Observatorul

Întrebare: cine este Observatorul?! 

Mulți se duc cu mintea personală, în interior. Scanează cu mintea și găsesc răspunsuri care de care mai hazlii, în funcție de informațiile pe care le-au acumulat. Deci: mintea ta  este cea care observă. Dar nu ea este Observatorul!

 Sau se uită pe geam și exclamă: vai, ce frumos e! Tu vezi, tu spui asumându-ți ceea ce vezi, eventual și pentru cei din preajmă care pot avea părerile lor. 

Sugerez de multe ori un exercițiu: crede că Dumnezeu, Creatorul sau pur și simplu, Marea Inteligență Cosmică care te-a creat (prin intermediul altor creatori care au aplicat dorința de cunoaștere a Inteligenței Supreme) privește prin ochii tăi la tot ceea ce este în jur, la tot ceea ce este în tine.

1.La tot ceea ce este în jur: ție ți-ar place ce Îi arăți?! 99% răspunsul este nu. De fapt, tu arăți mediul tău, cum te raportezi prin cele cinci simțuri la exterior. Nimic mai mult, nimic mai puțin. Plouă! Ești fericit sau nemulțumit că plouă. Vei arăta că ploaia este bună sau dezagreabilă. Depinde numai de tine, de starea ta, dar tu ești cel care coordonează „discuția”.

2.Privește prin ochii tăi la tot ceea ce este în tine: la schimbările fizico chimice pe care le-ai făcut prin hrană, respirație, postură corporală și auto- sabotare ( scuze: prin gândire).

Lasă Inteligența Cosmică,  să privească prin ochii tăi! E ușor să facem asta când conștientizăm privind exteriorul. Într-a secundă „virăm” prin a-I arăta câtă frumusețe a creat iar tu ești capabil (încă) să o vezi. Este un moment magic.

 Privește acum „ca și cum” ar privi, prin tine, Inteligența Cosmică. Arată_I cât de minunată e creația pe care și-a dorit-o.

Cu interiorul pare a fi o problemă, însă nu atât de mare. Vindecările, remisiile spontane apar atunci când O lăsăm să vadă în noi. Va remedia instantaneu  ceea ce părea, uneori, de nevindecat. De asta rugăciunea, încrederea absolută, ajută pe cineva aflat în suferință. O practică veche de mii de ani, devenită apanajul celor care au înțeles asta.

Marea Inteligență Cosmică este o vibrație! 

Secundă de secundă va fi în tine, pentru că doar pe tine te are pentru a percepe tot ceea ce este creat.

Uluire apoi Recunoștință că te face părtaș la viață! Fiecare simte o secundă asta și... „vai, ce bine, ce frumos e!” gata, ai căzut din rai! Starea a plecat și ai rămas vorovind, golind, ascunzând, starea. Percepția interioară este doar între tine și Inteligența Cosmică. O vei regăsi întotdeauna, dar de ce să o tot părăsești pentru câteva vorbe?! 

Taci și fii prezent mereu și mereu. Este o meditație perpetuă, nu doar de câteva secunde. Cea mai perfectă meditație.

Recunoștința activează timusul, care produce limfocite­le T (tip de globule albe care au un rol esențial în răspunsul imunitar al organismului). Ne pierdem imunitatea, în fața vieții, odată cu atrofierea lui. Avem „neuronul lui Dumnezeu”, avem și o glandă prin care ne protejează. Mecanismele ei par complicate, știința s-ar putea să nu fie de acord (încă) că glanda poate fi reactivată pentru a ne reface  sistemul imunitar. Merită să încercăm.

Există o Conștiență Cosmică, o Inteligență, pe care o percepem, pentru că facem parte din ea. A ne mărgini doar la inteligența pe care ne-o formăm, care vine prin alții, ne împiedica să creăm o undă de legătură verticală, noi trăind doar pe orizontala firii.

https://runedanaela.blogspot.com/2019/12/practica-testare-musculara.html#comment-form

https://reiki-jurnalulunuimaestru.blogspot.com/p/kinesiologie-aplicata.html