Deochiul

DEÓCHI s. n. 1. (Și în forma regională diochi) Putere magică, pe care superstițioșii o atribuie unor oameni, de a îmbolnăvi pe cei asupra cărora își fixează privirea (cu mirare, cu admirație sau cu intenția de a face rău). 

Abie zis-au, și pe loc, Ca un fulger viu de foc, Crunt diochiul au ajuns Pe copii și i-au străpuns! ALECSANDRI, P. II 184.

 2. Efectul privirii care deoache, boala, răul pricinuit de ea. 

Tușa Uța o scuipă, ca s-o apere de deochi. SADOVEANU, M. C. 78. 

De diochi, de soarte rele Și de șerpi te-oi descînta. ALECSANDRI, P. A. 38.

Să nu(-i) fie (cuiva) de deochi! formulă pe care o rostește cel superstițios pentru a feri de efectul rău al privirii sale pe cel pe care îl admiră. 

Ia uitați-vă la dînsa ce ochi are, să nu fie de deochi! IBRĂILEANU, A. 148. 

Dulci-s ochii umbrei tale – nu le fie de diochi! EMINESCU, O. I 80.

sursa: DLRLC (1955-1957)

deóchĭ n., pl. -chĭurĭ (de și ochĭ). Fărmăcare, îmbolnăvire, regres produs de privirea cuĭva. – Poporu, cînd aĭ vre-o boală a căruĭ cauză n’o pricepe, zice că te-a deocheat cineva, că eștĭ bolnav de deochĭ. În general, că să fiĭ deocheat, trebuĭe să fiĭ frumos, robust, înalt, bogat, norocos, că să se mire lumea.

O vită frumoasă și admirată se poate deochea, și de aceĭa i se împletește o panglică roșie în coamă orĭ coadă.

Tot așa cu copiiĭ. Să nu fie de deochĭ! N’ar fi de deochĭ! Nu fie de deochĭ! Îs expresiunĭ ca să nu se îmbolnăvească orĭ să nu se urîțească.  sursa: Scriban (1939)

DEOCHEÁ, deóchi, vb. I. 1. Tranz. (În superstiții) A vătăma sănătatea (sau bunăstarea) cuiva printr-o privire rea, invidioasă, mirată (de frumusețea, calitățile, succesul cuiva).  [Baba] lă purcelul, îl scaldă... îl strînge de nas și-l sumuță, ca să nu se deoache, odorul! CREANGĂ, P. 76. 

2. Refl. Fig. (Despre vreme) A se strica. Deodată s-a schimbat vremea cea frumoasă într-o vijelie cumplită... – Așa-i că s-a deocheat vremea? zise unul dintre plăieși. CREANGĂ, A. 30.      sursa: DLRLC (1955-1957)

Crezi sau nu, lucrurile tot se întâmplă! Cât avem control asupra noastră? Cât ne străduim, e un posibil răspuns. Definițiile deochiului denotă nu numai încercarea de a înțelege ci faptul că el există. Despre natura acestui rău se cunoaște prea puțin. Dușmanul, nevăzut și neștiut este întotdeauna mai periculos!

Deochiul este considerat de multă lume fiind o superstiție, sau un furt de energie, o vorbă de a face rău omului, „o fărmăcare” sau chiar vrăjitorie. Sau toate la un loc.

Se știe că poți scăpa de deochi prin descântat sau prin rugăciuni (ceea ce înseamnă că este acceptat și de religia actuală, care are rugăciuni speciale, lucru de menționat).

Adevărul este că nimeni nu știe ce este cu adevărat deochiul, dar efectele sunt clare, vizibile.

Manifestări:

Privirea intensă a cuiva, îţi poate provoca valuri de căldură în tot corpul.

Transpiraţie bruscă, de cele mai multe ori urmată de frisoane.

Dureri puternice de cap şi de stomac, urmate (uneori) de căscat, deși persoana nu este obosită.

 Senzații bruște de leșin, totul e ca o ceață.

Stări de nervozitate şi de anxietate pe care nu le aveai înainte, te acaparează treptat și devii obosit, sau cazi brusc la pat.

Țiuit in urechi urmat de febră puternică, stări de vomă, transpirații sau hemoragii nazale.

Se pot deochia si plantele, animalele, vitele, culturile sau recoltele. Chiar și vremea! Intenționat sau nu. Intenția a devenit practică cunoscută din cele mai vechi timpuri.

Dacă nu se tratează prin descântece, repetate până dispar simptomele, omul sau animalul, se îmbolnăvește și moare; pământul, se crapă, plantele se ofilesc.

Sunt cazuri când sticla, plesnește în apropierea celui deochiat, sau în casa celui în care a fost o persoană care deoache. E semn că a „trecut”, că a „plesnit” energia rea. Brusc un pahar se sparge, deși de-abia l-ai atins, sau o cană, o farfurie îți „alunecă” din mână. Nu te supăra, ci mulțumește ocrotitorilor tăi, ai casei.

Certurile dese şi neînțelegerile din senin în casă sau la serviciu sunt, de asemenea, „semn rău”, de deochi sau auto-deochi.

Există obiceiul de a-i cere persoanei care ne face complimente să ne „scuipe de deochi”. Asta dacă nu purtăm o haină sau un obiect de culoare roşie, sau un obiect de îmbrăcăminte intimă, luat pe dos, care ne-ar proteja de farmece.

În credinţa populară, culoarea roşie, dată de foc, sânge şi soare, era atribuită vieţii.

 „Deochetorii” de profesie, pot fi persoanele care sunt „întoarse de la țâță”.

Ca deochiul să aibă leac trebuie să îi zici de deochi unuia mai mic decât tine. Dacă descânți cuiva mai în etate decât tine, îi zici degeaba, că nu se prinde.  Doar așa ai leac. Nu poți să spui la cineva mai mare decât tine, asta e tradiția. Și e bine să fim ascultători. Vom înțelege și de ce, nu e atât de complicat.

Mai este o regulă: să învețe copiii de la părinți și așa să ducă mai departe tradiția. 

„Simți că se învârte ceva la burtă, ca și cum merge o roată în burtă și se învârtește. Amețești, te doare capul, caști, nu știi ce-i cu tine, nu ai poftă de mâncare.

 „Deci ori te deochi tu singur, ori te deoache persoana de lângă tine sau aproape de tine, dar deochiul mai poate ajunge și prin vânt, de la distanță mare. Când cineva se gândește la tine, poate trimite prin vânt deochiul”.

„Cu deochiul nu-i de joacă !”

 „Mai mult de o zi cu deochiul nu poți rezista. Trebuie să te duci neapărat la cineva să îți spună sau să îți zici tu singur, că altfel poți muri.

Dacă e deja pătruns la burtă, nu reziști mult. Sau dacă ești deochiat și ai adormit cu deochiul, poți muri în somn. Nici nu știi când îți iese sufletul. Și apoi toată lumea se întreabă ce s-a întâmplat și de ce a murit. Uite că de la deochi. Dacă o persoana e deochiată și nu îi spui de deochi, moare.

Se pune la inimă și de la aia se învârtește ca un cărbune la burtă și imediat mori. Poate să îți facă sute de injecții, degeaba. Trebuie să spui vorbele astea de deochi, că ele te ajută. Până la urmă, tot Dumnezeu le-a lăsat și pe astea”.  (Descantece-pentru-deochi-de-la-bunica-vetuta-de-la-dumitresti).

Cuvinte simple, dar care exprimă o întreagă știință a zilelor noastre. Se știe, se cercetează creierul abdominal-enteric, format din același tip de neuroni ca și creierul de sus, proveniți din aceeași structură embriologică. Se știe că aici este una din ramificațiile celui de al X-lea nerv, cel vag, celălalt capăt fiind în creierul superior. Pe parcurs, are numeroase ramificații.

Nervul vag începe în trunchiul cerebral, în spatele urechilor. Se deplasează în jos, de-o parte și de alta a gâtului, peste piept și apoi se extinde în jos prin abdomen. „Vagus” este un termen latin pentru „rătăcire”. Acest fascicul de fibre nervoase străbate corpul, formând o rețea care leagă creierul cu stomacul și tractul digestiv, plămânii, inima, splina, intestinele, ficatul și rinichii, precum și alți nervi implicați în vorbire, contact vizual, expresii faciale și chiar capacitatea de a regla organismul pentru perceperea vocilor altor persoane.

Tonusul vagal poate fi determinat printr-o electrocardiogramă care măsoară ritmul cardiac. Cercetătorii au descoperit că tonusul vagal ridicat ajută corpul la reglarea nivelului de glucoză din sânge, reducând riscul de diabet zaharat, accident vascular cerebral și boli cardiovasculare. Tonusul vagal scăzut, dimpotrivă, a fost asociat cu inflamația cronică.

Acest uluitor „medic interior”, cum mai este denumit, poate fi blocat datorită diafragmei ( care este și singurul meridian orizontal). Deblocarea diafragmei se face prin căscat.

https://reiki-jurnalulunuimaestru.blogspot.com/2016/02/beneficiile-cascatului.html și

https://reiki-jurnalulunuimaestru.blogspot.com/2015/11/dumnezeu-iti-schimba-creierul.html )

Ceea ce înseamnă că diafragma este cea care se blochează. Când căscăm – se rupe deochiul, răul este depășit. Este semn sigur de însănătoșire. Să nu uităm că diafragma ventilează corpul în cruce, blocarea ei ducând la întreruperea circulației energiei, la colapsarea organelor de deasupra, la apăsarea celor de dedesupt etc.

Cum ne ferim de deochi ?
Pentru a feri pe cineva de deochi este să-l scuipam de trei ori, zicând: "Ptiu, ptiu să nu-i fie de deochi."
Copii mici (in special nou-născuții) sunt cei mai expuși deochiului, de aceea există mai multe reguli pe care părinții e bine să le respecte:

Copiii nu trebuie lăsați să se uite in oglindă până la vârsta de un an, fiindcă se pot deochea singuri.

Pentru a fi ferit de deochi, nou născutul trebuie cântărit înainte de a face prima baie. Insă nimeni nu trebuie să știe acest lucru și nici să afle greutatea.

Se mai poate face pe fruntea copilului un semn cu cenușa de vatră, cu praful de pe talpa amestecat cu puțin scuipat, ori cu funinginea de la horn. Acest semn, făcut în mijlocul frunții, sau la încheietura sprâncenelor, îl poate face doar mama biologică sau nașa (mama spirituală), a copilului.

Aurul este un bun apărător contra deochiului, de aceea orice obiect de aur purtat la gât, la ureche ori la mână poate atrage energia rea din privirea vătămătoare.

Un sfat din popor spune că pentru a nu fi deochiați este bine să purtăm ceva roșu sau ceva pe dos.


UNELTE:

O bucată de jar obţinută prin arderea unei esenţe lemnoase, în momentul în care i s-a oprit alimentarea cu aer va deveni un cărbune activ. (Cărbunele activ pus în frigider va reţine toate mirosurile). Totodată, acest cărbune reţine toxinele bacteriene şi substanţele toxice înghiţite sau rezultate din întreg metabolismul uman. Ideal este să aveți tot timpul în geantă câteva pastile de cărbune medicinal.

Cărbunele activ, dat prin râşniţa de cafea sau pisat pur şi simplu, va deveni un praf cu eficacitate mai mare cu cât este mai fin. Se ia o cantitate care ar fi bine să fie determinată radiestezic, deoarece poate constipa, se poate ține sub limbă și apoi înghiți, se poate face un produs homeopatic (oarecum). Adică agităm de 40 sau 108 ori recipientul, pentru a avea o soluție care va avea „memoria” activă a preparatului- când e vorba de copii mici.

-         Un pahar cu apă neîncepută sau magnetizată

-        O cutie de chibrituri

-        Un cuțit

-        O lumânare aprinsă către Impărăteasa cerurilor și a pământului-Maica Domnului. Ideal, să fie din ceară curată.

Puteți să vă descântați singuri sau să cereți ajutorul cuiva:

– se ia un pahar cu apă neîncepută sau magnetizată, și dacă aveți cărbuni încinși se pun 7-9 cărbuni în apa respectivă.

Dacă nu aveți cărbuni încinși atunci luati 3 sau 5 sau 7 chibrite (să fie fără soț) pe care le aprindeți rând pe rând. Lăsați bățul să ardă aproape până la capăt și apoi îi dați drumul în paharul cu apă.

Bețele de chibrite trebuie aprinse deasupra paharului cu apă și, cât timp ard, faceți semnul Crucii cu ele, spunând: „În numele Tatălui, al Fiului și a Sfântului Duh! Amin!”  Faceti asta cu fiecare chibrit în parte.

Dacă se lasă la fund cărbunii atunci sunteti deochiați.

Dacă bețele arse stau pe veriticală va deochiat un bărbat, daca stau orizontal, coborând un pic, va deochiat o femeie.

– apoi luați un cuțit si cu lama lui faceți semnul Sfintei Cruci în paharul cu apă și cărbuni/chibrituri,  de 3 ori. In timp ce faceti semnul Crucii spuneti: „În numele Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin”. Spuneți de trei ori „Tatăl Nostru”.

– beți trei înghițituri din apa respectivă. Sau puteți bea din patru locuri, asemeni unei cruci, cum se practică în unele locuri.

– vă înmuiați degetul în paharul cu apă și (vă) faceți semnul Crucii pe frunte, obraji, bărbie, piept, mâini și picioare, colțurile de la pat și tocul ușii.

– aruncați apa la rădăcina unei flori sau afară pe iarbă

– dacă vă face cineva descântecul să vă „scuipe” (la mod simbolic) și să zică ” ptiu, ptiu, ptiu să nu te deochi” de 3 ori.

Normal ar fi să furați descântecele de la bunici, mame, etc, dar puteți să vi le scrieți pe o foaie de hârtie (cu creionul cu mina neagră e cel mai bine), să o aveți mereu la îndemână, mai citind descântecul din când în când. Veți forma o undă energetică de legătură care va deveni tot mai puternică. Descântecul la fel.

Sper sa va fie de folos, să vă ajute, atunci cand aveti nevoie.

Din practica mea, am învățat că e bine să energizăm apa din pahar. Să o ținem între palme (cine a făcut ReiKi Tibetan, poate aplica metoda învățată), și să ne interiorizăm senzația de iubire, de lumină și armonie interioară. Apoi începem Ritualul care se repetă ori de câte ori simțim că e nevoie. Niciodată nu va fi prea mult, dimpotrivă.

   «Tatăl nostru/ Care ești în ceruri/ Sfințească-se numele Tău/ Vie împărăția Ta/ Facă-se voia Ta/ Precum în cer așa și pre Pământ/ Pâinea noastră cea de toate zilele/ Dă-ne-o nouă astăzi/ Și ne iartă nouă greșalele noastre/ Precum și noi iertăm greșiților noștri/ Și nu ne lăsa pre noi în ispită/ Ci ne izbăvește de cel rău/ Că a Ta este împărăția/ Slava și puterea/ În numele Tatălui/ Al Fiului/ Al Sfântului Duh/ Amin/Să rămână ...x... ( persoana deochiată ) curată și luminată». 

De cele mai multe ori, un singur descântat nu e suficient. Se repetă.

INSĂ: atunci când simptomele fizice au fost puternice, corpul deja are memoria lor și devin boală. Fiind o „uitătură urâtă” care transmite o undă de ură, sau de ciudă, de nemulțumire, ea poate deveni un simptom personal. Devenim treptat nemulțumiți, irascibili (nu că nu am ști deja cum e), din ce în ce mai lipsiți de putere, puși pe harță, nemulțumiți sau neliniștiți, ca și cum am aștepta mereu să se întâmple ceva neplăcut.

Se ajunge la ideea că ne face, constant, cineva vrăji. Așa cum ați citit în text, există credința că deochiul (gândul rău), ajunge ȘI pe calea aerului. Când am supărat pe cineva (se întâmplă fie că vrem sau nu), supărarea lui constantă va veni mereu și mereu asupra noastră. Sunt oameni care țin mânii, supărări ani și ani. Imaginați-vă ce meteoriți primim zilnic. De aici încolo, cred că fiecare, înțelege că Iertarea este cea mai bună pavază, pentru toată viața.

Cel care rămâne în propria lui supărare, are șanse să se AUTO-DEOACHE dacă persoana pe care o are în vizor și-a schimbat atitudinea, implicit starea energetică. Vine peste ea/el, tsunamiul trimis de el. Intreb de multe ori: pe cine urăști, de cine ești nemulțumit, atunci când spune că „are vrăji”. Merităm să trăim în asemenea stări?!

Util, util, util: învățați să căscați! Incepem cu remedierea simptomelor corpului fizic, cum e firesc. Și depinde doar de fiecare. Un mic efort ne poate salva de multe nemulțumiri, chiar viața!

 „ Cine ai fi TU, ACUM, fără aceaste stări, fără aceaste gânduri?!”. Intrebarea pusă de Byron Katie a salvat o mulțime de oameni de la depresii, le-a schimbat viața.

CINE SUNT EU_ACUM, fără gândurile care mă macină?! Ascultă propriul răspuns și, sigur, vei zâmbi!

Să fie de folos !!!

Vechi descântece 

1. Sting toate strigările,
Toate pociturile
Cum se sting tăciunii
Să se stingă deochiul
Toate căscăturile,
Toate uităturile
Sting ochii cei răi din cale
Şi gurile cele rele
Să n-aibă la ce se uita
Să n-aibă la ce striga
Sa treacă de grija lui.... (se rosteşte numele de botez al persoanei deocheate)

2. Fugi ochi de deochi
Ieşi şi fugi din calea lui...( numele de botez al celui deocheat)
Pe pămînt pustiu
Unde vîntul nu bate
Unde cîinii nu latră
Si cocoşii nu cîntă.
Amin! 

3. Fugi, deochi, de la N
Si du-te-n pustii locuri
Unde popa nu toaca,
Cocos nu canta,
Mese-ntinse,
Si rogojini asternute nu-s
C-acolo-i locul vostru
Si sa-l lasati pe N.
Treaz, luminat
Cum ii de la Maica Precista lasat.

Se repeta de mai multe ori.

4. Fugi, deochi, dintre ochi,
Fugi, deochetura,
Ca te-ajunge vant din gura.
Fugi, deochiat,
Ca te-ajunge vant turbat.
Fugi, deochi, dintre ochi,
Ca te-ajunge soarele,
Si-ti taie picioarele,
Fugi, deochi, din fata obrazului,
Din zgarciul nasului,
Din grumazii gatului,
Din crierii capului,
Din splina, din inima,
Si sa iesi si sa te duci,
Ca eu cu gura te-am descantat,
Cu mana te-am luat,
Si-n vant te-am aruncat,
Sa ramaie N.
Curat, luminat,
Ca floarea campului,
Ca roua diminetii.

Să fie de ajutor !!!

DE-OCHI-UL = uitătura rea 

                      = se manifestă prin ochii fizici dar și prin cei ai sufletului