miercuri, 11 martie 2020

Tibetan ReiKi




Avem două modalități de a ne cunoaște structura energetică: una exterioară, una interioară. Prima, prin ințierea și practica ReiKi-ului- Energia Cosmică, cealaltă prin inițierea și practica Kundalini, energia din noi.

 Sunt complementare și fiecare învățătură din cele două școli energetice este necesară. Sigur că sunt și alte școli, învățăminte care au dus la formarea multor sisteme oculte (nu e cazul să fugim de denumiri) unele pe filiera antichității altele apărute pe baza descoperirilor științifice actuale din: neurologie, fizica cuantică, chimie, biologie, etc.

In fiecare clipă „abisul privește în noi”, ne privește adâncurile care sunt adăpostul Energiei Vieții. Exteriorul ne absoarbe cu putere iar noi cădem în manifestări care ne adâncesc în uitarea a cine suntem. Preocupați de zilnicele trăiri, vălurile au devenit tot mai grele. Energia din afara noastră este reflectarea energiei acumulate în interior, în primii trei centri energetici*.

Reiki Tibetan este conștientizarea existenței Energiei Cosmice. Trăiri unice care schimbă pentru totdeauna. Vei practica sau nu, această conștientizare rămâne, indiferent către ce formă de exprimare te vei îndrepta. Persoane care s-au apropiat, mai mult, de credința din care fac parte mult mai profund ca înainte, chiar dacă s-au „dezis” de ReiKi, persoane care au căutat deslușiri mai profunde în zona științifică. Oricum, se produce o mișcare energetică în fiecare.

Percepția Suflului Cosmic, declanșează anumite schimbări care devin conștientizări. Când le dăm interpretări după „canoanele” noastre, stagnăm. Vrem să „înțelegem” cu limitările trecute. Am scris Suflul cosmic, deoarece energia deja are o reprezentare materială, pentru marea majoritate. Suflul este o transmitere vastă, pe care o primim din Câmpul cuantic al probabilităților, de la Conștință, atunci când „întrebăm”. Acolo unde este depozitată toată cunoașterea umanității, implicit a noastră. 

Apar dovezi că nu știm cum a fost practicat Reiki de maestrul Usui, deoarece și în Japonia au apărut multe sisteme energetice, desprinse din cel de bază. Practica individuală, în zona orientală, duce la crearea acestor noi școli, respectându-se linia inițială. Însă s-a creat un câmp morfic, rezonanța în spațiu-timp a creat modele vibratorii, pe care atunci când le primim prin inițiere, ne ajută la înțelegerea Sistemului ReiKi, schimbându-ne destinul. Atunci când înveți ceva nou, îți reamintești treptat de puterea inițială.

Practica va duce la rezultate. Informația  poate schimba percepția, momentan sau pe o durată mai mare, dar întotdeauna există „punerea în practică” care este unul din cele mai dificile momente. Preferăm să „îi ajutăm” pe alții, viața noastră urmând același curs ca înainte. Adăugându-se, treptat, conștientizarea unei neîmpliniri și mai mari atunci când vedem la alții bune rezultate.
Am ales să predau ReiKi Tibetan înglobând toate gradele ReiKi Usui, corelându-le cu învățăturile (care au ajuns la noi) din zona orientală. Suntem, noi, occidentalii, la început de drum.

Activarea palmelor, pozițiile mâinilor în tratament se corelează cu byosen – activarea percepției și a intuiției. Simbolurile sunt cărți de înțelepciune, redate simplu și elegant. Lucrând se declanșează energia lor. Iar cu cât le vom percepe mai bine (depinde de fiecare) cu atât amplificăm energii clare, a căror scop este bine determinat, cu profunzimi pe care le înțelegem treptat.

Fiecare simbol are multe subtilități. A le explica înainte ca persoana să fie pregătită să le înțeleagă și să le aplice duce la destabilizare emoțională, psihică. Pentru că energia noastră, ca să le putem folosi, este mică. Iar simbolurile trezesc energiile din noi și în conformitate cu aceste treziri, atât va fi și puterea de a manifesta un simbol.
Cu cât ne pregătim mai mult, cu atât vom ști, nu așteptând „rețete”. Cel care determină acținea unei energii ești TU, și devine responsabilitate personală.

Un exemplu: simbolul Sei He Ki (SHK). Simbol mental-emoțional,  Simbolul Vederii Clare, simbolul armoniei etc. Am scris acum ceva ani, despre el:
„Prin SHK vom învăţa că starea de dualitate a fiinţei înseamnă o mare lecţie de iubire, nu de luptă. Armonia între cele două părţi dar şi cu ÎNTREGUL este totalitatea din jurul nostru. Compasiunea reflectă direct conţinutul de Lumină al unui suflet.”



            

Am trecut prin experiențe frumoase cu acest simbol. Nedumerirea era: ce sunt cele două semicercuri mici, ca niște torți.
După ce am primit a doua inițiere în Reiki Tibetan, într-o zi, maestrul meu mi-a pus două poze în față, una cu simbolul iar cealaltă cu un dragon: Sensul Sei Ki este „Dragon Power", așa am văzut aripile Dragonului. Asta a fost începutul. Mi-a cerut să renunț la orice explicații trecute  și să trăiesc energia Dragon Power.  Puterea Dragonului depinde de energiile cu care este hrănit atunci când e încă în formare, creștere, asemeni unui copil”. Puterea Dragonului este diferită de la bărbat la femeie, de la o etapă la altă.

Sigur că nu este doar atât. În știința spirituală orientală totul este prezentat metaforic. Rinichii apar ca  doi dragoni: unul roșu, celălalt albastru.
Dintr-un rinichi- suprarenală pleacă Meridianul Du Mai, din celălalt Meridianul Ren Mai. Primim conștientizarea Suflului Cosmic, prin inițiere, în zona celor doi rinichi-suprarenale, activând Meridianele Extraordinare de bază.
De la nelămurirea asupra celor „două torți” ale simbolului până la a descoperi că ele reprezintă ceva din noi, a fost o cale lungă.

Însă pentru etapa de acum este suficient să conștientizăm că „puterea de îmblânzire a dragonului” este în noi. O trezire a lui, blândă și delicată ar fi de dorit.

Energiile din acest simbol se activează datorită Inițierii. La fel și pentru celelalte simboluri. Oricare simbol, conține anumite energii, pe care, prin conștientizare, le chemăm la manifestare. Fiecare după propria lui putere. Pachete de energii cuantice care se manisfestă doar atunci când sunt invocate! Ne asumăm rolul observatorului din fizica cuantică. Fiecare simbol, din toate timpurile, „funcționează” datorită continuității. Cu cât este folosit mai des, de mai mulți, puterea va crește, dar se va manifesta doar prin cantitatea de energie a fiecăruia.

Puterea dragonului, Raku, Dumo formează împreună, începutul pentru „Calea Dragonului de Foc”. Sunt metafore pe care unii le iau mot a mot, speriind și pe alții. A fost bine ocultat prin teama insuflată că aparține unor zone de care e bine să ne ferim. Elementul Foc poate fi binecuvântare sau blestem, ca toate cele pământene.

Toate simbolurile ne învață despre puterile interioare. Lucrăm cu ele crezând că sunt energii numai din afara noastră. Vedem manifestarea lor în exterior, participând la ea, fără a fi deplin conștienți că este și în interior. Că acolo se produc transformări. Tehnicile sunt eficiente doar atunci când devii conștient de senzațiile interioare. Senzațiile corporale le avem dintotdeauna, dar focusarea a fost numai pe cele care ne-au dus la dizarmonii. Să nu râvnești puteri pentru că te vei afunda în mâl. Iar Abisul dispare.

Reiki, ca și alte sisteme filozofice, de vindecare, venite din zona orientală, ne-au schimbat profund percepțiile asupra vieții, asupra noastră. Însă obișnuința de a fi ajutați de mașinării care să facă ele anumite treburi în locul nostru, a indus că și în această zonă ar putea fi la fel. Dacă  tot desenez un simbol, el trebuie să fie un perpetuum mobile! Este, dacă tu îl accesezi constant.

Tibetan ReiKi este parcurgerea conștientizării că Energia Vieții este dintotdeauna!



miercuri, 22 ianuarie 2020

Observatorul



Întrebare: cine este Observatorul?! 

Mulți se duc cu mintea personală, în interior. Scanează cu mintea și găsesc răspunsuri care de care mai hazlii, în funcție de informațiile pe care le-au acumulat. Deci: mintea ta  este cea care observă. Dar nu ea este Observatorul!

 Sau se uită pe geam și exclamă: vai, ce frumos e! Tu vezi, tu spui asumându-ți ceea ce vezi, eventual și pentru cei din preajmă care pot avea părerile lor. 

Sugerez de multe ori un exercițiu: crede că Dumnezeu, Creatorul sau pur și simplu, Marea Inteligență Cosmică care te-a creat (prin intermediul altor creatori care au aplicat dorința de cunoaștere a Inteligenței Supreme) privește prin ochii tăi la tot ceea ce este în jur, la tot ceea ce este în tine.

1.La tot ceea ce este în jur: ție ți-ar place ce Îi arăți?! 99% răspunsul este nu. De fapt, tu arăți mediul tău, cum te raportezi prin cele cinci simțuri la exterior. Nimic mai mult, nimic mai puțin. Plouă! Ești fericit sau nemulțumit că plouă. Vei arăta că ploaia este bună sau dezagreabilă. Depinde numai de tine, de starea ta, dar tu ești cel care coordonează „discuția”.

2.Privește prin ochii tăi la tot ceea ce este în tine: la schimbările fizico chimice pe care le-ai făcut prin hrană, respirație, postură corporală și auto- sabotare ( scuze: prin gândire).

Lasă Inteligența Cosmică,  să privească prin ochii tăi! E ușor să facem asta când conștientizăm privind exteriorul. Într-a secundă „virăm” prin a-I arăta câtă frumusețe a creat iar tu ești capabil (încă) să o vezi. Este un moment magic.
 Privește acum „ca și cum” ar privi, prin tine, Inteligența Cosmică. Arată_I cât de minunată e creația pe care și-a dorit-o.

Cu interiorul pare a fi o problemă, însă nu atât de mare. Vindecările, remisiile spontane apar atunci când O lăsăm să vadă în noi. Va remedia instantaneu  ceea ce părea, uneori, de nevindecat. De asta rugăciunea, încrederea absolută, ajută pe cineva aflat în suferință. O practică veche de mii de ani, devenită apanajul celor care au înțeles asta.

Marea Inteligență Cosmică este o vibrație! 

Secundă de secundă va fi în tine, pentru că doar pe tine te are pentru a percepe tot ceea ce este creat.

Uluire apoi Recunoștință că te face părtaș la viață! Fiecare simte o secundă asta și... „vai, ce bine, ce frumos e!” gata, ai căzut din rai! Starea a plecat și ai rămas vorovind, golind, ascunzând, starea. Percepția interioară este doar între tine și Inteligența Cosmică. O vei regăsi întotdeauna, dar de ce să o tot părăsești pentru câteva vorbe?! 
Taci și fii prezent mereu și mereu. Este o meditație perpetuă, nu doar de câteva secunde. Cea mai perfectă meditație.

Recunoștința activează timusul, care produce limfocite­le T (tip de globule albe care au un rol esențial în răspunsul imunitar al organismului). Ne pierdem imunitatea, în fața vieții, odată cu atrofierea lui. Avem „neuronul lui Dumnezeu”, avem și o glandă prin care ne protejează. Mecanismele ei par complicate, știința s-ar putea să nu fie de acord (încă) că glanda poate fi reactivată pentru a ne reface  sistemul imunitar. Merită să încercăm.

Există o Conștiență Cosmică, o Inteligență, pe care o percepem, pentru că facem parte din ea. A ne mărgini doar la inteligența pe care ne-o formăm, care vine prin alții, ne împiedica să creăm o undă de legătură verticală, noi trăind doar pe orizontala firii.



duminică, 9 decembrie 2018

Ințelepciunea iubirii de Sine




Atunci când ne conștientizăm în mod profund trupul și senzațiile asociate cu acesta, intrăm în subconștient . Cerebelul joacă un rol important în propriocepție (conștientizarea poziției propriului corp în spațiul ACUM).

Senzațiile constituie limbajul trupului (a subconștientului). Creem un nou nivel de conștiință, în care corpul primește noi semnale neurochimice, care sunt diferite de conștiința (noastră) care le-a creat.

Miile de cazuri studiate de neurologi au dus la concluzia certă, că fiecare își vindecase singur propriul trup! Învățaseră CUM să-l abordeze, înțeleseseră de ce și cum să facă vindecarea posibilă. Se iubiseră atât de mult încât au reușit.

Recunoașterea unei forțe superioare, a unei ordini sau unei inteligențe superioare în noi înșine.
Ea știe să regleze toate funcțiile corpului. ACUM, în această secundă, în fiecare celulă din corp, au loc peste 100.000 de reacții chimice. Nu vă speriați, avem doar vre-o 70-100 trilioane de celule. Iar fiecare, în fiecare secundă, are aceste 100.000 de reacții chimice. Rezultatul înmulțirii este amețitor?! Sigur că da! Însă CINEVA știe să orchestreze buna funcționare. În aceeași secundă mor 10 milioane de celule iar alte 10 milioane le iau locul (mitoză). Calcule recente, estimează că transferul de date, informații dintre celule, are loc cu o viteză mai mare decât cea a luminii.  Merită o reverență, nu?! Merită mai mult: ÎNCREDEREA noastră totală!

Această Inteligență știe cum să păstreze ordinea în toate celulele, țesuturile, organele, și sistemele corpului, pentru că EA l-a creat (din două celule separate). Forța care a alcătuit corpul este Forța care îl întreține și îl vindecă.

Propria rațiune, personală, a fiecăruia, poate canaliza această inteligență către boală? Se pare că da. Avem această putere pentru că înseamnă evoluție personală: ajungi să cauți înțelepciunea care va duce la propria vindecare, punerea în acord direct cu inteligența inițială, re- cunoașterea ei.

Gândirea este REALĂ! Ne influențează direct corpul. Fiecare gând produce o reacție biochimică la nivelul creierului. Acesta eliberează semnale chimice transmise corpului, ÎN care acționează ca mesageri ai gândului. UN gând – un semnal chimic- o substanță chimică!

Gândurile ajung să fie substanțe chimice în corp, așa el simte cum gândim. Fiecare gând= o senzație în corp. Realizați de unde vine propria boală de care vă și temeți atât de mult?!

Întreținerea unor tipare rigide de gândire, credință, simțire și trăire, devine un complex de atitudini nocive pe care organismul dacă nu-l mai poate suporta, le izolează ÎN corp (boală).

Celule nervoase care nu se mai activează împreună, nu mai fac parte din același circuit. Celule nervoase activate împreună se interconectează ( conceptul se numește: învățare de tip Hebbian). Stimularea repetată a unui grup de neuroni conduce la construirea de raporturi mai complexe, mai puternice și de durată.
  știi ce ai de făcut nu este suficient. Trebuie să regândești, să aduci alte concepte pe care creierul să le învețe.

Prin lobul frontal, creierul uman are capacitatea de a reduce la tăcere, stimulii transmiși de mediu sau de propriul corp. Dar și senzația scurgerii timpului. In condiții de reală concentrare, circuitele cerebrale asociate cu timpul, spațiul, și senzațiile/mișcările/percepțiile senzoriale ale corpului, se domolesc la propriu.

Avem puterea de a ne face gândurile reale!!! Dintotdeauna. Schimbarea celor care ne cauzează neajunsuri depinde numai de noi.

Când aflăm lucruri noi, lobul frontal își reactivează tiparele și rețelele existente, cartografiate, stabilite în combinații, modele și secvențe diferite. Se crează o combinație infinită de posibilități.

Exersarea mentală duce la evoluția minții. Se bazează pe acumularea de noi cunoștințe și pe aplicarea constantă a informației respective. 

Implicit se va modifica comportamentul și vom avea noi experiențe, pe care le stabilizăm.
Ca să ne reinventăm, corectăm, și reconceptualizăm, începem cu folosirea procesului de EXERSARE MENTALĂ, pentru a ne activa zilnic, noile circuite. Exersată cu fiecare ocazie din zi. Și sunt cu zecile, dacă nu cu sutele. Numai să vrem, să devenim conștienți că „gândurile ne gândesc ele pe noi”.

Minim 12 minute se trei ori pe zi este mult?! Zi de zi e și mai mult?! Atunci..........
Schimbarea înseamnă debarasarea de obișnuința de a mai fi cel de până acum a secundă !!! Atunci când e necesar, desigur!


Folosirea minte-corp

Viața este terenul de joc pe care noi exersăm! Trebuie să trăim efectiv cele exersate mental pentru a deveni o experiență adevărată, reală, palpabilă.

Memoria este alcătuită din gândurile care rămân în creier (avem mai multe tipuri de memorie).
Gândurile conștiente sunt actualizate cel mai des, repetitiv: amintiri de lungă sau scurtă durată, amintiri semantice sau episodice.

 Amintirile de lungă durată sunt configurate în creier de organism și de simțuri. Ele sprijină intelectul să-și amintească și mai bine. Ele se păstrează un timp îndelungat deoarece corpul participă la transmiterea unor serioase semnale electrochimice către creier, ca să creeze ... emoții!

Avem amintiri pe care le putem evoca în mod conștient, voit. Ele sunt amintiri declarative (explicite): știu date de naștere, numere de telefon, cum îi cheamă pe cei mai mulți cunoscuți, cum să plantez o floare, să fac mâncare etc. Toate acestea sunt cunoaștere și experiență.

Neocortexul este sediul conștientului, deci centrul de stocare a memoriei explicite, el prelucrează și stochează diferit, variatele tipuri de amintiri care aparțin acestei memorii. Este o informație neurologică foarte importantă, pe care vă rog să o rețineți.

Memoria de scurtă durată este localizată în lobul frontal. Citim un număr de telefon, apoi îl repetăm, apoi formăm numărul respectiv. Am terminat cu el. Lobul frontal păstrează numărul până când noi îl formăm (există și posibilitatea de a recupera numărul ulterior. El nu dispare).
Memoria de lungă durată e mai complexă. Mijlocul prin care stocăm informațiile pe termen lung e fascinant.

La prelucrarea de noi informații de către organele de simț dintr-o nouă experiență, hipocampul (parte a creierului limbic/mijlociu, care transformă „necunoscutul în cunoscut”), preia informația de la organele de simț și o transmite către neocortex prin lobul temporal și centrii săi asociativi. Apoi este distribuită pe tot cuprinsul neocortexului, formând o multitudine de rețele nervoase.
Amintirile nu sunt implicite sau automate de la început. Repetarea lor duce la păstrarea timp mai îndelungat.

Când mintea instruiește în mod repetat corpul să întreprindă o acțiune, acesta începe să și-o amintească mai bine decât creierul care gândește. 

Gândul la DOAMNE, constant, repetitiv, formează ceea ce neurologii numesc „neuronul lui Dumnezeu!”. Iar memoria corpului va stabiliza această gândire care devine stare și emoție. 

Mintea și corpul, din punct de vedere neurologic și chimic, trec în mod natural spre o stare de existență. Finalizat procesul de de formare a unei (noi) amintiri implicite, corpul a memorat la nivel neurologic intenția creierului.

Experiențele repetate se înregistrează în corp, iar semnalul neurologic și chimic către celule este conectat automat și complet la același nivel de conștiință. Cunoștințele acumulate strict pe cale intelectuală nu ajung niciodată la acest nivel în corp, pentru că nu au fost trăite ca experiență (consecventă, repetitivă).

Folosim cunoștințele ca să declanșăm o nouă experiență. Repetarea o va stabiliza! Va deveni automatism, adică va ajunge în CEREBEL! Nu numai mersul, sau funcționarea inimii, adică: cerebelul ne reglează mișcările corpului, ne coordonează acțiunile (aici avem de lucru-cu unele), și ne coordonează mecanismele subconștiente (ale corpului). Ele pot deveni amintiri genetice și transmise generațiilor viitoare. Că se pot „întâmpla” și alte minuni, e la fel de adevărat.

Cerebelul nu dispune de centri conștienți, dar are un depozit de memorie!!! 

Rolul său de bază este să demonstreze  ce gândește creierul (adică TU): să memoreze planul elaborat de neocortex (ai grijă) și să-l pună în aplicare, în acțiune, fără prea mare implicare activă a neocortexului în sine. Adică nici nu știi, nu realizezi de ce ai făcut ceea ce ai făcut, considerând că alții te-au influențat. Nop. E doar o amintire reluată datorită unui impuls ajuns la cerebel care s-a conformat. Controlul asupra acestor impulsuri poate avea loc. 
Neocortexul servește doar ca un mesager, care îi semnalează cerebelului, prin intermediul unui gând, să înceapă activitatea pe care acesta deja o cunoaște și și-o amintește.

Neocortexul se implică în memorarea inițială, dar cu timpul, prin repetare, și sub coordonarea cerebelului, corpul preia comanda. Primitivul cerebel nu adăpostește nici un pic de conștient, el doar face. Intrăm într-o stare de transă atunci când cerebelul dispune de timpul și spațiul necesar să-și aducă aminte ceea ce a fost condiționat să facă, fără amestecul neocortexului. Memoria cerebelară este magică dacă învățăm să îi dăm locul cuvenit

Cerebelul fiind răspunzător de mișcările corpului (automatismele), el este partea creierului care preia acțiunea și conduce spectacolul. Subconștientul este cel care realizează acțiunea acum, întotdeauna în prezent. De asta corpul își amintește mai bine decât mintea- corpul devine mintea, datorită cerebelului.

Cerebelul funcționează ca păstrător a ceea ce învață corpul de la minte! In neocortex se stochează amintirile conștientului.

Prin cunoaștere, informare, se pregătește drumul către o nouă experiență prin care să devii conștient de tine însuți! Aplicarea cunoștințelor ne va modifica treptat harta creierului și va deveni automatism al cerebelului care nu ne va pune prea multe întrebări, nu va avea ezitări, ci va FACE!. Corpul va trăi din plin schimbarea pe care VOIT o programăm. Sufletul va fi plin de încântare. Devenim exemplul viu a teoriei, ceea ce ne dorim acum, dar cu realizarea e mai dificil. Credem noi asta! E doar o veche și susținută „învățătură”,ca nu avem încredere în noi. Să ne îndoim de Puterea dată Omului.

Trupul își amintește cel mai bine o acțiune repetată și observată. Mi s-a întâmplat să mă trezesc în jurul orei 3. Multora li se întâmplă. Există motive! Când îmi observam starea interioară, am descoperit că și în noaptea următoare mă trezeam tot la ora 3. Dacă nu făceam asta, nu mă mai trezeam la acea oră. Așa este mereu cu orice acțiune din viață. Când o observi ea devine prezentă (prezență).
Observă-l constant pe Dumnezeu! Observă-ți constant legătura cu Maica! EA este planeta însăși. Te vei îndrăgosti iremediabil de oameni, de planetă cu toate ale ei. Fără atașamente, egoisme. Pe care, oricum, vei fi nevoit, în timp, să înveți a renunța la ele. Va fi dureros. Merită?!

Nici nu avem CE ierta, ci doar a înțelege că e un joc pe care mintea îl pune în scenă magistral! Crează povești în care ne pierdem, căutând mereu „amănunte”. Hrănim așa doar văzutul din noi, nu nevăzutul, care e măreț. Un amănunt, apoi altul...
CE ai cu tine însuți de tot te chinui cu asemenea amintiri, stări?! Alții le au? Alții te influențează?! Da ce ești tu? Alcătuit din filme pe care alții ți le proiectează?! Iar tu le și consideri personale.
Minte- Trup-Suflet! Mintea și sufletul depind de vindecarea trupului, care are stocate învățăturile/învățămintele, în cerebel. Le putem schimba, putem să formăm noi deprinderi. Învățăm, exersăm și nu mai depindem de nimeni. Boala este o eroare de gândire, de atitudine și, îndepărtarea de dumnezeirea din noi. Nu afirmațiile ne vindecă ci practicarea lor, a INTENȚIEI din ele. De asta e necesar să fim atenți la ce/cum vorbim. La nuanțarea vocii, la atitudinile corporale.

 Totul este o Carte Vie a vieții noastre.
O STARE se învață.
 Prezența lui DUMNEZEU, a FORȚEI și INTELIGENȚEI CREATOARE se învață,
se experimentează continuu până devine STAREA TA PERSONALĂ!

N.B. Informațiile despre creier sunt din cărțile dr Joe Dispenza: „Antrenează-ți creierul” și „Distruge-ți obiceiurile nocive”
 Pasiunea doctorului este  la intersecția celor mai recente descoperiri din domeniile neuroștiinței, epigeneticii și fizicii cuantice pentru a explora știința din spatele remisiilor spontane. 
Formarea sa postuniversitară a acoperit neurologia, neuroștiința, funcția creierului și chimia, biologia celulară, formarea memoriei, îmbătrânirea și longevitatea. 

*** Este necesar să completez cu minunile descoperite de Giuseppe Calligaris, un neurolog Italian.  După moartea sa în 1944, scrierile, cărțile publicate, au fost luate de o diviziune secretă a guvernului american și a ambasadei sovietice din Berna. Cel puțin două universități majore din Uniunea Sovietică au centre Calligaris și cercetarea lor este păstrată ca un secret de stat.  Singurul lucru care poate fi cunoscut în mod fiabil este faptul că în Uniunea Sovietică se lucrează intensiv la experimentele lui Calligaris.

 Calligaris a descoperit că anumite linii și puncte pe piele sunt legate de porțiunile conștiente și subconștiente ale minții și chiar de creșterea abilităților paranormale. Calligaris a numit această cercetare nouă, "lanțuri liniare ale corpului-minte". El a descoperit, experimental, o rețea de linii - o rețea de meridiane longitudinale și paralele de latitudine pe piele - care au rezistență electrică mai mică, sunt hiperstezice și formează modele geometrice. De exemplu, el a descoperit pătrate, pe care le numește "ferestre către cosmos". 

Calligaris a descoperit puncte de intersecții ale energiilor cosmice care au acționat ca oglinzi, colectori și acumulatori. El a descoperit că aceste puncte pot fi încărcate ( o forță aplicată împotriva punctului), de exemplu, prin cilindri metalici, și stimulată pentru a reflecta mai bine inteligența superioară și pentru a produce un ecou al vibrațiilor vitale ale universului.

Grila pe corp pe care a găsit-o Calligaris corespunde gradei de longitudine sau latitudine a pământului. 

Calligaris spune că întregul univers este reflectat pe piele. 

El credea că creierul nostru poate fi o oglindă concavă pentru Conștiința Universală. Desigur, au existat mulți oameni care nu au vrut să audă toate astea, și de mai multe ori Calligaris a fost "aruncat" de comunitatea academică, precum și de Biserică.
 Dr. Calligaris a constatat că o imagine mentală, forma de gândire însăși, va stimula corpul. Acest lucru duce la ideea de bază a tezei sale de doctorat, "Gândurile ne vindecă". Există un efect mental-dermic care se înregistrează fizic pe corp și arată radiația formelor de gândire sau a undelor gândirii

Cercetările au arătat că gândurile pot fi privite ca obiecte cu existența fizică. 
Diverse locații Calligaris sunt legate de anumite organe, iar aceste spoturi răspund și corespund emoțiilor. Deci, gândurile pot provoca emoții și atinge organe, care la rândul lor se reflectă în punctele de pe piele.

O INTELIGENȚĂ SUPERIOARĂ CURGE PRIN ÎNTREGUL UNIVERS.  Calligaris vorbește în cărțile sale de o „ inteligență superioară “ , care curge prin tot ceea ce este și  „ echo “ –ul este asigurat prin plăcile de pe piele.  Inteligența superioară , se reflectă în subconștientul individual. 

Presupunând că omul preistoric poseda acele forțe care astăzi sunt ascunse sub piele, ca abilități aplicabile în mod normal, se poate presupune și că legendele culturilor îndelungate (Atlantis, Lemuria etc.) au fost bazate pe concepte complet diferite de cele pe care se bazează astăzi cunoștințele noastre. (n.b. Poate și credințele).
                                                                 ***

Cred că sunt două exemplificări suficiente, care să vă determine să gândiți la cât de minunați sunteți alcătuiți. Avem totul la purtător. Multitudinea informațiilor nu trebuie să ne sperie, dar nici să le ignorăm. CINEVA ni le dăruie, dar efortul ne aparține, de a le integra în viața noastră. Cunoașterea ajunge să simplifice totul, atunci când ai eliberarea de a începe să o înțelegi. 





marți, 6 noiembrie 2018

Deochiul


DEÓCHI s. n. 1. (Și în forma regională diochi) Putere magică, pe care superstițioșii o atribuie unor oameni, de a îmbolnăvi pe cei asupra cărora își fixează privirea (cu mirare, cu admirație sau cu intenția de a face rău). 
Abie zis-au, și pe loc, Ca un fulger viu de foc, Crunt diochiul au ajuns Pe copii și i-au străpuns! ALECSANDRI, P. II 184.
 2. Efectul privirii care deoache, boala, răul pricinuit de ea. 
Tușa Uța o scuipă, ca s-o apere de deochi. SADOVEANU, M. C. 78. 
De diochi, de soarte rele Și de șerpi te-oi descînta. ALECSANDRI, P. A. 38.
Să nu(-i) fie (cuiva) de deochi! formulă pe care o rostește cel superstițios pentru a feri de efectul rău al privirii sale pe cel pe care îl admiră. 
Ia uitați-vă la dînsa ce ochi are, să nu fie de deochi! IBRĂILEANU, A. 148. 
Dulci-s ochii umbrei tale – nu le fie de diochi! EMINESCU, O. I 80.

deóchĭ n., pl. -chĭurĭ (de și ochĭ). Fărmăcare, îmbolnăvire, regres produs de privirea cuĭva. – Poporu, cînd aĭ vre-o boală a căruĭ cauză n’o pricepe, zice că te-a deocheat cineva, că eștĭ bolnav de deochĭ. În general, că să fiĭ deocheat, trebuĭe să fiĭ frumos, robust, înalt, bogat, norocos, că să se mire lumea.
O vită frumoasă și admirată se poate deochea, și de aceĭa i se împletește o panglică roșie în coamă orĭ coadă.
Tot așa cu copiiĭSă nu fie de deochĭ! N’ar fi de deochĭ! Nu fie de deochĭ! Îs expresiunĭ ca să nu se îmbolnăvească orĭ să nu se urîțească.  sursa: Scriban (1939)

DEOCHEÁ, deóchi, vb. I. 1. Tranz. (În superstiții) A vătăma sănătatea (sau bunăstarea) cuiva printr-o privire rea, invidioasă, mirată (de frumusețea, calitățile, succesul cuiva).  [Baba] lă purcelul, îl scaldă... îl strînge de nas și-l sumuță, ca să nu se deoache, odorul! CREANGĂ, P. 76. 
2. Refl. Fig. (Despre vreme) A se strica. Deodată s-a schimbat vremea cea frumoasă într-o vijelie cumplită... – Așa-i că s-a deocheat vremea? zise unul dintre plăieși. CREANGĂ, A. 30.      sursa: DLRLC (1955-1957)



Crezi sau nu, lucrurile tot se întâmplă! Cât avem control asupra noastră? Cât ne străduim, e un posibil răspuns. Definițiile deochiului denotă nu numai încercarea de a înțelege ci faptul că el există. Despre natura acestui rău se cunoaște prea puțin. Dușmanul, nevăzut și neștiut este întotdeauna mai periculos!

Deochiul este considerat de multă lume fiind o superstiție, sau un furt de energie, o vorbă de a face rău omului, „o fărmăcare” sau chiar vrăjitorie. Sau toate la un loc.
Se știe că poți scăpa de deochi prin descântat sau prin rugăciuni (ceea ce înseamnă că este acceptat și de religia actuală, care are rugăciuni speciale, lucru de menționat).
Adevărul este că nimeni nu știe ce este cu adevărat deochiul, dar efectele sunt clare, vizibile.

Manifestări:

Privirea intensă a cuiva, îţi poate provoca valuri de căldură în tot corpul.
Transpiraţie bruscă, de cele mai multe ori urmată de frisoane.
Dureri puternice de cap şi de stomac, urmate (uneori) de căscat, deși persoana nu este obosită.
 Senzații bruște de leșin, totul e ca o ceață.
Stări de nervozitate şi de anxietate pe care nu le aveai înainte, te acaparează treptat și devii obosit, sau cazi brusc la pat.
Țiuit in urechi urmat de febră puternică, stări de vomă, transpirații sau hemoragii nazale.

Se pot deochia si plantele, animalele, vitele, culturile sau recoltele. Chiar și vremea! Intenționat sau nu. Intenția a devenit practică cunoscută din cele mai vechi timpuri.

Dacă nu se tratează prin descântece, repetate până dispar simptomele, omul sau animalul, se îmbolnăvește și moare; pământul, se crapă, plantele se ofilesc.
Sunt cazuri când sticla, plesnește în apropierea celui deochiat, sau în casa celui în care a fost o persoană care deoache. E semn că a „trecut”, că a „plesnit” energia rea. Brusc un pahar se sparge, deși de-abia l-ai atins, sau o cană, o farfurie îți „alunecă” din mână. Nu te supăra, ci mulțumește ocrotitorilor tăi, ai casei.
Certurile dese şi neînțelegerile din senin în casă sau la serviciu sunt, de asemenea, „semn rău”, de deochi sau auto-deochi.

Există obiceiul de a-i cere persoanei care ne face complimente să ne „scuipe de deochi”. Asta dacă nu purtăm o haină sau un obiect de culoare roşie, sau un obiect de îmbrăcăminte intimă, luat pe dos, care ne-ar proteja de farmece.
În credinţa populară, culoarea roşie, dată de foc, sânge şi soare, era atribuită vieţii.
 „Deochetorii” de profesie, pot fi persoanele care sunt „întoarse de la țâță”.
Ca deochiul să aibă leac trebuie să îi zici de deochi unuia mai mic decât tine. Dacă descânți cuiva mai în etate decât tine, îi zici degeaba, că nu se prinde.  Doar așa ai leac. Nu poți să spui la cineva mai mare decât tine, asta e tradiția. Și e bine să fim ascultători. Vom înțelege și de ce, nu e atât de complicat.
Mai este o regulă: să învețe copiii de la părinți și așa să ducă mai departe tradiția. 


„Simți că se învârte ceva la burtă, ca și cum merge o roată în burtă și se învârtește. Amețești, te doare capul, caști, nu știi ce-i cu tine, nu ai poftă de mâncare.
 „Deci ori te deochi tu singur, ori te deoache persoana de lângă tine sau aproape de tine, dar deochiul mai poate ajunge și prin vânt, de la distanță mare. Când cineva se gândește la tine, poate trimite prin vânt deochiul”.
„Cu deochiul nu-i de joacă !”
 „Mai mult de o zi cu deochiul nu poți rezista. Trebuie să te duci neapărat la cineva să îți spună sau să îți zici tu singur, că altfel poți muri.
Dacă e deja pătruns la burtă, nu reziști mult. Sau dacă ești deochiat și ai adormit cu deochiul, poți muri în somn. Nici nu știi când îți iese sufletul. Și apoi toată lumea se întreabă ce s-a întâmplat și de ce a murit. Uite că de la deochi. Dacă o persoana e deochiată și nu îi spui de deochi, moare.
Se pune la inimă și de la aia se învârtește ca un cărbune la burtă și imediat mori. Poate să îți facă sute de injecții, degeaba. Trebuie să spui vorbele astea de deochi, că ele te ajută. Până la urmă, tot Dumnezeu le-a lăsat și pe astea”.  (Descantece-pentru-deochi-de-la-bunica-vetuta-de-la-dumitresti).

Cuvinte simple, dar care exprimă o întreagă știință a zilelor noastre. Se știe, se cercetează creierul abdominal-enteric, format din același tip de neuroni ca și creierul de sus, proveniți din aceeași structură embriologică. Se știe că aici este una din ramificațiile celui de al X-lea nerv, cel vag, celălalt capăt fiind în creierul superior. Pe parcurs, are numeroase ramificații.

Nervul vag începe în trunchiul cerebral, în spatele urechilor. Se deplasează în jos, de-o parte și de alta a gâtului, peste piept și apoi se extinde în jos prin abdomen. „Vagus” este un termen latin pentru „rătăcire”. Acest fascicul de fibre nervoase străbate corpul, formând o rețea care leagă creierul cu stomacul și tractul digestiv, plămânii, inima, splina, intestinele, ficatul și rinichii, precum și alți nervi implicați în vorbire, contact vizual, expresii faciale și chiar capacitatea de a regla organismul pentru perceperea vocilor altor persoane.

Tonusul vagal poate fi determinat printr-o electrocardiogramă care măsoară ritmul cardiac. Cercetătorii au descoperit că tonusul vagal ridicat ajută corpul la reglarea nivelului de glucoză din sânge, reducând riscul de diabet zaharat, accident vascular cerebral și boli cardiovasculare. Tonusul vagal scăzut, dimpotrivă, a fost asociat cu inflamația cronică.
Acest uluitor „medic interior”, cum mai este denumit, poate fi blocat datorită diafragmei ( care este și singurul meridian orizontal). Deblocarea diafragmei se face prin căscat.


Ceea ce înseamnă că diafragma este cea care se blochează. Când căscăm – se rupe deochiul, răul este depășit. Este semn sigur de însănătoșire. Să nu uităm că diafragma ventilează corpul în cruce, blocarea ei ducând la întreruperea circulației energiei, la colapsarea organelor de deasupra, la apăsarea celor de dedesupt etc.

Cum ne ferim de deochi ?
Pentru a feri pe cineva de deochi este să-l scuipam de trei ori, zicând: "Ptiu, ptiu să nu-i fie de deochi."
Copii mici (in special nou-născuții) sunt cei mai expuși deochiului, de aceea există mai multe reguli pe care părinții e bine să le respecte:

Copiii nu trebuie lăsați să se uite in oglindă până la vârsta de un an, fiindcă se pot deochea singuri.

Pentru a fi ferit de deochi, nou născutul trebuie cântărit înainte de a face prima baie. Insă nimeni nu trebuie să știe acest lucru și nici să afle greutatea.

Se mai poate face pe fruntea copilului un semn cu cenușa de vatră, cu praful de pe talpa amestecat cu puțin scuipat, ori cu funinginea de la horn. Acest semn, făcut în mijlocul frunții, sau la încheietura sprâncenelor, îl poate face doar mama biologică sau nașa (mama spirituală), a copilului.

Aurul este un bun apărător contra deochiului, de aceea orice obiect de aur purtat la gât, la ureche ori la mână poate atrage energia rea din privirea vătămătoare.

Un sfat din popor spune că pentru a nu fi deochiați este bine să purtăm ceva roșu sau ceva pe dos.


UNELTE:

O bucată de jar obţinută prin arderea unei esenţe lemnoase, în momentul în care i s-a oprit alimentarea cu aer va deveni un cărbune activ. (Cărbunele activ pus în frigider va reţine toate mirosurile). Totodată, acest cărbune reţine toxinele bacteriene şi substanţele toxice înghiţite sau rezultate din întreg metabolismul uman. Ideal este să aveți tot timpul în geantă câteva pastile de cărbune medicinal.
Cărbunele activ, dat prin râşniţa de cafea sau pisat pur şi simplu, va deveni un praf cu eficacitate mai mare cu cât este mai fin. Se ia o cantitate care ar fi bine să fie determinată radiestezic, deoarece poate constipa, se poate ține sub limbă și apoi înghiți, se poate face un produs homeopatic (oarecum). Adică agităm de 40 sau 108 ori recipientul, pentru a avea o soluție care va avea „memoria” activă a preparatului- când e vorba de copii mici.

-         Un pahar cu apă neîncepută sau magnetizată
-        O cutie de chibrituri
-        Un cuțit
-        O lumânare aprinsă către Impărăteasa cerurilor și a pământului-Maica Domnului. Ideal, să fie din ceară curată.

Puteți să vă descântați singuri sau să cereți ajutorul cuiva:

– se ia un pahar cu apă neîncepută sau magnetizată, și dacă aveți cărbuni încinși se pun 7-9 cărbuni în apa respectivă.
Dacă nu aveți cărbuni încinși atunci luati 3 sau 5 sau 7 chibrite (să fie fără soț) pe care le aprindeți rând pe rând. Lăsați bățul să ardă aproape până la capăt și apoi îi dați drumul în paharul cu apă.

Bețele de chibrite trebuie aprinse deasupra paharului cu apă și, cât timp ard, faceți semnul Crucii cu ele, spunând: „În numele Tatălui, al Fiului și a Sfântului Duh! Amin!”  Faceti asta cu fiecare chibrit în parte.
Dacă se lasă la fund cărbunii atunci sunteti deochiați.

Dacă bețele arse stau pe veriticală va deochiat un bărbat, daca stau orizontal, coborând un pic, va deochiat o femeie.

– apoi luați un cuțit si cu lama lui faceți semnul Sfintei Cruci în paharul cu apă și cărbuni/chibrituri,  de 3 ori. In timp ce faceti semnul Crucii spuneti: „În numele Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin”. Spuneți de trei ori „Tatăl Nostru”.

– beți trei înghițituri din apa respectivă. Sau puteți bea din patru locuri, asemeni unei cruci, cum se practică în unele locuri.

– vă înmuiați degetul în paharul cu apă și (vă) faceți semnul Crucii pe frunte, obraji, bărbie, piept, mâini și picioare, colțurile de la pat și tocul ușii.

– aruncați apa la rădăcina unei flori sau afară pe iarbă

– dacă vă face cineva descântecul să vă „scuipe” (la mod simbolic) și să zică ” ptiu, ptiu, ptiu să nu te deochi” de 3 ori.
Normal ar fi să furați descântecele de la bunici, mame, etc, dar puteți să vi le scrieți pe o foaie de hârtie (cu creionul cu mina neagră e cel mai bine), să o aveți mereu la îndemână, mai citind descântecul din când în când. Veți forma o undă energetică de legătură care va deveni tot mai puternică. Descântecul la fel.

Sper sa va fie de folos, să vă ajute, atunci cand aveti nevoie.

Din practica mea, am învățat că e bine să energizăm apa din pahar. Să o ținem între palme (cine a făcut ReiKi Tibetan, poate aplica metoda învățată), și să ne interiorizăm senzația de iubire, de lumină și armonie interioară. Apoi începem Ritualul care se repetă ori de câte ori simțim că e nevoie. Niciodată nu va fi prea mult, dimpotrivă.

   «Tatăl nostru/ Care ești în ceruri/ Sfințească-se numele Tău/ Vie împărăția Ta/ Facă-se voia Ta/ Precum în cer așa și pre Pământ/ Pâinea noastră cea de toate zilele/ Dă-ne-o nouă astăzi/ Și ne iartă nouă greșalele noastre/ Precum și noi iertăm greșiților noștri/ Și nu ne duce pre noi în ispită/ Ci ne izbăvește de cel rău/ Că a Ta este împărăția/ Slava și puterea/ În numele Tatălui/ Al Fiului/ Al Sfântului Duh/ Amin/Să rămână ( persoana deochiată ) curată și luminată». 

De cele mai multe ori, un singur descântat nu e suficient. Se repetă.
INSĂ: atunci când simptomele fizice au fost puternice, corpul deja are memoria lor și devin boală. Fiind o „uitătură urâtă” care transmite o undă de ură, sau de ciudă, de nemulțumire, ea poate deveni un simptom personal. Devenim treptat nemulțumiți, irascibili (nu că nu am ști deja cum e), din ce în ce mai lipsiți de putere, puși pe harță, nemulțumiți sau neliniștiți, ca și cum am aștepta mereu să se întâmple ceva neplăcut.

Se ajunge la ideea că ne face, constant, cineva vrăji. Așa cum ați citit în text, există credința că deochiul (gândul rău), ajunge ȘI pe calea aerului. Când am supărat pe cineva (se întâmplă fie că vrem sau nu), supărarea lui constantă va veni mereu și mereu asupra noastră. Sunt oameni care țin mânii, supărări ani și ani. Imaginați-vă ce meteoriți primim zilnic. De aici încolo, cred că fiecare, înțelege că Iertarea este cea mai bună pavază, pentru toată viața.

Cel care rămâne în propria lui supărare, are șanse să se AUTO-DEOACHE dacă persoana pe care o are în vizor și-a schimbat atitudinea, implicit starea energetică. Vine peste ea/el, tsunamiul trimis de el. Intreb de multe ori: pe cine urăști, de cine ești nemulțumit, atunci când spune că „are vrăji”. Merităm să trăim în asemenea stări?!

Util, util, util: învățați să căscați! Incepem cu remedierea simptomelor corpului fizic, cum e firesc. Și depinde doar de fiecare. Un mic efort ne poate salva de multe nemulțumiri, chiar viața!

 „ Cine ai fi TU, ACUM, fără aceaste stări, fără aceaste gânduri?!”. Intrebarea pusă de Byron Katie a salvat o mulțime de oameni de la depresii, le-a schimbat viața.
CINE SUNT EU_ACUM, fără gândurile care mă macină?! Ascultă propriul răspuns și, sigur, vei zâmbi!

Să fie de folos !!!



Vechi descântece 

1. Sting toate strigările,
Toate pociturile
Cum se sting tăciunii
Să se stingă deochiul
Toate căscăturile,
Toate uităturile
Sting ochii cei răi din cale
Şi gurile cele rele
Să n-aibă la ce se uita
Să n-aibă la ce striga
Sa treacă de grija lui.... (se rosteşte numele de botez al persoanei deocheate)

2. Fugi ochi de deochi
Ieşi şi fugi din calea lui...( numele de botez al celui deocheat)
Pe pămînt pustiu
Unde vîntul nu bate
Unde cîinii nu latră
Si cocoşii nu cîntă.
Amin! 

3. Fugi, deochi, de la N
Si du-te-n pustii locuri
Unde popa nu toaca,
Cocos nu canta,
Mese-ntinse,
Si rogojini asternute nu-s
C-acolo-i locul vostru
Si sa-l lasati pe N.
Treaz, luminat
Cum ii de la Maica Precista lasat.

Se repeta de mai multe ori.

4. Fugi, deochi, dintre ochi,
Fugi, deochetura,
Ca te-ajunge vant din gura.
Fugi, deochiat,
Ca te-ajunge vant turbat.
Fugi, deochi, dintre ochi,
Ca te-ajunge soarele,
Si-ti taie picioarele,
Fugi, deochi, din fata obrazului,
Din zgarciul nasului,
Din grumazii gatului,
Din crierii capului,
Din splina, din inima,
Si sa iesi si sa te duci,
Ca eu cu gura te-am descantat,
Cu mana te-am luat,
Si-n vant te-am aruncat,
Sa ramaie N.
Curat, luminat,
Ca floarea campului,
Ca roua diminetii.

Să fie de ajutor !!!



DE-OCHI-UL = uitătura rea 
                      = se manifestă prin ochii fizici dar și prin cei ai sufletului