Respirația pe gură

 

Respirația pe gură (orală) ne afectează corpul și căile respiratoria, sănătatea.

Inhalarea aerului pe gură scade presiunea, ceea ce face ca țesuturile moi din spatele cavității bucale să se atrofieze și să se lase în jos, îngustând spațiul și îngreunând respirația:

-corpul pierde cu 40 % mai multă apă,

- subminează procesul de gândire,

-produce o perturbare a fluxului de Oxigen în cortexul prefrontal, zona creierului asociată afecțiunii ADHD,

-deformează fața, provoacă disconfort și boli,

- contribuie la apariția unor afecțiuni parodontale și a halenei, a deformării danturii,

- este cauza și declanșatorul sforăitului și apneei nocturne.

-este cauza principală a formării cariilor, fiind chiar mai dăunătoare decât consumul de zahăr, o alimentație necorespunzătoare sau igiena precară. Această convingere este împărtășită, de aproape un secol, de  numeroși dentiști.

- amigdala, cele două formațiuni ovale situate în părțile laterale ale craniului nostru, guvernează nu doar frica și emoțiile, ci și anumite aspecte ale respirației. Când unor pacienți cu epilepsie li s-au stimulat cu electrozi aceste zone cerebrale, ei au încetat subit să mai respire. Pacienții nu și-au dat seama de acest lucru și nu păreau să sesizeze creșterea nivelului de dioxid de carbon nici la mult timp după ce au încetat să mai respire.

- „Respirația orală este nocivă. După doar 240 de ore de respirație pe gură, nivelurile catecolaminei și hormonilor de stres au crescut, ceea ce sugerează că organismul se afla într-o stare de presiune fizică și mentală.

Tensiunea arterială a atins cote îngrijorătoare, iar variabilitatea ritmului cardiac a scăzut.

Noaptea, fluxul constant de aer nepresurizat, nefiltrat, care intra și ieșea prin gurile noastre deschise a atrofiat atât de sever țesuturile moi ale gâtului încât ai senzații de sufocare nocturnă persistentă. Sforăiam. Câteva zile mai târziu, începi să te sufoci, suferind episoade de apnee.

 Dacă continui să respiri pe gură,  riști să dezvolți sforăit cronic și apnee obstructivă în somn, pe lângă hipertensiune sau alte probleme asociate de ordin metabolic și cognitiv.

Au fost și parametri biologici care nu au suferit modificări. Nivelul glicemiei nu a fost afectat. Nivelul hemocitelor și calciului ionic, precum și majoritatea markerilor sangvini nu s-au modificat” Respirația, noua știință a unei arte pierdute – James Nestor

S-ar putea să nu vă daţi seama că respiraţi pe gură, mai ales dacă faceţi asta în somn.

Simptomele respirației pe gură: sforăit, gură uscată, respiraţie urât mirositoare, răguşeală, oboseală şi iritabilitate la trezire, oboseală cronică, confuzie,  cearcăne sub ochi.

În cazul copiilor, pe lângă sforăit în timpul nopții, părinții pot observa și alte simptome: încetineală,   iritabilitate, episoade de plâns nocturn, amigdale mărite, buze uscate şi crăpate, probleme de concentrare la şcoală.

Stresul şi anxietatea pot să determine o persoană sa respire pe gură, plus anumite afecțiuni: alergii, febra fânului, infecţie recurentă a sinusurilor, astm, stres cronic şi anxietate.

Respiratul pe gură usucă mucoasele. Iar asta înseamnă că saliva nu poate curăţa gura de bacterii. Asta poate conduce la:

• Respiraţie urât mirositoare
• Boală parodontală, cum ar fi gingivita sau cariile dentare
• Infecţii în gât sau urechi

Respiraţia pe gură se asociază cu oxigenare scăzută la sângelui, tensiune mare şi probleme cardiace. Studiile arată că nici funcţia plămânilor nu este strălucită şi că simptomele de astm se exacerbează.

La copiii mici, respiraţia pe gură duce la deficit de dezvoltare fizică. În timp, efectele pot următoarele: alungirea feței, gura devine îngustă, li se dezvelesc gingiile când zâmbesc, au ocluzie dentară, o muscătură prea proeminentă şi dinţi strâmbi, postură defectuoasă.

S-a constatat că la copiii la care se reuşeşte înlocuirea acestui tip de respiraţie cu cel normal, pe nas, se îmbunătăţeşte starea de sănătate, cresc performanţele şcoalare, iar ei încep să se dezvolte tot mai bine.

Respirația bucală afectează negativ zâmbetul, dinții, fața și căile respiratorii ale copiilor

Sugarii și copiii respiră în mod natural pe nas. Cu toate acestea, factorii de stres interni și externi îi pot determina adesea să înceapă să respire pe gură.

Concluzia la care au ajuns mulți alți stomatologi și ortodonți este că felul în care respirăm și înghițim, precum și postura, ne pot afecta dezvoltarea maxilarelor, a dinților și a feței.

 Cei mai importanți cinci factori pentru dezvoltarea sănătoasă a feței, dinților și căilor respiratorii sunt:

• 1. Respirația ar trebui să fie făcută pe nas.
• 2. În repaus, gura trebuie închisă cu buzele împreună.
• 3. Limba trebuie să se sprijine pe cerul gurii.
• 4. Doar limba ar trebui să fie activă la înghițire.
• 5. Postura trebuie să fie dreaptă.

Cu cât respirația nazală este stabilită mai devreme, cu atât mai bine.

Un articol de Yosh Jefferson în publicația General Dentist relatează:

– Copiii care nu sunt tratați pentru respirație bucală pot dezvolta fețe lungi, subțiri, guri subțiri, palat înalt, dinți strâmbi, expunerea gingiilor atunci când zâmbesc etc. Acești copii dorm mai rău noaptea din cauza căilor respiratorii blocate și a lipsei de somn. le pot afecta negativ creșterea și performanța academică. Mulți dintre acești copii sunt diagnosticați incorect cu ADD și hiperactivitate.

Maxilarul superior este un os mare care se află în mijlocul feței și merge de la dinți până la ochi și, prin urmare, determină în mare măsură aspectul facial.

O consecință obișnuită a respirației bucale este că osul maxilarului superior crește în jos și înapoi în loc de înainte și în lateral, rezultând o față îngustă.

Deoarece maxilarul cuprinde 85% din căile nazale, un maxilar superior subdezvoltat are ca rezultat căile nazale mai înguste. Acest lucru creează un cerc vicios, în care devine din ce în ce mai greu să respiri pe nas.

Limba afectează forma maxilarului

Un maxilar superior bine dezvoltat are un palat larg și o arcada joasă. Locul natural de odihnă al limbii se află lângă palat, unde vârful limbii se sprijină în spatele dinților din față. Dinții se dezvoltă în jurul limbii, iar maxilarul superior se dezvoltă în față și în lateral, stimulat de poziția limbii în spatele dinților și față de palatul superior.

În respirația bucală, limba este plasată în mijlocul gurii sau în jos în cavitatea bucală pentru a permite aerului să intre și să iasă prin gură, ceea ce are un efect negativ asupra dezvoltării osului din maxilarul superior.

În loc să fie în formă de U, palatul devine mai mult în formă de V, ceea ce face dificilă potrivirea dinților. Acest lucru determină ca dinții să nu se închidă strâns unul împotriva celuilalt atunci când mușcă.

Limba și buzele afectează poziția dinților

Limba este unul dintre cei mai puternici mușchi ai corpului nostru. Chiar și obrajii și buzele sunt mușchi puternici. În fiecare zi, o persoană înghite de aproximativ două mii de ori. Când înghițim în mod normal, doar limba este activă. Se sprijină deja pe cerul gurii, iar când înghițim se apasă pe el, stimulând maxilarul superior.

Având in vedere că limba puternică împinge în sus spre palat de fiecare dată când înghițim cu o forță de până la jumătate de kilogram, putem observa că maxilarul superior este stimulat de presiunea  multor kilograme pe parcursul unei zile.

Mușchii limbii, obrajilor și buzelor determină poziționarea dinților atât în ​​maxilarul superior, cât și în cel inferior. Acești mușchi funcționează într-un mod similar cu aparatul dentar – presiunea ușoară aplicată pe perioade mai lungi are capacitatea de a mișca un dinte.

Când înghițim incorect, folosim mai mulți mușchi decât doar limba, iar forța limbii este îndreptată în altă parte, mai degrabă decât în ​​sus.

Acest lucru nu numai că duce la o substimulare a palatului ci poate afecta și poziționarea tuturor dinților într-un mod negativ, ceea ce duce la dinți strâmbi.

Dr Raymond Silkman afirmă:

– Cel mai important aparat dentar pe care îl avem cu toții la noi, 24 de ore pe zi, este limba.

https://www.youtube.com/watch?v=BYRgfHRRP4A&t=6s

https://www.consciousbreathing.com/blogs/articles/mouth-breathing-negatively-affects-childrens-smile-teeth-face-and-airways

Respirația pe gură la copii duce la:

-calitate slabă a somnului  și treziri frecvente în timpul nopții, poate duce la oboseala cronică sau la probleme de comportament,cum ar fi hiperactivitate, iritabilitate și dificultăți de concentrare, probleme de comportament.

-creștere și dezvoltare întârziate atât fizic, cât și mental,

-poate duce la uscăciune a gurii, respirație urât mirositoare,

-poate, în timp, să deformeze maxilarul micșorându-l, formând arcade dentare înguste care duc la strâmbarea, înghesuirea dinților și pot provoca  creșterea  incorectă a dinților permanenți.

 Cei mai mulți copii care vorbesc peltic o fac din cauza deficienței de respirație. Pot avea dificultăți în a vorbi clar sau a pronunța anumite litere, cuvinte.

-Anomalii de dezvoltare a feței, deformări faciale, cum ar fi o bărbie mică sau o retragere a maxilarului.

Înainte, când le dădeau dințișorii, copii morfoleau un morcov. Acum sunt alte metode care forțează foarte puțin maxilarele, mușchii feței și limba. Nu e nimeni de învinovățit, cu toate că asta e tendința din cauza lipsei de informare. Chiar și între medici sunt discuții (disensiuni, grave uneori).

Antropologii au observant că dantura oamenilor de acum sute de ani, era perfectă. Maxilarele erau puternice, ceea ce implică o musculatură adecvată. Hrana lor, nu era atât de procesată, de moale ca hrana de acum.

                                                                  ***

Există o excepție în ceea ce privește respirația pe gură și care este o tehnică de vindecare: respirația circulară – respirație de conectare conștientă, dezvoltată de Jon Paul Crimi.

„ Eliberezi ani întregi de durere, suferință...din copilărie, adolescență, maturitate...plângi, suspini... treci dincolo de zona de confort. Partea de început e incontrolabilă, iar creierul nu vrea să faci nimic inconfortabil. Ca efect, își oprește o parte a sa (hipofrontalitate tranzitorie).

 Blochează criticul interior. Respirația blochează acest critic și așa, poți realiza orice vrei.

Detaliile vieții nu vor dispărea niciodată, dar tu le vei primi calm, destins, fără să te sufoce.

Credem că la baza oricărei boli se află multe rădăcini emoționale. Apoi apar și probleme fizice.

Respirația conștientă ne eliberează de toxine, dureri. Traumele se transmit prin ADN de la mulți strămoși. Deci, o parte din probleme nici nu sunt ale noastre.

Ele ies atunci când facem respirația circulară, pe gură, care este respirația sistemului simpatic, luptă sau fugi, ( respirația pe nas este a sistemului parasimpatic).

 Traumele se stochează prin modul „luptă sau fugi”, când începi să respiri pe gură”. Jon Paul Crimi

Este o tehnică de vindecare foarte puternică care e bine să fie practică sub o îndrumare competentă. Reacțiile corpului pot fi destul de dramatice:  mâinile se pot contracta (tetanie), maxilarul se poate încleșta. Unii oameni, când respiră conștient, prelungesc prea mult expirația și se produce un dezechilibrul între dioxidul de carbon și oxigen. Deci, când începi să te forțezi, tinzi să te încordezi. Mintea va încerca să te determine să te oprești prin senzații de spaimă, neîncredere, etc.

Concluzii: 1.respirația pe gură ne-a adus transformări nedorite: fizice, emoționale, mentale.

                   2. poate fi o tehnică de vindecare atunci când e clar controlată.

Discernământul este necesar. A încerca o tehnică de respirație cu speranța că vom scăpa rapid de dureri, traume, poate deveni o amăgire... amară.

E necesar să fim atenți la noi înșine, să ne observăm și să respirăm pe nas nu pe gură.

 

Recomand cartea: Respirația, noua știință a unei arte pierdute – James Nestor și deschiderea link-urilor din articol.