ReiKI- Puterea Naturală sacră, Consacrarea


REIKI- Puterea Naturală sacră, Consacrarea


Legea numărul 1 în Magia Simbolurilor Sacre, este ca iniţiatul  fie 
Stăpânul Simbolului şinu invers.Dacă un iniţiat ajunge  fie stăpânit 
de un Simbol Sacru, acesta ajungedemonic, satanismul fiind 
specializat în preluarea iniţiaţilor şi neiniţiaţilor stăpâniţi dediferite 
Simboluri Sacre. Relaţia dintre om şi Simbol Sacru este clară: 
stăpân – stăpânit,totul depinde de cine proprietatea cui este.

Acum ceva timp, la cursul de maeştri ReiKi, am făcut o trecere 
în revistă a informațiilor primite în gradele anterioare. Aşa am considerat
 necesar. Iar întrebarea care mi s-a pus astăzi: ,,Cum isi da seama un 
initiat ca el este stăpânul unui simbol?Am recitit si mi-am dat seama ca          ne-ai pomenit si la curs despre acest lucru, dar concret ce inseamna, 
tot n-am inteles. Noi folosim niste simboluri...de unde stiu ca 
suntem STAPANII ACELUI SIMBOL...ele pana la urma sunt 
arhetipuri ramase in subconstientul colectiv, care intr-o forma 
s.au alta vin spre noi...acest lucru nu inseamna ca "poarta" il recunoaste ca stapan? Altfel nu am ajunge la initiere...,  e ca o continuare. Mereu, mereu vom avea întrebări, nelămuriri.
 E bine. Vom învăţa la un moment dat  ne răspundem singuri. 
Dar... aceasta se învaţă! Este o deprindere personală care se învaţă 
în timp.

Când ți se dă un simbol deschizi o poartă energo informațională cu el. 
Este o cheie spre multe acţiuni dar şi înţelesuri, la care tu vei ajunge. Ce vei face cu
 acestea ... este responsabilitatea ta.

Simbolul distanţei din ReiKi. Ieri la cursurile pentru măestrie am vorbit din 
nou despre el. Reiau câteva aspecte acum.



,,Divinitatea din mine salută divinitatea din tine” sau Namaste! -un salut frumos, plin de respect şi pe care îl dorim împlinit sub auspiciile în numele cărora ne recunoaştem a fi noi înşine. Este minunat! 

Repet cu toată consideraţia pentru imensa cultură spirituală a japonezilor:salutul în limba strămoşilor noştri, de ce nu îl spunem?! Cu aceste cuvinte care ne luminează sufletul. Nu face el parte din noi?! Şi din bagajul  nostru genetic, dacă tot am venit acum, aici, în 

această grădină a Impărătesei cerurilor?! Ne este jenă de cuvintele prin care rostim şi 

dorurile şi iubirile noastre?! 

Se spune că hrana cea mai puternică, cea mai bună, energizantă este cea din locul în 
care te.ai născut. Cuvintele nu sunt tot o hrană?! 
Până a ajunge la noi produsele trebuiesc ,,tratate”pentru a 
rezista la transport, pentru a nu se deterioara. 
,,Tratarea” înţelesurilor cunoaşterii celor din alte neamuri, sau sisteme/şcoli ezoterice, 

există dintotdeauna. Şi este un lucru firesc. 
Şi Iisus spune: ,, nu aruncaţi mărgăritare la porci”. De ce?! În primul rând că nu aşa îi vom hrăni. Dimpotrivă: îi putem întărâta, determina să facă stricăciuni în căutarea hranei (tot noi vom fi nemulţumiţi), şi desigur c La un alt nivel, un alt aspect ar fi că pierdem în zadar o hrană preţioasă.
Pierdem noi, în primul rând. Dăruind din timpul nostru,arătând aşa că nu avem discernămâmtul necesar. 

Musai să vorbim cu cineva! Mulţi simt această nevoie a firii, de a comunica. Că prin admiraţia (eventual) stârnită, calea spre orgoliu e larg deschisă, că s-ar putea să îndepărtăm persoana tocmai de la ceea ce ar fi vrut să facă- e la fel de adevărat. Se întâmplă şi una şi alta. Şi încă multe altele. 

 

Revin la HSZSN. A fost o discuţie mai lungă asupra simbolurilor primite până la gradul de maestru. Voiam doar să fac o recapitulare pentru cei prezenţi, am realizat cât de necesară este, totuşi, şi de a scrie pentru a fi citită de cât mai mulţi.


Informaţiile de la cursuri sunt atâtea câte sunt. Rezonăm cu un anumit maestru, cu structura lui de cunoaştere. Am mai scris.... 

Un aspect însă vreau să reiau.

,, asigurarea unei protecţii maxime a emiţătorului telepatic”. Creind această ,,punte”,avem acces la totalitatea celuilalt. La a citi din ,,Cartea vieţii” lui Şi cu bunele şi cu cele mai puţin bune. Vin peste noi?!

Vin.  De aici acea ,,legătură” care se creiază între terapeut şi persoana
respectivă. El devine o carte, pe care cei maimulţi, intuitiv o citim. Deocamdată
adaog: cel cu energie mai mare va vea acces la tot ceea ce este energetic până la el.
Mai sus, dacă este  pregătit, dacă i se dă îngăduinţă.

Despre această ,,telepatie” am vorbit ieri. Şi vreau să reiau, pentru că sunt multe aspecte, pe care încerc să le fac mai explicite. Atât cât imi este dat.

Se pot trimite multe pe acest pod între două persoane?! Cu siguranţă:DA! Cu voie sau fără. Conştient sau nu, cu voinţă proprie de către unii, dar care ştiu ce fac, şi asta este responsabilitatea lui personală.

 

Intenţia a creat şi crează în continuare lumile. Întenţia este o unică dorinţă , 

afirmată sonor, clar şi răspicat. În afară de ea nu trebuie să mai existe nimic altceva.

Tu şi intenţia trebuie să vă identificaţi. Iar asta înseamnă ani de practică. Pentru că intentia nu este acelaşi lucru cu voinţa.

 Intenţia este totalitatea tuturor voinţelor, dacă se poate spune aşa. Este
o stare pură.Deocamdată dincolo de firea marii majorităţi.
Care o confundă cu voinţa de a face, realiza un demers, fie el şi spiritual. Iar 

pentru a susţine această intenţie, energia ta trebuie să depăşească mult, mult, limita actuală în care suntem marea majoritate. Sunt cărţi din care fiecare se poate , măcar, informa despre asta.

Din aproape în aproape, lipsa de informaţii ne va dăuna tuturor. Şi în loc să 

devenim ceea ni s.au ascuns etc. Nu sunt mai bună ca alţi maeştri. Însă realizez că informaţiile de la cursuri,

trebuie mereu susţinute, completate. În cele câteva ore, nu le poţi cuprinde pe toate. Se creează şi o energie a grupului, în care ai senzaţia că ştii tot, apoi iei de bune explicaţiile din cursul tipărit, din alte cărţi şi ...gata.

Înformaţia este VIE. Ea conţine în ea o sursă uriaşă de energie care trebuie decodificată pentru că are mai multe aspecte. Totalitatea unei informaţii depinde de primitor,și  însumează aspectele pe care el le percepe, dar conform cu 

etapa în care se află. 

Cel mai puternic va avea acces la informaţiile celui cu energie mai mică. Cât, cum va decodifica e în funcţie de cunoaşterea lui.

Cel mai puternic poate transmite (voit sau nu) informaţii în subconştientul celuilalt. De asta terapeutul este ca un duhovnic şi nu are voie să divulge din cele aflate direct sau indirect.

 

Se spune că orice transmisie se sigilează! Corect! Pentru a nu mai avea tu 

acces la energia celuilalt. Pentru 

a-l elibera.Iar el rămâne în vindecarea de care se va face vrednic.

Doar am nuanţat acum câteva aspecte din lucrul cu simbolurile. Folosindu-le în traducerea, în limbajul pe care îl vorbesc, prin cuvintele pe care le cunosc. Ceea ce fiecare  poate (şi e necesar) a face atunci când ajunge la o informaţie.

 

Marea majoritate a întâlnirilor sunt...necesare.  Marile sau mai micile noastre 

lecţii neînvăţate până acum sau pe care le putem învăţa mai bine. Am rămas,,datori” faţă de o persoană. Sau ea are un dar special pentru noi.?!Uneori e şi aşa. Că s-ar putea ca darul să treacă pe lângă noi-asta e altă discuţie.

Sunt foarte multe aspecte la care trebuie cu simplitate să ne gândim singurei Un efort care ne poate fi salvator. 

 

HSZSN este şi o punte de legătură cu divinitatea. Dar şi cu alte lumi de unde vin multe informaţii şi energii (tot karmice). Necesare întru desăvârşire. dar de cele mai multe ori, nu conforme voinţei noastre.

Dacă trimitem cererea spre lumile divine (podul )nu cred că mai trebuie să sigilez. Aştept răspuns. Forma în care va veni răspunsul uneori e neaşteptată. Ştiu mulţi cum este. Dar sigur e ceea ce avem nevoie şi cred că este bine să ascultăm îndrumările.

A cunoaşte puterea unui simbol este de a-l folosi responsabil. De a învăţa. Mulţi  de frică, nu mai folosesc simboluri. Daaar au gânduri!!! Şi  vor primi răspuns tot sub formă simbolică. Informaţiile ajung la noi condensate. Acesta ar fi un aspect. Aşa că este de preferat ca dacă tot ajungem să lucrăm cu simboluri, care au aspecte clare, sunt ,,specializate” pentru ceva, măcar să ne învăţăm această lecţie. Aşa ne va fi mai uşor în percepţiile de zi cu zi, ale lumii în care suntem. Pentru că totul în jur are a ne comunica câte ceva.Făcând podul de curcubeu cu o plantă, cu o planetă, cu un mare învăţător...

Dar...atenţie când facem acest lucru cu o persoană. Repet: Sigilăm. Ridicăm 

capătul podului de la noi. Ne eliberăm şi noi şi persoana. Ki-ul prin care s-a făcut transmisia va şti ce să facă în continuare.

 

Noi, am fost şi e bine să rămânem , doar un releu. Benefic şi pentru noi, pentru că trece prin noi. Şi aşa, zi de zi, şi legătura noastră energetică cu toate implicaţiile, cu divinitatea devine mai profundă. A ne fi teamă să folosim ,,uneltele” spirituale la care avem acces, tocmai pentru că am cerut cunoaştere, înseamnă că nu ne asumăm răspunsul şi ajutorul dat. 

Simbolurile au multe, foarte multe să ne spună,prin energia condensată în ele. O vor face treptat, în funcţie de fiecare. Sunt un imens, imensajutor la început şi necesar. Pentru că ne determină să muncim, să practicăm şi să fim atenţi la răspunsuri.

 

Sunt unele care au fost create ca metafore, folosite în diferiteşcoli de iniţiere. Vrei să le cunoşti?! Întri în şcoala respectivă. Fără avea alte pretenţii. Dacă nu, foloseşte măcar ceea ce ai.

 Ştiu, tocmai aceste ,,metafore” pot deruta. Pentru că este tendinţa de a face comparaţii, dar folosind informaţia brută, de supafaţă, informativă. Neavând codul , cheiade citire sigur vom ,,interpreta” greşit.

Bine este să facem Consacrarea înainte de orice acţiune.


 

12oct 2012


MĂESTRIA în REIKI

                                    


Este  finalitatea cursului de ReiKi, recunoscută ca atare. 
Efectele produse.
 Devii conştient de absolvire. Simplu, ca la şcoală. Ai nevoie de profesori până a fi absolvent. Până la măestrie, tot ca la şcoală, depinzi, de data aceasta mult mai mult energetic, de maestrul respectiv. Aşa cum la şcoală se predă după o programă, o anumită materie, apoi eşti ascultat, notat şi îţi iei diploma de absolvire, despărţindu-te de profesorul respectiv, eventual continându-ţi invăţarea cu un altul, la un alt nivel , aşa este şi în ReiKi.
În zona spirituală se mai încurcă acum aspectele. Vrei ca maestrul să fie veşnic pe aproape. Nesiguranţa începătorului dar…. Cel mai bun maestru este cel care te aruncă în apă.şi…pleacă! Tu ştiind aceasta vei face tot posibilul să înveţi a da din mânuţe pentru a ajunge la mal. Scriu la nivel simbolic acum. Şi să nu înţelegeţi că această metodă ,, facilă” e de aplicat imediat ce veţi face primele iniţieri. ,,Curajul “ de a arunca elevul în apă, îl aplici când eşti sigur că va invinge, chiar dacă el nu ştie. Altminteri plata e pe măsură. Iar tu ca maestru vei susţine elevul, dozând bine aceasta.

În multe şcoli ezoterice primirea elevului se făcea prin multiple încercări. Prima era de a renunţa la tot:lumea exterioară, mamă/tată, bogăţii de orice fel sau natură. Apoi, fiecare trecea prin alte încercări înainte de a fi primit ca şi discipol al unui maestru. Puteai să fii elev într-o clasă, să absolvi şi să te reintorci acasă sau să rămâi la templu, pe un post oarecare. 
Sunt multe povestioare din care înţelegem care erau  treptele pentru a ajunge să fii elev. Îţi era testată răbdarea, determinarea care putea fi totală sau nu, şi atunci alegeai să pleci spre alte zări, căutând până ştiai că ai ajuns la capătul unei călătorii, vei închide o uşa după tine neştiind clar ce te aşteaptă, dar asta contând cel mai puţin. Ştii că ai ajuns Acasă. Unde orice s-ar întâmpla e spre împlinirea ta.
Alţii se reîntorceau în lume.
Mulţi ne reamintim acum, parte din acele timpuri. Ne şi reîntâlnim.
Bineînţeles că s-au creat karme personale sau de grup.

Am să punctez un alt aspect, mai puţin discutat.
Am observat la maeştri actuali care predau, că se adună în jurul lor exact elevii …pe care îi  merită ei. Prea s-a statornicit dictonul: ,,când elevul e pregătit , apare maestrul”. E adevărat ! dar există şi reciproca : ,,Maestrul are elevii pe care îi merită!” Karmic este sigur. Dar şi aspecte sunt multe.
 Uneori, numai pentru că i-ai făcut iniţierea şi el a plătit  preţul corect, după putinţa ta de a-i dărui cunoaşterea necesară lui, fiecare se eliberează. E bine de reţinut acest aspect pentru că este cel mai des întâlnit.  Am văzut elevi care aveau informaţie net superioară maestrului, dar alegeau să facă iniţierea cu el. Echilibrarea karmică.Daaar… dacă ulterior erau nemulţumiţi de maestru, se reactiva datoria şi mai mult. Dublu de şapte ori ori şapte  ...etc Simplu ar fi putut să spună:mulţumesc şi să-şi pună în practică cunoaşterea. Nemulţumirea ta îl va elibera  pe maestrul respectiv de multe. Drăguţ, nu?!

Evoluţia personală ulterioară va depinde numai şi numai de fiecare. Dacă se formează grupuri e mai uşor.
Acest aspect este cel mai de dorit: achitarea şi de o parte şi de alta. Marea majoritate a maeştrilor ReKi au făcut şi radiestezie. O simplă măsurare a împlinirii cursului, le poate fi salvatoare. De foarte, foarte multe ori.

Sunt şi cazuri în care maestrul de acum a fost elevul în alte vieţi. Aici va fi o întâlnire specială. Care va duce, mai ales pe maestru la multe, multe descoperiri despre sine însuşi. E bine să reţinem şi acest aspect. Dar nu aşa cum mi s-a întâmplat: ,,Ştii, ţi-am fost maestru în altă viaţă!” Ei bine, cu toate că nu am porniri …prea bruşte, glasul, atitudinea lui m-au determinat să-i spun: ,,Şi acum vrei ?! să te iau de soţ ?!”. Nu, nu e maestru ReiKi, dar sunt şi în grădina asta. A rămas un pic ,,blocat” şi am părăsit ceea ce putea deveni un câmp de luptă. Nu am fost singura care a păţit-o aşa că nici regrete nu am.

Rezonăm pe zi ce trece tot mai puternic unii cu alţii la nivel mental. Este minunat.
Rezonanţa sufletească este mult, mult mai rară pentru că este cea mai profundă. Neacceptând total că apropierea de altcineva ne va deschide precum o carte toate cele scrise chiar şi cu gândul, că va citi totul , sperie pe cei mai mulţi. Încă ne dorim ceea ce am fost obişnuiţi: intimidate. Dacă am fi conştienţi câţi ne văd, câţi ne citesc gândurile….şi, nu numai de pe aici …. Dar, este multă neîncredere între oameni.
Relaţiile dintre maeştrii actuali şi discipoli sunt mult mai rare. De ce? Sunt atâtea posibilităţi de a pricepe multe şi singur încât e greu să găseşti un maestru care să ştie …multe. Aici sunt şi confuzii: pentru că şcolile sunt destul de amestecate. Nu e rău. Dar avem nevoie de discernământ cât rămânem într-o ,,şcoală”, ce ni se întâmplă acolo. Noi, fiecare, trebuie să fie atent la el. Să nu dea vina pe alţii. Nu am auzit să fie cineva forţat.
Apoi, tu, ca maestru, dacă nu vei face iniţieri, îţi vei vedea de împlinirea proprie. Adică AUTOTRATAMENT. 
Până la gradul de maestru suntem dependenţi de el. Energetic. Cum absolvim gata! suntem pe propriile noastre ...puteri. Unii se codesc: nu am făcut tratament, nu am...nu am... sau : oare merit?! Mă rog, am auzit atâtea intonaţii a ,,merit" că ... mai scriu o oră. Decizia desigur că ne aparţine.dar scriu acum ca să vă gândiţi cât timp vreţi să staţi sub tutelă, la şcoală. Se întâmplă multe în acest timp, vă asigur. 

Dacă vei face iniţieri ….vei avea elevii pe care îi meriţi . Energetic fiecare avem ,,un gramaj”. Nu ţi se va da mai mult decât poţi duce. Pentru că în timpul iniţierilor, se produce o deblocare energetică a celor iniţiaţi. Printre  altele. Iar o parte din acea energie va veni la tine. Şi… te descurci!!! Singurel!  că deaceea eşti …maestru iar ,,cineva” a avut încredere în tine. Uneori ,,primeşti” mult de la elevi. E un merit. Dar pe care  unii nu şi-l doresc chiar atât de mare. Oameni suntem. Ştiţi cum este: ce nu te omoară, te face mai puternic. Veţi creşte frumos şi cu un imens respect pentru ceea ce îndepliniţi, pentru oameni şi pentru Dumnezeire. Dar, în primul rând pentru voi înşivă. Responsabilitatea pentru noi este cel mai mare test. Ştiu cum este, vă doresc să ştiţi şi voi. 
Mulţumesc frumos tuturor!

Consacrarea



Un principiu general spune: „tămăduirea nu înseamnă lupta cu patimile ci preschimbarea lor”. Patimile sunt considerate „mişcarea energiilor sufletului împotriva firii” ele trebuind să fie făcute să se mişte conform firii noastre iniţial create, adică la dragostea de Dumnezeu, la dorirea şi vederea Lui în toată creaţia.Numai aşa nu vom fi subjugaţi de patimi care devin ele stăpâne. Dar Dumnezeu nu e în depărtate ceruri, nu ne trebuie nave sofisticate sau alte cele. Unirea cu această imensă Forţă, pe care am fost obişnuiţi să o considerăm de neatins, se petrece ceva mai aproape: în noi.

Depăşim praguri fizice, mentale până ajungem la cele psihice unde sunt cele mai subtile bariere inoculate. Ne este chiar teamă de ele. Între fizic cu a lui ,,raţiune”bazată pe simţuri, şi psihic în care sunt marile averi, avem de trecut de mentalul propriu -dependent şi de cel colectiv, care ne pune în faţa simţămintelor noastre. Cum trecem cu bine această probă?!
Începând cu a ne observa. Cu Sinceritate.

Citeam în una din cărţile lui Lazarev, cum şi-a lecuit copila de ,,patima” (pofta) de ciocolată. A îndemnat-o să stea o secundă cu ciocolata în mână şi să spună: „Mulţumesc Doamne, pentru ceea ce mi-ai dat”. Sufletul unui copil este pur,sinceritate deplină între gând şi cuvânt, ceea ce duce la ,,detonarea” unui simţământ care leagă perfect cele două. Mulţumirea adresată lui Doamne, este făcută cu credinţă/încredere totală. Nu a mai mâncat cu poftă ciocolata, nu a mai dorit-o cu poftă, ci moderat, i-a fost suficientă mult mai puţină decât de obicei, aşa cum a remarcat chiar copila.
Ce s-a întâmplat atunci?!
După mulţi ani, am întâlnit în scrierile din yoga „Consacrarea” fructelor acţiunilornoastre, care ne poate ajuta să atingem starea de eliberare de orice acţiune pe careo facem, de „roadele”ei.
Noi aşteptăm să fim recompensaţi, măcar lăudaţi pentru ceea ceîntreprindem.

Uneori pentru că ne şi îndoim că am făcut bine şi vrem o confirmare. Consacrând fructele acţiunilor noastre lui Dumnezeu, alta va fi starea sufletului nostru, alta legătura care se va crea cu El.


Doamne, Dumnezeul meu, Creatoarea mea divină, îţi dăruiesc Ţie fructele acţiunii pe care o fac acum.
Te rog cu smerenie, cu suflet curat, să mă faci să înţeleg, să realizez, dacă Tu le accepţi, dacă accepţi acest lucru sau nu”

Acum, când trecem prin reechilibrarea energiilor pe planetă, să începem să regăsim şi partea divină feminină, de care atât de mult timp am fost separaţi. Nu o negăm,dar acordând întâietate numai unei forţe, cred că nu este folositor nici aici nici înceruri. Sunt cele două forţe ale unui imens întreg care este de nenumit.Să ne tot raportăm doar la una din forţe, vom crea dezechilibre, ceea ce se vede bine, cu puţină bunăvoinţă. ,,Doamne”, dacă suntem conştienţi de acest lucru, poate fi denumirea celor două forţe,împreună. Important este să nu mai rupem universul în două.

Acţiunile pot fi cele ale zilei care tocmai începe, sau de a face cele mai bune şi necesare cumpărături, sau când ne ducem la slujbă, la medic, etc. Toate împrejurările vieţii noastre sunt acţiuni, iar ceva mai de sus se percepe mai bine rezolvarea lor. Se văd panoramic. Aceasta seamănă cu „abandonarea”, „tăierea” voii proprii din ortodoxie. Dar nu numai.

Noi revenim, în nenumărate vieţi, pentru a „culege” roadele acţiunilor noastre.
Unele mai bune sau altele care ne fac să credem că am nimerit în iad. Celebra Karmă. Dar, dacă le Consacrăm , aceste roade, fructe, nu vor mai fi nici ca o recompensă ulterioară dar nici ca plată pentru cele mai neortodoxe acţiuni ale noastre, pentru care să revenim, uneori în nenumărate, repetate încarnări. Subiectul este vast, fiecare poate medita asupra acestor aspecte.


Pentru că nu revenim numai pentru a ne ,,plăti” / învăţa din greşeli, ci şi pentru a ne   bucura de rodul faptelor bune. Şi.... ne bucurăm atât de mult încât considerându-ne aleşi ai sorţii, că merităm totul ( că doar şi avem deja), vrem mai mult. Şi uite aşa,ne luăm bilet pentru ...următoarea revenire, care va fi ceva mai neplăcută. Sigur!Când ştim să mulţumim pentru cât avem, chiar şi dacă numai viaţa ne-a rămas, ni se va mai da. Celui care are i se mai dă! Dar nu oricum, nu avarului. Ci ... IUBIRII!!!Scânteia de viaţă din mine mi se pare uluitoare, minunată! Ea e totul este ,,iubirea coborâtă pe pământ”.


Dacă atrag cu gândul, voi vrea tot mai mult şi mai mult şi s-ar putea ca intr-o bună zi, gândul să obosească. Saaau... să mi-l ia altcineva. Dar propria viaţă eu mi-o trăiesc. Viaţa în care sunt conştientă de Forţa din mine, care sigur mă vrea fericită, insă doar să o las să mă îndrume. Corpul meu simte, sufletul trăieşte aventura pământeană. Dacă le lăsăm de capul lor o să spunem că ... unde nimerirăm, că parcă se vedea altminteri de sus?! Bucuria! Sincera bucurie că avem o haină frumoasă (corpul) care s-ar putea să fie cam peticit acum, că putem să trimitem gânduri care să lumineze... Ştiţi de aripa de fluture care va aduce o tornadă dacă ... Dacă este dizarmonioasă. Dacă acel fluture se sperie de ceva, în acea clipă creează o turbulenţă care se va amplifica şi va face ravagii altundeva. Atunci când sunt în pericol suntem uimiţi de forţele care sunt în noi şi înlăturăm chiar şi un camion. Alt fel de manifestare a energiei totale din noi. Şi exemplele pot continua , pe paliere diferite, dar toate înseamnă Forţa care este in tot ceea ce e viu.
Atunci când facem această consacrare nu numai o spunem şi gata!

Aşteptăm să primim şi răspuns, care vine printr-o senzaţie de bine sau pur şi simplu ştim. AŞTEPTĂM câteva minute. Sunt cele mai preţioase. Pentru că atunci se creează... „legătura” cu Satelitul Doamne. Atunci Dumnezeu ne vorbeşte, necomunică. 99% din oameni nu o fac, nu aşteaptă, se grăbesc. Nu vor auzi, atâta tot.


„Doamne, nu pot face aceasta decât dacă TU mă ajuţi”, înseamnă a ne face unobicei din a dialoga cu Dumnezeu dar şi a relaţiona cu El continuu.
Mai târziu vom percepe şi alte faţete ale acestei relaţionări, dar cu răbdare, le vom avea.


Nu eu sunt legată de ceea ce fac, bucuria este a primitorului fructelor acţiunilor mele, prin mine doar primeşte un impuls, un răspuns la ceea ce îi este necesar. Am fost un intermediar, atâta tot. Dacă reuşim performanţa asta ... multe se vor lumina şi pentru noi.

Aceasta ar semăna cu o stăpânire de sine extraordinară, care ar cere un imens efortdin partea noastră. Vreau să înţelegeţi că lucrurile sunt mai simple. Numai să „vrem”să-i dăruim Lui fructele – adică POSIBILITATEA DE A SE MANIFESTA.

DUMNEZEU SE MANIFESTĂ doar când noi acceptăm şi cerem acest lucru.Deci… deci este extraordinar şi înfricoşător de minunat în acelaşi timp. EL aşteaptă şi iar aşteaptă ca noi să devenim „vasul” Lui de manifestare. Nu ne cere nimic, doar să -L lăsăm să existe. Dar starea pe care o vom trăi va fi de deplină împlinire. Cuvintele sunt sărace.
În timp ce scriu aceste rânduri, vin spre mine acei oameni care au nevoie tocmai de această informaţie. Explicam acum unei viitoare reikiste, că ar trebui să aprindă lumânări pentru cei cărora a putut să le facă un bine când funcţia socială i-a permis.Mă asigura că nu aştepta „nimic” material de la ei, că nu a făcut-o pentru asta. O cred. Dar, un zâmbet, un sărut-mâna… tot voia. Aceasta este forma cea mai perfidă,aş numi-o, prin care pierdem fructele acţiunilor noastre.

Pierdem, în sensul că dacă pretindem chiar şi acel zâmbet, însemnă că tot cerem răsplată şi, evident că ni se va da. Dar „aici”. Şi uite aşa lanţul cauzalităţilor, sau karmic, continuă. Or noi ne dorim eliberarea de el, fie + fie - . Şi, nu este cazul să aşteptăm mulţumiri, de orice natură ar fi ele, de la cei cărora le-am făcut un serviciu.


Dacă noi am putut să facem acest lucru, înseamnă că din orice punct de vedeream privi, uman sau energetic, ei nu au cum să ne mulţumească fiind pe otreaptă mai jos decât noi, doar în acele momente. Dar, vom primi răsplata de la cineva care este „el” pe o treaptă mai sus decât noi, aceea persoană având disponibilitatea necesară, umană şi energetică de a ne ajuta, când vom avea nevoie.Oare noi, am spus întotdeauna mulţumesc? Da, ştiu, retorică întrebare şi în ceea ce mă priveşte. Uneori, nici nu ne dăm seama că trebuie să spunem: mulţumesc!


Mai există un aspect: contul propriu din… ceruri. E şi nu e metaforă. Nimic nu se pierde. Dumnezeu – Forţa Totală Supremă, ca orice părinte iubitor, ne deschide un cont sus, în care sunt trecute energiile faptelor bune. Dar, a acelor fapte la care nu am solicitat nimic în schimb. Ele rămân ca energii pure care ne vor fi puse la dispoziţie„atunci când parcă nimic nu mai părea că ne poate salva”. Şi, tot i-am explicat doamnei, că mai este un aspect şi mai subtil: dorinţa de a face fapte bune pentru a aduna bani cereşti în cont. Subtilă formă de… manipulare a LUI. Adică… EL nu vede gândul nostru?! Poate, nu trebuie să fiu prea intransigentă cu acest aspect.Este bine să conştientizăm că ne trebuie fapte bune, iar dacă facem Consacrarea fructelor acţiunilor noastre LUI şi aşteptăm răspuns şi acţionăm în consecinţă,atunci sigur contul se formează, creşte.
Dacă facem Consacrarea fructelor acţiunilor noastre, aşteptăm să percepem răspunsul şi simţim că nu vine sau că ne cam strânge în spate, cum se spune, atunci, e de la sine înţeles: renunţăm. Nu este momentul, nu este benefic pentru noi sau pentru cei implicaţi, etc. Asta nu înseamnă neapărat că acţiunea în sine este „rea”, ci că nu este timpul şi cazul.

A trebuit să trec prin numeroase ,încercări”, a trebuit să privesc la cei din jur şi apoi în mine însămi. Mărturisesc că mi-am asumat, de multe ori, lecţia predată de mine -mie. . Aşa cum spune, cu umor, Dr. Len „Nu-i nimic în neregulă cu erorile de judecată. Te pot omorî, asta-i tot”.
Dar nu am încetat niciodată să CAUT, Să-L caut, chiar când nu avea un nume bine definit pentru mine, chiar când era doar o noţiune, chiar când doar vedeam că acţionează asupra altora. Vedem aceasta tocmai pentru a deveni conştienţi şi noi de EL. Dacă nu-L vedem în noi, măcar să-L vedem în ceilalţi. Este tot o îndurare de a LUI.

Aşa am înţeles mai bine ce dar imens este Reiki pentru oameni. Că lucrând cu corpurile lor energetice îndeosebi cu cel vital,se eliberează ceea ce era încătuşat:sufletul.
Ulterior am găsit această consacrare, în toate credinţele lumii.

,,Pentru a junge la starea de renunţare sau abandon, necesară comuniunii cu Dumnezeu, ar trebui să analizâm cu atenţie tot ceea ce percepem, simţim sau gândim, atât in ceea ce priveşte fenomenele de natură superioară, spiritual,cât şi cele de natură mai grosieră, iar EL va oferi lumina discernământului spiritual între ceea ce este bine şi ceea ce este rău pentru cei care doresc sincer să îL urmeze”(,,Taina comuniunii intime cu Dumnezeu” - Fratele Lawrence,Editura Sophia, pag. 13)
Am scris aceste informaţii pentru că şi în Reiki, cu cât ajungi mai aproape de împlinire, lucrurile se întâmplă la fel. Iar mulţi, deja au simţit/trăit acest lucru.



                              ********************

5 comentarii:

  1. Chiar aveam nevoie să ştiu ce înseamnă CONSACRARE pentru că am început un curs de yoga... oricum cred că am mai desluşit un pic termenul.Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur daca am fost de ajutor. Si io am cautat ...in exterior intelesurile. Le/am gasit insa in interiorul meu. ,,Nu voia Mea ci Voia TA o fac Doamne" a spus Iisus. Zi minunata !!!

      Ștergere
  2. <3 Multumesc pentru ca impartasiti aceste imformatii atat de pretioase cu noi <3 Dumnezeu sa ne binecuvanteze <3

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc mult.Informatiile au fost scrise simplu si au relevat in mine un adevar ascuns.Namaste

    RăspundețiȘtergere