Chakra Muladhara 2

Energia primordială, Kundalini Shakti, influenţează într-un mod complex fiinţa umană. Ridicarea ei, ascensionarea ei este a noastră înşine. Când trece prin chakre ea face să se manifeste forţele şi energiile caracteristice fiecăreia. 

Acestea vor deveni, se vor transforma în acţiuni ale noastre, pentru că mintea aşa le percepe. Acele energii vor crea impulsuri care vor fi „decodate” de mintea noastră şi vor deveni acţiuni, în conformitate cu energia deblocată. Deci, nu există lecţie bună sau rea, ci doar necesară. Kundalini va parcurge chakrele în sens ascendent dar şi descendent. Dacă urcă, chiar până în Sahasrara, nu înseamnă că nu mai poate coborî. Sunt ascensionări accidentale sau cele care sunt provocare de stările de meditaţii sau exerciţii speciale.

Energia dizarmonioasă la acest nivel este semnul unei excesive preocupări de a nu fi rănit de ceilalţi, manifestată prin teamă. Persoanei îi este mai mereu teamă să nu fie cumva atacată sau, dimpotrivă, are  tendinţa de a-i ataca pe ceilalţi, răspunzând la fel, fără discernământ de cele mai multe ori.

Teama implicată aici este cel mai adesea o teamă intensă, iraţională, de tipul aceleia asociată rolurilor de vânător şi vânat.

La oamenii obişnuiţi, ridicarea parţială a lui Kundalini implică momente de concentrare a minţii, ca nişte străfulgerări. Unii, în asemenea cazuri… se cred genii. Egoul, repede, îşi asumă aceste „realizări”, făcând să ne credem persoane importante, deosebite. Şi raportăm cui vrea să ne asculte, ce grozavi suntem. Se poate să avem, într-adevăr sclipiri de geniu, aşa sunt artiştii, inventatorii. Când puterea energiei ascendente a lui Kundalini este mică, persoana trăieşte mai mult prin vise, sau prin imaginaţie, creind adevărate filme, care ar concura cu succes orice telenovelă. Adevărate fantasme, din a cărei lume se desprinde cu greu şi care pot degenera în obsesii.

 Ce se întâmplă în timpul unui tratament Reiki? Acţiunea este asupra corpului vital, în primul rând, căruia îi deschide canalele blocate, chakrele primind suficientă energie pentru a funcţiona optim. Energia pe care nu reuşim să ne-o mai luam singuri „coboară” prin terapeut. Este o stare uluitoare. Nu trebuie să mă creadă nimeni. Aici… am eu o problemă. Explic elevilor mei şi îi văd cum se entuziasmează, ei căutând „starea” pe care tocmai am descris-o, în loc să simtă energia acţionând. Fiecare este unic, o va simţi în felul său: ca o căldură, ca mersul unor furnicuţe, ca valurile mării. 
Câte persoane sunt… atâtea moduri de simţire, dar trebuie să fie „proprii”, nu că spun eu. Şi aceasta se face numai prin muncă proprie. Da, sub îndrumarea unui maestru este mai uşor, dar… dacă nu-l avem tot timpul „la îndemână”, munca proprie de conştientizare, nu a stricat nimănui, vă  asigur. E simplu să stăm ore întregi vorbind, povestind ce şi cum. Timp pierdut, irosit.

Vin şi percepţii deosebite, care se cer înţelese. Dar că ai fost nuş ce prinţesă şi eşti în căutarea prinţului  care să te trezească că aşa simţi că eşti împlinită… nu denotă deloc că ţi-ai făcut auto-tratamentul. Vorbăria multă este pierdere de energie aiurea. Şi a voastră dar şi a persoanei care vă ascultă.     

Adevărul este că am face orice ca să privim în ex-teriorul nostru pentru a nu intra cu privirea sufletului în interior. Acolo, la marea majoritate este întuneric. Dar, este un întuneric blând, credeţi-mă, unde sunt comorile noastre.

Hai să zic că eu am noroc: nu mi-e teamă de întuneric. Chiar dacă am simţit de câteva ori, fizic, că mă cufund în el, umorul m-a salvat: „Wau, aşa este… printre stele!” sau „Da, unde o fi becul ?”… Sunt o fire mai vulcanică, aşa că am nevoie de întuneric, în el sunt toate: liniştea şi calmul, încetineala şi relaxarea.  Acum chiar practic meditaţia cu întu-nericul propriu, stare de absolut a fiinţei, a netemutului neant.

 Dăm cuvintelor interpretări emoţionale, care se trans-formă în stări pe care uneori nu le mai putem controla, ajungând tot noi să ne îngrozim de ceea ce… am creat. Că doar suntem creatori, nu? Un pic, o picătură de autoironie, nu strică, mai ales la început, ca să nu începem să ne credem ori sfinţi ori să cădem în depresii.

Făcându-ne autotratamentul vom avea o altă forţă lăuntrică, energie vitală, iar Kundalini va începe ascensionarea. Parţială. Marea majoritate se aşteaptă/cred, ca această energie o să tot urce şi tot urce… şi gata! A ajuns în Sahasrara şi devenim nemuritori. Fals! Autoamăgire! Aşa cum urcă, aşa şi coboară, ba încă şi mai repede.

Am arătat că sunt şase canale principale de energie subtilă (marea majoritate ştiu de trei… de cele dorsale). Sunt  mult mai multe, dar acestea sunt colectoarele din partea anterioară şi posterioară. Orice uşoară ascensionare a lui Kundalini, face ca persoana să se confrunte cu stări diferite fizice, psihice şi mentale, faţă de cele cu care era obişnuită. Experienţe cu totul noi, reale dar cu aceeaşi esenţă.

Accesul la adevărurile parţiale, pentru mulţi devine o stare de confuzie, provenită din suficienţa propriilor realizări spirituale, pe care le consideră totale. Creează confuzii, atât pentru ei cât şi pentru cei din jurul lor. Şi se mai şi apucă de povestit cui vrea sau nu să îi asculte. Aşa că mulţi, auzind suficiente „ciudăţenii”, ne-explicare uneori nici coerent… nu că se uită ciudat, cu oarecare compasiune, dar li se va crea o stare de aversiune faţă de paranormal, ocult, ş.a.m.d. care, „Uite! Sminteşte oamenii!”. Un simplu caiet şi un pix ar fi salvatori pentru toţi: în primul rând aceste noi percepţii trebuie scrise. Cu cât scrii, cu atât desfăşurătorul stărilor se relevă mai bine.

Noi oamenii uităm, adică înmagazinăm gândurile, întâmplările, le punem într-un sertar, le închidem, dar… uităm unde am pus cheia ca să deschidem când avem nevoie. Dacă scriem, oricând avem la dispoziţie aceste informaţii. Ne vor îmbogăţi ele pe noi, nu noi pe ele, atunci când le povestim şi repovestim la alţii. Am ascultat zeci de asemenea mărturisiri. Am avut răbdare de „înger” cum se spune…Voiam să văd şi eu când se potoleşte omul respectiv. NICIODATĂ. O percepţie sau două şi este de ajuns pentru toată viaţa ca să aibă şi la nepoţi ce spune. Şi, la un moment dat, m-am trezit asaltată de aceste persoane, care au crezut că au drept asupra timpului meu, că îmi fac, eventual, şi un mare bine (adevărul este că sunt un auditoriu de excepţie, fără falsă modestie, mai „strecurând” şi câte o îndrumare necesară persoanei respective). Dar... atunci când consider că sacul este golit, pun persoana în faţa ei însăşi. Ori depăşeşte starea ori spun că eu sunt depăşită, asta ca sa ne despărţim în termeni amiabili.

Mulţi nu înţeleg aceste ascensiuni parţiale ale lui Kundalini. Parţial trezită, când revine/cade din Sahasrara în Muladhara. Sau, poate să urce pe oricare din canalele princi-pale… ceea ce va duce la multe, multe lecţii de învăţat cu/prin luare aminte.

Întregul corp împreună cu totalitatea funcţiilor sale sunt manifestările acestei energii: Kundalini, cea care se autopolarizează în diferite forme de energie cinetică şi potenţială aflată în corpul uman. Centrul static al fiinţei este Sahasrara, centrul dinamic, dar într-o fază de manifestare grosieră, este Muladhara, imensa uzină în care se află stocate toate energiile corpului, care devin manifestări. Kundalini este cea care trăieşte prin corpul nostru, bucuriile şi suferinţele. Toate puterile minţii cu experienţele avute,  trecute-prezente-viitoare, la fel cele ale voinţei, egoului, ale simţurilor şi necesităţile corpului grosier, stau adormite în Muladhara.

Toată cunoaşterea umană ca parte a celei Divine, această putere care animă totalitatea fiinţei ca existenţă, ca manifestare, fiinţare, ca TOT, este energia primordială a fiinţei umane, KUNDALINI. Ea este Energia, Supremă (Shakti), Sursa Puterii din fiinţele vii, din care provin toate formele de existenţă şi de energie, sursa prin care se manifestă toate, fie ele idei, dorinţe, gânduri, cuvinte… deoarece până a ajunge în Muladhara, sediul său, ea a desăvârşit pro-cesele emanării Minţii, Eterului, Aerului, Focului, Apei şi Pământului, care au, fiecare, sediul său în fiinţa umană. În ascensionarea deplină ea va curăţa aceşti centri, lăsându-i goliţi, luându-şi energiile pentru a se regăsi în totalitate, deplin, în Sahasrara (retrage energiile manifestate).

Kundalini este cea mai subtilă dintre realităţile subtile create şi conţine în Ea însăşi misterul întregii Creaţii dar şi Calea spre Eliberarea Supremă - Moksha.

Ea nu se revelează pe sine decât când cel care o doreşte cu ardoare nu va adopta atitudinea şi calea specifică, pentru a o trezi şi a o face să ascensioneze pe Calea dreaptă spre planurile superioare ale fiinţei.

Toate funcţiile corporale îşi primesc energia de la această mirifică Kundalini Shakti, ea furnizând în permanenţă energie vitală subtilă care dinamizează Muladhara chakra, de aici precum o reţea electrică, fiind distribuită tuturor centrilor de forţă şi în tot corpul, minţii, ca o energie specific modulată pentru fiecare.

Prin Reiki, se învaţă de la gradul 1 să se facă autotratament ţinând mîinele pe chakre, minim 5 minute la început. Energia la care avem acces prin iniţiere şi cu care facem cunoştinţă lucrând, este tocmai această energie cosmică, divină, coborâtă în fiecare, de la începuturi. Lumina desprinsă din El, Sfântul Duh. Aceasta înseamnă Iniţierea în Reiki, aceasta ne aduce fiecăruia după străduinţa şi munca proprie.

Starea de bine realizată de toţi după Iniţiere, rezidă un timp, dar dacă noi nu vom continua să „accesăm” SURSA, energia se va diminua, cheltuită fiind tot de noi. Multe lu-cruri se petrec în timpul Iniţierii, cei care au trecut prin aceasta ştiu. Ni se deschid căile de percepţii, ni se schimbă, aproape brusc, viziunea asupra vieţii în ansamblu şi a Lui, a Tatălui Ceresc.

Dacă nu avem simptome la nivel fizic (răceală, febră, schimbarea mirosului transpiraţiei sau a urinei, dureri musculare, dureri de cap sau de gât, constipaţie sau diaree… toate acestea însemnând reacţie a corpului fizic de dezin-toxicare), sau acestea fiind foarte uşoare, energia Reiki va lucra la nivel emoţional, mintal, spiritual. Reacţiile la nivel fizic, sunt mai evidente în prima săptămână din cele 21 de zile.

Creşterea vibraţiei se va face simţită în echilibrul nostru emoţional, multe din relaţiile noastre fiind vindecate, unele ţeluri, care ni se păreau de neatins, acum devin reali-tate, greutăţile trecutului, devin ceea ce sunt de fapt, lecţii pe care începem să le înţelegem, fără să ne mai învinovăţim. Toate acestea înseamnă că Kundalini începe ascensionarea, noi dându-i energia necesară. Nu este atât de simplu, iarăşi zic. Munca trebuie să fie constantă şi tot constante vor fi şi rezultatele. Pentru că energia va trece prin fiecare chakră, prin fiecare nadis, iar dacă noi nu vom avea grijă de curăţenia fizică, emoţională, mentală şi spirituală… să nu ne plângem după aceea. Un gând de ură va otrăvi ficatul sau va lovi inima, va otrăvi sângele, prin care circulă energia vieţii. Deznădejdea la fel. Am întâlnit persoane care  nu au lăsat deznădejdea să plece. De ce? Li se părea că nu sunt oameni, dacă nu mai suferă după o persoană dragă, decedată, de exemplu. Doamne fereşte, să nu  creadă cineva că nu am simţit ce este aceasta. Mi-au murit amândoi părinţii şi cum nu am fraţi, la moartea mamei (Dumnezeu s-o odihnească!) simţeam cum… nu mai am trecut, nu mai am pe nimeni.

Darmite când se stinge unicul copil în câteva zile de chin… Dar, să vrei să aduci durerea înapoi pentru că ţi se pare că nu este „normal” să nu suferi, ştiind şi înţelegând de fapt ceea ce faci, deja este mai mult decât ignoranţă. Plăcere aproape sadică. „Să nu zică lumea că am uitat copilul!”. Mi-a stat mie mintea. Mă rog, „plăcerea fiecăruia” şi lecţiile care se vor repeta, atâta tot.

Lecţiile chakrei Muladhara, legate de corpul fizic, sunt primele pe care le vom învăţa. Încep apoi să apară apoi la suprafaţă, formele de gând ascunse cine ştie de când, emoţii ascunse adânc (furie, supărări pe noi sau pe tot neamul, chiar şi cel omenesc, frustrări, frică, tristeţe), reprimate sau suspendate din această viaţă sau din altele, care acum se vor recunoscute, asimilate ca ceea ce sunt: lecţii mai mari sau mai mici. Iar Energia la care noi avem acces ne va ajuta în a înţelege şi trece de toate acestea.

De ce se spune şi în Apocalipsă să se facă curat, să se pregătească toate Bisericile? Să-şi răspundă fiecare, cred că am dat indicaţii cât de cât. Pentru că vreau ca fiecare să-şi spună sieşi, nu să citească şi gata! Ştie, dar şi uită după ce închide cartea. Vorbind niţel cu tine… e un pic mai mult, se imprimă altfel informaţia.

Fragment din cartea ,, Reiki - jurnalul unui maestru” - ed. Orfeu 2000