Întrebare: cine
este Observatorul?!
Mulți se duc cu mintea personală, în interior. Scanează cu
mintea și găsesc răspunsuri care de care mai hazlii, în funcție de informațiile
pe care le-au acumulat. Deci: mintea ta este cea care observă. Dar nu ea este
Observatorul!
Sau se uită pe geam și exclamă: vai, ce frumos e! Tu vezi, tu spui asumându-ți ceea ce vezi, eventual și pentru cei din preajmă care pot avea părerile lor.
Sugerez de multe
ori un exercițiu: crede că Dumnezeu, Creatorul sau pur și simplu, Marea
Inteligență Cosmică care te-a creat (prin intermediul altor creatori care
au aplicat dorința de cunoaștere a Inteligenței Supreme) privește prin ochii
tăi la tot ceea ce este în jur, la tot ceea ce este în tine.
1.La tot ceea
ce este în jur: ție ți-ar
place ce Îi arăți?! 99% răspunsul este nu. De fapt, tu arăți mediul tău, cum te
raportezi prin cele cinci simțuri la exterior. Nimic mai mult, nimic mai puțin.
Plouă! Ești fericit sau nemulțumit că plouă. Vei arăta că ploaia este bună sau dezagreabilă.
Depinde numai de tine, de starea ta, dar tu ești cel care coordonează „discuția”.
2.Privește prin
ochii tăi la tot ceea ce este în tine: la schimbările fizico chimice pe care le-ai făcut prin hrană, respirație,
postură corporală și auto- sabotare ( scuze: prin gândire).
Lasă Inteligența
Cosmică, să privească prin ochii tăi! E ușor
să facem asta când conștientizăm privind exteriorul. Într-a secundă „virăm”
prin a-I arăta câtă frumusețe a creat iar tu ești capabil (încă) să o vezi. Este
un moment magic.
Privește acum „ca și cum” ar privi, prin tine, Inteligența
Cosmică. Arată_I cât de minunată e creația pe care și-a dorit-o.
Cu interiorul
pare a fi o problemă, însă nu atât de mare. Vindecările, remisiile spontane
apar atunci când O lăsăm să vadă în noi. Va remedia instantaneu ceea ce părea, uneori, de nevindecat. De asta
rugăciunea, încrederea absolută, ajută pe cineva aflat în suferință. O practică
veche de mii de ani, devenită apanajul celor care au înțeles asta.
Marea
Inteligență Cosmică este o vibrație!
Secundă de secundă va fi în tine, pentru că doar pe tine te are
pentru a percepe tot ceea ce este creat.
Uluire apoi Recunoștință că te face părtaș
la viață! Fiecare simte o secundă asta și... „vai, ce bine, ce frumos e!” gata,
ai căzut din rai! Starea a plecat și ai rămas vorovind, golind, ascunzând,
starea. Percepția interioară este doar între tine și Inteligența Cosmică. O vei
regăsi întotdeauna, dar de ce să o tot părăsești pentru câteva vorbe?!
Taci
și fii prezent mereu și mereu. Este o meditație perpetuă, nu doar de câteva
secunde. Cea mai perfectă meditație.
Recunoștința activează timusul, care produce
limfocitele T (tip de globule albe care au un rol esențial în răspunsul
imunitar al organismului). Ne pierdem imunitatea, în fața vieții, odată cu
atrofierea lui. Avem „neuronul lui Dumnezeu”, avem și o glandă prin care ne
protejează. Mecanismele ei par complicate, știința s-ar putea să nu fie de acord
(încă) că glanda poate fi reactivată pentru a ne reface sistemul imunitar. Merită să încercăm.
Există o Conștiență Cosmică, o Inteligență, pe care
o percepem, pentru că facem parte din ea. A ne mărgini doar la inteligența pe
care ne-o formăm, care vine prin alții, ne împiedica să creăm o undă de legătură
verticală, noi trăind doar pe orizontala firii.
