Translate

duminică, 30 iunie 2013

Puterea interioară



Atitudinea – transformată în obișnuință-, față de cauza unui accident, a unei boli sau chiar a unei banale dizarmonii, AFECTEAZĂ perioada de însănătoșire. Gândul: ,,sunt bolnav”- îmbolnăvește ! pentru că celulele organismului gata de acțiune pentru însănătoșire, primesc o comandă contrară. Ne obișnuim cu boala, ne predăm ei. O considerăm moștenită, genetică, sau ca o ,,plată” pentru cine știe ce năzdrăvănii făcute cândva. Am fost obișnuiți, INTOXICAȚI cu acest gând care a devenit stare. Și este dificil să înlăturăm sute de ani de asemenea credințe depozitate nu numai în emisfera dreaptă ci și în genele pe care le moștenim. Activate apoi prin familia în care ne naștem, în primul rând.

NIMIC nu este întâmplător!!! Iar pentru început e necesar să fim atenți SINGURI la viața de zi cu zi. Sunt din ce în ce mai REALE acele ,,semne”-aparent banale. Amuzante de-abinelea uneori: am văzut o bătrânică cu usturoi pe care îl dădea și ieftin și arăta și bine (și/și). ,,Impulsul a fost să cumpăr. Apoi am simțit o .... dezicere, o ,,lene” : las* că nu am nevoie chiar acum! După câtiva pași , am respirat cu putere și am devenit curioasă, recunosc că și cu o oarecare strângere de inimă. Nu este prima dată când trec prin asemenea momente. Iar a învăța să ai reacții pe moment, se ,,învață”. A fost și acum la fel. Am găsit ....pește care arăta grozav. Am luat și bineînțeles că mi-am amintit că nu am ...usturoi. Pare banal?! Nu este, nu vă amăgiți singuri. AM MULȚUMIT BĂTRÂNEI din toată inima mea. Am și căutat-o. Nu am mai găsit-o. Dar faptul că am păstrat ACTIV acest al câtelea simț vrem noi să îi spunem ESTE EXTREM de important. E O LEGĂTURĂ CLARĂ, CARE DEVINE TOT MAI PUTERNICĂ PENTRU COMUNICARE. Așa că, pe o ploaie puternică, destul și de rece, când să traversez strada, a oprit o mașină și a deschis portiera o veche cunoștiință care m-a dus și acasă. ( își schimbase un pic ...traseul, așaaapur și simplu). Banalități?! Nu !!! pentru că am primit și o informație care îmi era necesară.

Este primordială observarea și aplicarea acestor concidențe pentru ca apoi să devină sincronicități. De un real ajutor. Pare banal dar știu că este una din modalitățile prin care învățăm să OBSERVĂM și apoi ne vom și orienta mult, mult mai simplu. Trebuie să fim elevi buni și silitori. Nu se poate dintr-o dată. De asta sunt convinsă. Dar atunci când realizăm că nu am ,,ascultat” ne putem cere iertare și darul va reveni. Ei! Aceasta nu o poate face nimeni pentru noi, în locul nostru. Decât așa.... să își expună public ,,pățaniile”.

Forța cu care gândim acum este mult, mult mai mare decât a oamenilor din epocile anterioare. Am învățat să scriem, să citim – s-a dezvoltat o capacitate pe care cei de dinainte nu o aveau. Multitudinea de informații înseamnă să devenim conștienți DE CE au apărut ele în viața noastră. Și ajungem la ,,atitudinea interioară” , când ne întrebăm ce avem de făcut. Nu e simplu, pentru că, de obicei, ajungem să ne întrebăm asta  când energia ne este ,,ocupată” cu dizarmoniile din jur.

Cui nu i-a părut măcar odată rău că nu și-a ascultat instinctul?! Tuturor. Și repetăm mereu și mereu până apar dezamăgirile. Față de noi sau față de ceilalți. Găsim așa o modalitate de a ne fi nouă înșine cel mai mare dușman, chiar dacă nici prin cap nu ne trece asta.

Cu cât folosim mai mult creierul cu atât funcțiile lui, activarea lor este mai mare. Apar și altele de care devenim răspunzători. Iar asta înseamnă să ne deprindem ,,a gândi”. A aduna informații cât mai complexe asupra a ceea ce dorim a ȘTI.
Înainte ,,ne aduceam” aminte că am avut noi ,,intuiții” după o perioadă mai mare de timp. Cu cât devenim mai conștienți de ele, cu atât timpul se scurtează. Aici intervine ,,credința” fiecăruia. Sau...lașitatea! Pentru că am fostdeterminați să nu avem încredere în noi, că noi nu putem gândi și acționa decât după norme bine stabilite ....de alții. Mulți se simt ,,părăsiți” când pricep că devin ei înșiși răspunzători. Apare și o stare de ,,însingurare”. Apar mult mai multe decât pot scrie acum, unele de-a dreptul aiuritoare. NU NE VINE SĂ CREDEM CĂ MULTE SE POT REZOLVA ATÂT DE SIMPLU! ,,ne stă mintea în loc” și dăm nepăsători din umeri.
Am învățat să respect fiecare religie, credința fiecărui om. Au fost păstrătoarele ,,credinței în suflete” – dincolo de tot ceea ce au mai făcut.


Acum însă timpurile sunt altminteri. Cred  că se așteaptă mult de la fiecare în parte, pentru a deveni ....Ei, de aici începe epopeea fiecăruia. 


.... Vă recomand o carte minunată: ,,Profețiile de la Celestine” de James Redfield, pe care o găsiți și pe scribd.

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu