vineri, 5 august 2022

Lupta pentru energie - Teatrul de control

 

Lupta dintre noi pe planetă este pentru energie, dusă pe orizontala firii. Este o luptă și pe verticală, dar asta e altă poveste.

Cum am învățat să luăm energie de la alții? Simplu: prin manipulare emoțională, psihologică.

Ne dorim, suntem și convinşi că avem dreptul să primim atenţie, iubire, recunoaştere, sprijin, aprobarea celor din jur. Acestea sunt energii. Modalitatea în care le  atragem depinde de interacţiunile pe care le-am avut cu părinţii când eram mici.

Acum câțiva ani am citit cartea: Profețiile de la Celestine de James Redfield. A șasea profeție este despre Teatrul de control, cum îi manipulăm pe alții pentru a le lua energia prin strategii de control.

Care sunt: două agresive și două pasive pentru care am venit pe planetă și am ales ținta (părinții, frații, surorile,bunicii), cei care ni le vor preda. Treptat, vom juca unul din roluri, rol principal dar și câte puțin din celelalte,  chiar mai bine decât cei care ne-au predat. Se poate să ne simțim minunat în rolul respectiv sau, nu. Atunci căutăm vinovații care bineînțeles că nu sunt prea departe de noi: familia, în primul rând cu a ei moștenire, cu rădăcinile noastre. Sipetul cu comori e fiecare urmaș.

 

                             Hai să vedem care sunt rolurile:

                Intimidator, interogator, bietul-­de-­mine, distant. ­

Fiecare manipulează pentru energie, fie agresiv, direct, obligând oamenii să le acorde atenţie, fie pasiv, jucându­-se cu simpatia şi curiozitatea celorlalţi, pentru a câştiga atenţia lor.

 


                                                          INTIMIDATORUL

 Când te ameninţă cineva, verbal sau fizic, eşti constrâns să-­i acorzi atenţie şi astfel să-­i dai energie de teamă că ţi s-­ar putea întâmpla ceva. Cel care te ameninţă şi te târăşte în cel mai agresiv tip de teatru este un intimidator. Provocând frică va primi o cantitate uriașă de energie.

lntimidatorii atrag atenţia tuturor asupra lor prin vocea lor putemică, prin forţa fizică, prin ameninţări. Ei îi ţin pe toţi în tensiune prin izbucniri neaşteptate, prin manifestări de furie distructivă, crize de mânie. Atrag energia celorlalţi folosindu-se de teama acestora față de „ ce poate va urma".

 Intimidatorii sunt întotdeauna eroii principali ai oricărei drame sociale. Ei creează teamă sau anxietate. Extrem de egocentric, comportamentul lor oscilează între a vorbi încontinuu, a da ordine, a face crize de autoritate, a fi inflexibil, sarcastic şi a fi violent.

Intimidatorii sunt probabil cei mai puţin racordaţi la energia universală.

 De regulă, ei îi supun pe ceilalţi prin crearea unei aure de putere în jurul lor. O energie de o frecvență joasă, întunecată, deloc confortabilă pentru ceilalți. Viața nu va fi blândă cu un interogator. Aroganța, chiar de o clipă, îl va face să piardă brusc, ceea ce îi este mai drag. Se vor nărui multe în jurul lui.

Intimidatorul: întotdeauna pe punctul de a exploda; ameninţător; dă ordine; inflexibil; mânios; egocentric; provoacă teamă; arogant.

Este cel care lovește fizic. Chiar dacă o face de câteva ori în viață, chiar dacă lovește un animal.

 

                                                     

                                                                    INTEROGATORUL

 Dacă o persoană este de o agresivitate mai subtilă, căutând defecte şi subminând încetul cu încetul lumea ta pentru a­ţi atrage energia, acea persoană se va încadra în categoria interogatorilor.

Cei care utilizează acest mod de a lua energie, au obiceiul de a pune întrebări şi de a cerceta lumea altor persoane cu scopul de a le găsi defecte. Odată ce le găsesc, încep să critice aspectul respectiv din viaţa victimelor lor. Dacă strategia are succes, cel criticat este târât în joc. Dintr-­o dată, devine conştient de sine în preajma interogatorului şi se apucă să dea atenţie lucrurilor pe care acesta le face şi gândeşte, astfel încât să nu facă nici o greşeală pe care acesta să o observe și s-o critice.

Atitudinea aceasta îi dă interogatorului energia de care are nevoie. Odată prins în capcana lui, vei încerca să te comporţi în aşa fel încât să nu fii criticat, mustrat.

 Interogatorul te abate de pe drumul tău şi te seacă de energie, pentru că tu începi să te judeci după modul lui de a gândi.

lnterogatorii sunt mai puţin ameninţători din punct de vedere fizic, dar sunt foarte agresivi din punct de vedere mental, punând întrebări referitoare la toate activităţile şi motivaţiile tale. Sunt cei care te „iau la bani mărunți”.

Critici ostili, ei caută în pemanenţă căi prin care să-i facă pe ceilalţi să se simtă prost. Cu cât insistă mai mult asupra greşelilor tale, cu atât mai prudent vei fi data umătoare, reacţionând la fiecare mişcare a lor.

Cu cât încerci să te justifici mai mult, cu atât mai multă energie pierzi în favoarea lor. Tot ceea ce spui va fi folosit împotriva ta la momentul potrivit, iar tu te simţi ca şi cum ai fi monitorizat în permanenţă.

Hipervigilent, comportamentul lor poate oscila de la a fi cinic, sceptic, sarcastic, perfecţionist, de o corectitudine rigidă, până la o manipulare pe faţă şi cu rea intenţie.

 Forţa cu care îi atrag pe ceilalţi în conversaţiile lor este cea intelectuală, logica perfectă, argumentele şi justificările. Părinţii lnterogatori creează copii Distanţi, iar uneori, copii de tipul „Bietul de mine". Ambele tipuri doresc să scape de proba de foc a lnterogatorului.



Întrebările permanente şi înţepătoare ale lnterogatorului, directe sau indirecte: Cine te crezi? Unde mergi? De ce nu ai...? De ce nu...? Ți-am spus eu…

 Interogatorii sunt blocaţi de iluzia lor că au dreptate.

 

                                               BIETUL DE MINE - VICTIMA

 Când cineva îţi povesteşte ce lucruri îngrozitoare i se întâmplă, făcându­-te să te simţi tu responsabil pentru asta: dacă refuzi să-l asculți și apoi să­-l ajuţi, acele lucruri îngrozitoare vor continua și tu vei fi de vină.  Caută să exercite controlul la un nivel cât se poate de pasiv. Se numeşte bietul­-de-­mine care te face să te simţi vinovat în prezenţa lui, chiar dacă ştii că nu ai nici un motiv pentru cât de nedreaptă a fost soarta cu acea persoană iar tu ești bine (sigur nu vei mai fi pentru că îți suge energia cu lamentările lui).

 Orice va spune sau va face, te va pune pe tine în poziţia de a te apăra de faptul că nu faci destul pentru el. De aceea te simţi vinovat în prezenţa lui. Adică: ți-e MILĂ. Și-l vei lăsa să ia energie de la tine până când nu mai poți. Sunt cele mai PERSUASIVE persoane. Iau cu țârâita, ca să nu te prinzi.

„Bietul de mine" nu crede niciodată că are suficient de multă putere pentru a se confrunta singur cu lumea exterioară, aşa că solicită simpatia tuturor, atrăgând astfel energie către sine.

Dacă preferă tăcerea, acest gen de oameni pot aluneca spre dispoziţia Distantului, dar în calitate de „Bietul de mine”. Au grijă ca tăcerea lor să nu treacă neobservată. Cei din jur vor simți din plin prezența lui. 


„Bietul de mine" atrage atenţia asupra sa prin expresii faciale care ilustrează îngrijorarea, prin oftaturi, tremurături, plâns, priviri gânditoare, răspunsuri lente la întrebările puse, şi prin povestirea frecventă a dramelor şi crizelor lui, ca să atragă compasiunea. Redă pesimismul magistral. Le place să fie ultimii într-un şir şi să fie conduşi de alţii.

„Bietul de mine" seduce prin vulnerabilitate şi prin nevoia sa de ajutor. El nu este însă niciodată cu adevărat interesat de soluţii, căci dacă le-ar aplica, şi-ar pierde sursa de energie.

 Uneori manifestă un comportament superînţelegător, care le permite apoi să se simtă ei folosiţi şi le întăreşte astfel metoda de a dobândi energie.

 Nu are capacitatea de a stabili limite, iar comportamentul său oscilează între a fi convingător, a se apăra, a-şi cere scuze, a oferi explicaţii repetate şi obositoare, a vorbi prea mult, a încerca să rezolve probleme care nu le aparţin.

Ei se lasă admiraţi (eventual prin frumuseţea sau favorurile lor sexuale) dar consideră că au dreptul să le ceară ceva înapoi celor care îl admiră.

Autovictimizarea celor din categoria „Bietul de mine" sfârşeşte prin a atrage către ei oameni care îi intimidează. În ciclurile extreme ale violenţei domestice, Intimidatorul abuzează de regulă de „Bietul de mine`` prin episoade de o violenţă mereu sporită, până la atingerea apogeului. După apogeu, Intimidatorul dă înapoi, îşi cere scuze, trimiţând astfel energie care îl seduce pe „Bietul de mine".

Expresia lor favorită este „Da, dar...". Sunt obosit. Aşa sunt eu. Fac atât de multe, dar nimeni nu mă bagă în seamă. Fac tot ce-mi stă în puteri. Dacă mă voi schimba, nu o să mă mai iubeşti. Mă simt bine…, Lasă-mă pe mine să fac asta. Nu-ţi face griji pentm mine. Nu-ţi pasă cu adevărat de mine. Tu ai nevoie de mine. Eu am nevoie de tine. Am nevoie de recunoaştere.

 

                                                                             DISTANTUL

Mai puţin pasiv decât „bietul-­de-­mine” va fi distantul. El își creeză în minte un teatru în care rolul său este să se retragă şi să se comporte misterios, secretos.  Își spune că este prudent, dar în realitate speră că altul va fi atras în jocul său şi va încerca să afle ce se petrece cu el, care e „misterul ”lui.  Atunci când cineva o face, rămâne neclar, forţând persoana să lupte, să facă deducţii pentru a­-şi da seama de adevăratele sentimente ale distantului.

Pe măsură ce ceilalţi îi cad în plasă, el le acordă toată atenţia lui şi astfel îşi proiectează toată energia asupra lor. Cu cât reuşește să îi menţină mai mult timp interesaţi şi adânciţi în misterul său, cu atât primeşte mai multă energie. 

Din nefericire, atunci când eşti distant, viaţa ta tinde să evolueze foarte puţin, pentru că repeţi mereu aceeaşi scenă.

În realitate, distantul se închide atât de mult (de teamă de a nu fi rănit) încât pare fără sentimente chiar lui însuși.

Oamenii distanţi sunt blocaţi în propria lor lume interioară de lupte nerezolvate, temeri şi îndoieli. Ei cred inconştient că dacă par misterioşi sau detaşaţi, ceilalţi vor fi atraşi de ei. Singuratici, ei păstrează distanţele de teamă ca alții să nu-şj impună voinţa asupra lor sau să nu le pună la îndoială deciziile (aşa cum au făcut părinţii lor, de obicei Întimidatori sau lnterogatori).

Convinşi că trebuie să facă singuri totul, ei nu cer ajutorul celor din jur. Au nevoie de „mult spaţiu intim" şi evită angajamentele faţă de ceilalţi. Când erau copii, părinţii nu le-au permis să îşi satisfacă nevoia de independenţă sau să îşi manifeste adevărata identitate.

Predispuşi să alunece către aspectul „Bietul de mine", de cele mai multe ori nu realizează că distanţa pe care şi-o impun poate fi cauza pentru care nu obţin ceea ce îşi doresc (bani, iubire, respect etc.), sau care explică senzaţia lor de stagnare ori de confuzie. De cele mai multe ori, ei consideră că principala lor problemă este că le lipseşte ceva (bani, prieteni, contacte sociale, educaţie).

Comportamentul distanţilor oscilează între dezinteres, indisponibil, necooperant, respingere, opoziţie şi laşitate. Îi face pe alţil să simtă incertitudine, suspiciune.

Folosind detaşarea ca pe un scut de apărare, ei au tendinţa să îşi blocheze energia prin fraze de genul: Nimeni nu înţelege ce vreau eu să fac, Sunt confuz, Nu vreau să le joc jocul, Ah, dacă aş avea….  Nu sunt pregătit să... Nu cred că voi supravieţui. Am nevoie de mai mulţi  bani, de mai multă educaţie,  de mai mult timp... Nu ştiu, nu sunt sigur. Imi e teamă. Sunt prins în capcană și nu o să mă descurc. Nu am încredere în mine.

 În timp ce ei hiperanalizează totul, ocaziile trec una după alta pe lângă ei. La cel mai mic semn de conflict sau de confruntare, Distanţii devin vagi şi pot dispărea literalmente de pe scenă (de pildă, prin trecerea numărului de telefon la secret sau prin neprezentarea la o întâlnire aranjată).

Modalitatea prin care încearcă să obţină energie de la ceilalţi este rolul persoanei misterioase, la care se ajunge greu. Sigur că prezența lor te subjugă treptat.

Distanţii creează întotdeauna reacţii cu lnterogatorii, dar pot avea de-a face şi cu lntimidatorii sau cu „Bieţii de mine", întrucât ei se află în centrul scalei.

Distanţii sunt blocaţi de dorinţa lor de a-şi ascunde temerile, îndoielile şi confuzia.

Dacă se eliberează de nevoia sa de a rămâne pe dinafară, Distantul/Gânditorul independent, poate avea acces la resursele sale intuitive profunde, de unde poate extrage multă înţelepciune şi creativitate, putând practica cu succes profesiuni: preot, vindecător sau artist. 

                                        Material scris pe baza cărții Profețiile de la Celestine-James Redfield              

                                                                        ***

Ludus personarum (lat.) înseamnă Jocul unui rol iar persona înseamnă mască.

Toate rolurile psihologice nu sunt altceva decât strategii pentru obţinerea de energie.

Oricine joacă teatru, într­-un fel sau altul, pentru a controla oamenii şi situaţiile, pentru a forţa energia să se îndrepte spre el. E manipulare pentru energie pe orizontala firii.


­ Fiecare dintre noi trebuie să se întoarcă în propriul trecut, în viaţa familiei din care a provenit şi să vadă cum și-­a format rolul, masca actuală. Vom afla astfel cum putem să devenim conştienţi de acest control. Cei mai mulţi dintre membrii familiilor noastre joacă propriul lor teatru, încercând să trăiască propria viață.

Aveam nevoie de energie pentru a ne recupera energia. Dar avem nevoie și de informații și, mai ales Înțelepciune. Micul nostru teatru apare în relaţie cu membrii familiei. Apoi îl continuăm făță de ceilalți. Odată ce ne dăm seama de mişcarea energiei în propria familie sau cu prietenii, colegii, vom putea trece peste aceste strategii de control şi vom vedea ce anume s-­a întâmplat, de fapt. Un om ajunge la orice extremă pentru a căpăta energie şi atenţie în propria familie. Fiecare dintre noi joacă mai multe roluri în împrejurări diferite, dar există un teatru dominant, pe care avem tendinţa să îl repetăm. Nu trebuie căutați vinovați ci doar să acceptăm că există Jocul!

                                                                  ***

­ Primul pas în procesul de clarificare, pentru fiecare dintre noi, este conştientizarea deplină a propriului joc. Nimic nu-­şi poate urma cursul până când nu ne privim cu adevărat şi nu descoperim cum manipulăm noi înşine, în căutarea energiei. Acest lucru se întâmplă tuturor.

 De regulă,lucrurile care ne deranjează la alte persoane sunt chiar propriile noastre probleme pe care nu suntem dispuși să le recunoaştem.

Reamintiţi-vă că această tehnică este doar un instrument în vederea transformării, nu o armă care poate fi folosită pentru „iluminarea" celorlalţi sau pentru ca voi să nu vă mai simţiţi frustrat. Este mult mai uşor să vezi aceste strategii în cazul altora.

                                                              ***

Dezechilibrele datorate Teatrului de Control pot fi acum mai ușor de înțeles, de dezamorsat.


      După ce ați înțeles cele patru tipologii, faceți exerciții de relaxare. Pregătiți o bandă, 0 fâșie de hârtie lată de 2-3 cm și pliați-o în două, pe verticală.

1.Închideți ochii și amintiți-vă de copilărie, de mama și de tata.

                                 Care era relația dintre ei? Vizualizați ce amintire vă apare.

2.Cum era comportamentul, atitudinea tatălui față de mama? Lăsați să apară orice imagine. La un moment dat, veți înțelege care a fost prototipul de control dominant.

În clipa când știți, scrieți pe prima jumătate de bandă. Scrieți mare, chiar cu litere de tipar. Nu scrieți în fugă, ci desenați fiecare literă.

Respirați calm, cât mai profund. Beți o gură de apă.

 

3.Închideți din nou ochii și vizualizați-o pe mama. Care era atitudinea predominantă față de soțul ei?

Pot apare mai multe secvențe din care veți avea certitudinea teatrului de control al mamei.

Scrieți-o pe cealaltă jumătate de bandă de hârtie. Tot încet, cu litere mari.

Relaxați-vă!

4.Citiți de pe banda de hârtie Teatrul de control al tatălui! Lăsați amintirile să se deruleze. Aproape instantaneu veți înțelege, veți ști că și voi ați jucat, în familia, în viața voastră acel rol. Vor apare fleșuri în care ați avut comportametul tatălui. Unele mai estompate, altele mai clare. Înțelegeți și acceptați sincer, onest, că ați repetat și voi comportamentul, gesturile, ticurile respective.

 VEȚI ȘTI CÂND AȚI JUCAT ACEL TEATRU DE CONTROL. E o clipă de ușurare. Parcă ceva se descătușează, eliberându-vă.

 

5.Citiți teatrul de control al mamei. Vă veți aminti fleșuri, unele clare, altele mai puțin. Dar veți ști rolul ei dominant din teatrul de control. Aproape concomitent apar și situațiile când l-ați jucat voi. Când l-ați pus în scenă, față de care membru al familiei. Constați că aveți un sentiment de înțelegere a voastră înșivă, a mamei, parcă a tuturor. Apare o eliberare interioară.

Aceste citiri-reamintiri e bine să le faceți zilnic. Vă vor schimba complet. Veți deveni mai calmi, mai înțelegători, mai concilianți cu cei din jur. Suntem actorul, regizorul, producătorul propriei Vieți!

Vă veți surprinde gândidu-vă cu duioșie la ai voștri.

Acceptați INȚELEPCIUNEA RECUNOȘTINȚEI CARE APARE în Suflet. O înțelegere dincolo de cuvinte, o stare de înțelepțire

Priviții pe cei din jur: le veți înțelege Teatrul de Control dar și suferințele. Nu îi veți mai considera dușmani. Când stați pe o bancă într-un parc, sau în metrou, autobuz încercați să simțiți Jocul persoanelor care trec. Veți avea surpriza că îi veți înțelege. Trimiteți-le o undă de Iubire!

Sigur vor veni multe surprize. Descoperiți-le singuri și bucurați-vă că voi ați participat la propria voastră fericire, sănătate psihică și emoțională.

Repetarea tehnicii va duce la schimbări pe care le veți observa brusc, într-o bună și minunată zi.

Veți ști că s-a încheiat când apare o stare de profundă recunoștință față de cei implicați, că au fost atât de buni, chiar impecabili, când ne-au predat ceea ce voiam noi să învățăm. Știu, pare un pic derutant ce spun acum, dar veți descoperi că este real.

                                                                   ***

Alegem să ne îndepărtăm și ca să ne refacem energia „comentăm”, luând energie de la alții. Un duhovnic, un terapeut ar fi cel mai indicat. Nu cei apropiați, doar dacă știm că știu/pot  să ne ajute.

                                                                  ***

În carte apare o frază: „Fiecare om trebuie să se întoarcă la trecutul său, în primii ani ai vieţii sale în familie, pentru a vedea cum s-au format aceste obişnuinţe. Nu trebuie să uităm că membrii familiei noastre aveau propriile lor reguli ale jocului, încercând să obţină energie de la noi, copiii. Aşa se explică de ce am fost nevoiţi să ne creem propriile noastre modele psihologice de control. A trebuit să ne creem o strategie pentru a ne recâştiga energia furată. Primele tipare psihice apar întotdeauna în legătură cu membrii familiei. În măsura în care conştientizăm dinamica energiei în familia noastră, noi putem transcende aceste strategii de control, înţelegând ce se întâmplă în realitate”- Profețiile de la Celestine, James Redfield

 De acord, însă fraza „ încercând să obţină energie de la noi, copiii”  a cutremurat multe persoane.

-Părinții s-au simțit incomod, cu un sentiment de vinovăție acut, uneori.

- Unii și-au învinovățit cu furie, cu patimă, părinții pentru stările actuale.

Gata! Au găsit vinovații, iar energia din ei devine un tsunami, periculos pentru ei. Structura chimică din organism se schimbă, apar reacții violente sau apatice….

Până la șapte ani copii sunt în direct cu energia universală care trece prin ei și se revarsă în jur. Datorită MERIDIANELOR EXTRAORDINARE care ulterior vor deveni lacuri de acumulare ajutând la buna funcționare a Meridianelor Energetice Principale (oricum, avem vre-o 72.000).

Nouă ni se par drăgălași (chiar sunt) dar la asta contribuie și energia la care ei sunt încă conectați. În prezența lor simțim asta cu toată ființa noastră. Nu știm, nu ne gândim și așa. Îi iubim, îi adorăm și pentru acest aspect al lor. Sigur că simțim și profunda legătură genetică.

Știind asta SIGUR, ne vom iubi micile minuni și mai mult, cu o înțelepciune profundă. Benefică și pentru ei și pentru noi.

Gândul că de mici am fost „victime”, că ni s-a luat energia poate fi copleșitor.

Gândul că am luat energie de la copii este și el copleșitor.

Două erori care ne vor aduce numai neplăceri, ne vor ține înlănțuiți  în propriul iad. „Ignoranța” se plătește amarnic. Iar acum, avem la dispoziție informații valoroase. Dar și unele pe care e bine să le triem. Dacă ne provoacă disconfort, căutați, totuși și alt aspect al lor. Nu le alungați, căutați o altă fațetă. Veți fi surprinși.

Când citim, privim un film, suntem în stare alpha, iar energiile personajelor activează energii asemănătoare în noi.

….. Teatrul de control există chiar și în cele mai pașnice familii. Să nu creadă cineva că numai lui i se întâmplă!

…. Noi, ca umanitate, am evoluat mult față de acum 100, 50, 10 ani sau față de acum 6-4 luni de zile. Ritmul e amețitor. Informațiile ne bulversează. Uneori ne schimbăm părerile, atitudinea chiar de la o zi la alta. Ceea ce era de folos acum 10 ani sau 1an, ne poate stagna, deruta.

….Rolul de observator calm, pașnic, trebuie să fie ațintit asupra noastră, nu întâi asupra lumii din jur. Eventual privim și înțelegem că ne oglindește stările interioare. Acceptăm greu asta!

                                                                     ***

….Lucrați cu voi mult timp. Nu vă grăbiți după o zi, două să recomandați Jocul și celor din familie. Mai ales. Poate fi o formă de manipulare din dorința ca ei să se schimbe pentru a ne fi nouă bine. Iar noi să stăm pe tușă. Când vor percepe schimbarea la noi, atunci, poate, vor dori singuri să ne știe rețeta.

Dacă nu rezolvăm magnetismul din noi prin care am atras situații neplăcute, boli, putem fugi mult și bine. Ne putem despărți, alunga persoane de lângă noi. Vom atrage aceeași tipologie, chiar poate mai bine conturată.

……..Nu vă doriți să scăpați de „energiile joase” care sunt cauza dizarmoniilor. Acolo este o cantitate uriașă de energie, bine comasată (de asta doare), care ne aparține. Care este a noastră. Îi schimbăm frecvența și o vom recupera. Sunt multe tehnici, dar e necesară implicarea directă.

-----Nu trebuie să vă gândiți mult care a fost Teatrul de control al părinților. El apare și odată cu el ne înțelegem propriul rol. Conștientizarea, simpla dar minunata conștientizare, ne eliberează.

Citiți rolul scris pe hârtie și instantaneu el apare în exterior (al părintelui) dar și în interior (al vostru).

Privind oglindirea ne recunoaștem pe noi. E simplu!

Treptat, nu mai ești controlat de programele automate din SNV (Sistemul Nervos Vegetativ sau Autonom). Cele care reprezintă 90% , subconștientul. Cu cât observi rolul alor tăi în formarea deprinderilor, cu cât le conștientizezi și accepți că sunt ale tale, cu atât dezamorsezi totul.

….. A înțelege și accepta de ce ai o anumită atitudine, un anumit comportament înseamnă un pas spre a te cunoaște. Accepți ideile, convingerile, credințele pentru că așa te-ai deprins cu ele?!

…. OM- omenirea nu știe cine este. E cel mai bine păzit secret. Nu suntem fricile, deziluziile, mâniile… poate vom începe să înțelegem de ce suntem mânați înspre ele.

…..Mulțumiți-le! Fără ei nu ați fi aici. Fără ei nu ați fi căutat conștientizarea PROPRIEI PUTERI de a vă determina Viața, de a căuta propriile talente, aptitudini.

….. Vedem persona (masca) și nu Sufletul. Masca altora la care reacționăm, neconștientizând că propria mască îi atrage.

 

 …. Orice gând către… pleacă însoțit de energia noastră. Așa că GÂNDIȚI-VĂ la VOI!

 Bateți ușor în zona timusului. Apoi așezați palma blând, ca o adiere (nu o trântiți, fiți perfect conștient de blândețea gestului). Aduceți și apoi amplificați energia Iubirii și Recunoștinței infinite!

Lăsați-o să se distribuie în tot corpul! E o clipă magică!

Puteți să le spuneți Sufletului, Minții, Corpului: „Îmi pare rău pentru durerile și îndurările provocate! Te iubesc! Te rog, iartă-mă!”

                                          Iubire și Recunoștință Infinită !!!



                                          Iubire și Recunoștință Infinită !!!

                                   https://www.youtube.com/watch?v=N2xTL7AOP5I

 



miercuri, 11 martie 2020

Tibetan ReiKi


In fiecare clipă „abisul privește în noi”, ne privește adâncurile care sunt adăpostul Energiei Vieții. Exteriorul ne absoarbe cu putere iar noi cădem în manifestări care ne adâncesc în uitarea a cine suntem. Preocupați de zilnicele trăiri, vălurile au devenit tot mai grele. Energia din afara noastră este reflectarea energiei acumulate în interior, în primii trei centri energetici*.

Reiki Tibetan este conștientizarea existenței Energiei Cosmice. Trăiri unice care schimbă pentru totdeauna. Vei practica sau nu, această conștientizare rămâne, indiferent către ce formă de exprimare te vei îndrepta. Persoane care s-au apropiat, mai mult, de credința din care fac parte mult mai profund ca înainte, chiar dacă s-au „dezis” de ReiKi, persoane care au căutat deslușiri mai profunde în zona științifică. Oricum, se produce o mișcare energetică în fiecare.

Percepția Suflului Cosmic, declanșează anumite schimbări care devin conștientizări. Când le dăm interpretări după „canoanele” noastre, stagnăm. Vrem să „înțelegem” cu limitările trecute. Am scris Suflul cosmic, deoarece energia deja are o reprezentare materială, pentru marea majoritate. Suflul este o transmitere vastă, pe care o primim din Câmpul cuantic al probabilităților, de la Conștință, atunci când „întrebăm”. Acolo unde este depozitată toată cunoașterea umanității, implicit a noastră. 

Apar dovezi că nu știm cum a fost practicat Reiki de maestrul Usui, deoarece și în Japonia au apărut multe sisteme energetice, desprinse din cel de bază. Practica individuală, în zona orientală, duce la crearea acestor noi școli, respectându-se linia inițială. Însă s-a creat un câmp morfic, rezonanța în spațiu-timp a creat modele vibratorii, pe care atunci când le primim prin inițiere, ne ajută la înțelegerea Sistemului ReiKi, schimbându-ne destinul. Atunci când înveți ceva nou, îți reamintești treptat de puterea inițială.

Practica va duce la rezultate. Informația  poate schimba percepția, momentan sau pe o durată mai mare, dar întotdeauna există „punerea în practică” care este unul din cele mai dificile momente. Preferăm să „îi ajutăm” pe alții, viața noastră urmând același curs ca înainte. Adăugându-se, treptat, conștientizarea unei neîmpliniri și mai mari atunci când vedem la alții bune rezultate.

Am ales să predau ReiKi Tibetan înglobând toate gradele ReiKi Usui, corelându-le cu învățăturile (care au ajuns la noi) din zona orientală. Suntem, noi, occidentalii, la început de drum.

Activarea palmelor, pozițiile mâinilor în tratament se corelează cu byosen – activarea percepției și a intuiției. Simbolurile sunt cărți de înțelepciune, redate simplu și elegant. Lucrând se declanșează energia lor. Iar cu cât le vom percepe mai bine (depinde de fiecare) cu atât amplificăm energii clare, a căror scop este bine determinat, cu profunzimi pe care le înțelegem treptat.

Fiecare simbol are multe subtilități. A le explica înainte ca persoana să fie pregătită să le înțeleagă și să le aplice duce la destabilizare emoțională, psihică. Pentru că energia noastră, ca să le putem folosi, este mică. Iar simbolurile trezesc energiile din noi și în conformitate cu aceste treziri, atât va fi și puterea de a manifesta un simbol.
Cu cât ne pregătim mai mult, cu atât vom ști, nu așteptând „rețete”. Cel care determină acținea unei energii ești TU, și devine responsabilitate personală.

Un exemplu: simbolul Sei He Ki (SHK). Simbol mental-emoțional,  Simbolul Vederii Clare, simbolul armoniei etc. Am scris acum ceva ani, despre el:
„Prin SHK vom învăţa că starea de dualitate a fiinţei înseamnă o mare lecţie de iubire, nu de luptă. Armonia între cele două părţi dar şi cu ÎNTREGUL este totalitatea din jurul nostru. Compasiunea reflectă direct conţinutul de Lumină al unui suflet.”



            

Am trecut prin experiențe frumoase cu acest simbol. Nedumerirea era: ce sunt cele două semicercuri mici, ca niște torți.
După ce am primit a doua inițiere în Reiki Tibetan, într-o zi, maestrul meu mi-a pus două poze în față, una cu simbolul iar cealaltă cu un dragon: Sensul Sei Ki este „Dragon Power", așa am văzut aripile Dragonului. Asta a fost începutul. Mi-a cerut să renunț la orice explicații trecute  și să trăiesc energia Dragon Power.  Puterea Dragonului depinde de energiile cu care este hrănit atunci când e încă în formare, creștere, asemeni unui copil”. Puterea Dragonului este diferită de la bărbat la femeie, de la o etapă la altă.

Sigur că nu este doar atât. În știința spirituală orientală totul este prezentat metaforic. Rinichii apar ca  doi dragoni: unul roșu, celălalt albastru.

Din zona rinichilor pleacă trei din cele opt Meridiane Extraordinare.  Primim conștientizarea Suflului Cosmic, prin inițiere, în zona celor doi rinichi-suprarenale, activând Meridianele Extraordinare de bază.
De la nelămurirea asupra celor „două torți” ale simbolului până la a descoperi că ele reprezintă ceva din noi, a fost o cale lungă.

Însă pentru etapa de acum este suficient să conștientizăm că „puterea de îmblânzire a dragonului” este în noi. O trezire a lui, blândă și delicată ar fi de dorit.

Energiile din acest simbol se activează datorită Inițierii. La fel și pentru celelalte simboluri. Oricare simbol, conține anumite energii, pe care, prin conștientizare, le chemăm la manifestare. Fiecare după propria lui putere. Pachete de energii cuantice care se manisfestă doar atunci când sunt invocate! Ne asumăm rolul observatorului din fizica cuantică. Fiecare simbol, din toate timpurile, „funcționează” datorită continuității. Cu cât este folosit mai des, de mai mulți, puterea va crește, dar se va manifesta doar prin cantitatea de energie a fiecăruia.

Puterea dragonului, Raku, Dumo formează împreună, începutul pentru „Calea Dragonului de Foc”. Sunt metafore pe care unii le iau mot a mot, speriind și pe alții. A fost bine ocultat prin teama insuflată că aparține unor zone de care e bine să ne ferim. Elementul Foc poate fi binecuvântare sau blestem, ca toate cele pământene.

Toate simbolurile ne învață despre puterile interioare. Lucrăm cu ele crezând că sunt energii numai din afara noastră. Vedem manifestarea lor în exterior, participând la ea, fără a fi deplin conștienți că este și în interior. Că acolo se produc transformări. Tehnicile sunt eficiente doar atunci când devii conștient de senzațiile interioare. Senzațiile corporale le avem dintotdeauna, dar focusarea a fost numai pe cele care ne-au dus la dizarmonii. Să nu râvnești puteri pentru că te vei afunda în mâl. Iar Abisul dispare.

Reiki, ca și alte sisteme filozofice, de vindecare, venite din zona orientală, ne-au schimbat profund percepțiile asupra vieții, asupra noastră. Însă obișnuința de a fi ajutați de mașinării care să facă ele anumite treburi în locul nostru, a indus că și în această zonă ar putea fi la fel. Dacă  tot desenez un simbol, el trebuie să fie un perpetuum mobile! Este, dacă tu îl accesezi constant.

Tibetan ReiKi este parcurgerea conștientizării că Energia Vieții este dintotdeauna!



miercuri, 22 ianuarie 2020

Observatorul



Întrebare: cine este Observatorul?! 

Mulți se duc cu mintea personală, în interior. Scanează cu mintea și găsesc răspunsuri care de care mai hazlii, în funcție de informațiile pe care le-au acumulat. Deci: mintea ta  este cea care observă. Dar nu ea este Observatorul!

 Sau se uită pe geam și exclamă: vai, ce frumos e! Tu vezi, tu spui asumându-ți ceea ce vezi, eventual și pentru cei din preajmă care pot avea părerile lor. 

Sugerez de multe ori un exercițiu: crede că Dumnezeu, Creatorul sau pur și simplu, Marea Inteligență Cosmică care te-a creat (prin intermediul altor creatori care au aplicat dorința de cunoaștere a Inteligenței Supreme) privește prin ochii tăi la tot ceea ce este în jur, la tot ceea ce este în tine.

1.La tot ceea ce este în jur: ție ți-ar place ce Îi arăți?! 99% răspunsul este nu. De fapt, tu arăți mediul tău, cum te raportezi prin cele cinci simțuri la exterior. Nimic mai mult, nimic mai puțin. Plouă! Ești fericit sau nemulțumit că plouă. Vei arăta că ploaia este bună sau dezagreabilă. Depinde numai de tine, de starea ta, dar tu ești cel care coordonează „discuția”.

2.Privește prin ochii tăi la tot ceea ce este în tine: la schimbările fizico chimice pe care le-ai făcut prin hrană, respirație, postură corporală și auto- sabotare ( scuze: prin gândire).

Lasă Inteligența Cosmică,  să privească prin ochii tăi! E ușor să facem asta când conștientizăm privind exteriorul. Într-a secundă „virăm” prin a-I arăta câtă frumusețe a creat iar tu ești capabil (încă) să o vezi. Este un moment magic.
 Privește acum „ca și cum” ar privi, prin tine, Inteligența Cosmică. Arată_I cât de minunată e creația pe care și-a dorit-o.

Cu interiorul pare a fi o problemă, însă nu atât de mare. Vindecările, remisiile spontane apar atunci când O lăsăm să vadă în noi. Va remedia instantaneu  ceea ce părea, uneori, de nevindecat. De asta rugăciunea, încrederea absolută, ajută pe cineva aflat în suferință. O practică veche de mii de ani, devenită apanajul celor care au înțeles asta.

Marea Inteligență Cosmică este o vibrație! 

Secundă de secundă va fi în tine, pentru că doar pe tine te are pentru a percepe tot ceea ce este creat.

Uluire apoi Recunoștință că te face părtaș la viață! Fiecare simte o secundă asta și... „vai, ce bine, ce frumos e!” gata, ai căzut din rai! Starea a plecat și ai rămas vorovind, golind, ascunzând, starea. Percepția interioară este doar între tine și Inteligența Cosmică. O vei regăsi întotdeauna, dar de ce să o tot părăsești pentru câteva vorbe?! 
Taci și fii prezent mereu și mereu. Este o meditație perpetuă, nu doar de câteva secunde. Cea mai perfectă meditație.

Recunoștința activează timusul, care produce limfocite­le T (tip de globule albe care au un rol esențial în răspunsul imunitar al organismului). Ne pierdem imunitatea, în fața vieții, odată cu atrofierea lui. Avem „neuronul lui Dumnezeu”, avem și o glandă prin care ne protejează. Mecanismele ei par complicate, știința s-ar putea să nu fie de acord (încă) că glanda poate fi reactivată pentru a ne reface  sistemul imunitar. Merită să încercăm.

Există o Conștiență Cosmică, o Inteligență, pe care o percepem, pentru că facem parte din ea. A ne mărgini doar la inteligența pe care ne-o formăm, care vine prin alții, ne împiedica să creăm o undă de legătură verticală, noi trăind doar pe orizontala firii.



duminică, 9 decembrie 2018

Ințelepciunea iubirii de Sine




Atunci când ne conștientizăm în mod profund trupul și senzațiile asociate cu acesta, intrăm în subconștient . Cerebelul joacă un rol important în propriocepție (conștientizarea poziției propriului corp în spațiul ACUM).

Senzațiile constituie limbajul trupului (a subconștientului). Creem un nou nivel de conștiință, în care corpul primește noi semnale neurochimice, care sunt diferite de conștiința (noastră) care le-a creat.

Miile de cazuri studiate de neurologi au dus la concluzia certă, că fiecare își vindecase singur propriul trup! Învățaseră CUM să-l abordeze, înțeleseseră de ce și cum să facă vindecarea posibilă. Se iubiseră atât de mult încât au reușit.

Recunoașterea unei forțe superioare, a unei ordini sau unei inteligențe superioare în noi înșine.
Ea știe să regleze toate funcțiile corpului. ACUM, în această secundă, în fiecare celulă din corp, au loc peste 100.000 de reacții chimice. Nu vă speriați, avem doar vre-o 70-100 trilioane de celule. Iar fiecare, în fiecare secundă, are aceste 100.000 de reacții chimice. Rezultatul înmulțirii este amețitor?! Sigur că da! Însă CINEVA știe să orchestreze buna funcționare. În aceeași secundă mor 10 milioane de celule iar alte 10 milioane le iau locul (mitoză). Calcule recente, estimează că transferul de date, informații dintre celule, are loc cu o viteză mai mare decât cea a luminii.  Merită o reverență, nu?! Merită mai mult: ÎNCREDEREA noastră totală!

Această Inteligență știe cum să păstreze ordinea în toate celulele, țesuturile, organele, și sistemele corpului, pentru că EA l-a creat (din două celule separate). Forța care a alcătuit corpul este Forța care îl întreține și îl vindecă.

Propria rațiune, personală, a fiecăruia, poate canaliza această inteligență către boală? Se pare că da. Avem această putere pentru că înseamnă evoluție personală: ajungi să cauți înțelepciunea care va duce la propria vindecare, punerea în acord direct cu inteligența inițială, re- cunoașterea ei.

Gândirea este REALĂ! Ne influențează direct corpul. Fiecare gând produce o reacție biochimică la nivelul creierului. Acesta eliberează semnale chimice transmise corpului, ÎN care acționează ca mesageri ai gândului. UN gând – un semnal chimic- o substanță chimică!

Gândurile ajung să fie substanțe chimice în corp, așa el simte cum gândim. Fiecare gând= o senzație în corp. Realizați de unde vine propria boală de care vă și temeți atât de mult?!

Întreținerea unor tipare rigide de gândire, credință, simțire și trăire, devine un complex de atitudini nocive pe care organismul dacă nu-l mai poate suporta, le izolează ÎN corp (boală).

Celule nervoase care nu se mai activează împreună, nu mai fac parte din același circuit. Celule nervoase activate împreună se interconectează ( conceptul se numește: învățare de tip Hebbian). Stimularea repetată a unui grup de neuroni conduce la construirea de raporturi mai complexe, mai puternice și de durată.
  știi ce ai de făcut nu este suficient. Trebuie să regândești, să aduci alte concepte pe care creierul să le învețe.

Prin lobul frontal, creierul uman are capacitatea de a reduce la tăcere, stimulii transmiși de mediu sau de propriul corp. Dar și senzația scurgerii timpului. In condiții de reală concentrare, circuitele cerebrale asociate cu timpul, spațiul, și senzațiile/mișcările/percepțiile senzoriale ale corpului, se domolesc la propriu.

Avem puterea de a ne face gândurile reale!!! Dintotdeauna. Schimbarea celor care ne cauzează neajunsuri depinde numai de noi.

Când aflăm lucruri noi, lobul frontal își reactivează tiparele și rețelele existente, cartografiate, stabilite în combinații, modele și secvențe diferite. Se crează o combinație infinită de posibilități.

Exersarea mentală duce la evoluția minții. Se bazează pe acumularea de noi cunoștințe și pe aplicarea constantă a informației respective. 

Implicit se va modifica comportamentul și vom avea noi experiențe, pe care le stabilizăm.
Ca să ne reinventăm, corectăm, și reconceptualizăm, începem cu folosirea procesului de EXERSARE MENTALĂ, pentru a ne activa zilnic, noile circuite. Exersată cu fiecare ocazie din zi. Și sunt cu zecile, dacă nu cu sutele. Numai să vrem, să devenim conștienți că „gândurile ne gândesc ele pe noi”.

Minim 12 minute se trei ori pe zi este mult?! Zi de zi e și mai mult?! Atunci..........
Schimbarea înseamnă debarasarea de obișnuința de a mai fi cel de până acum a secundă !!! Atunci când e necesar, desigur!


Folosirea minte-corp

Viața este terenul de joc pe care noi exersăm! Trebuie să trăim efectiv cele exersate mental pentru a deveni o experiență adevărată, reală, palpabilă.

Memoria este alcătuită din gândurile care rămân în creier (avem mai multe tipuri de memorie).
Gândurile conștiente sunt actualizate cel mai des, repetitiv: amintiri de lungă sau scurtă durată, amintiri semantice sau episodice.

 Amintirile de lungă durată sunt configurate în creier de organism și de simțuri. Ele sprijină intelectul să-și amintească și mai bine. Ele se păstrează un timp îndelungat deoarece corpul participă la transmiterea unor serioase semnale electrochimice către creier, ca să creeze ... emoții!

Avem amintiri pe care le putem evoca în mod conștient, voit. Ele sunt amintiri declarative (explicite): știu date de naștere, numere de telefon, cum îi cheamă pe cei mai mulți cunoscuți, cum să plantez o floare, să fac mâncare etc. Toate acestea sunt cunoaștere și experiență.

Neocortexul este sediul conștientului, deci centrul de stocare a memoriei explicite, el prelucrează și stochează diferit, variatele tipuri de amintiri care aparțin acestei memorii. Este o informație neurologică foarte importantă, pe care vă rog să o rețineți.

Memoria de scurtă durată este localizată în lobul frontal. Citim un număr de telefon, apoi îl repetăm, apoi formăm numărul respectiv. Am terminat cu el. Lobul frontal păstrează numărul până când noi îl formăm (există și posibilitatea de a recupera numărul ulterior. El nu dispare).
Memoria de lungă durată e mai complexă. Mijlocul prin care stocăm informațiile pe termen lung e fascinant.

La prelucrarea de noi informații de către organele de simț dintr-o nouă experiență, hipocampul (parte a creierului limbic/mijlociu, care transformă „necunoscutul în cunoscut”), preia informația de la organele de simț și o transmite către neocortex prin lobul temporal și centrii săi asociativi. Apoi este distribuită pe tot cuprinsul neocortexului, formând o multitudine de rețele nervoase.
Amintirile nu sunt implicite sau automate de la început. Repetarea lor duce la păstrarea timp mai îndelungat.

Când mintea instruiește în mod repetat corpul să întreprindă o acțiune, acesta începe să și-o amintească mai bine decât creierul care gândește. 

Gândul la DOAMNE, constant, repetitiv, formează ceea ce neurologii numesc „neuronul lui Dumnezeu!”. Iar memoria corpului va stabiliza această gândire care devine stare și emoție. 

Mintea și corpul, din punct de vedere neurologic și chimic, trec în mod natural spre o stare de existență. Finalizat procesul de de formare a unei (noi) amintiri implicite, corpul a memorat la nivel neurologic intenția creierului.

Experiențele repetate se înregistrează în corp, iar semnalul neurologic și chimic către celule este conectat automat și complet la același nivel de conștiință. Cunoștințele acumulate strict pe cale intelectuală nu ajung niciodată la acest nivel în corp, pentru că nu au fost trăite ca experiență (consecventă, repetitivă).

Folosim cunoștințele ca să declanșăm o nouă experiență. Repetarea o va stabiliza! Va deveni automatism, adică va ajunge în CEREBEL! Nu numai mersul, sau funcționarea inimii, adică: cerebelul ne reglează mișcările corpului, ne coordonează acțiunile (aici avem de lucru-cu unele), și ne coordonează mecanismele subconștiente (ale corpului). Ele pot deveni amintiri genetice și transmise generațiilor viitoare. Că se pot „întâmpla” și alte minuni, e la fel de adevărat.

Cerebelul nu dispune de centri conștienți, dar are un depozit de memorie!!! 

Rolul său de bază este să demonstreze  ce gândește creierul (adică TU): să memoreze planul elaborat de neocortex (ai grijă) și să-l pună în aplicare, în acțiune, fără prea mare implicare activă a neocortexului în sine. Adică nici nu știi, nu realizezi de ce ai făcut ceea ce ai făcut, considerând că alții te-au influențat. Nop. E doar o amintire reluată datorită unui impuls ajuns la cerebel care s-a conformat. Controlul asupra acestor impulsuri poate avea loc. 
Neocortexul servește doar ca un mesager, care îi semnalează cerebelului, prin intermediul unui gând, să înceapă activitatea pe care acesta deja o cunoaște și și-o amintește.

Neocortexul se implică în memorarea inițială, dar cu timpul, prin repetare, și sub coordonarea cerebelului, corpul preia comanda. Primitivul cerebel nu adăpostește nici un pic de conștient, el doar face. Intrăm într-o stare de transă atunci când cerebelul dispune de timpul și spațiul necesar să-și aducă aminte ceea ce a fost condiționat să facă, fără amestecul neocortexului. Memoria cerebelară este magică dacă învățăm să îi dăm locul cuvenit

Cerebelul fiind răspunzător de mișcările corpului (automatismele), el este partea creierului care preia acțiunea și conduce spectacolul. Subconștientul este cel care realizează acțiunea acum, întotdeauna în prezent. De asta corpul își amintește mai bine decât mintea- corpul devine mintea, datorită cerebelului.

Cerebelul funcționează ca păstrător a ceea ce învață corpul de la minte! In neocortex se stochează amintirile conștientului.

Prin cunoaștere, informare, se pregătește drumul către o nouă experiență prin care să devii conștient de tine însuți! Aplicarea cunoștințelor ne va modifica treptat harta creierului și va deveni automatism al cerebelului care nu ne va pune prea multe întrebări, nu va avea ezitări, ci va FACE!. Corpul va trăi din plin schimbarea pe care VOIT o programăm. Sufletul va fi plin de încântare. Devenim exemplul viu a teoriei, ceea ce ne dorim acum, dar cu realizarea e mai dificil. Credem noi asta! E doar o veche și susținută „învățătură”,ca nu avem încredere în noi. Să ne îndoim de Puterea dată Omului.

Trupul își amintește cel mai bine o acțiune repetată și observată. Mi s-a întâmplat să mă trezesc în jurul orei 3. Multora li se întâmplă. Există motive! Când îmi observam starea interioară, am descoperit că și în noaptea următoare mă trezeam tot la ora 3. Dacă nu făceam asta, nu mă mai trezeam la acea oră. Așa este mereu cu orice acțiune din viață. Când o observi ea devine prezentă (prezență).
Observă-l constant pe Dumnezeu! Observă-ți constant legătura cu Maica! EA este planeta însăși. Te vei îndrăgosti iremediabil de oameni, de planetă cu toate ale ei. Fără atașamente, egoisme. Pe care, oricum, vei fi nevoit, în timp, să înveți a renunța la ele. Va fi dureros. Merită?!

Nici nu avem CE ierta, ci doar a înțelege că e un joc pe care mintea îl pune în scenă magistral! Crează povești în care ne pierdem, căutând mereu „amănunte”. Hrănim așa doar văzutul din noi, nu nevăzutul, care e măreț. Un amănunt, apoi altul...
CE ai cu tine însuți de tot te chinui cu asemenea amintiri, stări?! Alții le au? Alții te influențează?! Da ce ești tu? Alcătuit din filme pe care alții ți le proiectează?! Iar tu le și consideri personale.
Minte- Trup-Suflet! Mintea și sufletul depind de vindecarea trupului, care are stocate învățăturile/învățămintele, în cerebel. Le putem schimba, putem să formăm noi deprinderi. Învățăm, exersăm și nu mai depindem de nimeni. Boala este o eroare de gândire, de atitudine și, îndepărtarea de dumnezeirea din noi. Nu afirmațiile ne vindecă ci practicarea lor, a INTENȚIEI din ele. De asta e necesar să fim atenți la ce/cum vorbim. La nuanțarea vocii, la atitudinile corporale.

 Totul este o Carte Vie a vieții noastre.
O STARE se învață.
 Prezența lui DUMNEZEU, a FORȚEI și INTELIGENȚEI CREATOARE se învață,
se experimentează continuu până devine STAREA TA PERSONALĂ!

N.B. Informațiile despre creier sunt din cărțile dr Joe Dispenza: „Antrenează-ți creierul” și „Distruge-ți obiceiurile nocive”
 Pasiunea doctorului este  la intersecția celor mai recente descoperiri din domeniile neuroștiinței, epigeneticii și fizicii cuantice pentru a explora știința din spatele remisiilor spontane. 
Formarea sa postuniversitară a acoperit neurologia, neuroștiința, funcția creierului și chimia, biologia celulară, formarea memoriei, îmbătrânirea și longevitatea. 

*** Este necesar să completez cu minunile descoperite de Giuseppe Calligaris, un neurolog Italian.  După moartea sa în 1944, scrierile, cărțile publicate, au fost luate de o diviziune secretă a guvernului american și a ambasadei sovietice din Berna. Cel puțin două universități majore din Uniunea Sovietică au centre Calligaris și cercetarea lor este păstrată ca un secret de stat.  Singurul lucru care poate fi cunoscut în mod fiabil este faptul că în Uniunea Sovietică se lucrează intensiv la experimentele lui Calligaris.

 Calligaris a descoperit că anumite linii și puncte pe piele sunt legate de porțiunile conștiente și subconștiente ale minții și chiar de creșterea abilităților paranormale. Calligaris a numit această cercetare nouă, "lanțuri liniare ale corpului-minte". El a descoperit, experimental, o rețea de linii - o rețea de meridiane longitudinale și paralele de latitudine pe piele - care au rezistență electrică mai mică, sunt hiperstezice și formează modele geometrice. De exemplu, el a descoperit pătrate, pe care le numește "ferestre către cosmos". 

Calligaris a descoperit puncte de intersecții ale energiilor cosmice care au acționat ca oglinzi, colectori și acumulatori. El a descoperit că aceste puncte pot fi încărcate ( o forță aplicată împotriva punctului), de exemplu, prin cilindri metalici, și stimulată pentru a reflecta mai bine inteligența superioară și pentru a produce un ecou al vibrațiilor vitale ale universului.

Grila pe corp pe care a găsit-o Calligaris corespunde gradei de longitudine sau latitudine a pământului. 

Calligaris spune că întregul univers este reflectat pe piele. 

El credea că creierul nostru poate fi o oglindă concavă pentru Conștiința Universală. Desigur, au existat mulți oameni care nu au vrut să audă toate astea, și de mai multe ori Calligaris a fost "aruncat" de comunitatea academică, precum și de Biserică.
 Dr. Calligaris a constatat că o imagine mentală, forma de gândire însăși, va stimula corpul. Acest lucru duce la ideea de bază a tezei sale de doctorat, "Gândurile ne vindecă". Există un efect mental-dermic care se înregistrează fizic pe corp și arată radiația formelor de gândire sau a undelor gândirii

Cercetările au arătat că gândurile pot fi privite ca obiecte cu existența fizică. 
Diverse locații Calligaris sunt legate de anumite organe, iar aceste spoturi răspund și corespund emoțiilor. Deci, gândurile pot provoca emoții și atinge organe, care la rândul lor se reflectă în punctele de pe piele.

O INTELIGENȚĂ SUPERIOARĂ CURGE PRIN ÎNTREGUL UNIVERS.  Calligaris vorbește în cărțile sale de o „ inteligență superioară “ , care curge prin tot ceea ce este și  „ echo “ –ul este asigurat prin plăcile de pe piele.  Inteligența superioară , se reflectă în subconștientul individual. 

Presupunând că omul preistoric poseda acele forțe care astăzi sunt ascunse sub piele, ca abilități aplicabile în mod normal, se poate presupune și că legendele culturilor îndelungate (Atlantis, Lemuria etc.) au fost bazate pe concepte complet diferite de cele pe care se bazează astăzi cunoștințele noastre. (n.b. Poate și credințele).
                                                                 ***

Cred că sunt două exemplificări suficiente, care să vă determine să gândiți la cât de minunați sunteți alcătuiți. Avem totul la purtător. Multitudinea informațiilor nu trebuie să ne sperie, dar nici să le ignorăm. CINEVA ni le dăruie, dar efortul ne aparține, de a le integra în viața noastră. Cunoașterea ajunge să simplifice totul, atunci când ai eliberarea de a începe să o înțelegi.