Iubirea dumnezeiască

Cum ni se ,,întâmplă” câte ceva, imediat apare și memoria altora asemănătoare care crește durerea actuală. Ne lamentăm, sau suferim în tăcere (doar, doar o trece).

Orice suferință o alimentăm cu propria energie. Dacă nu ieșim din ea, începem să ne alimentăm de la cei din jur, care treptat, se vor îndepărta.

Ce putem face?! Căutați un terapeut, mergeți la biserici. Un bun terapeut vă va echilibra energetic. Și veți simți cum vă revine forța de viață. Problema este că ,,povestea durerii sufletești” continuă . Așa că a găsi prin biserică sau singur, Calea credinței este necesar. Nu canoanele sunt salvatoare (mulți spun două-trei ore rugăciuni și…), ci acel firicel de lumină senină, gingașă care apare în Suflet. Că te iubește și te ascultă cineva. Te iubește necondiționat și te ascultă fără să te judece. Asta e Puterea Credinței.

 Când spui Dumnezeu, spui Iubire. Știu că de asta are nevoie fiecare din noi. Înveți să vorbești mai mult cu Dumnezeu decât despre Dumnezeu. Pentru că fiecare din noi este o mare Taină și înveți să vorbești tu cu ea, să te apropii treptat de ea.

Multitudinea de terapii alternative de acum sunt necesare. Rezonăm cu una din ele tocmai pentru că prin ea ne astupăm breșa energetică. Ne reechilibrăm. Pasul următor va fi atunci mai ușor de făcut, de a ne simți liberi, puternici. Nu numai fapta în sine este un păcat ci gândirea care a dus la ea.Ura, blamarea altora, neiertarea ...sunt cele care determină lovirea fizică, jefuirea, despărțirile... și nu invers.

Timpurile acum presupun o abordare mult mai direct și rapidă a stăriilor omului. Valorile umane încă nu și-au găsit o matcă pentru că realitatea din jur și din noi este alta decât în trecut. 
Am intrat sub alte auspicii cerești și vom învăța să ne adaptăm. Fiecare asemenea schimbare a fost însoțită de alte coordonate în a ne trăi viața. E un adevăr și e necesar să îl luăm în seamă. Ce a fost clădit frumos în noi învățăm să și păstrăm.

 Cred că de asta Terapia Iertării – cu o complexitate uluitoare, încrederea că forța Omului este copleșitoare însă el nu o mai stăpânește, o vom conștientiza treptat. La fel și meditațiile, tehnicile de relaxare etc. Prin toate înveți că tu ești viu, că îți poți coordona „apucăturile”. Descoperi Puterea ta personală, începi –treptat- să ai încredere. Această încredere se acumulează. Dincolo de orice tehnică este însă efortul personal. Clipa de conștientizare profundă e ca o iluminare. Dar…se pierde la fel de repede. Dacă devine un reper constant, atunci ȘTII că poți, că mereu, în orice situație, ai o șansă: dumnezeirea! Pe care o vei aduce constant, de sute, mii de ori și așa o vei regăsi în viața ta. Nu e un bibelou pe care să îl ai mereu, să stea acolo unde îi așezi tu așa cum cred (voit) unii. 

Oceanul cosmic al iubirii este imens, este pretutindeni și pentru toți. Suntem parte din El.

Dumnezeu există dar TU Omule îl faci să fie VIU în tine!