Este un act sacru de
iubire reciprocă să mergi desculț pe iarbă, nisip, pe Pământ. Adică: te
împământezi, o necesitate uitată în modernismul vieții actuale care ne-a făcut
aerieni. Argilei, lutului Planetei, i se mai spune „Îngerul pământului”. Suntem
formați din lut - argilă care conține elementele chimice și cele subtile ale
Planetei. Pe care le vom folosi și, la plecare, le returnăm.
Inteligența Îngerului
dăruit de Planetă, este mereu în noi. Nu-l mai auzim pentru că nu păstrăm
legătura kinestezic, în primul rând, cu Planeta. Aceste elemente produc
electricitate*. Nu
electricitatea datorită căreia citești acum de pe computer sau telefon ci
electricitatea datorită căreia viețuiești. Datorită căreia creierul, inima, mușchii...tot
ceea ce ne alcătuiește, funcționează.
Oamenii de știință sunt de
acord că un corp uman în repaus, poate produce aproximativ 100 de wați de
putere adică suficientă energie electrică pentru a aprinde un bec sau poate produce peste 2.000 de wați de putere când
sprintează.
Corpul poate absorbi electroni liberi, antioxidanți
din Planetă. care este și captatoare de radicali liberi. Ne putem gândi că Planeta își ajută Îngerul? Se pare că
da! Numai că Îngerul este supus distorsiunilor apărute în funcționarea
„computerului” de sus care transmite mesaje distrugătoare corpului, care ajung
și în mediul înconjurător. Iar când aceste mesaje „ne dor” supraîncâlzindu-ne
(febră) alungăm durerea, înăbușind-o, deci păstrând-o ca potențial. Când
semnalele trimise în mediu se întorc (uitate fiind) zicem că el e vinovat.
Putem valorifica sarcina
electrică a Planetei absorbind cantități mari de electroni negativi prin tălpile
picioarelor pentru a menține corpul la același potențial electric negativ ca al
Planetei- efectul fiind că obținem cei mai puternici antioxidanți cunoscuți.
Împământarea ameliorează
durerea, reduce inflamațiile, îmbunătățește somnul, starea de bine etc... Inflamațiile
sunt la originea multor boli, inclusiv a celor de inimă.
Cercetătorii au demonstrat că este nevoie de 80 de minute pentru ca electronii liberi ai Planetei să ajungă în sânge și să-l subțieze, să-i îmbunătățească potențialul zeta, îmbunătățind energia celulelor roșii ale sângelui.
Tot cercetările
demonstrează că împământarea reduce radicalii liberi care, de obicei, se scurg în
țesutul sănătos. Ei sunt imediat neutralizați electric datorită faptului că
electronii sunt negativi iar radicalii liberi sunt pozitivi, deci se anulează
reciproc.
Prin tălpi se
realizează o conexiune între energia internă cu energia terestră. Dacă
această energie este blocată pot apărea probleme de sănătate.
Modul cum mergem,
călcăm şi stăm în picioare poate modifica modul cum ne conectăm.
Vulnerabilitatea
noastră energetică este dată de călcâi. Dacă energia terestră nu mai
trece prin călcâi, sănătatea ne scade treptat și începem să pierdem imunitatea.
Tălpile picioarelor (planta ***(!!!) lat.)
Avem o bază triunghiulară, cu un vârf pe călcâi, care preia
aproximativ 60% din greutatea corporală iar celelalte două vârfuri sunt pe laba
piciorului și preiau fiecare 20% din greutate. Modul în care se distribuie greutatea
pe cele două vârfuri de pe laba piciorului se poate vedea după cum pășim şi în deformarea
pantofilor.
Călcând pe călcâi activăm această conexiune, în particular meridianul rinichiului,
aducem energie în oase, evităm osteoporoza, suntem mai plini de vitalitate.
Din antichitate, Medicina Tradițională Chineză (MTC), a
considerat că o boală nu trebuie tratată în locul unde se manifestă, ci în
partea opusă. Ideea era că dacă o boală se produce într-un organ din cauza unei
deficienţe energetice, cu siguranţă acea energie pierdută poate fi regăsită în
altă parte din corp. Dacă acea energie era adusă înapoi se restabilește
echilibrul energetic. Multe probleme emoţionale şi psihice pot fi rezolvate
acţionând asupra tălpii şi călcâiului.
Din cauza unui exces de energie în cap datorat gândirii
excesive, grijilor prelungite, putem avea probleme de hipertensiune, dureri de
cap care pot fi rezolvate prin diferite exerciţii de împământare eficientă, prin intermediul
călcâiului şi tălpii. O maximă a chinezilor antici: „să-ţi păstrezi mintea rece şi picioarele calde” se referă la supraîncălzirea corpului
din cauza pasiunilor excesive.
Călcâiul lui Ahile - Spre diferenţă de mână, la care potenţialul
creator depinde de interacţiunea dintre cele patru degete şi degetul mare,
piciorul nu face nici un fel de diferenţiere între cele cinci degete. Ele
diferă în lungime, şi totuşi sunt egale în alinierea lor unul lângă celălalt.
Dinamica existentă între cele
patru degete şi degetul mare de la mână se regăseşte în cazul piciorului în
relaţia dintre degete şi călcâi.
Există o procedură specifică
ritmică. Stăm, apăsăm pe călcâi fără să declanșăm mersul, mișcarea înainte. Abia când cele cinci degete se pun în mişcare
atingând solul, piciorul ne putem pune în mișcare. Degetele sunt responsabile
de mişcarea piciorului, totuşi, fără impulsul dat de călcâi, corpul ar rămâne
nemişcat. La bărbați este mersul natural, femeile trebuie să învețe … cu
eleganța specifică.
În exercițiile pe care le dau, am
întâlnit persoane care atunci când folosesc călcâiul, se dezechilibrează. Rotirea
levogiră este un execelent exercițiu.
Se pare că legenda lui Ahile** ne transmite mai multe
informații. Faptul că este o zonă atât de vulnerabilă încât lovită, aduce
moartea, înseamnă că aici este un cod al vieții care, poate fi distrus. Dar, descifrându-l
(folosindu-l) avem de învățat multe. Cu fiecare pas pe care îl parcurgem în
viaţa noastră, trebuie să fim înrădăcinaţi în propria noastră esenţă care ne
parvine și prin călcâi. Interesant!
Prin tălpi şi călcâi putem
acţiona asupra mişcării fluidelor din corpul nostru. Alungind tendonul lui
Ahile, acţionăm asupra ficatului şi bilei, deoarece tendonul lui
Ahile ne deblochează energia la nivelul piciorului. Moda pantofilor cu toc
înalt duce la osteoporoză, la monturi.
Modul în care are
loc schimbul de substanţe la nivelul
intestinului subţire şi împingerea deşeurilor în intestinul gros sunt legate de
picior. După o masă de prânz copioasă (este mai indicat să ne oprim din
mâncat un pic înainte de a avea senzaţia de saţietate) în loc să ne întindem se
spune că cea mai pună siestă este să
faci 99 de paşi.
Prin călcâi şi tălpi putem nu numai să primim energia terestră, dar putem şi elimina energia patogenă. De exemplu: ne scuturăm în ritm vibrator începând cu degetele de la mâini, apoi brațele, apoi fiecare talpă, pulpele …. trunchiul, ca și cum am dansa Rock-and-Roll. Încercați, scuturați deșeurile din aura, din corp. Ele se vor duce la reciclare, în Planetă. Aveți încredere că știe cum să facă asta.
Cum să ne reconectăm la sarcina electrică a Pământului
Mulți oameni își petrec cea mai mare parte a timpului în pantofi
cu tălpi de cauciuc sau plastic. Aceste materiale sunt izolatoare foarte
eficiente, fiind folosite pentru a izola cablurile electrice. Dar ne
deconectează de fluxul natural de electroni al Planetei.
Purtarea pantofilor cu talpă de vacă sunt indicați, la fel
ca și mersul desculț.
Suprafețele bune de împământare:
- Nisip
(plajă) sau o cutie cu nisip pe care îl schimbăm din când în când.
- iarbă
(de preferință umedă)
- Pământul
gol
- Beton
și cărămidă (atâta timp cât nu sunt vopsite sau sigilate)
- Plăci
ceramice
Următoarele suprafețe opresc
împământarea:
·
Asfalt
- Lemn
- Cauciuc
și materiale plastice
- Vinil
- Gudron
sau asfalt
ÎMPĂMÂNTAREA umană este un sistem complex din care fac
parte tălpile dar
și genunchii.
Cele două sfere puternice ale genunchilor conectează fiinţa
umană cu mediul înconjurător prin intermediul celor două chakre ale elementului Pământ, poziţionate în
spatele genunchilor. Deplasându-ne în jos, de-a lungul picioarelor,
putem percepe rădăcini eterice subtile plecând din diferite puncte ale tălpilor
spre miezul Planetei, atrase de forţele ei gravitaţionale. În mod obișnuit, ele
pătrund în pământ exact distanţa dintre tălpi şi genunchi. Putem vizualiza împământarea
ca o sferă de lumină centrată în punctul dintre tălpi. Aceasta menţine fiinţa
umană ancorată prin rădăcinile eterice care îi dau stabilitatea, hrana,
necesară.
A nu fi împământat înseamnă a nu dispune de mijloace sigure
de a distinge între ce este adevărat şi ce este fals, fiind aerieni. Într-o
asemenea stare este uşor să devii victima iluziilor, în special în relaţie cu
spiritualitatea. Încă nu sesizăm adevărata Putere a Planetei, nu-I dăm
credibilitate, pentru că … știe fiecare de ce!
Sunt multe tehnici de
împămânare care se bazează pe vizualizare, pe meditații. Însă nu este
suficient. Medităm și purtăm tocuri, pantofi cu tălpi izolante... chiar și când
am putea păși direct pe pământ. Câți au curaj să pășească cu încredere și
putere, desculți, pe o cărare de munte, măcar odată în viață?! Măcar atât: să
fim atenți la distribuirea 60-20-20 a greutății corporale pe tălpi.
CONȘTIENTIZAREA CUM PĂȘIM, cum călcăm, pas cu
pas, zi de zi, este necesară. Alergăm pe drumuri, prin viață. Energia cosmică
care trece prin noi, rămâne blocată sau o disipăm pe neajunsuri.
Vă doresc să descoperiți
Puterea Iubirii Planetei, minunată noastră ZEIȚĂ!
CUVÂNTUL INIMII Ei curge prin noi!
* Protonii au
o sarcină pozitivă, neutronii au o sarcină neutră, iar electronii au
o sarcină negativă. Atomii înșiși pot purta o sarcină pozitivă sau negative,
prin câștigarea sau pierderea electronilor. Fluxul de electroni între
atomi este ceea ce numim electricitate. Deoarece corpurile noastre sunt mase
uriașe de atomi, putem genera electricitate. Aproape toate celulele noastre au
capacitatea de a genera electricitate.
** În
legenda despre războiul Troiei se povesteşte cum Thetis, mama divină a lui
Ahile (nepotul lui Zeus), l-a scufundat pe acesta în apa vieţii fără de moarte,
apele Styxului. Pentru asta, ea a trebuit să-l ţină de călcâi, astfel încât
acea porţiune a corpului nu a putut fi atinsă de Apa Vieţii. În acest loc era Ahile vulnerabil. Când săgeata lui Paris l-a
nimeritîn călcâi, Ahile şi-a pierdut viaţa ca orice muritor de rând.
***Da, suntem asemeni plantelor, arborilor, a căror rădăcini sunt stabile. Pe noi doar tălpile ne ajută să „ținem” legătura cu Planeta.
Surse: cărțile Maestrului Mantak Chia, scrierile artistului
sloven, Marko
Pogačnik
