SHAKTI - ReiKi Kundalini




„Fii tu însuți, trăiește fericit și înțelept, fără dependență.
Trezește-ți abilitățile și folosește-le.
Recunoaște-ți averea interioară.
Aveți totul. Întregul Univers ești tu însuți. ” Srī Mahāprabhujī

Sunt două modalități de abordare a  acestui subiect: metaforică și științifică.

Shakti este existența cosmică însăși. Este  energia cosmică primordială.  Reprezintă forțele dinamice care alcătuiesc și  trec prin întregul univers.

Shakti este conceptul sau personificarea puterii creatoare feminine divine, denumită uneori " marea mamă divină " în hinduism. Ca mamă, ea este cunoscută sub numele de " Adi Shakti" sau " Adi Parashakti " Energie Inconcepibilă Primordială.

Pe fiecare plan al creației, energia se manifestă în toate formele de materie: energie termică, energie potențială, energie gravitațională etc. Acestea sunt toate gândite ca fiind forme infinite ale Paraa Shakti. Dar adevărata ei formă nu este cunoscută. Este Anaadi (fără început, fără sfârșit) și Nitya (pentru totdeauna).

 Pe planul pământesc, Shakti se manifestă cel mai activ prin întruparea feminină, prin creativitatea / fertilitatea ei, deși este prezentă și la bărbați în forma sa potențială. Zeița Shakti este cunoscută și sub numele de Amma ( Mama).

 Hindușii cred că Shakti este responsabilă atât pentru creație, cât și ca agent al tuturor schimbărilor. Shakti este venerată ca Ființa Supremă. Shakti întruchipează energia dinamică activă a  lui Shiva (ca Devi Shiva / Shive) și este identificată cu Tripura Sundari sau Parvati. Ca forță divină, Shakti distruge forțele demonice și readuce echilibrul. Fiecare Zeu din Hinduism își are propria lui Shakti, fără de care acesta ar fi lipsit de putere sau energie. Astfel, Lakshmi aduce energia lui Vishnu, iar Parvati pe cea a lui Shiva.
Shakti este Marea Zeiță Mama - Pântecele Cosmic. Ea vine în multe forme pentru a ne binecuvânta cu dragoste, protecție și abundență. Ea este însuși acest Univers ce izvorăște din pântecele ei.

Personificarea Ei în energie născătoare, formatoare, a fost necesară. S-a numit Shakti, Shekinah, Iștar-Innana-Isis, diferite aspecte ale Creației, în funcție de epoci, de interese dar și de evoluția umană.

Zeita Shakti nu este responsabilă numai de creație, ea este și un agent al schimbării a tot ce există. Shakti este existența dar si eliberarea cosmică, cea mai semnificativă forma a ei fiind Kundalini-Shakti, forta spirituală misterioasă împletind fiziologia , psihologia si spiritualitatea. Shakti exista intr-o stare de "svātantrya", o stare de nedependență de nimeni si nimic, ea fiind interdependentă cu întreg universul.

Jocul cosmic al energiei feminine nu are început, nici sfârșit. Deși este necontenit, energia trece prin perioade alternative de mișcare și odihnă, în cea din urmă fiind restabilită ordinea universului.
Forța generatoare din spatele acestui joc etern, care creaza lumea iluzorie a fenomenelor, este puterea dorinței. Această dorință este prezentă în acea esență divină care nu are atribute, este nenumită și fără formă.

Shakti sau energia universală se polarizează sub cele doua aspecte: static și dinamic, care coexistă mereu. Activitatea ei este continuă și infinită, urmând totuși un ciclu bine stabilit, alternând perioadele de mișcare cu cele de repaus. 

Tantricii consideră manifestarea lui Shakti perfect liberă, fără a fi supusă sau constrânsă de legi sau dogme. Astfel, nu exista nimeni și nimic care să se opună în fața dorinței ei de a se manifesta. În hinduism Shakti este reprezentată sub mai multe forme, în strânsă legătură cu aspectele precise pe care le manifestă. Cele mai cunoscute sunt: Parvati, zeița frumuseții și încântării divine; Sati, aspectul tragic al său și Kali, fața teribilă a Energiei divine.

Shakti este „ gândul care ne-a creat”, este dorința de a se vedea pe Sine în multiple forme. Este cea mai subtilă vibrație din tot ceea ce există, perceptibil sau nu. Sigur că personificarea în Marea Zeiță era necesară. Se spune că „adoratorul devine asemeni celui adorat”. Și acum este greu de explicat ce este Shakti.  Ca zeitate feminină este adorată în toată zona asiatică, sub diferite denumiri, în funcțiile de atribuitele puse în evidență. 
                                                           ***
                                       
                                                       Kundalini Shakti 

Mai rafinată și mai profundă decât energia, Kundalini Shakti este învelită în mantaua propriei sale manifestări, corpul subtil, care include energia, mintea și înțelepciunea noastră. 
În interiorul nucleului cel mai adânc al ființei noastre emite o prezență divină care este propria noastră sursă. Toate ființele umane, indiferent de epocă, religie sau cultură, sunt corpuri  ale acestei Lumini a tuturor Luminilor. Această prezență interioară divină ne dă conștiință, talent și putere.  
                                  
Conform vechilor tratate, kundalini este o energie bioelectrică care stă la baza coloanei vertebrale. În majoritatea oamenilor, energia este inertă sau adormită, dar poate fi stimulată spontan sau printr-o serie de practici, cum ar fi yoga, meditația și pranayama (controlul respirației) și, uneori, prin alte metode cum ar fi consumul de medicamente care extind mintea: LSD, psilocibină, mescalină și ayahuasca. 

Manifestarea Ei în ființa umană este numită Kundalini. Eu cred că este acea undă energetică care separă celula fecundată întâi în două părți care apoi se divid în 4-8-16-32-64 .... până la formarea fătului. Devine primul Meridian Energetic, ME: Meridianul de Concepție (anterior) din care apare și Meridianul Guvernator (posterior). Apoi se formează celelalte șase Meridiane Extraordinare. Opt Meridiane Extraordinare care sunt active în ființa umană până la șapte ani, funcționând împreună cu meridianele organelor, pe care le hrănesc. După șapte ani, ME devin lacuri din care se vor alimenta celelalte sau care vor stoca energia în exces. Vivacitatea copiilor se datorează acestor meridiane care crează în permanență unde de legătură cu energia cosmică Shakti.

Energia Shakti, venită ca „un șarpe cosmic” - undă de lumină, se retrage și se stabilizează la baza coloanei vertebrale, în vârful osului sacru. Densitatea energiei, devenită materie, ne va coordona viața, dar vom „uita” și cele cinci simțuri de bază ne vor fi îndrumători, vom viețui atenți doar la simțurile noastre, datorită cărora vom acumula „amintiri”.

Toată Creația este alcătuită din această forță energetică cunoscută ca manifestare, sub numele de Kundalini Shakti-ca să știm cine este, cui aparținem. Kundalini Shakti, o forță psiho-spirituală misterioasă, până de curând.  

„Femeia este creatorul universului, universul este forma ei; femeia este temelia lumii, ea este adevărata formă a corpului. Femeia este forma tuturor lucrurilor, a tuturor celor care trăiesc și se mișcă în lume. Nu există bijuterie mai rară decât femeia, nici o condiție superioară celei unei femei” Shaktisangama Tantra 

Deocamdată femeia pământeană este născătoate, un rol care o transformă în altă ipostază, după cea de fecioară și soție: mama! Energia care o determină la această împlinire este doar un aspect Shakti.

Termenul Kundalini provine dintr-un cuvânt sanscrit "Kundal", care înseamnă "înfășurat". Kundalini este adesea numită "puterea șarpelui". Este energia feminină primordială care trăiește la baza coloanei vertebrale în interiorul osului triunghiular cunoscut sub numele de Sacrum.

Suntem născuți cu Kundalini, deși această energie rămâne latentă pe tot parcursul vieții, până când este îndemnată să se trezească. O trezire kundalini poate fi realizată prin ritual de inițiere sau se poate întâmpla spontan datorită sufletului individual.

Despre kundalini:

Cei care au inițierea în oricare din sistemele ReiKi Usui, au racordarea cu Energia cosmică, sau SHAKTI, care trece prin ei, îi vindecă sau devin vindecători. Denumirea Energiei Cosmice nu contează, la fel de bine îi putem spune energie cuantică, că tot la vastitate, în diferite forme, ne referim. Da, au loc vindecări trupești-sufletești-psihice. Dar, ceva necunoscut rămâne, iar această percepție devine tot mai intensă, pentru că, undeva în noi, există Kundalini!

Energia electrică Kundalini „doarme” în noi, în fiecare. Este activată când femeia primește în celula din ovar scânteia cosmică care multiplică în 2-4-8-16-32 etc. celula.
EA este Energia din interiorul nostru, nu din afara noastră.

Poate fi această Energie Kundalini „trezită” pentru ca însăși ființa umană să devină Shakti?! În forme metaforice, ne-au transmis această învățătură marii inițiați, în forme științifice ne-o dezvăluie savanții din timpurile noastre.


                                                    ***
                                     Chakrele secundare

Chakrele principale sunt cunoscute, cele secundare mai puțin, deoarece ele se activează în anumite condiții, și pot fi periculoase pentru cei nepregătiți, grăbiți...după ce veți citi și despre descoperirile științifice, va fi mai ușor să înțelegeți că ne-a fost transmisă cunoașterea, dar sub formă metaforică.




(4) Hrit   Chakra este plasată în sfera inimii sub Anahata și este adesea tratată ca aspectul interior al Anahata. Chakra Hrit blocată duce la dezvoltarea sinelui, egoism, opoziția elementelor bestiale și spirituale și conflictul dintre ele. De aceea, tradițiile mistice variabile acordă o mare atenție elaborării acestei chakre. Este responsabilă pentru integrarea și armonizarea chakrelor superioare și inferioare. Majoritatea oamenilor au astăzi această chakră blocată, la nivel somatic aceasta duce la diferite boli ale inimii și vaselor.



(7) Talu (Lalana)  Chakra este plasată în palatul superior. Energia urcă spre Adjna de la Vishudha prin acest centru. Este situată la aproximativ 2 centimetri deasupra Vishuddha, în zona din spatele uvulei, care este sediul energiei feminine a limbii.

Chakra Lalana este uneori numită chakra Talu - centrul diviziunii, deoarece este centrul în care nectarul din bindu se împarte în experiență rea sau bună în viață.
Atunci când chakra gâtului (centrul de energie din corpurile noastre responsabil de comunicarea adevărului nostru autentic), combinată cu chakra Lalana, nu este trezită, viața tinde să fie nefericită și Nectarul devine otravă. Dar când chakrele Vishuddha și Lalana sunt trezite, atunci nectarul rămâne sub formă de fericire. Viața devine o sursă de experiențe vesele.

 (9) Manas sau Chakra Agya este situată în mijlocul frunții, între sprâncene. Din acest motiv este cunoscut și sub numele de „al treilea ochi”. Chakra Agya este centrul clarității și înțelepciunii. Formează granița dintre conștiința umană și cea divină. Este punctul de întâlnire al celor trei principii Nadis, Ida (Moon Nadi), Pingala (Sun Nadi) și Sushumna (Central Nadi). Când energia acestor trei Nadis se unește aici și se ridică mai departe, ajungem la Samadhi, conștiința supremă.

Are șase petale și se crede că este centrul conștientizării simțulor. Cinci petale sunt conectate cu cinci elemente și simțuri primare (mirosul este pentru pământ, gustul este pentru apă, vederea este pentru foc, atingerea este pentru aer, auzul este pentru akasha). Culorile lor sunt corespunzător: galben, alb, roșu, gri fum și alb, sunt active în stare de trezire. A șasea petală este neagră, este activă în vise și stări modificate ale conștiinței; interacțiunea cu nivelurile subtile ale realității are loc prin ea. De aceea, această chakră este foarte importantă pentru controlul asupra viselor și tehnicilor de învățare a muncii în stările modificate ale conștiinței.

Această chakră este un centru energetic foarte puternic și totuși potențial periculos, deoarece practicantul poate cădea cu ușurință pradă tentației puternice de a folosi puterile spirituale nou dobândite pentru plăcere senzuală, câștig egoist sau îmbunătățirea ego-ului. Cei care sunt prinși în această capcană spirituală își pot întârzia  căutarea pentru realizarea Sinelui pe multe vieți.

 (11) Nirvana (Kalachakra) Aceasta este cea mai înaltă chakră dintre cele plasate în corpul uman. De asemenea, aparține sistemului Sdjna. Chakra Nirvana este asociată cu forme mai mari de concentrare, ceea ce duce la dizolvarea sinelui personal și transformarea minții în super-minte.

(12) Guru Chakra guru este situată peste craniu și aparține sistemului Sahasrara, fiind partea sa inferioară. Are 12 petale. Concentrația pe chakra Guru deschide calea către Samadhi - cea mai înaltă formă de integrare cu nivelurile divine ale realității.

Jivha Bandha și Chakra Talu  Aceasta este așezarea limbii pe partea superioară a palatului dur la intersecția cu dinții (vârful limbii atinge efectiv dinții frontali. În unele școli, doar vârful limbii atinge, în timp ce în alte școli limba este curbată ușor înapoi spre palatul moale. Aceasta este o bandă comună folosită pentru a sigila orice disipare / distragere a energiei din chakra  talu în apropierea rădăcinii limbii lângă creierul din spate și regiunea chakra (al treilea ochi).

Precauții: nu folosiți presiune fizică dură, ci mai degrabă relaxați limba fizică și mai ales rădăcina. În loc de o atingere fizică la nivelul palatului superior, încercați să "simțiți" și să "atingeți" partea superioară a palatului, în timp ce stabiliți această conexiune.
Practica Jivha bandha nu trebuie confundată cu mudra khechari în care limba fizică alungită este readusă în spatele palatului moale, în spatele uvulei și în spatele spatelui nărilor și apoi în cele din urmă până la spațiul din spatele sprâncenelor. 

© Evgueny Faydysh. 1999.
© Masha Kopetskaya-Lynchevskaya, traducere. 2000.
© 
Institutul Internațional al Noosferei . Alexey Ivanov, editare. Dmitry Ryazanov, web-design. 2005.


                    ***

Abordarea științifică


Lichidul cefalorahidian, lacul radiant din interiorul corpului

Știința în ultimii 15 ani a descoperit, la baza coloanei vertebrale, energia care poate fi „urcată” și persoana se transformă treptat sau instantaneu în cea mai bună variantă a ei. Neurologii, mai ales, au asistat la aceste minuni. Noroc de aparatura superperformantă care le-a arătat ceea ce inițiații antici știau. În a două parte a articolului veți citi despre ultimile descoperiri privind Lichidul CefaloRahidian: LCR sau CSF, CerebroSpinal Fluid.

Este adevărat că savanții antici, cărora pe bună dreptate, le spunem Maeștri, au transmis metaforic cunoașterea, ceea ce a iscat valuri de interese, de speranțe, și, cel mai mult, de imaginație și visări.

Cât timp este necesar pentru ca această „trezire”, ridicare să aibă loc?! Cât de bine-voitor este fiecare de a aloca timp pentru practică. Este o energie realmente fizică, deci tot cu practica fizică se începe până se ajunge la formele subtile ale existenței Ei. E ca și cum am trece de la fizica newtoniană la cea cuantică.

Impulsuri ale energiei Kundalini le avem majoritatea, treziri spontane sunt și ele.
Practica ReiKi-ului a adus o mare înțelegere asupra ființei umane. Tu devii canalul prin care se manifestă Energia cosmică. Sau Energia Shakti. Din afara noastră dar fiind beneficiari și noi și cei din jur. În tot aceste timp cred că, Energia Kundalini, se „trezea”. Mulți au simțit impulsuri ale trezirii ei. Mulți au simțit stări greu de spus în cuvinte dar nu au știut cum să le păstreze. Ce simpte sufletul după ce Energia Kundalini cade din nou după ce a urcat, devine depresie. Uneori boală sufletească (stări de deprimare, tristețe, furii bruște, orgolii etc) sau ajungându-se la boli trupești.

Cred că oricare formă energetică exterioară, pe care mulți le practică, aduc imense beneficii sănătății. Intotdeauna, însă, lipsește ceva.

Au apărut în ultima vreme studii științifice, o parte le găsiți la sfârșitul articolului, care pun în evidență beneficiile practicilor orientale, ale meditației. Oamenii de știință urmăresc pe monitoare ce se întâmplă în creierul uman, în corp. Atunci când sunt practicate diferite tipuri de meditație sunt activate zone diferite ale creierului. A fost „văzută” coerența inimii când persoana are gânduri și simțăminte, de pace și armonie.

Iar neurologii sunt cei care au dezvăluit cele mai ascunse secrete din metaforele, care au rezistat timpului, din profunda știința medicală orientală.

Dr Mauro Zapattera, dr. Joe Dispenza sunt doi dintre oamenii de știință care prin studiile lor au descoperit ceea ce părea doar o frumoasă poveste: Kundalini există. Manifestarea ei energetică este și ca „materie fizică” nu numai subtilă. Se numește LCR- lichidul cefalorahidian.

Unele studii arată ce se întâmplă când respirația trece prin Canalul-tubul central, altele  când trece prin coloana vertebrală. Contracțiile și respirația crează unde de propulsare a informațiilor și energiei prin întregul corp. Față de neuroni care comunică prin sinapse, corpul are și această putere de comunicare: prin unde.

Tubul central începe în planșeul pelvian, zona abdominală, cea toracică, gât, cutia craniană și iese prin fontanelă. A doua cale începe tot în planșeul pelvian, osul sacru, urcă prin coloana vertebrală, ajunge în creier și iese tot prin fontanelă.

A ști ce se întâmplă, în corpul nostru, când practicăm este necesar. Pentru că atenția direcționată clar va aduce și mai multă energie în zona respectivă sau putem direcționa energia acolo unde vrem, prin contracții (pentru a crea undele) și prin respirație pentru a le propulsa. Trebuie să ai un înțeles al oricărei tehnici pe care vrei să o practici, deoarece o vei susține doar când ai o intenție clară.

Gândurile provoacă reacții biochimice în creier și sunt activate semnale chimice în corp care vor avea o reacție conformă cu gândirea ta. Gândurile ajung să fie trăiri iar trăirile vor genera alte și alte gânduri, formând un cerc. Devin șabloane care se întipăresc în creier, denumite amintiri. Aceste înregistrări de gândire-simțire devin ancora către trecut. Trupul și mintea sunt în consens în a te manevra mereu în cerc.

95% din personalitatea noastră este centrată pe obișnuințele formate în trup-minte care este stocată în subconștient. 5% mai suntem conștienți că existăm acum, că avem ceva de făcut azi. Numai că programele ne vor determina să fim ca „ieri”, gândind după modelul cu care suntem obișnuiți.

Neurotransmițătorii- mesagerii chimici care transmit informațiile între neuroni, detreminând nivelul mental- înfluiențează neuropeptidele – mesagerii chimici creați de sistemul nervos autonom SNA al creierului limbic. Neuropeptidele au fost denumite „moleculele emoțiilor” care trimit semnale centrilor hormonali, glandelor principale care coordonează acești centri. Continu acest ciclu se repetă.

Gândurile condiționează trupul să devină mintea oricărei  emoții pe care o trăiești la un moment dat și te determină să stochezi cât mai multă energie în centrul energetic care corespunde acelei emoții.

Primul centru energetic stochează tot ceea ce este legat de sexualitate: anxietate, dependență, depravare, confuzie, durere sexuală, traume datorate abuzului sexual. Duce la probleme cu accesarea creativității.

Al doilea centru energetic stochează emoțiile: vină, rușine, lipsuri, lipsa de stimă, desconsiderație, victimizare, neajunsuri, trădări.

Al treilea centru stochează emoțiile legate de: competiție, control, nerăbdare, orgoliu, grandomanie,  ranchiună. O persoană plină de sine, obsedată de sine, posesivă, dominatoare, furioasă, supra-competitivă își blochează energia în acest centru energetic.
Energia blocată/înghețată în centrul inimii: lipsa de încredere, frica de a-și exprima sentimentele, frica de a se apropia de cineva.

Primii trei centri ne oferă și foarte multe plăceri, legate de hrană, sex, dominare prin conectarea la alții, căutarea puterii personale. Așa se consumă o cantitate uriașă de energie din corpul și câmpul vital.

Câmpul primului centru pierde o cantitate mare de energie atunci când preocuparea este excesiv sexuală. Blocarea într-un sentiment de vinovăție, de culpă, de rușine, duce la victimizare, atașarea față de emoțiile trecutului devin o constantă a vieții, consumând din energia celui de al doilea centru. Posesivitatea, dorința de dominare, manipulare duce la un stres constant și la cheltuirea energiei din cel de al treilea centru dar și din câmpul lui energetic.

„Primii trei centri energetici reflectă natura noastră animală și se bazează pe polaritate, contradicții, concurență, nevoie și lipsă. Al patrulea centru marchează începutul călătoriei spre natura noastră divină. Dinlăuntrul acestui centru al inimii ne schimbăm mintea și energia, nemaitrăind într-o stare de egoism ci într-una de altruism, simțându-ne mai puțin afectați de separare sau dualitate și mult mai predispuși la alegeri întru binele superior general” – Supranatural, Dr. Joe Dispenza

Ceilalți cinci centri superiori reflectă latura noastră altruistă, determinând gânduri, emoții și simțiri imparțiale, fără atașamente. Fiecare emoție este energie dar depinde pe ce fel de preocupare o consumăm, pe frecvența dezorganizată a primilor trei centri energetici sau pe coerența centrilor superiori.

 Noi trăim în planul supraviețuirii care este mai sofisticat decât acum două mii sau două sute de ani, ghidați fiind, încă, de primii trei centri energetici (căderea din rai).
 In jurul corpului avem un câmp energetic purtător de informație* ( câmpul morfic), care este transformat chimic în corp, devenind emoție. Dacă este de frecvență joasă, acest câmp se reduce treptat, diminuând din energia noastră.

Simplitatea re-aranjării structurii energetice este „atât de simplă”, unora părându-li-se banală, simplistă deoarece nu cunosc implicațiile enorme care vin din transformările chimice din corp, din structura energetică. Gândul este o energie iar gândirea mișcă această energie peste tot sau se focusează acolo unde ne stabilizăm gândul.  

Pentru fiecare centru: „Iubire și recunoștință Infinită” sau „Inspir și binecuvântez energiile exterioare aflate în mine, din toate spațiile și dimensiunile, și le las să plece”. Recunoștința este ultima treptă a consimțirii, acceptării, a faptului că recunoști dumnezeirea din tine. Activezi o putere a harului care a fost nevăzută dar prezentă mereu. Unde se  duce gândul acolo se duce și energia, întotdeauna pe nivelul gândului tău care l-ai elibera împreună cu o cantitate de energie.

Nu gândești, nu-ți lași imaginația să „creioneze” ceva, nu analizezi. Acesta este cel mai dificil aspect din toate. Sădești ceva și lași să crească, fără nici o intervenție. Pentru că nu ai termen de comparație printre „trăirile” de până acum. Pentru că „porunca” ta va fi ascultată. Va face exact ceea ce spui dacă nu intervii. Asta înseamnă, acceptare, consimțire, recunoaștere. Sunt sinonime dar fiecare având subtilități care vor fi înțelese treptat.

Binecuvântarea fiecărui centru energetic, prin Iubire  și recunoștință infinită , trăind deplina acceptare a împlinirii, duce la alimentarea întregului corp energetic construind un câmp energetic puternic. 

Energia electromagnetică va circula liber prin meridianele energetice ale corpului, ale organelor. Repetată constant, practica duce la formarea și întărirea energiei pe noi frecvențe care sigur ne vor aduce beneficii.

Încheierea se face prin a sta liniștiti, relaxați, 10-15 min. Și a fi martorul tăcut a stării care apare. Un aspect important deoarece această observare, înseamnă stabilizarea noilor circuite neuronale care se formează.

Emoțiile ne conduc gândurile inconștiente și devin sentimente atât de puternice încât ne indentificăm cu ele. Suntem furia, mânia, învinovățirea, văicăreala din primele centre energetice?! Pentru mulți e așa. Sunt propriile victime dar alții fiind de vină! Comportamentul altora poate fi doar detonatorul a ceea ce avem stocat în noi. Dacă nu suntem atenți și lăsăm emoțiile să se manifeste conducându-ne, cel puțin, la dezamăgiri.

Recuperarea energiei din primii trei centri, după ce am transformat-o prin Binecuvântarea cu Iubirea și recunoștința Infinită, se bazează pe contracții. Deci, fiecare este pe cont propriu. Oricum, așa am fost dintotdeauna!

Despre contracțiile planșeului pelvian am scris, despre contracțiile abdominale la fel. Acestea sunt BAZA. Este de citit, de înțeles, chiar de memorat ce presupune fiecare. Așa vom avea o percepție ordonată și precisă, nu diletantă așteptând cine știe ce minuni care, sigur, nu apar. Nu vreau să supăr pe nimeni, dar nici să las deoparte uriașa importanță a contracțiilor și respirației.

Energia, când este declanșată, circulă sub formă de unde. Invizibile, dar pe care, dacă suntem atenți, le putem percepe cum ne traversează corpul. Invățăm să fim atenți. Trebuie un pic de răbdare. Noi privim mereu în exterior pe care îl lăsăm să ne influiențeze uneori dramatic. Această modalitate ne influiențează genele. Privirea direcționată înspre interior ne influiențează energia. Dacă gândești, simți în același mod ca acum o lună, un an sau zece, vei fi stăpânit de aceleași sentimente, senzații. Continui să produci acelați nivel mental. Nimic nu se schimbă în comportament, poate doar devii tot mai stresat și acumulezi tot mai multă energie de același fel. 

Ea produce efecte biologice corespunzătoare. Epuizare suprarenală, afecțuini ale richilor, probleme digestive, scăderea imunității care duc la nerăbdare, la frustrare, intoleranță, ură, posesivitate, agresivitate, furie. Acealeași gânduri declanșatoare de trăiri asemănătoare, poate doar un pic nuanțate de împrejurări. O cantitate enormă de energie stocată pentru a fi mereu același. Ești mereu în trecut.

Sistemul Nervos Central SNC, este format din creier (encefalul) și măduva spinării aflată în canalul medular al coloanei vertebrale. SNC coordonează și controlează toate celelalte sisteme din corp. În acest sistem închis se află lichidul cefalorahidian, LCR, care este filtrat de sângele aflat în creier. Acest lichid este responsabil pentru flotabilitatea SNC împotriva traumatismelor, transportă nutrienți și substanțe chimice în tot corpul este și o conductă pentru transportul sarcinilor electrice în sistemul nervos.

Kiropracticienii știu foarte bine că osul sacru are o mișcare care se sincronizează cu respirația: când inspirăm se mișcă înspre spate, când expirăm se mișcă înspre față. 

La fel și suturile craniului: pe inspirație se deschid ușor, când expirăm se închid. Sunt mișcări subtile dar care, mai ales cele ale craniului, se pot simți. 

Aceste mișcări subtile ale osului sacru fac să se propage unde prin lichidul cefalo-rahidian, care este pompat în susul coloanei vertebrale până la creier, trecând prin cele patru camere (apecducte cerebrale sau ventricule). 

Un circuit complet durează 12 ore. La fiecare 12 ore creierul este reîmprospătat cu aceste lichid care este alcătuit din substanțe nutritive precum glucoza, proteine, acid lactic, uree, electroliți: Na, K, leucocite în cantități reduse. Formarea LCR are loc prin transferul NaCl și a NAHC, acesta determinând trecerea apei izoosmotic*.

*Izoosmotic- (1. (despre soluții) cu aceeași concentrație moleculară și presiune osmotică; izoosmotic. 2. contracție ~ă = contracție a unui mușchi cu scurtare maximă, tensiunea rămânând aceeași. (< fr. isotonique)).

Dizolvarea sărurilor și a proteinelor în soluție duce la încărcarea moleculelor cu sarcini electrice. Atunci când moleculele sunt accelerate ele crează un câmp de inductanță.

Prezenţa curentului electric este însoţită întotdeauna de câmp magnetic şi invers. Câmpul magnetic este produs de curenţii moleculari care se formează prin mişcarea electronilor pe orbitele atomilor.

Câmpul electric şi câmpul magnetic pot fi considerate ca două aspecte diferite ale câmpului electromagnetic, care însoţesc orice deplasare de energie electrică, de-a lungul unui conductor.
 Liniile de câmp magnetic sunt întotdeauna linii închise, lipsite de început şi sfârşit, spre deosebire de cele de câmp electric care nu sunt închise (acestea pornesc din sarcinile electrice pozitive şi se termină în sarcinile negative).

Inductanța -L- este definită ca raportul dintre fluxul magnetic și intensitatea curentului electric. Un câmp de inductanță este un camp invizibil al energiei electromagnetice care se mișcă circular în direcția în care se deplasează moleculele încărcate electric. Cu cât sunt accelerate moleculele încărcate cu sarcină electrică cu atât câmpul de inductanță este mai mare și mai puternic. Acest fenomen are deja loc în noi, la nivel care ne asigură supraviețuirea. Se poate mai mult.

Când LCR este accelerat de-a lungul coloanei vertebrale el va atrage energia stocată în primii centri energetici hrănind nu numai creierul ci și întreg corpul care are mii de legături cu coloanala vertebrală. Se crează un câmp de torsiune, toroidal. Informațiile sunt transmise din corp către creier și invers.

Când energia, stocată initial în corp ajunge la trunchiul cerebral se deschide poarta talamică și pătrunde în creier unde produce unde beta înalte și, cu cât este mai susținută, unde cerebrale gamma. Energia este recuperată din interiorul corpului (primii trei centri) și nu din stimuli externi, din mediul înconjurător.

Undele beta înalte transpun creirul într-o coerență remarcabilă, activitatea de undă lentă a celulelor nervoase spală creierul de toxine.

În loc să fie eliberată chimic, prin digestie, prin orgasm, pentru a o mobiliza atunci când apare un prădător, energia stocată în primii trei centri energetici poate fi atrasă în sus, de-a lungul coloanei vertebrale și eliberată în creier și în corp.

Corpul are, de mult timp, memoria dependenței chimice de emoții negative, și va încerca să te impiedice  în fabricarea de energii ale unor substanțe chimice care să te facă sănătos, fericit.

Extragerea energiei stocate în primii trei centri energetici este un act de voință, învățare și practică constantă. Poți să vrei, poți să înveți tot mecanismul (care poate părea complicat la o primă lectură) dar prin practică vei înțelege, vei ști clar.

Eliberarea energiei blocate, (furie, vină, suferință, agresivitate) face ca ea, intrând în circuitul corpului, să devină energie pură care ne va hrăni toatele nivele energetice, vizibile sau nu din corp-minte-suflet. În corpul nostru se află mecanismul propriei evoluții, nu trebuie căutat pe afară, creind dependențe. 

Un gând de teamă sau de anxietate legat de viitor, alimentat încontinuu înseamnă condiționarea corpului care trebuie să suporte o revărsare continuă de compuși chimici ce vor duce la declanșarea unui atac de panică - o funcție corporală, autonomă, spontană și pe care mintea conștientă nu o poate controla. 

Mai bine am gândi un atac de iubire autonom. Depinde de noi să conștientizăm, doar să conștientizăm, că avem puterea de a alege să credem că putem face asta, apoi energia acestui gând: Doamne, am un atac de iubire!, va inunda întreg corpul. Stai câteva secunde și vei ști că așa este.  Trupul va reacționa la această gândire. Practică din timp (acum când citești) fără a aștepta un tsunami.

Când contractăm mușchii perineului, ai abomenului inferior și superior, datorită undelor propulsoare care apar atunci când decontractăm zona, lichidul cefalo- rahidian urcă forțat de-a lungul coloanei vertebrale, crescând presiunea din interiorul măduvei spinării, implicit a coloanei vertebrale (presiune intratecală). 
 Ajunsă în creier, în spatele trunchiului cerebral, cerebelul, creierul limbic primesc această energie. Prin poarta talamică ea ajunge la talamus (care transmite semnalele receptorilor senzoriali ale corpului). De aici ajunge în neocortex unde produce unde gamma, dar se duce și în glanda pineală. Glanda pineală va elibera elixire care vor anestezia mintea analitică și creierul responsabil cu gândirea „vorbitoare”.

Exercițiile pregătitoare au o importanță majoră pentru activarea glandei pineale, care flancată de cele două talamusuri, „privește posterior”, de unde ideea că unele persoane au un ochi în spate. 

                                                ***

                                             Exerciții:

Sunt câteva exerciții pregătitoare pe care e necesar să le stăpânim foarte bine. Ele însele sunt un salt enorm în devenirea noastră.

Grupa A de exerciții:

A1.Doar facem contracția întregului planșeu pelvian. Este necesară pentru a întări mușchii aceastei zone, altfel nu vom putea să îi avem sub control iar exersarea ulterioară nu va da rezultatele scontate. Graba de a sări etapele, nu duce niciunde.

Respirăm de voie, concentrându-ne doar pe efectuarea acestor contracții timp de 3-5-6 secunde, apoi relaxăm. Sunt multe grupe musculare care nu vor fi atât de ușor de activat sau de stăpânit un timp mai îndelungat. Cum nu ne concentrăm asupra zonei, cum ea se destinde. Nu e nevoie să forțăm contracțiile un timp mare. Noi activăm, întărim și controlăm acești mușchi. Vă veți convinge singuri.

Încordează mușchii planșeului zilnic: când mergi, când stai pe scaun, culcat, când bei apă, când mănânci etc. Acordă-ți apoi, câteva minute pentru o practică asupra căreia să îți centrezi atenția. Respiră normal, doar încordează-ți mușchii acestei zone 3-5 sec. Controlul asupra lor este baza practicii viitoare. Și nu uita: fă o contracție fizică apoi vizualizează contracția. Nu e dificil. 


A2. Lucrează cu încordarea mușchilor abdominali. Precum se vede în imagini sunt mai multe grupe. Observă-le pentru ați face măcar o idee despre ceea ce ai. 





Lucrează cu mușchii abdominali inferiori apoi cu grupa musculară superioară. Tot fără a forța respirația și tot oricând, oriunde. Dar acordă-ți câteva minunte (așa ajungi mai aproape de veșnicie!) și practică fiind foarte atent/ă la contracțiile musculare. La fel și aici: după fiecare contracție fizică urmează vizualizarea ei. Nu trebuie făcute zece odată pentru a nu face febră musculară-bun pretext de a ne lua de grijă și a renunța. O contracție fizică, apoi vizualizarea ei, și mai repeți odată, sau de maxim două ori. Atât! Repeți însă de 5-8-20 ori pe zi. Din fericire, va fi tot mai ușor, pentru că se formează noi circuite neuronale în creier care stabilizează noile deprinderi. Corpul însuși va trimite semnale pentru ați aminti de practică.

A3. A treia etapă este de a contracta împreună, planșeul pelvian apoi mușchii abominali inferiori și superiori. Stai așa 5-6 secunde. Apoi vizualizează contracțiile. Așa înveți să ai control  conștient asupra energiile primilor trei centri energetici, fără a provoca stresuri inutile.
Mușchii abdomenului trebuie trași înlăuntru și în sus (acționează și asupra diafragmei). Respiră (încă) de voie.
 Tot ceea ce am făcut până acum este de a învăța să controlăm nu numai mușchii zonelor ci și energia stocată aici, depozitată în corp de foarte mult timp și care este, în mare parte. controlată din subconștient.
 Unde ducem gândul se duce și energia dar și atenția creierului. De câte ori suntem atenți asupra unei zone, ea devine mai puternică, mai echilibrată. Puterea concentrării este încă redusă, la marea majoritate.

Ridicarea energiei stocate în primii trei centri energetici

A4. Atunci când exersezi izolat, apasă-ți mijlocul capului cu un deget, chiar cu unghia pentru a reține foarte bine acest punct. Faci contracțiile planșeului pelvian, cele abdominale și apeși mijlocul cutiei craniene. Trebuie să îl percepi chiar și fără a-l apăsa.
Pentru a trece la etapa următoare este necesar să stăpâniți foarte bine prima etapă.

Grupa B de exerciții

B1. Contractă mușchii planșeului pelvian pe inspirație; apoi începe să ridici energia din din zona perineului, prin abdomenul inferior, cel superior, prin centrul pieptului, gât, creier. Când ajungi cu energia în creier, țineți respirația 3-5-8 secunde, fără a forța. Apoi urcă energia până în locul central pe care l-ai marcat sau în care chiar încă ții degetul, pentru a fi mai ușor, și las-o să iasă prin creștet asemeni unei fântâni arteziene.  Conștientizarea urcării energiei este importantă. Repetă vizualizând acest procedeu. Practică zilnic, pentru a te obișnui, pentru a căpata siguranță în viitoarele exersări.

B2. Următoarea etapă: relaxează-te câteva minunte. Contractă și blochează mușchii perineului, apoi pe cei abdominali, odată cu inspirația. Se poate să contracți mușchii apoi să inspiri, dar e mei dificil. Vei fi atent la înspirație și mușchii se vor decontracta. Trage energia stocată pe inspirație și urc-o prin piept ( centrul al patrulea) prin gât (al cincilea centru), prin cap (al șaselea centru), conducând-o până în centru capului. Nu expira încă, stai cât te simți confortabil, având în continuare mușchii primilor centri blocați. Așa îi golești de vechile energii, stocate aici. Respiră și relaxează-te.

Respiră de trei ori practicând setul fizic-vizual. Dacă nu ai fost conștient în a învăța primii pași, vei constata că nu e chiar simplu să ții contractați mușchii primilor trei centri în timp ce tragi energia în sus, prin corp, și cele câteva secunde cât ții respirația în creier. Reia practica de bază pentru a reuși.


Ridicarea energiei din primii trei centri prin coloana vertebrală, prin LCR



C1.  Conștientizarea ridicării energiei în susul coloanei vertebrale. Este ca și cum ne-am „extrage mintea din corp”-(Joe Dispenza), și am inunda creirul cu energie pură.
Trebuie să repeți de multe ori pentru a stăpâni această tehnică de sincronizare a acțiunilor trupului cu intenția ta. Treptat vei reuși o coordonare a etapelor precedente.

C2. Atunci când energia ajunge în creier, urmează doi timpi: revars-o prin polul pe care l-ai marcat în centrul capului, în afara corpului, în jurul lui sau cât de departe te poți concentra, revars-o în interiorul corpului, în organe și în jurul lor.

După ce respiri cât mai lent, rămât câteva minute relaxat, baleindu-ți interiorul, exteriorul. Practică Binecuvântarea energiilor exterioare, practică Iubire și recunoștință infinită în primul rând pentru corpul-mintea-sufletul tău din trecut, din prezent și din viitor, pentru emoțiile, trăirile care te-au determinat, poate dureros, să cauți o Cale de vindecare.
Așa cum îți extragi energia din primii trei centri energetici, la fel îți poți extrage energia din oricare loc dureros sau dintr-o emoție pe care o localizezi în corp. Dar nu uita de contracția primilor trei centri energetici și eliberarea ei prin creștetul capului. Tot cu ea pornești oricare practică.

Poți trimite această energie direct la durere, sau poți alege să extragi energia de acolo și apoi să aduci energie nouă. Încearcă ambele variante.

Eliberarea energiei din corp în spațiul din jur, te poate face să ai un puternic sentiment de contopire și apartenență la tot. Treci dincolo de timp, spațiu, și te conectezi la „câmpul unificat al existenței” care întotdeauna este momentul prezent. 


pictură Alex Grey-Corpurile translucide cu sistemele lor vasculare și câmpurile de energie sunt iluminate.




Observații: 
1.avem contracțiile planșeului pelvian (format din mai multe contracții: anus, mușchiul perineal, uretra, vaginul), apoi contracțiile abdominale: cele inferioare și cele superioare. Urmează efectuarea celor două tipuri de contracții împreună, respirând normal.

2. contractând planșeul pelvian, și apoi abdomenul, inspirăm energia în sus, aducând-o prin corp, până în cap și aici o ținem câteva secunde. Pe expirație, energia o ridicăm deasupra capului dar conștientizăm că atunci când „cade” ea scaldă și organele interne, interiorul corpului.

3. contractăm primii trei centri energetici inferiori și inspirăm energia din ei prin coloana vertebrală până în interiorul capului, unde o ținem 5-7-10 secunde, și pe expirație o scoatem afară prin punctul din centrul capului, dar conștientizăm că ea pătrunde și prin corp, și în jurul lui. După ce stăpânim bine această tehnică, vom „uita” de noi, energia va  irumpe în afara corpului, simțind că ne dizolvăm, că facem parte din tot. 
Graba de a trece peste etapele de bază va duce doar la dezamăgiri.

„Semnalele de la inimă la creier, care se conectează prin nervul vag și continuă direct la talamus (unde se sincronizează gândirea, percepția și limbajul), apoi la lobii frontali (funcțiile motorii) până ajunge la amigdală (memoria emoțională) care se sincronizează cu bătăile inimii.  90% din fibrele nervoase conectoare urcă de la inimă la creier și doar 10% pleacă de la creier înspre inimă-  Dr. J. Andrew Armour.

S-a descoperit ulterior că aceste căi neuronale directe, ale inimii, trimit continuu semnale și informații care modifică activitatea centrilor cognitivi și emoționali ai creierului. Atunci când centrul inimii este deschis, celulele nucleate ale amigdalelor se sincronizează chiar cu bătăile inimii. Sentimentele și ritmurile inimii ne afectează amintirile și reacțiile emoționale care sunt în nucleele amigdaliene, devenind factorii de stres din viața noastră. Fiecare gând pe care îl avem produce în noi reacții chimice corespunzătoare și apoi se crează o emoție. Suntem influiențați doar de gândurile echivalente stării noastre emoționale, pe care avem atât de des ocazia să ni le arate alții. 

Descoperirea de către dr. Armour a căilor neuronale aferente de la inimă (are 40.000 de neuroni) la creier ( aproximativ 100 miliarde de neuroni) este dovada că inima procesează independent emoțiile, că răspunde direct la mediul înconjurător, își reglează singură ritmurile, trimițând doar informații către creier, influiențând apoi întreg corpul.

Sentimentele sunt cele care produc încărcătura emoțională (energia corespunzătoare lor) și ne creioanează destinul. Fără sentimente nu influiențăm creierul pentru o durată mai mare,  iar creierul va face cum crede el că e mai bine pentru noi, doar a învățat cum, din experiențele pe care le-am avut până acum.



                                                           ***

*În anul 1945, John Wheeler și Richard Feynman, laureaţi ai premiului Nobel, lansau teoria de absorbţie a undelor. Teoria făcea referire la emisia de lumină a unui atom și absorbţia de către altul. Teoria susţinea existența undelor întârziate emise de atomul sursă și care merg către atomul receptor, dar și existența undelor avansate emise de atomul receptor care merg către atomul sursa. De exemplu, ne gândim la o persoană pe care nu am mai văzut-o de mult timp și la scurt timp, primim un telefon de la aceasta. Undele avansate se propaga către trecut, provocând un flash precognitiv, precum o memorie în viitor.
Mai recent, în 1981 și 2009, Rupert Sheldrake, a lansat Rezonanța morfică și câmpurile morfice –Un câmp morfogenetic care  este un model teoretic pentru câmpul biologic și social ce conține informația energetică necesară pentru a modela forma exactă a unui lucru viu și poate, de asemenea, să-și modeleze comportamentul și coordonarea cu alte ființe.
Câmpul morfogenetic este o forță care ghidează dezvoltarea unui organism pe măsură ce crește, făcându-l să ia o formă similară cu cea a altora din specia sa. ADN-ul nu a fost sursa structurii în sine, ci mai degrabă un „receptor” care a tradus instrucțiunile din câmp în formă fizică. Câmpul transmite prin rețeaua nodală a continuumului spațiu-timp.
„Câmpurile morfogenetice nu sunt fixate pentru totdeauna, ci evoluează. Cum sunt moștenite aceste câmpuri? Propun ca acestea să fie transmise de la membrii trecuți ai speciei printr-un fel de rezonanță non-locală, numită rezonanță morfică.
Câmpurile care organizează activitatea sistemului nervos sunt moștenite, de asemenea, prin rezonanță morfică, transmitând o memorie colectivă, instinctivă. Fiecare individ atrage și contribuie la memoria colectivă a speciei. Aceasta înseamnă că noile tipare de comportament se pot răspândi mai rapid decât ar fi posibil altfel. De exemplu, dacă șobolanii dintr-o anumită rasă învață un nou truc în Harvard, atunci șobolanii din acea rasă ar trebui să poată învăța același truc mai repede în toată lumea, spunem la Edinburgh și Melbourne. Există deja dovezi din experimentele de laborator (discutate în A New Science of Life ) că acest lucru se întâmplă de fapt.

Rezonanța unui creier cu propriile sale stări din trecut ajută, de asemenea, la explicarea amintirilor animalelor individuale și ale oamenilor. Nu este nevoie ca toate amintirile să fie „stocate” în creier.

Câmpurile morfice ale activității mentale nu se limitează la interiorul capetelor noastre. Ele se extind mult dincolo de creierul nostru prin intenție și atenție. Suntem deja familiarizați cu ideea de câmpuri care se extind dincolo de obiectele materiale în care sunt înrădăcinate: de exemplu câmpurile magnetice se extind dincolo de suprafețele magneților; câmpul gravitațional al pământului se extinde cu mult peste suprafața pământului, păstrând luna pe orbita sa; iar câmpurile unui telefon mobil se întind mult dincolo de telefonul în sine. De asemenea, câmpurile minții noastre se extind mult dincolo de creierul nostru”

                                              Articole științifice:

Lichidele se reunesc și „Eu sunt”, își face apariția”- Nisargadatta Maharaj (tradiția Advaita).
„Lichidul cefalorahidian este un lichid incolor, care scaldă coloana vertebrală și creierul. Este localizată în ventriculele din creierul nostru.  Acoperă creierul la exterior și circulă atât prin canalul median al măduvei spinării, cât și la exteriorul măduvei spinării. Deci, pe toată lungimea canalului median al măduvei spinării de fapt ai de-a face cu un tub, care este umplut cu lichid cefalorahidian. Aveți, chiar acum, 150 ml de lichid cefalorahidian în corp, ceea ce înseamnă cam atât lichid cefalorahidian în corpul vostru, chiar acum. Este reciclat de 3-4 ori pe zi, și, în medie, sunt produși circa 450-600 ml de lichid cefalorahidian pe zi.  Întreg sistemul nostru nervos, coloana vertebrală și creierul sunt scăldați de lichid cefalorahidian.

Măduva spinării se termină la vertebra lombară L2 (când stați cu mâinile în șolduri, ele sunt poziționate la L4). LCR coboară până la capăt, în zona sacrală.
Toate celule stem embrionare, incipiente, celule care se dezvoltă și devin întregul nostru sistem nervos central, sunt scăldate de LCR.

Plexul coroid produce LCR la făt. Intregul nostru SNC este scăldat în LCR. Toate celule SNC sunt în contact cu LCR și cu ajutorul unor cili minusculi ca niște antene, care monitorizează LCR și primesc informații de la LCR în cee ace privește indicii de dezvoltare, factorii de creștere, etc. LCR furnizează factori cruciali de supraviețuire și dezvoltare unui creier de copil sau de adult. Are rolul și unei nișe fluide pentru celulele stem neuronale, pentru supraviețuirea, înmulțirea și diferențierea acestora.

Dintr-o perspectivă biologică, pur moleculară, putem afirma că informația din LC.R fie că acea informație este furnizată prin intermediul proteinelor, sau a hormonilor sau a factorilor de creștere sau a oricăror alte molecule, ea este transmisă creierului prin LCR. De la creierul unui bebeluș până la cel al unui adult este un continuum energetic reprezentat de o lumină albastră (LCR). Culorile care se schimbă sunt proteinele și factorii de creștere. Esența albastră emanată de LCR reprezintă un continuum energetic aflat într-un lichid omni-prezent, indiferent de vârstă. Ar fi grozav să includem acest lichid, așa cum iese el din sursă și îndreptându-se inapoi spre Sursă dar …

Științific putem spune că reglează ritmurile circadiene, pofta de mâncare, furnizează indicii călăuzitoare pentru migrația celulară, instruiește celule stem să se înmulțească sau să se diferențieze între ele, crează un echilibru ionic, dar și elimină reziduurile. Ajută și protejează SNC și creează o flotabilitate necesară absorbției șocurilor suferite de creier.

LCR poate fi un receptor sensibil și un transmițător al energiei, vibrațiilor și informației, asemeni remediilor florale care demonstrează că apa poate absorbi, stoca și transmite energia plantelor,sau cum dr. Mararu Emoto a demonstrat că apa poate stoca energia cuvintelor, la fel și lichidul cefalorahidian poate absorbi, stoca și transmite esența Sursei și ne poate permite să experimentăm și să fim conștienți de existența noastră.

LCR este stocat în ventriculele cerebrale (spații pline cu lichid din interiorul creierului) Aproape orice zonă importantă din creier se află în contact cu LCR. Canalul median este în contact cu toată măduva spinării.

De ce ventriculele cerebrale sunt formate în acest mod?! Ventriculele laterale sunt în contact cu lobul frontal, parietal și occipital și temporal. Sunt în contact și cu întreg cortexul cerebral, cu hipocampusul, cu ganglionii bazali, bulbul olfactiv, creierul anterior, amigdala, corpul calos, fornixul, talamusul, stria terminală, nucleul caudat și terminațiile optice.
Cornul posterior se extinde și intră în contact cu zonele vizuale ale creierului.

Al treilea ventricol are o structură poziționată median, al treilea ventricol este plin cu lichid CLR. Are un vârf în zona dorsală care intră în contact cu glanda pineală și un alt vârf, in zona frontală care intră în contact cu gl pituitară. Este în contact cu hipotalamusul, talamusul, gl pituitară, infundibulul, comisura anterioară și gl pineală.
Unele din zonele principale de control ale creierului se află în contact cu LCR. Apeductul cerebral este în contact cu creierul median.

Al patrulea ventricol este în contact cu cerebelul, Puntea Varolio, și bulbul rahidian. Canalul median este în contact cu toată măduva spinării. Acel canal median este un tub cu spațiul plin de LCR pe toată lungimea coloanei vertebrale. 



Cum arată celule care sunt în contact cu LCR: pereții ventriculelor au cili minisculi ca niște fire de păr. Acești cili pot vibra și pot genera mișcare, sunt ca niște antene care monitorizează LCR. Acești cili au receptori pe ei care pot extrage informațiile aflate in LCR. Acești receptori aflați pe cili, unii percep lumina, chimio-receptori care percep factorii de creștere, ca ionii, hormonii, alte subs chimice. Există și receptori mecanici care percep fluxul ca atare, mișcarea și vibrațiile.
LCR poate transmite prin receptori (cilii) lumina, vibrații, mișcare și molecule chimice.
LCR este un purtător de informație. Rapid, ceva este eliberat în LCR și acesta poate transmite acel semnal la multe părți ale creierului, simultan. Nu folosește sinapse și se poate sincroniza în întregime. Un exemplu este melatonina, sintetizată din triptofan, trecând prin faza de serotonină și devenind melatonină (inducerea și menținerea stării de somn și de procese care au variații ritmice- temperature corporală, apetitul, fiind un antioxidant și un detoxifiant puternic). Ea este secretată de glanda pineală aflată în partea posterioară a celui de al treilea ventricul.
Melatonina este responsabilă de starea de somn și de procese care au variații ritmice cum ar fi temperature corporală, apetitul, fiind un antioxidant și un detoxifiant puternic.
Distribuția de melatonină către alte zone ale corpului este făcută de LCR.

Melatonina este distribuită, în principal, prin LCR. Concentrația de melatonină din plasma sanguină comparată cu cea din LCR în timpul nopții când ar trebui să fie mare și noi ar trebui să dormim, nivelul de melatonină din LCR este de 15 mai mare față de normal, comparată cu o creștere numei de șase ori în sânge.

DMT sau dimetiltriptamina, produsă tot din triptofan, care trece prin faza secreției de triptamină. DMT este larg răspândită în regnul vegetal. Urme slabe s-au descoperit în mamifere. Plantel care conțin DMT sunt folosite în ritualurile șamanice, DMT poate produce puternice experiențe psihedelice, în apropierea morții sau mistice. Se presupune că este eliberată la naștere, moarte și în timpul viselor însuflețite. DMT- Molecula spiritului- Rick Strassman.

În corpul uman se găsește DMT endogen, în sânge, urină, fecale, în rinichi și plămâni. Unele din cele mai mari concentrații de DMT sunt în LCR. – în glanda pineală (din, încă, experiențele cu șobolani).

Cel de al treilea ventricul este un spațiu central. Limitele lui definite, frontal, de glanda pituitară, dorsal de glanda pineală și de thalamus și hipotalamus în lateral. Spațiul dintre aceste structuri a fost denumit „Palatul de cristal”, în daoism sau „Peștera lui Brahma”, în unele tradiții yoghine hinduse. Acest spațiu este plin cu LCR. Oare LCR ar putea fi conductorul lui Kundalini?! Care își are locașul în osul sacral, ca un șarpe adormit care așteaptă să fie trezit. Se deplasează în sus prin canalul central, Sushumna pentru a ajunge la al treilea ochi apoi la chakra coroanei pentru trezirea finală. Oare LCR ar putea fi transportotul acestei energii primordiale (n.b. LACUL meridianului de concepție ?!)

Osul sacral este un os mare, triunghiular, la baza coloanei vertebrale. Măduva spinării se termină la L2 dar LCR coboară până la osul sacru și există un canal subțire plin cu LCR. Există un filament „filum terminale” ce se întinde de la capătul măduvei spinării până la capătul coccisului. Mai există un filament extrem de subțire, în mijlocul acelui spațiu, plin cu lichid, care este făcut din proteine condensate de lichid CLR, ce se întinde de la baza coloanei vertebrale, până la glanda pineală, aflată în cel de al treilea ventricul”.

Swami Vivekananda: „potrivit yoghinilor există două circuite nervoase în col vertebrală, Ida și Pingala, și un canal gol, Sushumna, care trece prin col vertebrală. La partea inferioară se află Lotusul Kundalini  pe care ăl descriu ca având o formă triunghiulară, cee ace înseamnă în limbajul symbolic al yoghinilor Kundalini. Când ea se trezește vrea să forțeze trecerea prin acest canal gol și se trezește pas cu pas, strat după strat, în mintea care devine deschisă. Iar yoghinii capătă puteri și viziuni deosebite. Când atinge creierul, yoghinul este perfect detașat de minte și de trup, Sufletul descoperind că este liber. De acolo, unde se termină coloana vertebrală, într-una din vertebrele lombare, un filament subțire se întinde în jos iar canalul este mai subțire, mai fin. Canalul se închide la capătul inferior care este situate aproape de cee ace se numește „plexul sacru”.

Capetele șerpilor reprezintă  glanda pineală și cea pituitară iar Sushumna, care coboară prin centrul coloanei vertebrale, reprezintă tubul plin cu lichid LCR. Prin intersecția tuturor, în cel de al treilea ventricul, acest lichid umple spațiul iradiant din mijlocul capului nostru, „Palatul de cristal”,  Peștera lui Brahma”. În acest spațiu, în care combinația dintre energiile Yin și Yang, glanda pineală și glanda pituitară, conduce la o armonie perfectă. În acest spațiu are loc nașterea lui „Eu Sunt” existența noastră în formă fizică. Prin dispersarea acestei energii în LCR, întreg creierul și măduva spinării sunt scăldate, simultan, cu diferite energii emanate de Sursă, furnizîndu-ne o experiență sincronă și unificatoare și conștientizarea adevăratei noastre esențe spirituale.

LCR este conductorul perfect pentru transmiterea informației către creier (melatonină sau DMT), și să experimentăm stări holistice ale conștiinței. Fie ca pe lichidul conductor al energiei Sursei prin trupurile noastre fizice, pentru a transmite experiența sinelui nostru propriu, a ființei noastre, dar și ca pe un agent purtător al Conștiinței Cosmice, acea percepție a Minții Universale și a comuniunii noastre cu ea.” Mauro Zappattera*


Lichid cefalorahidian, lacul radiant din interiorul corpului

LCR este produs în primul rând de plexul coroid, localizat în fiecare ventricul în creier. Elucidarea întregii game de funcții CSF continuă să fie un domeniu de cercetare în curs de investigare intense.

Lichidul cefalorahidian (LCR) este un fluid incolor al corpului care înconjoară creierul și măduva spinării la vertebrate. Principalele sale funcții sunt protecția mecanică a creierului și transportul substanțelor metabolice active și a deșeurilor.

Datorită contactului strâns cu creierul, LCR este adesea investigat atunci când se examinează tulburările legate de sistemul nervos central (SNC); analiza sa, în scop diagnostic, a fost realizată de peste 100 de ani. Acest fluid corporal este secretat cu o viteză de 0,35  ml / min de plexul coroid din creier. Volumul total de LCR la adulți este de aproximativ 100 până la 150 ml, ceea ce înseamnă că lichidul este înlocuit de trei până la patru ori pe zi. Majoritatea compușilor chimici găsiți în LCR sunt originari din sânge. Nivelurile electroliților, cum ar fi Na +și Cl - mg / L, ceea ce este de aproximativ 200 de ori mai mic decât în ​​sânge. (LCR)

LCR este 99% apă, furnizat în principal de canalele Aquaporin-1 localizate pe membrana apicală a celulelor epiteliale, LCR este, de asemenea, o sursă bogată de proteine, ioni, lipide, hormoni, colesterol, glucoză și multe alte molecule și metaboliți. Lucrările timpurii s-au concentrat în principal pe importanța homeostazei sub presiune în creierul în curs de dezvoltare - la scăderea presiunii scade dimensiunea creierului, în timp ce o presiune prea mare duce la o divizare a celulelor stem neurale și hidrocefalie. Studii recente au profitat de progrese în instrumentele proteomice, inclusiv spectrometria de masă, pentru a caracteriza mai bine proteomul LCR. Aceste studii au demonstrat că proteomul LCR constă din sute de proteine ​​din matricea extracelulară, regulatori ai presiunii osmotice, purtători de ioni, proteine ​​care leagă hormonii, regulatori ai metabolismului lipidic și diverse enzime și regulatori ai acestora. LCR are multe similitudini între specii, facilitând o abordare experimentală cu mai multe niveluri în multe laboratoare pentru studiul LCR.

LCR conține o multitudine de proteine ​​în plus față de factorii de creștere, inclusiv proteaze, antioxidanți, molecule mici și hormoni a căror funcție în LCR nu este pe deplin înțeleasă. Un studiu recent a arătat, de asemenea, că mediul condiționat cu plexul coroidian susține proliferarea celulelor stem neurale în comparație cu mediile condiționate cu țesutul cortical.
CSF singur poate promova dezvoltarea și creșterea celulelor stem neurale și a explanturilor corticale. Deși factorii responsabili de efectele favorabile ale LCR embrionare încep să fie descoperite, gama de factori deja cunoscuți a fi activi în LCR în timpul dezvoltării creierului embrionar include factori de creștere a fibroblastelor (FGF), factori de creștere asemănători insulinei ( IGF), Sonic Hedgehog (Shh), acid retinoic (RA), proteine ​​morfogene osoase (BMP), Wnts și altele FGF2, IGF2 și Shh în CSF s-au demonstrat că stimulează proliferarea celulelor progenitoare din creier, fiecare factor având o țintă celulară distinctă cunoscută până în prezent.

 Mai mult de 80% din conținutul de proteine ​​CSF provine din plasmă prin ultrafiltrare și pinocitoză; restul este derivat din sinteza intratecală. Cea mai mică concentrație de proteine ​​și cea mai mică proporție de molecule de proteine ​​mai mari se află în lichidul ventricular. Pe măsură ce CSF trece în coloana vertebrală lombară (unde de obicei sunt colectate probe), concentrația de proteine ​​crește.

Proteinele plasmatice cu greutate moleculară mică până la medie, cum ar fi prealbumina, albumina și transferina predomină în mod normal, deoarece LCR este în principal un ultrafiltrat de plasmă. Nicio proteină cu o greutate moleculară mai mare decât cea a IgG nu este prezentă în concentrație suficientă pentru a fi vizibilă în electroforeză. 

Bariera sânge-creier sau sânge-LCR limitează schimbul de mulți compuși, în special compuși mari, cum ar fi proteinele. Analizele proteinei totale și ale proteinelor specifice din LCR sunt utilizate în principal pentru a detecta permeabilitatea crescută a barierei sânge-LCR, sinteza crescută intratecală sau eliberarea crescută de proteine ​​din țesutul neural și glial. Afecțiuni precum meningita virală, encefalită, creșterea presiunii intracraniene, traume și hemoragii pot compromite bariera sânge-creier, ceea ce duce la creșterea proteinei LCR.  Sinteza intratecală crescută de imunoglobuline , în special IgG, apare în bolile demielinizante ale SNC, în special multiplescleroză. Metodele utilizate pentru evaluarea anomaliilor potențiale ale conținutului de proteine ​​LCR sunt detaliate în continuare.
LCR are sute de proteine ​​și activități de semnalizare, oferind o gamă elaborată de funcții biologice pentru acest fluid complex. 

 LCR este un fluid excelent pentru găsirea biomarkerilor de patologii SNC; astfel cunoașterea proteomului său ar fi extrem de benefică pentru clinicienii care lucrează cu tulburări neurologice., sunt aproximativ aceleași în ambele lichide ale corpului. Apa, gazele și compușii solubili în lipide se deplasează liber din sânge în LCR, în timp ce glucoza, aminoacizii și cationii sunt transportați prin procese mediate de purtători. Conținutul de proteine ​​în LCR este de obicei de 350. 

Prin spectrometrie de masă s-a identificat 2630 de proteine ​​în LCR de la subiecți normali, dintre care 56% erau specifice CSF, care nu se regăsesc în setul mult mai mare de 3654 proteine ​​cunoscute în plasmă. Aceste două seturi de date oferă acum baza pentru descoperirea corectă a biomarkerului în LCR, așa cum a fost anticipat deja



Schema sagitală a fluxului de LCR în sistemul cerebroventricular adult
Deși studiul CSF datează din vremea egiptenilor și grecilor, abia în urmă cu aproximativ 100 de ani Harvey Cushing a observat că plexul coroid secretă LCR în ventriculele creierului, înlăturând părerile persistente ale LCR ca precipitat posibil post mortem.

 Plexul coroidian este un epiteliu secretor puternic vascularizat care începe să se formeze la scurt timp după închiderea tubului neural anterior. El provine dintr-o invaginare a plăcii acoperișului dorsal de-a lungul liniei medii a tubului neural și se dezvoltă în ventricule vertebrate într-o manieră secvențială . În primul rând, poate fi vizualizată ca invaginații epiteliale care emană de pe placa de acoperiș cu straturi unice ale creierului posterior, care creează al patrulea plexus coroidian al ventriculului la vârsta aproximativă embrionară. 

În embrionul uman, plexul coroid începe să se dezvolte la aproximativ 44 de zile după ovulație în ventriculul al patrulea și lateral și este destul de mare deja la 9 săptămâni de gestație, umplând o mare parte din ventriculul lateral și întinzând lungimea celui de-al patrulea ventricul. Unul dintre primii markeri moleculari ai diferențierii plexului coroid este expresia Transtireretinei.
Secțiunea coronală a creierului embrionar uman în săptămâna gestațională 9
Panoul stâng: în săptămâna gestațională 9 din embrionul uman, plexul coroid telencefalic ocupă o mare parte a ventriculului lateral. LCR-secretată de coroid-plexus din ventriculii laterali îmbăiază neuroepiteliul cortial, reglând astfel neurogeneza și formarea plăcii corticale.
 Panoul drept: o viziune posterioară a embrionului uman în curs de dezvoltare în săptămâna gestațională 9 arată că ventriculul lateral continuă să fie umplut de plexul coroid. Al patrulea plexus coroidian al ventriculului se observă că se extinde de-a lungul celui de-al patrulea ventricul. 
Abreviere: ChP: plexus coroid. (Reimprimat cu permisiunea autorilor, Bayer, SA și Altman, J.)
Plexul coroid este format din capilare extrem de fenestrate, care sunt în esență microvesselele cu porțiuni ale peretelui capilar sigilate de diafragme subțiri, celule mezenchimale și celule epiteliale. Stratul secretor de celule epiteliale este derivat din celulele neuroepiteliale care acoperă ventriculii în timpul dezvoltării. Celulele epiteliale conțin joncțiuni strânse, care funcționează deja foarte devreme în dezvoltare și împiedică difuzarea pasivă a moleculelor în LCR din vasculatura coroidă și spațiul interstițial. Ca atare, plexul coroid secretă în mod activ LCR în ventricule și creează bariera sânge-CSF.

Formarea localizată a plexului coroidian este reglată de o serie de factori de creștere și transcriere. În creierul posterior, plexul coroid se dezvoltă din buza rombică inferioară, care este specificată de niveluri ridicate de semnalizare a proteinei morfogenetice osoase (BMP) și demarcată de expresia factorilor de creștere Wnt1 și Gdf7 și de factorul de transcripție Lmx1a.

 Fluxul său este propulsat de trei forțe principale:
(1) pulsații arteriale în plexul coroid,
(2) un gradient de presiune hidrostatică și
 (3) mișcare ciliară a celulelor ependimale care acoperă ventriculii.

LCR circulă de la ventriculele laterale, prin Foramen din Monro, către cel de-al treilea ventricul, și apoi prin apeductul cerebral / apeductul lui Sylvius către cel de-al patrulea ventricul. La ieșirea din al patrulea ventricul, LCR-ul umple spațiul subarahnoidian care înconjoară creierul, și curge pe măduva spinării. În cele din urmă, este resorbit în circulația venoasă de către vilozele arahnoidiene.

Lucrări mai recente s-au orientat către investigarea funcțiilor biologice ale factorilor cunoscuți rezidenți ai LCR. Mulți dintre acești factori distribuiți LCR au fost speculați să influențeze o gamă largă de comportamente.

Față de factorii care induc somnul și excitația în LCR, mulți alții joacă roluri importante în ritmurile circadiene și în activitatea locomotorie asociată. 

În plus, melatonina, un hormon care reglează ritmurile circadiene, este eliberată de glanda pineală în LCRMelatonina este un puternic eliminator de radicali liberi și antioxidanti și se crede că unul dintre rolurile principale ale melatoninei în SNC este să se comporte ca un agent neuroprotector care scade stresul oxidativ și îndepărtează speciile de oxigen reactiv din SNC. Interesant este că s-a raportat că pacienții cu leziuni cerebrale traumatice severe au crescut nivelurile de melatonină CSF care se corelează cu markerii stresului oxidativ, ceea ce sugerează un posibil rol homeostatic pentru melatonină.

De asemenea, s-a demonstrat că factorii suportați de LCR afectează apetitul
 Datorită contactului său intim cu talamusull, hipotalamusul și glanda pineală, LCR poate transmite semnale peptidice importante care reglementează stările comportamentale și alte stări de conștiință.

De asemenea, s-a demonstrat că gradienții spațiali ai proteinelor CSF ghidează comportamentul populațiilor de celule distincte, inclusiv migrarea neuroblastelor din zona subventriculară (SVZ) în bulbul olfactiv din creierul adult. În aceste studii, bătăile ciliare ale celulelor ependimale s-au dovedit a fi cruciale pentru furnizarea unei activități corespunzătoare de chemorepellent Slit pentru neuroblastele care migrează

Luate împreună, factorii distribuiți LCR joacă un rol activ în multe aspecte ale activității normale a creierului la adulți, stabilind stadiul pentru investigarea modului în care LCR poate regla dinamic dezvoltarea, precum și boala.

LCR folosește transmisia de volum, sau fluxul în vrac, al factorilor neurogeni și neuroprotectori despre care se crede că ar avea efecte terapeutice în urma leziunilor cerebrale. Schimbul continuu de CSF servește, de asemenea, ca o „chiuvetă” care curăță sistemul ventricular de resturi și produse vătămate. Sistemul coroid-plexus-LCR poate fi perturbat într-o gamă largă de leziuni ale SNC, de la hidrocefalie la boli neurologice asociate vârstei (de exemplu boala Alzheimer).

LCR poate acționa ca un vehicul pentru transmiterea și transportul volumului de substanțe nutritive și factori de creștere importanți, către leziunile creierului și la întregul SNC pentru a ajuta la menținerea homeostaziei, a promova neuroprotecția și neurogeneza și pentru eliminarea subproduselor toxice generate de prejudiciu.

LCR este un vehicul potențial pentru transmiterea în volum a celulelor stem neurale implantate, care până în prezent au fost utilizate în modele animate pe măduva spinării și leziuni cerebrale. Cercetările continuă.

De la primii egipteni până astăzi, CSF a stârnit curiozitatea multora. Odată gândit pentru a controla contracțiile musculare, pentru a transporta o anumită pneumă sau spirit, sau pur și simplu pentru a fi un precipitat post-mortem, rolurile diverse și active ale LCR în SNC sunt în curs de dezvoltare.

 Componentele LCR, care pot fi dispersate pe suprafețe mari, pot fi reglatoare semnificative și omniprezente ale dezvoltării corticale, reînnoirea celulelor stem neuronale, boli, neurodegenerare, comportament, cicluri de somn / veghe și alte stări de conștiință decât se credea anterior

Celulele care căptușesc tubul neural în timpul dezvoltării răspund la semnalele LCR care guvernează neurogeneza. În creierul matur, celulele cu acces la ventriculii pot răspunde în mod similar la factorii eliberați în LCR în urma leziunilor cerebrale, bolilor neurodegenerative, îmbătrânirii, precum și schimbări zilnice în comportament și activitate. LCR poate servi astfel ca vehicul pentru semnalizarea imediată către centrele majore de control ale creierului. 

Ca atare, utilizarea LCR ca vehicul terapeutic pentru promovarea homeostazei SNC are multe beneficii potențiale. Cu toate că domeniul este încă la început, dezvoltarea strategiilor de direcționare selectivă a compușilor către LCR și alte zone ale SNC, ar trebui să deschidă căi terapeutice majore pentru TBI, accident vascular cerebral, neurodegenerare, îmbătrânire și nu numai.

Cercetări recente au ilustrat influența respirației asupra mișcării lichidului cefalorahidian folosind etichetarea spinelor cu rezonanță magnetică. Cercetarea a permis medicilor să vizualizeze mișcarea LCR provocată de excursii respiratorii în timpul inhalării și exhalării profunde până la un nivel înainte de a fi văzut.

Deși mecanismele din spatele fluxului de LCR la om nu sunt încă cunoscute pe deplin, cercetările suplimentare au arătat un flux semnificativ de LCR exclusiv cu inspirație respiratorie. În special, în timpul respirației forțate, fluxul ridicat de LCR a fost generat de fiecare inspirație, în timp ce respirația a suprimat-o.

Mecanismele din spatele fluxului de LCR la om nu sunt încă cunoscute pe deplin.
 LCR circulă din locurile sale de producție primară la plexul coroid prin ventriculele creierului pentru a ajunge la suprafața exterioară a creierului în spațiile subarahnoidiene de unde se scurge în fluxul sanguin și limfatica cervicală. Conform unui concept recent de transport al fluidului cerebral, stabilit în rozătoare, LCR din creier suprafața intră, de asemenea, în țesutul creierului de-a lungul rutelor para-arteriale și iese din nou prin spații paravenite în compartimentele subarahnoidiene. Acest flux unidirecțional este determinat în principal de pulsarea arterială.

Pentru a investiga modul în care fluxul de LCR este reglementat la om, s-a aplicat o noua tehnică de imagistică prin rezonanță magnetică în timp real la o rezoluție spațială mare (0,75 mm) și temporală (50 ms) pe subiecți sănătoși. S-a observat un flux de LCR semnificativ exclusiv pe inspirație. În special, în timpul respirației forțate, a fost generat un flux mare de LCR în timpul fiecărei inspirații, în timp ce respirația o suprima. Doar o componentă cu flux minor poate fi atribuită pulsării cardiace.

Rezultatele prezente identifică fără echivoc inspirația drept cea mai importantă forță motrice a fluxului de LCR la om. Inspirația reduce presiunea și modifică direct condițiile de presiune hidrostatică pentru rezistența scăzută paravenos, venos și limpezimea limfatică al LCR. Mai mult, abordarea experimentală deschide noi oportunități clinice de a studia fiziopatologia diferitelor forme de hidrocefalie și de a proiecta strategii terapeutice în legătură cu modificările fluxului de LCR.

Modificări ale volumului de sânge în arterele intracraniene, distribuția sa în capilare și oscilațiile rezultate ale parenchimului creierului s-au presupus că sunt principalii factori inițiatori ai pulsiunilor LCR (HenryFeugeas et al., 2000; Wåhlin și colab., 2012). Extinderea interioară a Țesutul creierului este considerat a produce fluxul apeductal (Greitz și colab., 1994).

În plus, s-a demonstrat că respirația influențează dinamica LCR prin intermediul modificărilor de presiune toracică din studiile anterioare folosind înregistrări de manometru invaziv (Williams, 1981). Doar foarte puțini Studiile RMN au evitat apariția cardiacă prin imagistică unidimensională.

Studii RMN au aplicat secvențe RMN cu flux de contrast cu fază sincronizare cu electrocardiograma și, prin urmare, limitată observarea dinamicii LCR la procese periodice în gama de frecvențe cardiace.
Rezultatele oferă fără ambiguitate dovezi experimentale pentru inspirație ca regulator cheie pentru fluxul CSF.

Versiunea editată finală a acestui articol este disponibilă la Cell Mol Life SciMergi la:



LCR TRANSMITE LUMINĂ, VIBRAȚII, MIȘCARE, MOLECULE

„ Pentru studiul principal, am implementat două protocoale care a impus tuturor celor 10 persoane: (1) să urmeze un ritm prestabilit de respirație forțată (opt cicluri de 2,5 s inspirație urmate de 2,5 s expiră fiecare) și (2) își mențin respirația după inspirația pentru a perioada de 12 s. Rezultatele la cei 10 subiecți care conduc primul protocolul dezvăluie fără echivoc că ciclurile respiratorii conduc componenta majoră menționată a fluxului CSF. În toate cazurile, măsurătorile din al treilea ventricul au generat cele mai consistente constatări.

…..rezultatele prezente oferă dovezi lipsite de ambiguitate că inspirația este principala forță mortice pentru dinamica LCR la subiecții umani sănătoși, în special în timpul respirației forțate. Identificarea noastră, a inspirației, ca principal mecanism pentru Fluxul LCR este în contrast cu studiile care au determinat legarea pulsiunilor cardiace, ca regulator temostatic important.

În timp ce respirația normală generează puternice, dar variabile Fluxuri de LCR, răspunsurile remarcabile la punctul de respirație forțată la reducerea presiunii toracice în timpul inspirației ca mecanismul de bază, sunt consecvente cu aceste rezultate diferențe similare ale fluxului de LCR în canalul spinal care au a fost raportată între condiții normale de respiratie și forță cu ajutorul unei tehnici RMN unidimensionale timpurii (Schrothși Klose, 1992b). Acest lucru se aplică și mișcărilor de semnal IRM cerebral observat recent de Yamada et Al. (2013) atunci când se compară perioade lungi de inhalare și expiratie.

Modificările toracice induse de respirație: presiunea afectează dinamica LCR intracraniene prin expunerea directă a venelor din jurul coloanei vertebrale toracice, care la rândul său, transmit schimbări de presiune prin anastomozele lor abundente în sistemul venos epidural a canalului spinal. 

Presiunea respiratorie reduce, golește plexul venos și duce la un flux compensator CSF în jos în canalul spinal. Presiune toracică crescută concomitent cu expirația umple plexul venos și facilitează fluxul CSF invers spre cap (Sharpey-Schafer, 1965; Williams, 1981).

Împreună, rezultatele prezente indică că reducerea presiunii toracice inspiratorii determină un flux de LCR pronunțat așa cum este transmisă subarahnoidului creierului spații, via venoase interconectate, plexul din jurul coloanei vertebrale toracice iar în canalul spinal. 

Desi prezentul studiu nu rezolvă încă dacă această componentă dominantă conduce Fluxul CSF, pare să acționeze ca un modulator la condițiile de presiune hidrostatică pentru căile de eliminare a CSF cu rezistență scăzută.

Acest lucru se datorează faptului că inspirația guvernează fluxul venos și limfatic de la cap și gât la inimă. Prin urmare, în afară de pulsiunea arterială corticală, inspirația poate contribui și la conceptul unui transport paravascular de lichid paravascular la nivelul întregului creier al LCR în țesut.

Fotoreceptorii transmit informații din lumină. Chemoreceptorii transmit informații de la substanțe chimice precum factori de creștere, ioni sau hormoni. Mecanoreceptorii transmit informații cu privire la flux, mișcare și vibrații.

Deoarece acești receptori sunt pe pereții ventriculului, primesc informații de la molecule din LCR. Moleculele de informații sunt eliberate în LCR și transmise simultan tuturor părților creierului. Nu există sinapsele în proces, nu există celule care să comunice între ele. Aceste molecule creează o pulsiune sincronizată în LCR prin care sunt influențate toate zonele de reglare, zonele nucleare și zonele de relee ale creierului.

SISTEMUL GLIFATIC AL CREIERULUI   Imaginea de mai sus  este a sistemului Glymphatic și care se trezește când adormim. În stânga este o imagine a sistemului în timpul unui ciclu de somn. 

Zona roșie este LCR care curge prin creier. LCR nu mai era conținut doar în ventricule, ci curgea prin creier. Și s-a întâmplat cu atât mai puțin când suntem treji. Și era o direcție de curgere. În țesutul creierului, direcția de curgere este de la un sistem de înaltă presiune la un sistem de presiune joasă. De la o arteră la o venă. CSF curge prin creier, culegând deșeuri, curățând resturile, ceea ce se întâmplă când dormiți. 
  


Aceasta arată o schimbare dinamică a anatomiei țesutului creierului în timpul somnului. Deci, în esență, atunci când dormiți, există un flux crescut de LCR prin țesutul creierului în sine. Nu uitați, matricea extracelulară, rețeaua interstițială, este în esență o matrice lichidă. Acum intră în creierul însuși eliminând toxinele și deșeurile, produse secundare care s-au acumulat pe parcursul zilei de viață. Acest lucru este firesc. Este un sistem de eliminare a deșeurilor.



 Când dormi, aceste căi se deschid în țesutul creierului permițând LCR și curgând toxinele, aducând nou lichid pentru reumplut. Este o metodă puternică de detoxifiere și de ce ne simțim odihniți după somn.

 Întrebarea de aici este aceasta se întâmplă doar în timpul somnului? Prezumția ar fi ipoteza că se întâmplă în timpul unor stări profunde de meditație. Deoarece somnul este o stare parasimpatică, s-ar putea întâmpla atunci când se află într-o stare parasimpatică profundă în meditație. 

Puteți să vă activați sistemul Glymphatic în mediere sau într-o stare de repaus și reparare, cum ar fi lucrările profunde ale corpului.” 

Studiu publicat în 2013, Science Magazine 18 octombrie; Sleep Drives Metabolite Clearance din creierul adultului: http://science.sciencemag.org/content/342/6156/373




Alberto Delaidelli și Alessandro Moiraghi   Journal of Neuroscience 26 iulie 2017
 „Folosind o tehnică RMN de mare viteză, Dreha-Kulaczewski și colab. (2015) a identificat recent ciclul respirator, în locul pulsiunilor arteriale, ca forță principală responsabilă pentru fluxul de LCR la om. Într-un alt articol apărut într-un număr recent din Journal of Neuroscience , ( Dreha-Kulaczewski et al. (2017) și-au extins descoperirile, raportând că în faza inițială a inspirației, LCR-ul curge de la nivelul coloanei vertebrale spre cap. Împreună, aceste descoperiri inovatoare par să atragă o imagine a fluxului CSF care diferă de modelul clasic prezentat anterior.

Dreha-Kulaczewski și colab. (2017) a profitat de un nou RMN în contrast cu faza în timp real, care le-a permis să măsoare simultan LCR și fluxul venos la subiecți umani sănătoși. Dreha-Kulaczewski și colab. (2017) fluxul de CSF cuantificat la următoarele patru niveluri: în apeductul cerebral și în canalul spinal la nivel cervical 3 (C3) și niveluri toracice 2 (Th2) și 5 (Th5).

 În aparentă dezacord cu ipoteza conform căreia LCR produsă din plexul coroid din ventriculii laterali curge din cap către canalul spinal, Dreha-Kulaczewski și colab. (2017)a observat că fluxul CSF a fost direcționat în principal în cap în timpul inspirației forțate

Concomitent cu fluxul de LCR, au măsurat fluxul venos în plexul venos intern al coloanei cervicale superioare, cea mai importantă cale de drenare venoasă pentru trunchiul creierului. Sinopsisul constatărilor lor este următorul: cu fiecare ciclu de inspirație forțată, a existat o creștere a fluxului venos din craniu și un aflux de LCR în craniu. Dimpotrivă, cu fiecare expirare forțată, a existat o reducere corespunzătoare a fluxului venos și un aflux de LCR din craniu. De remarcat, fluxul LCR legat de puls arterial a fost observat, dar acest lucru a reprezentat o contribuție foarte mică.

Lucrarea excelentă a lui Dreha-Kulaczewski et al. (2017) este de o importanță crucială pentru înțelegerea dinamicii LCR. Presiunea venoasă intratoracică negativă generată în timpul inspirației este una dintre principalele forțe care promovează revenirea venoasă la inimă. S-a demonstrat acum că această presiune negativă este responsabilă și de mișcarea LCR de la nivelul canalului spinal la cap. 

Observațiile confirmă ipoteza Monro-Kellie prezentată anterior asupra relației dintre cele trei compartimente ale creierului, singura distincție fiind aceea că fluxul de LCR este indus de variațiile de volum în compartimentul venos, mai degrabă decât în ​​compartimentul arterial ( Fig. 1 b ). De asemenea, studiul consolidează concluziile recente ale lui Iliff et al. (2012), susținând ideea că sistemul venos al creierului are un rol proeminent în clearance-ul LCR din interstitiul cerebral. În rezumat, se pare că apare o nouă paradigmă pentru fluxul LCR.

… lucrările recente sugerează că circulația LCR are un rol esențial în curățarea metaboliților deșeurilor din creier ( Xie și colab., 2013 ), un proces care ar putea fi deosebit de relevant pentru patologii precum boala Alzheimer (AD) și hemoragia subarahnoidă (SAH) .

.. În concluzie, Dreha-Kulaczewski și colab. (2017) identifică presiunea venoasă negativă care apare în timpul inspirației drept forța principală care determină mișcarea LCR a coloanei vertebrale în cap. Această lucrare este crucială pentru înțelegerea dinamicii LCR a omului și are implicații clinice importante. Studiile viitoare ar trebui să urmărească să dezvăluie rolul respirației și a presiunii venoase în patogeneza diferitelor tipuri de hidrocefalie și alte patologii.


Bibliograrfie:

- Extrase din Lichidul cefalorahidian: regulator al neurogenezei, comportamentului și nu numai   Mauro W. Zappaterra  și Maria K. Lehtinen 
Versiunea editată finală a acestui articol este disponibilă la Cell Mol Life SciMergi la:
- Respirația: Un nou mecanism pentru circulația LCR, Alberto Delaidelli și Alessandro Moiraghi   Journal of Neuroscience 26 iulie 2017
-- BR Mackenna MB ChB PhD FRCP (Glasg) , R. Callander FFPh FMAA AIMBI , în Fiziologia ilustrată (a șasea ediție) , 1990
- Supranatural, cum pot oamenii obișnuiți să facă lucruri neobișnuite- Dr. Joe Dispenza


Biografii:

-Dr. Mauro Zappaterra și-a obținut diplomele de doctor și doctorat de la Școala Medicală Harvard. Și-a încheiat doctoratul lucrând cu celulele stem neuronale și efectele lichidului cefalorahidian (LCR) în dezvoltarea creierului și la adult. Este publicat în numeroase articole științifice despre CSF și munca sa a fost aleasă ca imagine de copertă pentru prestigiosul Neuron Journal. El a fost, de asemenea, prezentat în New England Journal of Medicine în predarea studenților medicali despre traiul cu boli care pot pune viață și în Psychology Today la un articol intitulat „Bucuria: arta iubirii vieții
Ca medic PM&R, își combină pregătirea prin medicina complementară, cum ar fi Terapia polarității, Reiki și Terapia craniosacrală și încearcă să trateze fiecare individ în întregime, integrând corpul, mintea și spiritul. Cercetează și proiectează noi programe și tehnici pentru a ajuta la ameliorarea durerii, îmbunătățirea funcției și creșterea calității vieții. El a fost votat recent de colegii săi drept unul dintre cei mai buni documenti ai Revistei Pasadena pentru 2018. Participă la unele dintre descoperirile fascinante și de pionierat ale laboratorului său de la Harvard Medical School despre rolul remarcabil al lichidului cefalorahidian.

-„Dr. Joe Dispenza este un medic, un om de știință și un mistic modern” Greg Braden), Dr. Joe Dispenza a primit o BS de la Evergreen State College și  dreptul de chiropractică de la Life University, unde a absolvit cu onoruri. Pregătirea sa postuniversitară a vizat neurologia, neuroștiința, funcția și chimia creierului, biologia celulară, formarea memoriei și îmbătrânirea și longevitatea.

                                     ***

Shaktipat*, primul grad:
-          Shakti și Kundalini în tradițiile orientale
-          Energia Kundalini explicată științific
-          Meditații pentru susținerea activării energiei Kundalini
-          Simbolul de inițiere
-          Shaktipat grad I

*Shaktipat sau Śaktipāta se referă în  hinduism la transmiterea energiei spirituale unei persoane de către alta. Shaktipat poate fi transmisă cu un cuvânt sau mantră sacră, sau printr-o privire, gând sau atingere - ultima, de obicei, către chakra agya, Centrul dintre sprâncene, Agya = comandă, cunoaștere. 
În centrul experienței Kundalini se află ceva cunoscut sub numele de inițierea Shaktipat. Cu toții accesăm această energie Shaktipat, deoarece realitatea noastră este realizată din câmpuri electromagnetice ale curenților de energie: Câmpurile morfogenetice. Doar că nu suntem atenți și pierdem „clipa”, și nici nu continuăm să o susținem, un aspect important care are o însemnătate foarte mare: impulsuri urcă dar apoi cad și golirea interioară este greu de suportat. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Voi respecta opiniile fiecăruia. Dar vă rog să aveţi o exprimare decentă. Anonimatul persoanei nu-l exclude pe cel spiritual. Din când in când voi face aici completări la cele publicate pentru a nu interveni în text.