duminică, 16 octombrie 2016

Copii – universul părinților



   Copilul este ca lutul în mâinile tale, ai responsabilitatea de a-l modela frumos.

Suntem pregătiți să ne educăm copii?! Suntem dispuși să ne educăm pe noi înșine?! După câte informații absoarbe fiecare s-ar spune că da. Numai faptul că ne dorim și conștientizăm asta este un uriaș pas. Dar încă tot marionete suntem. Știu, nu realizăm asta pentru că AȘA trăim. Din sânul familiei, apoi a școlii, a serviciului primim anumite coordonate comportamentale pe care doar le aplicăm.
Nu ne regăsim încă nemurirea din noi. Dar o căutăm mereu: ochii copiilor noștri, ai celor dragi ne-o oglindesc atunci când avem nevoie de ea.
Viața e făcută dintr-o multitudine de clipe magice iar tot ce avem noi de făcut este să vedem magia, doar așa  suntem deschiși să învățăm ceva, în fiecare clipa.
“Poți să faci absolut orice îți dorești. Am încredere în tine. Știi tot ce ai nevoie să știi. Ești atent la tot ce se întâmplă în jurul tău. Știi ce e mai bine pentru tine. Meriți tot ce e mai bun.”
Am încredere în tine. Te descurci foarte bine întotdeauna, în orice împrejurare.
Sunt foarte mândră de tine. Am încredere în tine. Mă faci să mă simt fericită.
Îți mulțumesc că m-ai ales să fiu mama ta (că ai ales să fim părinții tăi). Imi (ne) faci viața foarte frumoasă.


5 minute în fiecare noapte vorbește în șoaptă atunci când copilul este în somn profund.
De fiecare dată, începe prin a-i spune cât de mult îl iubești, ceea ce înseamnă că ești mereu acolo pentru el indiferent de ceea ce ar putea veni.
 Repetă una sau două afirmații pozitive pentru a sugera subconștientului copilului ceea ce dorești să fie transformat, adăugând numele lorastfel încât știe că sunt îndreptate către el.

Alege cea mai bună afirmația care crezi că abordează problemele exacte legate de situația pe care ai dori să o corecteze copilul si repetă în fiecare zi, timp de cel puțin 4 săptămâni până când devine încorporată în procesul lui de gândire și este acceptată.

Vei fi uimit de rezultate rapide, dar nu renunta la 5 minute de afirmații după ce ai văzut rezultatele în prima săptămână. Sau dacă nu apar cât de repede vrei tu după 2-3 nopți. Pentru a vă asigura că modelul de comportament pozitiv devine încorporat în sistemul lui de reprezentare timpul necesar este de patru săptămâni. Împreună cu multă, multă răbdare și încredere.

Utilizați numai exemple pozitive și evitați cuvinte negative. De exemplu, dacă doriți să opriți copilul la a bate alți copii sau de a vorbi cu voce tare.
    • Afirmare corect: „ (numele)…. vorbește mereu încet, calm și degajat."
    •                              „(numele)….. este un băiat prietenos."
    • Afirmare incorectă: „............ nu vorbește cu voce tare." 
    •                                    „……… nu bate alți copii."
Atenție: se vorbește în șoaptă sau în gând atunci când copilul este în somn adânc, profund, când mama sau tata îi spun cât de special este si cât de mult înseamnă pentru ei; atunci este acceptată informația, iar modificările de comportament încep să se întâmple .
-         Nume…….Cât de mândru suntem tatăl tău și cu mine pentru că tu te pregătești pentru grădi, școală cu bucurie, cu încredere
-        Nume…….. Cât de  bucuroși suntem că te joci frumos cu copii, că vorbești calm cu ei.
Exemplifică-i tot timpul prin ceva din jur. ,,Dacă ai vedea că ursulețu-l tău e trist ai încerca să îl înveselești?! Ai vorbi frumos cu el, l-ai apropia de tine, l-ai îmbrățișa sau l-ai lăsa să facă nani”. Copii până la 5-6 ani nu au noțiunea cuvintelor ci doar a stărilor. Determină-l să înțeleagă stările, să fie atent la ele. Nu predai un curs de Fizică moleculară (tu ai înțeles acum la ce mă refer eu acum?!). Br. Bruce Lipton scrie în cartea „Biologia credinței” că părinții sunt inginerii genetici ai copiilor.

Fă-l să înțeleagă că alții pot avea dureri dar că nu este din cauza lui. „Pe buni o doare piciorul, de asta e tristă. Hai să o lăsăm să se odihnească. Să vorbim încet ca să poată dormi un pic ca să vadă cât avem grijă de ea, cât o iubim”. Explicați tot timpul ceea ce se întâmplă în jur. Doar așa va descoperi că lumea nu are nimic cu el și va deveni atent la comportamentul lui. Va percepe treptat că și reacțiile lui afectează pe alții.


-        Nume …..Te iubesc. Ești în siguranță.
Atunci când persoana pe care o iubești cel mai mult îți spune că vei fi în siguranță, aceast declarație se transformă într-o afirmație puternică. Adu-ți aminte că anxietatea îi face pe copii să simtă că mintea și corpul lor este în pericol. Repetându-le că sunt în siguranță le poți calma sistemul nervos.

-        Nume…..Nu ești singur atunci când te simți așa.
Arătându-i că temerile, nesiguranța, anxietatea sunt cunoscute de toți-inclusiv de tine, îl vei ajuta să înțeleagă că este  posibilă depășirea acestui sentiment împreună. Altfel el va crede  că este ceva în neregulă numai cu el. Și nici nu va ști să dea un nume.

-        Nume….Suntem o echipă de neoprit.
Separarea este un declanșator puternic al anxietății pentru copiii mici. Trebuie să-I reasiguri că veți fi, veți lucra împreună, chiar dacă nu te poate vedea, dacă fizic nu ești lângă el.

-        Nume……Sunt deja mândră de tine că te strădui, că începi… că faci…
Când cel mic va ști că ești mulțumită de eforturile lor, indiferent de rezultat, se va elimina necesitatea de a face perfect un anumit lucru, aceasta fiind o sursă a stresului pentru mulți copii.

-        Nume….Ești atât de curajos/oasă! că te joci cu alți copii, că dormi singur…
Confirmă capacitatea copilului tău de a face față situației, în acest fel dându-le puterea să reușească (și) de această dată.

Și în „conversațiile” zilnice spune-I copilului cât mai des:
Am încredere în tine. Te descurci foarte bine întotdeauna, în orice împrejurare.
Ceea ce îmi spui este important pentru mine.
Este foarte interesant punctul tău de vedere.
Îmi place să fiu părintele tău. Formăm o echipă grozavă.
Sunt foarte mândră de tine. Am încredere în tine. Mă faci să mă simt fericită.
Îți mulțumesc că m-ai ales să fiu mama ta (că ai ales să fim părinții tăi). Imi (ne) faci viața foarte frumoasă.

Folosiți cât mai des aceste afirmații față de copil, de cei dragi:
Ai avut dreptate.
Imi ești de mare ajutor.
De abia aștept să îmi povestești.
Imi place ca ești creativ / curios / pasionat / atent....
Este extraordinar ce ai făcut!
Ai făcut o alegere foarte bună.
Imi place modul în care povestești / îți faci prieteni / faci pe toată lumea să fie fericită în preajma ta,
Mă înveți lucruri noi în fiecare zi și îți mulțumesc pentru asta.
Te înțeleg.
Te iert.
Da, și eu cred / simt / gândesc la fel.
Nu toată lumea te place, și este țn regulă să fie așa.
Se poate întâmpla să mai faci greșeli.
  • Spune-i copilului tău : AM INCREDERE IN TINE, POȚI SĂ FACI … ( ceea ce el își dorește, ce vede la ații dar nu are suficientă determinare de a acționa)
  • Evită să-i spui, atunci când greșește : TI-AM SPUS EU, NU MĂ ASCULȚI NICIODATĂ, NU POȚI, NU MERIȚI, NU EȘTI BUN DE NIMIC
  • Evită să folosești ETICHETE de genul : ești neatent, ești obraznic, ești agitat, ești prost…
SAU: ești frumos, ești deștept.

Nici una dintre etichete nu îi face bine copilului tău, indiferent dacă este o etichetă „rea” sau una „bună”.

  • Scoate-l pe NU din vocabularul tău. Atunci când ne gândim la ceea ce nu vrem
să ni se întâmple, subconștientul taie negațiile și ajută să obținem exact ceea ce nu ne dorim.

  • Evită să îi spui ceea ce crezi TU că nu poate face. Dacă el vrea să meargă cu
bicicleta și ție îți este frică să nu cadă, te rog nu îi spune : Nu știi să mergi destul de bine. Vezi, fii atent să nu cazi. Astfel de cuvinte îi vor scădea încrederea în el și într-un fel îl vor pregăti pentru căzătură. Iar dacă e însoțit de buni sau de altcineva deja ai creat și o altă dizarmonie ÎN sufletul persoanei însoțitoare.  Iar aspectul cel mai puțin vizibil este că va ajunge să se gândeasca la faptul că ar putea cădea, și, astfel, va cădea! Și nu numai de pe bicicletă. Ci mult mai târziu în viață, când va dori să facă ceva, acest PROGRAM INDUS DE TINE, îl va bloca. Va dori să facă ceva dar va amâna și nu va ști de ce.
 Il vei ajuta dacă îți vei controla frica și îi vei spune : POȚI. AM ÎNCREDERE CĂ TE VEI DESCURCA FOARTE BINE.

  • Invață-l pe copilul tău să folosească VERBE DE ACȚIUNE LA TIMPUL PREZENT, atunci când exprimă ceea ce își dorește.
  • De exemplu: Mami/tati, JOC baschet în echipa natională
  • Mami/tati, CÂȘTIG cursa de înnot, 
  • mami/tati GĂSESC soluția la problema asta de matematică, 
  • mami/tati FAC un eseu foarte bun la română,
  • mami/tati, MERG la mare în vacanță.
Dacă spune VREAU sau ÎMI DORESC, energia și dedicarea pe care le va avea pentru a obține ceea ce își dorește vor fi mult mai mici, decât în cazul verbelor de acțiune la timpul prezent.

  • Invață-l pe copilul tău să spună CE VREA să se întâmple în viața lui, nu ceea CE
NU VREA să se întâmple. Cum poti să îl înveți asta? Spunându-i tu, foarte clar CEEA CE REALIZEZI, nu ceea ce NU VREI, în viața ta. Atenție, dacă tu nu ești mulțumit de tine mai bine taci. Copilul sigur va percepe și chiar dacă nu va ȘTI să verbalizeze i-ai introdus un program negativ.

  • Ai grijă ce vorbești cu partenerul de viață sau cu prietenii atunci când copilul este
în preajma ta. NU TE VĂICĂRI, NU ÎNVINOVĂȚI PE ALȚII, NU ACUZA PE ALȚII pentru ceea ce se întâmplă în viața ta. Asumă-ți răspunderea pentru tot ce trăiești, fii încrezătoare și optimistă și acesta este darul pe care îl faci copilului pentru toată viața.

  • Scoate definitiv din vocabular etichetele, atât cele negative cât și cele pozitive, adică toate afirmațiile care încep cu „EȘTI”.
  • Laudă-ți copilul făcând referire la eforturile lui și la ceea ce face, concret, nu la caracterul și personalitatea lui. 
Imi place cum ai desenat soarele”, în loc de „Ești un pictor talentat”

  • Laudă efortul, ajutorul, munca, atenția, creația și înfăptuirile copilului tau NU calități (ele așa se vor dezvolta). Astfel ii dai dovezi care îl ajută să SIMPTĂ, în sinea lui : „Sunt minunat”, „Sunt puternic”, „Sunt talentat”, „Sunt isteț”, „Sunt bun”. Este cu totul altceva. Aceste STĂRI interioare, având dovezi clare și palpabile în exterior, duc la adevărata încredere în sine. Copii întâi SIMPT apoi învață să dea un nume.
Gândește-te ACUM la cuvintele de laudă pe care i le adresezi, de obicei, copilului tău.
 “Ești foarte frumoasă”, “Ești deșteaptă”, “Ești puternică”, “Ești isteț”, “Ești simpatic”, “Ești grozav” etc.

De câte ori spui astfel de lucruri amintește-ți  să adaugi o explicație mult mai specifică despre ceea ce ai vrut să îi spui copilului.

De ce? Pentru ca toate aceste „etichete pozitive” sunt la fel de nocive ca și „etichetele negative”: “Ești prost”, “Esti urât”, “Ești nesimțit” pe care le avem ,,primite” din copilăria noastră de la alții. E un adevăr și nu e cazul să învinovățim dar nici să le perpetuăm.

Etichetele, de orice fel ar fi ele sunt o foarte mare agresiune pentru sufletul copilului tău.
Tu îi spui că este frumoasă dar tocmai i-a apărut un coș. In acea clipă nu numai că nu te va crede, dar vei forma un program: de câte ori va avea un coș va fi și neîncrezătoare TOATĂ viața. ,,Ești frumoasă cum zâmbești, cum te-ai îmbrăcat, cum mergi”. Clar și direct.
Sau: ești deștept dar el tocmai s-a împotmolit acum o oră la rezolvarea problemei de mate. Obții pe termen lung tocmai contrariul.  

Știu, avem bucuria aprecierii dar trebuie să spunem/să COMUNICĂM CLAR la ce ne referim. Și ,,da” nimeni nu ne-a explicat până acum, cel puțin celor care avem deja copii mari. Vă puteți spune aprecierile de acum înainte nepoților, îi puteți învăța pe copii voștri să știe ei cum să se comporte. Părerile de rău nu ajută decât dacă sunt aplicate învățăturile noi. Altfel devin traume. Apreciați pe cei deja mari pentru ce realizează.
Sau: relaxați-vă și faceți un remember a copilăriei lor. Apreciați acum toate capacitățile lor pe care LE-AU MANIFESTAT iar voi ați spus doar: ești deștept/ă! Ești talentat/ă!  

Încrederea nu poate veni din exterior. Ea se sădește ÎN interior. Și nu doar prin noțiuni ci prin exprimare directă asupra a CEVA clar, vizibil.

Increderea vine doar în urma unui proces de dezvoltare interioară clar exprimată care va forma treptat propria autoevaluare a copilului. Această autoevaluare este încurcată de etichetele pozitive mai mult decât realizăm noi. Stările devin și crează realitatea. Că le dăm o numire-e necesar. Dar vorbirea numește CEVA clar, direct. Când nu spunem la CE ne referim, mai ales în fața copiilor, ei nu înțeleg „contextul” nostru. Pretindem că îi învățăm să „vorbească” dar explicațiile nostre sunt aluzive, trunchiate. Nu este târziu să începem ACUM!

…………………….
Etapele somnului   
Medicii recomandă unui adult sănătos să doarmă aproximativ 8 ore pe noapte.  Calculul ideal este: avem nevoie de o oră de somn la fiecare două ore în care suntem treji. 16 ore suntem treji-8 ore dormim.
Nevoia de somn diferă de la o specie la altă. Dacă oamenii au nevoie de 8 ore, leii dorm câte 13 ore, iar veveriţele şi tigrii chiar şi 14 ore. În schimb, pentru un elefant sunt suficiente 3 ore şi jumătate de somn, iar pentru o girafă doar o oră şi jumătate.

Somnul este structurat în mai multe etape, care au fost identificate abia în anii 1950. Creierul nostru organizează somnul în 5 etape diferite, care se repetă ciclic la fiecare 90 de minute.

Prima etapă este cea de somn uşor, din care, dacă ne trezim brusc, este posibil să nu ne dăm seama că am dormit.

În a doua etapă pot fi detectate undele cerebrale specifice somnului. Bătăile inimii şi respiraţia sunt regulate, iar temperatura corpului scade.

Etapele trei şi patru sunt considerate somn profund. Dacă vom fi treziţi în etapa a patra de somn, ne vom simţi dezorientaţi, apărând aşa numita stare de „beţie a somnului.”  În aceaste etape tensiunea arterială scade, respiraţia este mai lentă, muşchii se relaxează şi este perioada în care trupul se reface, se încarcă de energie şi ţesuturile se vindecă. Sunt eliberaţi hormonii, inclusiv hormonul de creştere, care este esenţial pentru dezvoltarea copiilor.

Ultima etapă, cea de a cincea, este cea a somnului REM, în care apar mişcări rapide ale ochilor sub pleoapele închise. În acest moment creierul este la fel de activ ca atunci cânt suntem în stare de veghe şi acum se formează visele.

Articolul anterior despre cum vă puteți ajuta copii în somn: 








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu