totul nu mai are nici un sens sau valoare, că tu te mişti cu încetinitorul sau , cumva, dezlânat sau…în reluare.. Ce mai, o nouă formă de boală, care are ceva din toate cele vechi dar încă nu este în nomenclatorul medicinii tradiţionale, dar care pe tine te termină. 

Ei, bine, este o stare pe care am întâlnit-o citind Vieţile Sfinţilor Părinţi, trăind-o şi eu din plin , şi pe care o văd din ce în ce mai ,,acută” la cei din jur, fie ei reikişti sau nu. Este primul pas , spre ceea ce se numeşte: deznădejde. 

Ştiţi punctul final: dezicerea de Dumnezeu, de Creaţie, de Tine însăţi, pentru că nu te mai recunoşti. 

Asumarea Luminii Divine, primirea Iubirii în noi, nu este simplă, de azi pe mâine şi gata, supermani sau sfinţi. Reiki îţi arată starea, te pune pe lungime de undă dar…conştientizarea şi aprecierea sunt ale tale, de la intelectul tău până la întregul tău tot. Noi avem nevoie de ..a şti”. 

Da, aşa este dar, nu cred că poate spune cineva că duce lipsă de informaţii. Nu cred lucrul acesta. Nu ai bani să cumperi o nouă carte, ţi-o împrumută cineva ,, întâmplător” ( apropos de acest lucru. După o perioadă ceva mai mare de timp, am hotărât să mă duc la un grup de Reiki.. Am amânat de două ori dar, cum ştiu că este bine să faci ceea ce ţi se tot repetă, ca idee , care tot vine şi vine, am zis:gata! Ok, mă duc. Am stat o oră, a fost bine, grupul era frumos, acei oameni care sunt la început de drum , cu emoţii şi faţa strălucind sunt superbi 
.Aşa gândeam atunci, aşa gândesc şi acum dar, nu îi mai las în acea necunoaştere a ceea ce îi aşteaptă. 

Bine, că mulţi nu vor percepe greutatea căii şi a încercărilor prin care vor trece, asta este altceva, că se vor uita… gândind că le pui piedici ca să fii tu unicul, şi asta se poate, adică posibilităţi din acestea sunt nenumărate). 

Şi, la un moment dat, o doamnă din spatele meu m-a întrebat ceva, ce nu înţelesese bine.I-am răspuns şi, în prima pauză, stăteam deja la o terasă (făcuse cursul respectiv, venise aşa…) de parcă de asta veniserăm amândouă, să bem o cafea... Ce a fost mai drăguţ e că la un moment dat , a spus că ar vrea două cărţi, că le caută de ceva timp. Le aveam într-o sacoşă. Nici în ziua de astăzi, nu ştiu de ce le-am luat cu mine, evident că aveam un motiv, dar…erau cărţile pe care le voia. Punct, că nu mai este nimic se spus. Lucrurile se întâmplă şi gata. Tu trebuie să fii atent şi să înveţi să asculţi. Nu este deloc uşor. 

Oamenii vor să vadă culori, aure, să audă sunete, voci. Această percepţie este darul suprem, este firul direct cu dorul Inimii tale de eoni. Aşa învăţăm să- L manifestăm pe Dumnezeu, doar aşa, Ascultând. Aceasta este marea lecţie a smereniei, a ascultării, a tăierii voii proprii. Evident că tot de la părinţii athoniţi am învăţat, citind, meditând la ceea ce transmiteau ei, dincolo de slova scrisă. 
Şi ţi se explică clar, în mii de feluri, dar, rezumatul este cel de mai sus. 

Nu poţi înţelege ceva , dacă tu vorbeşti într-una şi nu asculţi ceea ce spune persoana din faţa ta. Dacă eu mă tot extaziez în faţa culorilor percepute şi tot explic ce minunate, ce frumoase, ce nemaipomenite sunt, cum să fie loc şi de altceva? Aici rămân, până culorile se vor estompa, vor deveni terne şi atunci vom considera că nu mai suntem demni, sau mai ştiu eu ce trece prin cap unora.

Pun mâna să-şi facă auto-tratament numai pentru a reveni la cele culori sau, intră în depresii, afectându-i şi pe cei din jur. 

La fel şi cu , mai nou, channelingurile, sau cu ghicitul în cafea, în cărţi …etc. Rămânem cantonaţi, pentru o perioadă, la o anumită Lume de Lumină( deci nu spun malefică, care există, dar nu asta vreau să scot în evidenţă acum), ci cât de uşor şi nesăbuit pierdem ceea ce ni se dă, şansa de a-L cunoaşte. 
Cum ar fi să vârâţi mâna într-o oală cu apă clocotită? Nu o facem că …nu vrem concediu medical , nu? Sau cine este persoana care şi-ar invita prietenii cei mai dragi, când vin la ea ,să se purifice”prin acest procedeu, cu apă clocotită? Sau să ni se ofere nouă această ..binecuvântare” când ne ducem la cineva? 

Şi dacă noi, oameni raţionali, nu o facem cum credeţi că o va face Tatăl din ceruri cu noi, atunci când vrem , când cerem , când dorim Lumină, multă, multă şi cât mai repede, cu toate atachamentele?! 

Credeţi că El nu ştie cât putem duce, ce piatră suntem şi nu lucrăm cu noi înşine?! Sau inteligenţa Lui şi Voinţa Lui sunt cumva limitate , aşa că…hai să-I spunem noi. Ştiu că nimeni nu gândeşte aşa, ne e şi frică să o facem, este o impietate, dar acţiunile noastre asta dovedesc din plin. Asta se vede de sus. Evident că nu se ia după capul nostru, altfel am fi deja o planetă cu mulţi internaţi prin spitalele lumeşti, cu o formă necunoscută de boală. 
Suntem copii plecaţi pe drumul cunoaşterii. 

Ştiu că mulţi ştiu deja tot ceea ce am scris eu aici, cu mult mai multe aspecte. Le-au remarcat şi, au trecut mai departe, considerându-le neesenţiale pentru ceea ce vor ei. 

Citeam undeva că cea mai bună stratagemă a luciferienilor, este să te facă să crezi că nu există. Aşa este. Sunt şi ei pe aproape şi cum prind momentul, cum ,, te monitorizează”.Şi , devii ,,important" în proprii tăi ochi, te laşi admirat, înjurat, numai să fii în faţă. Este doar un aspect, sunt şi altele, toţi le trecem după cum ne este felul slăbiciunilor. 

Eu mă înfricoşam şi mă consideram nedemnă de tot ceea ce mi se da. Eroare. 
Era o formă bine, bine ascunsă de Mândrie, pentru că în primele două- trei straturi ale percepţiilor mele, eu aşa apăream dar… în profunzime…nu mai era aşa. Ba mi se părea, alteori, că sunt nedemnă de cât primeam,ba mă bucuram cât de iubită sunt. Şi mi se repeta, cel puţin odată pe lună că stau prost cu capitolul mândrie, că am, că sunt tributară acestui sentiment care deţine supremaţia în ierarhia păcatelor. Am negat odată, de două ori, a treia oară…am stat şi am început analiza. Era şi timpul. 

Recunosc , că am avut şi un ajutor uman, pe aproape, căruia îi sunt recunoscătoare. M-a lăsat să-mi arăt toţi demonii din mine, ba mi-i mai arăta şi el,din când în când. Pentru că este greu să te vezi pus în faţa lor şi să accepţi că, sunt o parte din tine. Aşa că, erau etape pe care le parcurgeam, inundată de lacrimi de pocăinţă, urmate de răzvrătiri şi mânii cum nu credeam că pot să am. Nu mi se spuneau toate astea direct, pentru că trebuia să învăţ singură limbajul cunoaşteri, ci prin e.mail, de genul : ,,Când Regina vrea să devină Rege”. Atât. 
La început, săream ca arsă, că nu şi nu…că e nedrept, că uite câte dovezi am… 

Biet spirit uman…aşa învăţăm, acceptând cât de frumoşi suntem creaţi prin iubirea lui Dumnezeu şi a creatorilor celeşti.. Altfel , mai ales acum, majoritatea, pierdem nădejdea de mântuire, la unii fiind şi ultima şansă. 
Să nu credeţi că este uşor. Dar, bunăvoinţa noastră contează mult. Bună-Voinţa - două forţe dumnezeieşti pe care le avem mereu aproape, două Ierarhii Cereşti. Dacă nu aveţi încredere în Dumnezeu, mai bine renunţaţi de pe acum. 

Nici-nici. Nu veţi fi decăt ..Căldicei”. Şi riscul este de a vă pierde definitiv Sufletul, pe care ar trebuie să ştim în fiecare secundă, pe unde e. 

Se mai pierde, se mai fură,îl dăm şi singuri…Adaug, că în cartea ,,Suflete la preţ redus”, cele mai bine plătite , erau cele ale credincioşilor. Tragem singuri concluzii. 

De abia ceea ce v-am spus acum , constituie frumuseţea Reikiului, Calea pe care o descoperi, vindecându-te pe tine însăţi, de la nivelul fizic la cel spiritual. Dar, cum avem mai multe corpuri, structuri energetice, şi ele devin nivel fizic la rândul lor în cunoaştere şi, este ceva mai greu de lucrat cu ele, pentru că suntem pe un tărâm mai necunoscut, dar dacă vom vrea cu adevărat, singurul ţel fiind atingerea desăvârşirii noastre divine, cât şi cum vom cere,vom fi ajutaţi, îndrumaţi. 
Răsplata doririlor noastre , va fi vizibilă.