Darul plăților

 

  

Plăţi ţi se cer zi de zi prin modalităţi pe care nu avem putinţa de a le observa imediat.

Când nu facem o plată corectă, Universul o va echilibra prin modalități care nu ne vor fi pe plac: plătim mult mai mult pentru ceva care se dovedește că nu are acea valoare, chiar și prin pierderi care ne supără. Balanța se va echilibra întotdeauna! Chiar dacă nu suntem conștienți de ce. De multe ori, dacă suntem suficienți de sinceri, începem să înțelegem și, vom deveni mai atenți. Doamne ajută !!!

Așa au apărut „costurile” și manipulările cu ajutorul lor. Nu mereu dar ideea că tot ce este valoros este și cel mai bun, a prins de minune.

 

Am auzit de multe ori: ,,Dacă tot are Harul acesta, el mi-e dator mie, că aşa este „creştineşte”. Adică, omul  tot greşeşte (de aici apar dizarmoniile fizice, emoționale, psihice), iar altul care a dat ani buni din viaţă, care a renunţat la multe, a plătit el însuşi, în multe şi poate chinuitoare moduri,  e și  dator să te ajute. Nu e chiar aşa! Nu vom învăţa mare lucru. Ceva din noi se va împotrivi. Refuzând să ajuţi pe cineva e cel mai mare bine pe care îl poţi face. Şi ţie şi lui! Îl poți determina să se îngrijescă singur cu mai multă atenție.

 

Plățile depind de:

- situaţia (momentană), financiară. Aici e un fapt real ( nu întâmplător dar fiecare va încerca să vadă şi să accepte de ce este aşa).

-  De valoarea informaţiilor/terapiei pe care simte fiecare că le-a primit. E vorba de.....conştientizarea proprie.

 

-Unii consideră valoros ceea ce are un preţ mare. Altminteri nu vor lua în considerare nimic, sau aproape nimic din ceea ce primesc. Conştientizarea lor este prin valoarea materială pe care o dau, ei având acest mod de apreciere. 

Nu e bine, nu e rău. Este aşa şi gata!  

Mi s-a spus – și așa este, că îndepărtez oamenii, și trebuie să înțeleg că acesta este sistemul lor de evaluare. Asta nu înseamnă că nu au nevoie - dar îi ,,determin” să perceapă că eu însumi nu  consider valoroase informațiile, cunoașterea. Că nu am încredere în mine etc. Și le dau dreptate și lor, înțeleg lor punctul de vedere pe care (momentan?) nu îl depășesc. Aruncă asupra mea ca să le fie mai ușor cu ei înșiși.

Bine, mai e și vanitatea, orgoliul uman. Ești apreciat că ai făcut cursuri de sute de dolari, euro chiar dacă nu știi să explici sau chiar să practici...dar ai făcut cursul.

Știu, nu e atât de simplu. Sunt multe aspecte de luat în seamă: ai primit o mică sămânță, care poate, va prinde să crească mai târziu. Sau, pur și simplu ai făcut o plată pentru a echilibra o veche datorie. Față de instructor, sau față de Univers. Ți s-a oferit o șansă.

 

 VREAU SĂ PRODUC ACEST DECLIC, această ASUMARE PERSONALĂ.    

Și am văzut că este unul din cele mai dificile lucruri. Te atrage un seminar, un curs, un terapeut?! Gândește-te cât îți poți permite. Pregătește un plic - chiar și cu Mulțumiri sau cu cât îți poți permite atunci. Dar fără: dau mai puțin ca să mă duc în club sau în concediu, să îmi iau o nouă pereche de pantofi. Mi s-a întâmplat să aud, în direct, asta. De atunci am hotărât să prezint la orice început, acest material pe care eu, personal, îl consider esențial.

 

Plata, donația de fapt,  va fi DARUL TĂU- PENTRU TINE ÎNSĂȚI. Te evaluezi așa pe tine. Simți și apreciezi ceea ce tu ai primit și știi că îți va folosi. Nu pot face asta în locul nimănui. Tu te evaluezi pe tine, starea ta. Așa devii atent asupra percepțiilor interioare, asupra stării tale.

Vreau să ajut ca fiecare să CONȘTIENTIZEZE starea lui personală. Să perceapă dacă a ,,primit” ceva și –mai ales- să aprecieze ceea ce a primit, STABILIZÂND energia  informației, a stării.  Insist mult asupra acestui aspect.

99% din oameni nu sunt obișnuiți cu asta. Un preț și gata! Și-au luat de-o grijă! Se uită mirați la mine și tot insistă. Și eu mă uit curioasă la ei și aștept să văd ce or să facă. Cum ies din ,,încurcătură”. 

Și mai știu un lucru: CÂT DAI - ATÂTA AI!, spus direct: CU ATÂTA RĂMÂI !!! 

M-am convins de acest ADEVĂR  care poate irită pe unii care ,,vor un preț” pentru că așa sunt obișnuiți. Nu să evalueze singuri ceea ce este ÎN interior, starea lor, dacă s-a schimbat ceva.

 Rolul observatorului care stabilizează energia! Sunt un pic debusolați și nu le convine să-și asume responsabilitatea propriei decizii. Nici eu nu vreau să decid pentru alții. Dar, recunosc că uneori este dureros.

 RĂMÂI doar cu cât ești în stare să apreciezi, SĂ CONȘTIENTIZEZI !!!

Ori nu suntem deprinși să răsfoim foile sufletului pentru că imediat alergăm după altceva, mai valoros.

Sunt convinsă de aceste Adevăr. Atunci când devii conștient de impactul energetic al informațiilor, sau a terapiei,  înseamnă că apreciezi, conștientizezi, în tine acea energie care se va stabiliza cu cât o vei conștientiza mai mult, mai des.

Repet: îți APARȚINE! Când te pun în situația de a face singur o evaluare, treci în revistă ceea ce ai primit, devii conștient de starea ta. Și vei dărui tu însuți, în funcție de cât conștientizezi. Restul se va diminua, disipa in timp. Pentru că tu nu ai echilibrat balanța. 

       Uneori am senzația că sunt persoane care plătesc pentru a scăpa de responsabilitatea asumării celor învățate, pentru a nu le practica. Dacă au plătit - deja e bunul lor și-l pot pune .....la păstrare! mare e comedia umană! dar ăștia suntem. Poate totuși cândva le va folosi.

 Încerc să văd din mai multe unghiuri același Adevăr. Pentru că este firescul vieții umane.

 

Și mai este ceva: am auzit –și mi s-a întâmplat și mie, persoane care au spus că doresc să facă un curs, să participe la seminarii , dar nu aveau bani. Insă - i-au primit. Dorința lor a fost atât de puternică încât au ,,atras” acei bani. Multe sunt de învățat și de aici. Au căpătat încredere în puterea lor de manifestare - cum se spune acum, pe bună dreptate. 

Clipe binecuvântate mereu !!!