Pot dori cuiva să aibă
gânduri bune, pozitive?! Sigur că da! Din toată inima mea!
Insă pentru ca el însuși să
fie împlinit, fericit, îi pot dori să-L aibă pe Dumnezeu în gândul și inima lui.
Atunci nu va mai fi nevoie de lupta cu gândurile. În prezența Lui ești și devii
armonie, înțelegere.
Trăiește-L pe Dumnezeu în
memoria fiecărei celule! SIMTE asta! Predă-te acestei forțe fără reticențe,
fără întrebări „ cum să fac”. Nu știu! Dar tu vei ști întotdeauna!
Privind în exterior poți
vedea Creația Lui sau propria ta creație. Creația ta și a celor din jur. De
multe ori ea este boală, nemulțumiri, neîmpăcări, neîmpliniri! Până-ți schimbi
gândirea căutând „tehnici” ai tot timpul să și renunți.
Nu este nevoie de spații, de
podoabe cu sensuri speciale, de atitudini corporale… Doar de TINE! Ești la
semafor, la o coadă, faci mâncare, spune: Doamne!!! Și fii atent/ă ce se întâmplă în
tine! Este…. Fizică cuantică pură (ca să glumesc un pic). Adică: tu
ești Observatorul care crează realitatea! Și de ce să nu îți creezi o asemenea
realitate numită Dumnezeu?! Doar să nu treci peste „a observa” ceea ce ai numit,
adică DOAMNE!!! Observă Doamne și EL
devine real! Atât de simplu este. Dar … observă-L
în tine, nu numai în afara ta!
Am fost obișnuiți să credem
că Dumnezeu este în afara noastră. ESTE! Dar nu numai. Suntem formați din
aceleași energii pe care le percepem în exterior. Aici sunt două aspecte:
percepția învățată dar și cea originară. De obicei ne lăsăm conduși de
cea învățată, cum vrem-credem noi. Avem la dispoziție o cantitate activată dar
limitată de energie pe care să o folosim după L.A. Marele rezervor este energia
inițială, care trebuie conștientizată pentru a putea fi folosită.
Spunând DOAMNE învățăm să rostuim alfabetul iubirii, al iertării în sufletul nostru !!!
Personalitatea dumnezeirii este parte din fiecare-asta este asemănarea dintre noi și însăși legătura pe care o simțim cu Dumnezeu.
Spunând DOAMNE învățăm să rostuim alfabetul iubirii, al iertării în sufletul nostru !!!
Personalitatea dumnezeirii este parte din fiecare-asta este asemănarea dintre noi și însăși legătura pe care o simțim cu Dumnezeu.
Dumnezeu nu ne uită! Noi da!
Simți prezența dumnezeirii și apoi … te iei cu altele! Nu El te uită.
Revin-o
cu aceeași încredere la El nu cu reproșuri, chiar dacă nu sunt rostite. Simți,
trăiești prezența Lui și sigur că atunci crezi în veșnicie. Numai că prezența
este ȘI veșnică dacă, numai dacă tu o conștientizezi mereu și mereu. Dacă Îl
conștientizezi pe Dumnezeu El există dacă nu, EL tot există dar nevăzut.
Dumnezeu este atât de iubitor încât dacă Îl accepți stă lângă tine, dacă nu,
nu! CONȘTIENTIZAREA care va deveni CONȘTIENȚĂ.
După orice uitare, uneori
chiar și dezicere regăsești aceeași Iubire. Ba încă o simți mai intensă, totală!
Credința e o stare de prezenţă continuă în care eu sunt în Doamne şi Doamne
este în mine, într-o comuniune dincolo de cuvinte.
Ruga e o cale, meditația
alta. Sunt multe modalități de căutare. Avem nevoie uneori de ele. Pentru că ne
considerăm păcătoși, nevrednici, ne e teamă că greșeala nu ne va fi iertată și
atunci mai bine ne dezicem sau, mai așteptăm un pic.
,,Doamne întoarce la
bunătate și rugăciune pe toți vrăjmașii mei!”
,,Doamne, pune Puterea TA,
aici!”
Săru'mâna!
RăspundețiȘtergereCe simplu poate să fie! Dar...ce greu.
Zile senine.