.png)
Selenit„ Simt că nu mi-e bine acasă.
- a devenit un loc străin pentru mine.
- nu-mi mai place casa, parcă e întunecată, parcă e o casă
străină
- sunt nemulțumit de casa mea, parcă eu sunt un străin care
nu are ce căuta acolo. Și eram mândru de ce am realizat, cu dificultate uneori,
eu și soția mea. ........”
Uneori sunt descrise ca fiind „case triste”, „case
străine”, „case întunecare”, „case în care nu mai ai chef de nimic”, „case în
care lipsește „ceva”, ș.a.m.d.
Și încă multe mesaje de acest fel: înstrăinare,
nemulțumire, întunecare... Încă odată: ȘI casa, obiectele (averea ta de suflet,
muncită ani de zile) se deoache. Puteți spune oricum, ideea e aceeași:
energiile altora ți-au invadat spațiul personal, iar tu le activezi încontinuu prin atitudinea ta.
Uneori brusc, de pe o zi pe alta te simți din ce în ce mai
străin, mai nemulțumit de ce ai, apar
certuri din senin... Alteori treptat „se adună”, dar rezultatul e același, mai
ales dacă vine de la o singură persoană care vă erodează stabilitatea
personală.
Am scris ce e de făcut. Învățați să nu provocați deochiul -
energii foarte, foarte joase, întunecate, țintite direct. Cu bunăștiință sau
inconștiente. Dorim binele cuiva dar dacă ne gândim în același timp că și noi
am merita, e cam ambiguu mesajul „de bine”.
Contează starea interioară a fiecărei persoane din casă.
Cei mai afectați sunt COPII. Iar responsabilitatea părinților este URIAȘĂ. Se
pot îmbolnăvi „din senin”, din copil vesel, devine trist sau agitat. Eu cred că
fiecare știe. E un subiect tare delicat.
A-i spune cuiva: ai
fost deocheat, sau casa, averea ți-e deochiată e o provocare.
De ce? Prima
întrebare care ți se pune: de către CINE? Și vezi cum războiul e gata! „Ce are
cu mine? Cum mă pot răzbuna? Aha! Deci e cu două fețe! Las că îi arăt eu ...
etc”
Nu asta e soluția! S-a întâmplat ca exact cine a deochiat
să „atragă” atenția că „ești deochiat”. Interesele sunt multe și diverse.
INVIDIA e pe primul loc. Apoi răzbunarea, apoi anumite
nemulțumiri față de cineva din familia din casă sau din grup (de ce îl primește
pe ăla în casă... Sau vă judecă. Sau: „uite ce a spus (sau scris ca mine acum).
Etc.
Și așa se destramă căsnicii, relațiile cu cei dragi de „nu
înțelegi ce te-a apucat”. Cineva a picurat un strop - o privire a sufletului,
întunecată bine - în viața ta. Iar motivele NU SUNT ALE TALE. Însă „picurate”,
te otrăvesc. Motivele sunt multe, foarte multe...
Nu-ți mai place cum e celălalt (cum arată, cum vorbește),
cum e așezat dulapul, covorul...Și, du-să-i fericirea și liniștea! Reacționăm
violent la asemenea provocări în loc să ne întrebăm ce putem face, de ce am
ATRAS asemenea energii.
Nevoia de expunere invitând multe persoane în casă, sau
postând pe rețelele sociale nu arată o stabilitate interioară. Chiar dacă o
faci din răzbunare, sau să arăți că ai reușit. Sau pur și simplu e bucuria ta,
sinceră. Ai un grup de prieteni și ... te expui! Fericirea ta nu mulțumește pe
toată lumea. Poate redeschide răni vechi. Și de douăzeci de ani. Așa cum mi-a
mărturisit recent o doamnă. „Credeam că l-am uitat. Dar am văzut pozele și
„l-am urât, l-am urât doamnă. Nu credeam că sunt în stare de așa ceva. Devenisem
indiferentă, mă simțeam liniștită, împăcată”. Important este că a realizat
starea ei. Sunt multe metode de auto-curățare.
Știu că e un subiect delicat din multe puncte de vedere,
faptul că este menționat în Biblie și de teologii creștini e adevărat. Nu vreau
să conving pe nimeni, nu intru în dezbateri pro-contra.
Deochiul sau „ochiul rău” (ayin ha’ra) este menţionat în
Vechiul şi în Noul Testament. „Nu mânca pâinea celui ce se uită cu ochi răi şi
nu pofti bucatele lui”, - Pildele lui
Solomon, 23:6.
„Deochiul este o acţiune a diavolului săvârşită de oamenii
pizmaşi”- Sfântul Vasile cel Mare.
Sunt și rugăciuni speciale, chiar în Molitfelnic.
Cristale: chihlimbar, turcoaz și ochi de tigru. Selenit.
Vă doresc pace și liniște sufletească, înțelepciune în
gândire!
Vă iubesc !!!
.png)
