Protecția energetică

Din când în când mai primesc mesaje, întrebări directe: care este cea mai bună formă de protecție?!

Singurul răspuns pe care îl dau este: „UNICA și cea mai puternică, reală este să accesezi SATELITUL DOAMNE !!!”

http://dor-danaela.blogspot.ro/2014/05/satelitul-doamne.html

Dacă nu crezi că Doamne te poate apăra atunci orice altă formă de protecție, a oricui altcuiva este mult prea mică. Am scris, am spus de multe ori asta. Ai protecția unui înger sau a unui grup de îngeri ?! peste această protecție se poate trece. Și peste cea a arhanghelilor etc... Au și ei treburile lor, menirea lor, de îndeplinit. Au și ei luptele lor.

Ceri ceva?! -va trebui să faci o plată! 
Vocea fiecăruia este auzită în ceruri direct de către Dumnezeu! Bineînțeles că ȘI de alții!

Valoarea unui lucru este direct proporțională de prețul pe ești dispus să îl dai. Mereu avem de făcut această alegere. Când cumpărăm ceva, când plătim serviciile altora față de noi. Știu, aici pe pământ sunt stabilite prețuri clare și cu cât unul este mai mare cu atât pare a fi mai bun. Dar și mai orbitor. ,,La pomul lăudat să nu te duci cu sacul!”. A respecta Legile și Poruncile divine este ceea ce avem nevoie. Așa vom păstra curățenie în afara și înlăuntrul nostru. O amuletă, de exemplu, ne aduce mereu aminte de asta, nu ne ferește ea singură, așa cum se mai spune sau crede. Un subiect vast, pe care fiecare îl poate aborda cu sinceritate.

Știu, circulă butada că ,,nimic nu mișcă, nici un fir de păr fără voia LUI”. Interpretată într-o multitudine de variante conform cărora plătim mereu pentru greșelile făcute cu voie sau de voie. 

Când se iartă toate?! Când ne PREDĂM lui DUMNEZEU! 
Pilda tâlharului de pe cruce, care în ultimile clipe a făcut această predare. Asta nu înseamnă că : aha! Acu mai fac ce mă taie capul și văd iiiooo când mă predau ... In cazul acesta te minți singur.

Protecția supremă este dată de DUMNEZEU !!! și peste ea nimeni nu poate trece! Nimeni, decât TU, Omule!

Echinocțiul de primăvară-visul Planetei

Deasupra fiecărei zone fizice este prezentă o Putere energetică. Zona respectivă este un TEMPLU NATURAL ENERGETIC. Multe Temple din care s-au smuls podoabe, ale căror îngrijitori au fost făcuți slujitori sau dacă nu au cedat, făcuți prizonieri și legați prin energii pe care atunci când ȘTII că există le poți desface. Tărâmul acesta EXISTĂ !!!

Și fiecare pom, copac, floare, fir de iarbă ( ce frumoasă e imaginea că există o zânuță mică care îi șoptește ușor. Crești, crești, crești…). Cumva Sufletul ne spune că nu sunt doar  ,,basme de adormit copii” – bine ar să știm și să le dăm mai departe.

Am ales Echinocțiul de Primăvară pentru a pregăti un an. Un nou început.

Marea Natură își cântă secretele pentru noi.

 Ritmurile Naturii au fost marele calendar după care înaintașii trăiau. Au devenit Ritualuri Sacre practicate de către toți cei care din motive foarte diverse le duc mai departe. Acum trăim după alte ritmuri, cronologice, care ne trec ele pe noi.

Ritmurile lunare au dominat viața planetei, implicit a oamenilor. Luna, admirată sau demonizată (intenționat) a rămas doar ca taină a nopților când sufletul suspină a dor și jale.

A rupe legătura cu tărâmurile fizice pentru cele spirituale, poate cauza dereglări fizice și emoționale cărora nu mai știm cum să le facem față.

 Tărâmul fizic ne susține, suntem formați din elemente pe care nu le putem ignora. Ele sunt baza noastră de a deveni una cu întreaga creație

În jurul nostru sunt multe forme de viață care au energii ce vibrează pe alte frecvențe decât ale noastre. Unii le cunosc de multă vreme și se folosesc cu acordul acestor făpturi sau fără acordul lor pentru a stăpâni pe alții. Partea bună (cealaltă față a monedei) este că au păstrat memoria Cunoașterii chiar dacă au înlăturat brutal, pe alții.

A povesti despre Tărâmuri sună a basm. Dar Realitatea lor o vedem mereu și mereu în jur. Face parte și din noi. Există Cristalul de fier care ESTE centrul fizic dar și energo/spiritual al Planetei. Există litosfera formată din aceleași elemente concrete, fizice ca și noi,  a căror vibrații la suprafață au devenit legende frumoase sau intenționat demonizate. A înțelege aceste aspecte e ca și cum ți s-ar lua draperia de pe geam și ai privi nemărginirea devenind una cu ea.

Ritualurile Sacre, la vedere sau ascunse (de ochii profanilor) revin căutând Sufletele care le-au practicat cândva.

Vindecarea Corpului Fizic înseamnă să vindecăm trauma provocată voit sau nu, elementelor care ne alcătuiesc.

Știu că este un efort să accepți aceasta după ce de trei mii de ani sacrificiile animale sau umane, oricât de îmbrăcate în metafore înălțătoare ar fi, au anesteziat și apoi cotropit tărâmul care ne hrănește cu multe energii. Așa am creat cu toții ȘI o pâclă deasupra noastră din care suntem coordonați. Sincer?! Au admirația mea. Am mai spus de faptul că au păstrat Ritualurile.

Dar mai sunt ȘI alte aspecte. Am trecut prin ele și recunosc că mi-au fost învățători. Am înțeles că de-a lungul timpurilor, vieților,  am practicat aceste Ritualuri și cu cât mă opun acum ,,formelor” lor de acaparare cu atât cunoașterea a fost mai mare. Ce făcui?! CE FAC ACUM e important. Ele sunt la … purtător. Informațiile, cunoașterea acumulată le activează. Ce voi face revine să fie responsabilitatea actuală. Asumată!!!

 Și … ceva care mi s-a părut a fi și mai uluitor: faptul că am fost cândva preot/preoteasă și am depus un jurământ face să fiu încă sub incidența acelei legături. CE aleg să fac?! Legăturile ajunse în Bolta energetică de deasupra 4D ( nu mai departe) pot fi ,,tăiate” în Acum. Mă eliberez. E un aspect. Altul este că înțelesurile mele ajung ȘI în structura spirituală, religioasă în care am cândva. Vor ajunge unii de acolo să perceapă ?! se pare că da. Nu e simplu, nu e joacă dar la nivel subtil este deja o realitate. Oricum nu sunt o luptătoare cu platoșă și sabie. Dimpotrivă, arma secretă e în inima mea. Și știu că vom reuși.

Clipa Echinocțiului înseamnă un nou început. Inseamnă plantarea ,,semințelor” (trei, ca în toate basmele) care vor crește până la anul. Se vor împlini. Trei dorințe care vor face parte din Realitate pentru că ACUM le plantăm și e un Timp Magic.

Se spune că suntem Temple Vii! Suntem! Așa că  vom învăța ce înseamnă asta și vom practica propriul Ritual. Dumnezeirea dintotdeauna a lăsat liberă Calea. Numai noi nu am avut încredere să pășim pe ea datorită fricilor.

 Dumnezeu EXISTĂ și e copleșitor să ajungi în prezența Sa. Ne-am folosit de intermediari până acum. Binevoitori sau nu. Credința personală în Forța Divină nu ți-o dă dar nici nu ți-o ia nimeni. Fiecare decide!

Despre dimensiuni și Păstrătorii lor  voi publica zilele următoare. 

Despre Tradiția Sacră http://reiki-jurnalulunuimaestru.blogspot.ro/p/traditia-sacra.html

Iubirea dumnezeiască

Cum ni se ,,întâmplă” câte ceva, imediat apare și memoria altora asemănătoare care crește durerea actuală. Ne lamentăm, sau suferim în tăcere (doar, doar o trece).

Orice suferință o alimentăm cu propria energie. Dacă nu ieșim din ea, începem să ne alimentăm de la cei din jur, care treptat, se vor îndepărta.

Ce putem face?! Căutați un terapeut, mergeți la biserici. Un bun terapeut vă va echilibra energetic. Și veți simți cum vă revine forța de viață. Problema este că ,,povestea durerii sufletești” continuă . Așa că a găsi prin biserică sau singur, Calea credinței este necesar. Nu canoanele sunt salvatoare (mulți spun două-trei ore rugăciuni și…), ci acel firicel de lumină senină, gingașă care apare în Suflet. Că te iubește și te ascultă cineva. Te iubește necondiționat și te ascultă fără să te judece. Asta e Puterea Credinței.

 Când spui Dumnezeu, spui Iubire. Știu că de asta are nevoie fiecare din noi. Înveți să vorbești mai mult cu Dumnezeu decât despre Dumnezeu. Pentru că fiecare din noi este o mare Taină și înveți să vorbești tu cu ea, să te apropii treptat de ea.

Multitudinea de terapii alternative de acum sunt necesare. Rezonăm cu una din ele tocmai pentru că prin ea ne astupăm breșa energetică. Ne reechilibrăm. Pasul următor va fi atunci mai ușor de făcut, de a ne simți liberi, puternici. Nu numai fapta în sine este un păcat ci gândirea care a dus la ea.Ura, blamarea altora, neiertarea ...sunt cele care determină lovirea fizică, jefuirea, despărțirile... și nu invers.

Timpurile acum presupun o abordare mult mai direct și rapidă a stăriilor omului. Valorile umane încă nu și-au găsit o matcă pentru că realitatea din jur și din noi este alta decât în trecut. 
Am intrat sub alte auspicii cerești și vom învăța să ne adaptăm. Fiecare asemenea schimbare a fost însoțită de alte coordonate în a ne trăi viața. E un adevăr și e necesar să îl luăm în seamă. Ce a fost clădit frumos în noi învățăm să și păstrăm.

 Cred că de asta Terapia Iertării – cu o complexitate uluitoare, încrederea că forța Omului este copleșitoare însă el nu o mai stăpânește, o vom conștientiza treptat. La fel și meditațiile, tehnicile de relaxare etc. Prin toate înveți că tu ești viu, că îți poți coordona „apucăturile”. Descoperi Puterea ta personală, începi –treptat- să ai încredere. Această încredere se acumulează. Dincolo de orice tehnică este însă efortul personal. Clipa de conștientizare profundă e ca o iluminare. Dar…se pierde la fel de repede. Dacă devine un reper constant, atunci ȘTII că poți, că mereu, în orice situație, ai o șansă: dumnezeirea! Pe care o vei aduce constant, de sute, mii de ori și așa o vei regăsi în viața ta. Nu e un bibelou pe care să îl ai mereu, să stea acolo unde îi așezi tu așa cum cred (voit) unii. 

Oceanul cosmic al iubirii este imens, este pretutindeni și pentru toți. Suntem parte din El.

Dumnezeu există dar TU Omule îl faci să fie VIU în tine!

Îndreaptă-te către iubire

Tot mai mulți oameni conștientizează neîmplinirile din viața lor, oricâte cărți sau cursuri au făcut. Mă refer numai la acest segment nu și la căutările religioase. Nu are sens să le amestecăm.

Neîmplinirea naște re-sentimente profunde. Iar când tu le ai împlinirea nu este parte din Soarta ta, pentru că ții locul ocupat.

Am început anul cu o bucurie: anunțarea unei căsătorii. După trei ani petrecuți împreună fusese ,,abandonată” pentru altcineva. ,,Nu pot să-l iert pentru că m-a înșelat, m-a mințit. Dar am să-l iubesc numai pe el, nu pot să îl uit.... ”. ,,Nu, nu-l iubești! Te simți umilită, abandonată, înșelată, dar nu-l iubești. Nu confunda atracția (care în cazul vostru s-a spulberat) cu iubirea. Atracția există ca să apropie oamenii apoi ea trebuie susținută și echilibrată”.

,,Îl iubești?! Bucură-te că e fericit!” Prima dată când a auzit asta s-a uitat atât de ciudat la mine încât gândurile că eu am o problemă i se citeau pe chip.

Între timp a început să aibă și probleme cu o colegă la serviciu. Starea de sănătate i se deteriora treptat.

Resentimente față de ,,trădător”, resentimente față de colegă... Pur și simplu : resentimente care se revărsau într-o gamă colorată, nuanțată: nemulțumiri, bârfe, morocăneală...

Până am auzit : ,,Eu nu știu să iubesc”. ,,Întâi iartă și dorește binele și atunci te vei elibera. Și ... Doamne ajută!”

Și a început: ,,Iți doresc să-ți fie bine!”. Și pentru ,,trădător” și pentru ,,afurisita de colegă”.  A trecut ceva timp dar a reușit să spună repetând mereu: ,,Iți doresc tot binele pentru că meriți să fii fericit, să fii iubit”. ,,Mulțumesc că ai făcut parte din viața mea”, până când i-au apărut lacrimi de recunoștință în suflet. Ceva invizibil imens s-a strecurat în inima ei.

Când trimiți Binecuvântări trimiți de fapt Iubire. Și vei primi Iubire!

Este ceea ce am primit ca învățătură venită din orient: Salut divinitatea din tine! 

Recunoști divinitatea din ceilalți pentru că deja ai descoperit-o în tine! Privește orice persoană ca și cum ar privi Dumnezeu prin ochii tăi. Privește-te pe tine ca și cum ai fi privit (nu supravegheat) de Dumnezeu. Bucuria că există dumnezeirea se învață, se simte, se trăiește și este personală întotdeauna.

Și da, cere un efort și o atenție sporită, constantă. Aici e dificil.

Să înveți a iubi dorindu-i celuilalt tot binele din lume, indiferent dacă binele te include și pe tine. Este o învățătură pe care treptat o înțelegem, dar știu că așa eliberăm și ne recăpătăm noi înșine libertatea.

Așa că acum două suflete frumoase s-au regăsit. A sunat-o înainte de sărbători să-i spună ,,La mulți ani !” și ...Colega de serviciu le va fi nașă.

Se bucură că acele persoane există, că sunt reale. Suferințele prin care a trecut: ura, nemulțumirile, tristețile are grijă să nu le mai primească în suflet. Nu mai este tulburată de atitudinile celor din jur fiind atentă la ale ei. Ea să nu creeze bariere.

Iubirea se învață. I se face loc în viață.

Prin re-sentimente consumăm din energia noastră. Sau a celor dragi. Care se protejează plecând, îndepărtându-se.

Zâmbiți, se poate și altfel: prin iubire, recunoștință și binecuvântare consumăm din energia universului, divină (dacă vreți să o numiți așa).

Universul devine atunci, VIU! Și fiecare din noi odată cu el !

Un an binecuvântat cu iubire!

Împărtășește-te cu Dumnezeu

,,Contemplarea lui Dumnezeu vă va schimba creierul”, constantă, repetitivă, INDIFERENT de motivații. Dacă ÎL contempli cu gând de răzbunare, de nedreptate datorită semenului,  înțelege că acest fel de a ,,contempla” e doar EMOȚIA ta. Dumnezeu este doar IUBIRE. 

Neantul EI. 

Nimic mai mult, 

nimic mai puțin. 

NIMIC 

și totuși 

TOTUL.

 Până și o esență este formată din CEVA ce dacă nu poți numi e DUMNEZEU. Dacă înțelegi în tăcerea din tine asta ai ajuns pe drumul mântuirii. A descătușării de robia firii.

,,Contemplarea constantă, religioasă și spirituală întărește un UNIC circuit neuronal care.....” care va deveni asemănător celui DIN inimă. Coerent cu EA. Activându-l. Asta ca să folosim ,,computerul de sus” fără de care unii nu pot, nu reușesc (de frică) să facă ceva. Roagă-te, contemplă CONSTANT. 

Se mai poate activa Coerența direct: mergând fără cap. Privește cu inima. Nu e dificil. Așa cum îți privești iubita/iubitul atunci când te îndrăgostești, așa străduiește-te să privești și lumea din jur. 

Mergi câțiva pași ....fără cap! Adică fără creier.

= Mintea e altceva, e o funcție, o emanație consistentă, energetică (gândește la asta și încearcă să prinzi sensul). = 

  IMAGINEAZĂ-ȚI acum că DIN INIMA TA iese, se prelungește un fir, sau un telescop prin care privești în jur. Fii doar curios. Atinge o floare. Atinge un nor. Privește chiar groapa de gunoi a orașului dar fără ...cap. fără GÂNDURI (sigur așa te vei strâmba și îți vei activa o stare). PRIVEȘTE fără să apelezi ( judeci) la ...emisfera stângă. Nu uita: NU ai cap. Pentru că am confundat destul ,,gândirea” (paternele) cu noi înșine creindu-ne viața asta de care suntem nemulțumiți. Ele ne-au condus viața. 

Când vorbim SCRIEM! Asta facem: scriem. Sunt nemulțumit/ă de, nu-mi iese ... am necazuri, sunt bolnav/ă.  SIGUR că le ai pe toate că doar AȘA ai spus. Nu are importanță starea. Tu AI NUMIT ceva AL TĂU. Ce ai deja. Emoția nu se pune. Și așa tot ne scriem și scriem viața adunând din marea de energie din jur. 

Cuvântul scris stabilizează gândul, informația ( e bine să scriem cu creion care e din grafit, prima formă a carbonului) energia. Stabilizăm o informație din/despre exterior.

 Cuvântul rostit stabilizează prin SUFLU lumea interioară, care e formată tot din energie. Iar stabilizăm o informație.

Cuvântul este Putere. Este Facere și ÎNFĂPTUIREA EI. Odată scris sau rostit Cuvântul rămâne așa pentru totdeauna. El devine o Înfăptuire și mai mare cu cât îl repetăm. Însă nu lăsați ca între voi și Puterea voastră de a ÎNFĂPTUI să interveniți tot voi prin ,,vorbe” pe care le rostogoliți ca pe boabe care zornăie și  zornăie atrăgând ,,împliniri” de care vă văitați după.

Știiiiu, știu că știți, știu că sunteți ,,ființe spirituale” dar de ce să vă obosiți a renunța, a fi atenți la ce vorbiți?! Unii doar ca să spună ceva, doar ca să ,,smulgă” : ,,vaaai, dar tu poți!” sau o compătimire ( aiurea: e o formă de a te alimenta energetic sau , și mai și, de a accentua energia noastră joasă. De asta spovedirea, acum psihoterapia sunt necesare – pentru a te ,,deșerta”. Cât despre cei care empatizează cu tine: Păzea! Dar tu fiind persoană ,,spirituală” cum să nu explicit tu orișice. Și a te plânge e o formă de a îți pune propria amprentă și a devenit o formă de satisfacție ….masochistă. Sau poate greșesc. Gândiți fiecare.Nu mă supăr.

Când ne Rugăm către Dumnezeu stabilizăm o legătură care ne va influiența. Cu cât repetăm nu îngăduim să se disipeze această legătură. Nu uitați că așa reformatăm și ADN-ul  -conform studiilor neuroștiințifice ale ultimilor zeci(doar)de ani.

Adică: trimitem cui ne este foarte drag un mesaj! Iar El ne răspunde și așa Darul devine Bucurie împărtășită. Se oprește instabilitatea din tine prin faptul că te împărtășești direct de la EL. Dispare instabilitatea vieții tale.

Dacă puterea noastră de a scrie ( vizibil sau invizibil) și așa a ne determina viața e atât de mare, CUM este PUTEREA LUI ?! Totală! Dar …. Noi tragem draperia și scriem în întuneric. Când e scris cu LUMINĂ –nu vedem! Dar ce ne mai minunăm pentru că simțim și trăim frumusețea. În Lumină nu vedem dar trăim ceea ce dorim. 

INIMA știe, vede. Iar Mintea va începe să buchisească pentru noi. Nu pentru că nu știe citi ci pentru că înțelegerea noastră e suficient de limitată și , mai avem un obicei: ne plictisim repede. Sau nu o fi așa?!

Constanta DOAMNE fie în viață clipă de clipă!

                  BineCuvântări și BuneCuvântări în viața tuturor!!!

Consacrarea

Un principiu general spune: „tămăduirea nu înseamnă lupta cu patimile ci preschimbarea lor”. Patimile sunt considerate „mişcarea energiilor sufletului împotriva firii” ele trebuind să se mişte conform firii noastre iniţial create, adică la dragostea de Dumnezeu, la dorirea şi vederea Lui în toată creaţia. Numai aşa nu vom fi subjugaţi de patimi care devin ele stăpâne. Dar Dumnezeu nu e în depărtate ceruri, nu ne trebuie nave sofisticate sau alte cele. Unirea cu această imensă Forţă, pe care am fost obişnuiţi să o considerăm de neatins, se petrece ceva mai aproape: în noi.

Depăşim praguri fizice, mentale până ajungem la cele psihice unde sunt cele mai subtile bariere, multe inoculate. Ne este chiar teamă de ele. Între fizic cu a lui ,,raţiune”bazată pe simţuri, şi psihic în care sunt marile averi, avem de trecut de mentalul propriu - dependent şi de cel colectiv, care ne pune în faţa simţămintelor noastre. Cum trecem cu bine această probă?!
Începând cu a ne observa. Cu Sinceritate.

Citeam în una din cărţile lui Lazarev, cum şi-a lecuit copila de ,,patima” (pofta) de ciocolată. A îndemnat-o să stea o secundă cu ciocolata în mână şi să spună: „Mulţumesc Doamne, pentru ceea ce mi-ai dat”. Sufletul unui copil este pur,sinceritate deplină între gând şi cuvânt, ceea ce duce la ,,detonarea” unui simţământ care leagă perfect cele două. 

Mulţumirea adresată lui Doamne, este făcută cu credinţă/încredere totală. Nu a mai mâncat cu poftă ciocolata, nu a mai dorit-o cu poftă, ci moderat, i-a fost suficientă mult mai puţină decât de obicei, aşa cum a remarcat chiar copila.
Ce s-a întâmplat atunci?!

După mulţi ani, am întâlnit în scrierile din yoga „Consacrarea” fructelor acţiunilor noastre, care ne poate ajuta să atingem starea de eliberare de orice acţiune pe careo facem, de „roadele”ei.

Noi aşteptăm să fim recompensaţi, măcar lăudaţi pentru ceea ce întreprindem. 

Uneori pentru că ne şi îndoim că am făcut bine şi vrem o confirmare. Consacrând fructele acţiunilor noastre lui Dumnezeu, alta va fi starea sufletului nostru, alta legătura care se va crea cu El.

„Doamne, Dumnezeul meu, Creatoarea mea divină, îţi dăruiesc Ţie fructele acţiunii pe care o fac acum.
Te rog cu smerenie, cu suflet curat, să mă faci să înţeleg, să realizez, dacă Tu le accepţi, dacă accepţi acest lucru sau nu”

Acum, când trecem prin reechilibrarea energiilor pe planetă, să începem să regăsim şi partea divină feminină, de care atât de mult timp am fost separaţi. Nu o negăm, dar acordând întâietate numai unei forţe, cred că nu este folositor nici aici nici în ceruri. 
Sunt cele două forţe ale unui imens întreg care este de nenumit. Să ne tot raportăm doar la una din forţe, vom crea dezechilibre, ceea ce se vede bine, cu puţină bunăvoinţă. ,,Doamne”, dacă suntem conştienţi de acest lucru, poate fi denumirea celor două forţe, împreună. Important este să nu mai rupem universul în două.

Acţiunile pot fi cele ale zilei care tocmai începe, sau de a face cele mai bune şi necesare cumpărături, sau când ne ducem la slujbă, la medic, etc. Toate împrejurările vieţii noastre sunt acţiuni, iar ceva mai de sus se percepe mai bine rezolvarea lor. Se văd panoramic. Aceasta seamănă cu „abandonarea”, „tăierea” voii proprii din ortodoxie. Dar nu numai.

Noi revenim, în nenumărate vieţi, pentru a „culege” roadele acţiunilor noastre.

Unele mai bune sau altele care ne fac să credem că am nimerit în iad. Celebra Karmă. Dar, dacă le Consacrăm , aceste roade, fructe, nu vor mai fi nici ca o recompensă ulterioară dar nici ca plată pentru cele mai neortodoxe acţiuni ale noastre, pentru care să revenim, uneori în nenumărate, repetate încarnări. Subiectul este vast, fiecare poate medita asupra acestor aspecte.

Pentru că nu revenim numai pentru a ne ,,plăti” / învăţa din greşeli, ci şi pentru a ne   bucura de rodul faptelor bune. Şi.... ne bucurăm atât de mult încât considerându-ne aleşi ai sorţii, că merităm totul ( că doar şi avem deja), vrem mai mult. Şi uite aşa,ne luăm bilet pentru ...următoarea revenire, care va fi ceva mai neplăcută.  Când ştim să mulţumim pentru cât avem, chiar şi dacă numai viaţa ne-a rămas, ni se va mai da. Celui care are i se mai dă! Dar nu oricum, nu avarului. Ci  IUBIRII!!! Scânteia de viaţă din mine mi se pare uluitoare, minunată! Ea e totul este: ,,iubirea coborâtă pe pământ”.

Dacă atrag cu gândul, voi vrea tot mai mult şi mai mult şi s-ar putea ca intr-o bună zi, gândul să obosească. Saaau... să mi-l ia altcineva. Dar propria viaţă eu mi-o trăiesc. Viaţa în care sunt conştientă de Forţa din mine, care sigur mă vrea fericită, însă doar să o las să mă îndrume. 

Corpul meu simte, sufletul trăieşte aventura pământeană. Dacă le lăsăm de capul lor o să spunem că ... unde nimerirăm?! că parcă se vedea altminteri de sus?! Bucuria! Sincera bucurie că avem o haină frumoasă (corpul) care s-ar putea să fie cam peticit acum, că putem să trimitem gânduri care să lumineze... Ştiţi de aripa de fluture care va aduce o tornadă dacă ... Dacă este dizarmonioasă. Dacă acel fluture se sperie de ceva, în acea clipă creează o turbulenţă care se va amplifica şi va face ravagii altundeva. Atunci când sunt în pericol suntem uimiţi de forţele care sunt în noi şi înlăturăm chiar şi un camion. Alt fel de manifestare a energiei totale din noi. Şi exemplele pot continua , pe paliere diferite, dar toate înseamnă Forţa care este in tot ceea ce e viu.

Atunci când facem această consacrare nu numai o spunem şi gata!

Aşteptăm să primim şi răspuns, care vine printr-o senzaţie de bine sau pur şi simplu ştim. AŞTEPTĂM câteva minute. 

Sunt cele mai preţioase. Pentru că atunci se creează „legătura” cu Satelitul Doamne. Atunci Dumnezeu ne vorbeşte, ne comunică. 99% din oameni nu o fac, nu aşteaptă, se grăbesc. Nu vor auzi, atâta tot.

„Doamne, nu pot face aceasta decât dacă TU mă ajuţi”, înseamnă a ne face un obicei din a dialoga cu Dumnezeu dar şi a relaţiona cu El continuu.
Mai târziu vom percepe şi alte faţete ale acestei relaţionări, dar cu răbdare, le vom avea.

Nu eu sunt legată de ceea ce fac, bucuria este a primitorului fructelor acţiunilor mele, prin mine doar primeşte un impuls, un răspuns la ceea ce îi este necesar. Am fost un intermediar, atâta tot. Dacă reuşim performanţa asta ... multe se vor lumina şi pentru noi.

Aceasta ar semăna cu o stăpânire de sine extraordinară, care ar cere un imens efort din partea noastră. Vreau să înţelegeţi că lucrurile sunt mai simple. Numai să „vrem”să-i dăruim Lui fructele – adică POSIBILITATEA DE A SE MANIFESTA.

DUMNEZEU SE MANIFESTĂ doar când noi acceptăm şi cerem acest lucru. Este extraordinar şi înfricoşător de minunat în acelaşi timp. EL aşteaptă şi iar aşteaptă ca noi să devenim „vasul” Lui de manifestare. Nu ne cere nimic, doar să -L lăsăm să existe. Dar starea pe care o vom trăi va fi de deplină împlinire. Cuvintele sunt sărace.

În timp ce scriu aceste rânduri, vin spre mine acei oameni care au nevoie tocmai de această informaţie. Explicam acum unei viitoare reikiste, că ar trebui să aprindă lumânări pentru cei cărora a putut să le facă un bine când funcţia socială i-a permis. Mă asigura că nu aştepta „nimic” material de la ei, că nu a făcut-o pentru asta. O cred. Dar, un zâmbet, un sărut-mâna… tot voia. Aceasta este forma cea mai perfidă, aş numi-o, prin care pierdem fructele acţiunilor noastre.

Pierdem, în sensul că dacă pretindem chiar şi acel zâmbet, însemnă că tot cerem răsplată şi, evident că ni se va da. Dar „aici”. Şi uite aşa lanţul cauzalităţilor, sau karmic, continuă. Or noi ne dorim eliberarea de el, fie + fie - . Şi, nu este cazul să aşteptăm mulţumiri, de orice natură ar fi ele, de la cei cărora le-am făcut un serviciu.

Dacă noi am putut să facem acest lucru, înseamnă că din orice punct de vedere am privi, uman sau energetic, ei nu au cum să ne mulţumească fiind pe o treaptă mai jos decât noi, doar în acele momente. Dar, vom primi răsplata de la cineva care este „el” pe o treaptă mai sus decât noi, aceea persoană având disponibilitatea necesară, umană şi energetică de a ne ajuta, când vom avea nevoie. 

Oare noi, am spus întotdeauna mulţumesc? Da, ştiu, retorică întrebare şi în ceea ce mă priveşte. Uneori, nici nu ne dăm seama că trebuie să spunem: mulţumesc!

Mai există un aspect: contul propriu din ceruri. E şi nu e metaforă. Nimic nu se pierde. Dumnezeu – Forţa Totală Supremă, ca orice părinte iubitor, ne deschide un cont sus, în care sunt trecute energiile faptelor bune, la care nu am solicitat nimic în schimb. Ele rămân ca energii pure care ne vor fi puse la dispoziţie „atunci când parcă nimic nu mai părea că ne poate salva”. Şi, tot i-am explicat doamnei, că mai este un aspect şi mai subtil: dorinţa de a face fapte bune pentru a aduna bani cereşti în cont. Subtilă formă de… manipulare a LUI. Adică… EL nu vede gândul nostru?! Poate, nu trebuie să fiu prea intransigentă cu acest aspect. Este bine să conştientizăm că ne trebuie fapte bune, iar dacă facem Consacrarea fructelor acţiunilor noastre  şi aşteptăm răspuns şi acţionăm în consecinţă,atunci sigur contul se formează, creşte. 
Dacă facem Consacrarea fructelor acţiunilor noastre, aşteptăm să percepem răspunsul şi simţind că nu vine sau că ne cam strânge în spate, cum se spune, atunci, e de la sine înţeles: renunţăm. Nu este momentul, nu este benefic pentru noi sau pentru cei implicaţi, etc. Asta nu înseamnă neapărat că acţiunea în sine este „rea”, ci că nu este timpul şi cazul.

A trebuit să trec prin numeroase ,încercări”, a trebuit să privesc la cei din jur şi apoi în mine însămi. Mărturisesc că mi-am asumat, de multe ori, lecţia predată de mine - mie. . Aşa cum spune, cu umor, Dr. Len „Nu-i nimic în neregulă cu erorile de judecată. Te pot omorî, asta-i tot”.

Dar nu am încetat niciodată să CAUT, Să-L caut, chiar când nu avea un nume bine definit pentru mine, chiar când era doar o noţiune, chiar când doar vedeam că acţionează asupra altora. Vedem aceasta tocmai pentru a deveni conştienţi şi noi de EL. Dacă nu-L vedem în noi, măcar să-L vedem în ceilalţi. Este tot o îndurare de a LUI.

Aşa am înţeles mai bine ce dar imens este Reiki pentru oameni. Că lucrând cu corpurile lor energetice îndeosebi cu cel vital, se eliberează ceea ce era încătuşat: sufletul.
Ulterior am găsit această consacrare, în toate credinţele lumii.

,,Pentru a junge la starea de renunţare sau abandon, necesară comuniunii cu Dumnezeu, ar trebui să analizâm cu atenţie tot ceea ce percepem, simţim sau gândim, atât in ceea ce priveşte fenomenele de natură superioară, spiritual,cât şi cele de natură mai grosieră, iar EL va oferi lumina discernământului spiritual între ceea ce este bine şi ceea ce este rău pentru cei care doresc sincer să îL urmeze”(,,Taina comuniunii intime cu Dumnezeu” - Fratele Lawrence,Editura Sophia, pag. 13)

Am scris aceste informaţii pentru că şi în Reiki, cu cât ajungi mai aproape de împlinire, lucrurile se întâmplă la fel. Iar mulţi, deja au simţit/trăit acest lucru.

Fragment din cartea: 

Frecvența Iubire - Sufletul

Partea sublimă din noi – Sufletul - cunoaște lumea înconjurătoare și pe cea din interior.

Explorarea lumii înconjurătoare se face prin cele cinci simțuri. Care ne ajută să și păstrăm relațiile cu materialitatea lumii dar și devenim așa dependenți prin ele de ,,materialitate”. Și sigur că gusturile ni s-au rafinat (ajutați de alții) și tot vrem mai multe, mai strălucitoare, parfumate și desfătătoare daruri –ofrande aduse ... simțurilor noastre!!! Dacă nu ar fi durerile provocate de aceste desfătări aș zice că e o situație ,,haiosă” dar ... toate acestea ajung poveri când ne închinăm vițelului de aur.

Datorită explorării prin simțuri cunoaștem lumea!Dar numai pe anumite frecvențe: Beta. Undele Beta au o frecvență de 14-28 de cicluri pe secundă. Beta este starea în care ești alert și activ. Cum pășim în sus sau jos de aceste frecvențe cum ajungem în alte...,,dimensiuni” care au alte frecvențe: alpha, tetha, delta, gamma etc. De fapt percepem altfel realitatea materială iar informațiile sunt procesate apoi de  creier. Și aici depinde care emisferă lucrează mai des. E o altă abordare, dar nu acum.

CINE vrea să cunoască REALITATEA de aici? Sufletul. Întâi prin cele cinci simțuri. Perfect. Devenim sclavii- scuze: ,,reprezentanții” lor și...credem că trăim. Dar, într-o bună zi, privind un răsărit, sau ascultând un ciripit, sau simțind o adiere înmiresmată...intrăm în ceea ce se numim stare modificată de conștiință. Suntem tot noi dar un pic altfel. Și ne îmbujorăm de încântare, apare un freamăt în noi. Vrem acea stare permanent în viața noastră. Dar... cum?! Cum să fim tot timpul în stare modificată de conștiință. Cel mai ușor e să conștientizăm starea alpha. Numai că se învață prin repetare continuă. Obișnuința de a fi în Beta și raționali este mare.E o deprindere de care ne desprindem cu greu. Ba ni se pare și dificil. Nu este. Consecvența însă da!

Oamenii de care aflăm că ,,au reușit” sunt 90% din timp cel puțin în starea Alpha. Cad de acolo când sunt îngrijorați, nemulțumiți de ceva. În Beta este ceea ce numim ,,trai dificil” pe planetă.

Acesta e un punct de pornire pentru a vă arăta ce important este RECUPERAREA SUFLETULUI.

Dar nu numai al nostru ci și al altora ... de la noi.

Sufletul este format din cea mai sublimă, înaltă, divină energie. Tentacolele lui, de explorare, sunt (aici) simțurile prin organele corespunzătoare. Și nu uitați că ele sunt organe pereche. Ex: inima și intestinul subțire . Unele deasupra diafragmei altele dedesubtul ei. Doar trăim într-o lume a polarităților. Un alt aspect despre care se pot aduna multe informații de către cei dornici.

Ne place o rochie, o casă, o persoană, un animăluț... 

O parte din energia noastră rămâne atașată de obiectivul respectiv. Sau: nu ne place! Are loc același transfer energetic. Și cu cât suntem mai apropiați (nu neapărat tempo/spațial) cu atât transferul este mai puternic. Nu neapărat mai mare. Spiritul este cel care are Putere de a manifesta, Sufletul dă/încarcă energetic.

Se spune; ,,a pus Suflet în ceea ce a făcut” – deci se transmite ceva din ființa respectivă. De exemplu în obiectele încărcate magic cum sunt tablourile, muzica, amuletele personalizate, obiectele de cult etc. Bine, că unii spun că ale lor sunt mai/mai iar ale altora sunt păgâne, asta pentru ași păstra piața de desfacere, e adevărat. Dar se poate afla beneficitatea pentru cineva prin măsurători radiestezice cu un pendul. De poate apela și kinestezie.

Acea persoană intră în nemurire. Dar o face conștient transmițând ,,ceva” din ea. Și că tot suntem la magia de acest tip, cea mai uluitoare este nașterea, când amândoi părinții transmit genele.

Dar ce facem noi, muritorii de rând ?! în fiecare zi cheltuim din energia vieții cel puțin aiurea, dacă nu și pe nimic (nu nimicuri).

 In primul rând energetic  /sufletește suntem apropiați de cei din familie, apoi de cei de la serviciu. 

Stând în aura cuiva se produce un transfer energetic de la cel mai puternic spre ceilalți. Dacă tu ești calm și echilibrat e o binecuvântare. Dacă nu, intri în jocul energetic al celorlalți.

Ești nemulțumit de cineva drag. Sufletul tău ajunge instantaneu lângă acea persoană. Cu cât ești mai nemulțumit, cu atât cantitatea de energie care rămâne acolo e mai mare. Ne provocăm singuri ,,lipsuri”, ne sleim de puteri cum se spune. Și cred că știm cu toții că așa este. Că dăm vina pe celălalt că ne-a supărat, e pentru că nu ,,vedem” ce înseamnă supărările, ci doar efectul lor.  Și, se păstrează așa un strig între noi. Uneori când persoana se supără și ea pe noi, atunci facem schimb de energii ale sufletului. 

Treptat devenim dependenți de a ne supăra. E ca un drog. De ce?! Poate pentru că tot alimentând supărarea altora care e mai puternică decât a noastră tot cere combustibil. Și cum are un string cu noi, va fi simplu să extragă, ne găsește imediat. Ne amintim uneori (nu întotdeauna) de persoane care ne-au ,,provocat” acum 10-15 ani. Păi...vă cheamă pentru alimentare în cele mai multe cazuri.

Povestesc ceva: a venit acum ceva timp o persoană care spunea că tot se gândește, ba și a visat pe cineva din copilărie cu care avusese de îndurat multe. Am pus-o atunci pe loc, să facă Terapia Iertării. A durat ceva timp. Ceva din ea nu voia. Ierta mental nu din/cu sufletul.

Și tot spunea: ,,Gata! Am iertat.” ,,Nu, nu ai ajuns la esența iertării. Iartă-te pe tine!”.,,Păi nu am de ce!”. ,,I-ai purtat cel puțin ranchiună anii aceștia, așa că ai!”.

Mă rog, treptat, treptat s-a liniștit. A descoperit că ea începuse de fapt. Dar nu asta era important. Ci faptul că brusc a intrat în rezonanță cu acea persoană. ,,Simt că ....își cere iertare de mine! Acum!”. Am aflat ulterior că era în stadiul final al trecerii. Sufletul ei încerca să se elibereze dar și să elibereze din energiile care nu erau ale ei. 

Cert este că persoana din fața mea a avut un recul de parcă o lovise ceva. S-a speriat un pic. Însă după câteva clipe a spus că se simte atât de bine cum nu mai fusese demult. Ochii i se luminaseră, i se îndreptase spatele. Știam ce înseamnă. Își recuperase propria energie dar și eliberase energia celeilalte persoane. Uite așa suntem dependenți, prizonierii unii altora.

,,Și ne iartă nouă greșelile noastre

Precum și noi iertăm greșiților noștri”. Începem să trăim înțelegând ce avem de făcut dar, ceea ce este un aspect important, și de ce facem asta, de ce e atâta nevoie să facem asta.

,,Peticim” pe alții cu energiile noastre, dar și alții ne peticesc pe noi. Iar terapiile care se învață în ultima sută de ani, ne-au făcut mult mai senzitivi la aceste ,,adaosuri”. Principala mea cale a fost ReiKi. Dar știu că nu este singura. Sunt multe altele. Însă baza aceasta a fost. Și mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta. Depinde ce faci TU cu cunoașterea pe care o ai. Spirituală, religioasă, științifică. Cu toate poți face ... de toate. În polemici nu intru cu nimeni.

Peticim pe alții ! Ingrijorător! O parte din noi se duceee.

Alții ne peticesc frumoasa nostră hăinuță energetică. Fie că atragem, fie că ei sunt uneori mai puternici. Mila! Când ne este milă devenim ,,părinte-surogat” pentru energiile respective. Le preluăm. Nefiind ale noastre, degeaba ne văităm după: vezi dacă mi-a fost milă! (iadul e pavat cu intenții bune!).Ele vor începe să se alimenteze din noi-prin asta trecem. Și sigur că scăzându-ne nivelul energetic, dăm de bucluc de zicem că ne-a făcut farmece sau cine știe ce.

 Totul în jurul nostru este energie informată. În jur, adică pe orizontala firii. Dacă înalți gândul spre divin, ai ieșit și intrând în altă zonă energetică te vei re-echilibra. Asta au făcut mereu religiile, asta încearcă să facă și spiritualitatea din zilele noastre. A! Și ...neurologia . ,,Cum ne schimbă Dumnezeu creierul” , Andrew Newberg- Mark Robert Waldman, este o carte a doi neurologi care trebuie citită și re-citită.

Fiecare gând, indiferent că este bun sau rău, declanşează un proces de rezonanţă. Și avem aproape 60de mii gânduri pe zi. Și gândurile produc consecințe de care mai mereu ne mirăm.Tot ceea ce va vibra la unison cu energia gândurilor noastre va fi atras automat în viaţa noastră. ,,Gândurile cele mai ascunse, felul în care îi judeci pe alţii devin vorbăria interminabilă a minţii – totul formează un fel de intenţie”, explică oamenii de ştiinţă. Dacă... dacă înveți să te observi și autocontrolezi, (adică tu ai telecomanda), comută de la ,, vaaaai, ce nemulțumit sunt” la ,, Doamne, uite Tu ce este cu mine acum”.

 Doamne va fi, de fapt ESTE întotdeauna prezent. Numai că nu Îl remarcăm noi. Lipsește secunda de liniște. Numai O SECUNDĂ pentru a-I percepe prezența ceea ce nu facem. Așteptăm să ....coboare. Zău, suntem dulci copii. Poftim: spune ,,Doamne” și vezi-I prezența lângă tine, aproape de umărul tău sau în fața ta sau cum te topești în brațele Lui. 

Dar, nu vă topiți chiar de tot!!! Să nu deveniți habotnici. Așa se nasc războaiele religioase. Păstrați secretul prezenței Lui în adâncul inimii.Nu faceți talk show din asta. E la fel de adevărat că acum ceva timp nu aveam cui spune despre asta dar, cu răbdare și discernământ s-au mai schimbat paradigmele multora. Insă efuziunile ... lăsa-ți-le să treacă.

Deci: ne murdărim unii altora hăinuțele imaculate. Șamanii știu să recupereze suflete. Și nu numai ei. La un nivel nu foarte performant, dar e un punct de pornire, se învață și în ReiKi. Nu fac acum apologia acestui sistem (voi mai scrie special) dar m-am convins că se pot recupera bucăți din Suflet aflate uneori în cele mai bizare locuri, la persoane de care nu îmi pot aminti dar ,,cineva” știe. Pentru că există un string, o legătură. Unii taie cu ,,sabia de lumină”. Dacă ai înțeles și de ce e acea legătură, e bine. Ieși din circuit. Dacă nu, nu! Treci și prin faza de ați cere iertare, și de a te ierta pentru ce i-ai făcut dar și pentru ce ți-ai făcut tu singur.

Atunci când ești părinte/surogat pentru bucăți de suflet care nu și l-au mai găsit pe cel natural, trimite-l blând, cu iubire acolo unde se poate simți mai bine: la Dumnezeu! Sau: ,,Înapoiez Luminii ceea ce nu-mi aparține ca structură a Sufletului meu!”. 

De ce?! Pentru că sunt cazuri când nu ne mai recunoaștem comportamentul. Zicem că habar nu avem de ce făcurăm ,,ceva”. E unul din aspectele ,,posesiunilor” care apar tot mai des și le lăsăm să se manifeste. Cu cât noi devenim mai puternici, cu atât și acele energii devin și ele mai puternice. Dar și cele pe care le-am ,,lipit” de alții. Și ne mirăm că devenim obsedați de anumite persoane, lucruri care ne cauzează stări dizarmonice.

Scriam cuiva că atunci când ne ,,interesează” foarte mult, cu patimă o persoană, devenim detectivi. Femeile sunt maestre în asta. De ce?! Tot trimițând gândul creem o legătură tot mai puternică, amprentând persoana respectivă. Care, sigur că nu se va simți confortabil. Treptat și noi vom pierde din energie și, vom dori prezența persoanei mereu și mereu. Ca să extragem propria energie din ea. Dar cum nu suntem conștienți de asta, o luăm pe a ei. Și uite așa... începe în nevăzut un mic război. 

Cel mai puternic pleacă. Cel mai slab suferă. Ei! E mai nepoetic dar... vedeți singuri dacă nu așa este situația. Și mai este un aspect: când căutăm numai pe o anumită frecvență, vom primi (de obicei) referiri /informații în conformitate cu acea frecvență. Ne amărâm singuri. Persoana poate trece de acea stare dar noi nu. Și apar reproșuri, dureri. Mare atenție! Sunt multe, multe aspecte pe care le putem înțelege și evita.

Învățați să iubiți prin Dumnezeu. El este partenerul primordial al tuturor. Și aripa mea pereche dar și a ta, și a altora.  Așa dispar atașamentele prin care iubim materialitatea prea mult prin cele cinci simțuri (cu asta am început articolul, nu?!) și ajungem să învățăm real, să trăim real Bucuria de a FI pe Pământ! Începem să ne percepem propria prezență pe alte coordonate, pe alte frecvențe sau dimensiuni, cum vrea să spună fiecare.

Iar atunci când ne simțim ,,atacați” transmiteți IUBIRE ! atât. Fiți acea stare nu doar vă prefaceți. Mental de fapt.

 Cineva are nevoie de energie. Așa că dăruiți Iubire – cea mai puternică ,,armă energetică” care va produce multe schimbări în fiecare. Care dezamorsează cele mai perfecționate arme psihotronice – că tot apărură și ele. 

Lăsați orice frică-așa suntem manipulați și, parcă ne face ,,plăcere”. Pentru că Iubirea este emisă de cel mai puternic câmp electromagnetic: INIMA! 

Creierul emite doar gânduri către ceilalți, care desigur că sunt o imesă forță (atenție cine îți citește gândurile). 

 Inima poate emite IUBIRE!!! Lipsa  Iubirii înseamnă ura, dar nu este cazul, nu-i așa, oameni minunați?!

Frecvența Iubirii există !!! este unica frecvență a Sufletului.

Inspirați și expirați Iubire!

Sfaturile unui calugar

“In aceasta lume complicata in care traim, am intalnit zilele trecute un calugar ortodox de 85 de ani, considerat a avea har conform terminologiei utilizata de confratii sai.L-am intrebat cum se produc vindecarile, ce se intampla cand cineva vine la el.

 ”Eu, omul nu ma gandesc ca as avea ceva de facut, eu mă deschid și las Sfântul Duh să curgă prin mine. Nu întreb niciodată omul de ce a venit la mine,ce problema are, ii simt doar sufletul cat de greu ii este, si apoi ma rog. Atat fac - ma rog impreuna cu el. Si ii spun ca este o mare bucurie atunci cand doi se strang in numele Lui ca atunci si El este cu noi.

Pentru mine este o binecuvantare cand cineva imi deschide usa chiliei. Eu nu privesc omul intrand la mine ci pe Dumnezeu în om pătrunzând în chilie. La sfarsit simt cum omul este mai usor, mai senin. Eu nu trebuie sa stiu ce greutate purta el, Dumnezeu stie, imi pastrez doar sufletul deschis si ma rog din toata inima mea.

Deci totul este rugaciunea noastra catre Dumnezeu, uneori ii tin mainile in ale mele, alteori le pun pe crestetul capului. Uneori simt ca este nevoie sa mai vina, alteori stiu ca lucrarea s-a facut. 

Si miracolul pentru mine nu îl numesc vindecare, îl numesc trezirea omului în Dumnezeu..”

L-am intrebat de ce intr-o multime agitata, tensionata, nervoasa imi era mai greu sa ma rog si mi-a raspuns :

“Atat timp cat il privesti pe Dumnezeu ca fiind in afara ta, o sa si gasesti motive tot in afara ta. Cauza nu sunt cei din jur ci cum il privesti tu pe Dumnezeu. 

Dacă ai credința nestrămutată că El este în tine, realizezi că nimeni nu poate sta între tine și Dumnezeu. Ca să te rogi cobori în tine, închizi ochii și în inima ta o să găsești liniștea. Acolo te așteaptă Dumnezeu.

Mintea este prima care fie se deschide si prin gandurile tale ii lasa pe El sa se manifeste in tine, sau tot mintea este cea care te impiedica. 

Mintea tese labirinturi si uneori se pierde in propria ei tesatura. 

Dacă lași iubirea din inima ta să îți scalde mintea, o să vezi cum gândurile tale își găsesc singure drumul către Cer.”

L-am intrebat de ce se agitau, se luptau oamenii ca sa ajunga sa ia Lumina:

”Te lupti sa ajungi mai aproape de Dumnezeu cand ai o teama in tine, o neliniste, o indoiala în ceea ce privește relația ta cu Dumnezeu. 

Atunci intotdeauna gasesti ca mai ai ceva de facut, nu ai facut destul, mai exista inca si acel ceva o sa iti aduca apropierea, si cauti si cauti neincetat. 

Dar daca te opresti din zbucium, din framantare, din cautare, iti dai voie sa il descoperi in tine. 

Poti trai o intreaga viata preocupat sa il cauti in afara ta, dar nu cauti unde trebuie.

 Lupta exterioara este un semn al luptei din sufletul acelor oameni,aspiratia lor, nazuinta lor, cautarea lor, si acela e modul in care o reflecta.”

L-am intrebat cum dupa ore petrecute in picioare, intr-o pozitie in care nu puteai nici sa te intorci, el nu dadea nici un semn de oboseala si nu numai aceasta, in jurul lui oamenii erau foarte linistiti, calmi. 

Raspandea o vibratie de pace in jur care linstea multimea.

 “Oboseala vine din lupta fiintei cu viata. Cand te opui vietii, judecand, criticand, maniindu-te, pierzi viata din tine si obosesti, si este si normal pentruca mergi contra curentului. Iubirea, este curgerea vietii. Pacea, linistea, se obtin cand lasi viata sa curga prin tine si nu mai opui rezistenta la ceva”.

Si m-a intrebat:
”ai obosit vreodata in timp ce te bucurai, in timp ce iubeai, in timp ce te rugai?

Atunci te lasai purtata de curgerea vietii, nu opuneai rezistenta. Atunci te deschideai prin inima. Obosești când cauți cu mintea, inima nu te obosește vreodată. 

Si mintea cauta neincetat, mereu gaseste altceva de care sa se agate, dar in esenta mintea isi cauta linistea..

 Deci lupta nu este intre noi si cei din jur, sau intamplarile din viata, ci este intre noi si noi, acea lupta interioara este cea care epuizeaza.”

L-am intrebat cum poti sa iesi din aceasta zbatere, pendulare:

“Nu trebuie sa te zbati ca sa iesi, pentru ca te afunzi si mai rau. Si vine o vreme cand intelegi ca nu e necesar sa te zbati, ca totul se intampla de la sine, intelegi ca viata curge lin, nu este o stradanie.

 Lupta are loc pana cand se coboara aceasta intelegere, aceasta pace. 

Nu fugi după Dumnezeu, stai liniștit și lasă-L să se exprime prin tine”.

L-am intrebat cum a ajuns el la aceasta stare de pace, in opinia mea de iluminare, si mi-a spus ca 

s-a rugat catre Dumnezeu să îl lumineze ca să poataă dărui la cei din jur, dintr-o credință fermă că cererea sa este auzită și îndeplinită, și apoi s-a lăsat purtat de valurile vieții, s-a deschis și i-au venit rugăciunile pe care le simțea cu sufletul.

Nu s-a indoit nici un moment si rugămintea sa la Dumnezeu era sa ii dea acest har de a darui atat timp cat traieste pe acest pamant. 

Acesta considera ca fiind cea mai mare binecuvântare, bogăția inimii.

I-am spus ca in opinia mea biserica s-a indepartat de credinciosi, a pierdut legatura, si intr-un fel a interupt legatura intre Cer si Pamant, in conditiile in care ei aveau puterea sa o consolideze. 

“Biserica este o institutie alcatuita tot din oameni.. Si omul s-a indepartat de aproapele sau. Si aceasta din teama. 

Teama de a nu se pierde invataturile, de a le pastra nealterate, din frica aceasta si-au concentrat atentia doar pe invatatura si au uitat de ce este mai important-cei carora li s-a adresat Christos prin invataturile sale. Iisus nu a vorbit ascuns, doar Apostolilor, el a iesit in lume. Dar si in Biserica sunt oameni si oameni.

Ce poti face tu ca om este să studiezi Cuvântul Intemeietorului, să îl simți, să citești și să alegi acele rugăciuni pe care le simți cu Sufletul, pentru că dacă doar le rostești fără suflet, ele sunt doar sunete goale. Prin rugăciune omul se înalță prin Cuvânt care este fapta, prin gând și prin trăire.  

Acestea trei trebuie sa mearga impreuna ca sa te inalte.

Nu e datoria noastra sa ii judecam pe semenii nostri, asa scrie si in carti sa nu judecam, noi folosim piatra de temelie, invatatura si ne găsim singuri calea prin care vorbim cu Dumnezeu.”

Mi-a spus ca este foarte important sa ascult tacerea. 

”Caută tăcerea, nu urmări șirul cuvintelor mele, ascultă-l pe Dumnezeu în tăcerea mea.”

Si de  cate ori se oprea din vorbit, stateam cu ochii inchisi si auzeam, simteam sunetul unui falfait de aripi, si vedeam ca un glob imens de lumina deasupra capului lui.

Aceasta fiinta se adresa cu un respect deosebit pentru toti cei din jur, cu veneratie, l-am intrebat ce simte el cand vorbeste cu un om:

 “Eu când vorbesc cu un om, îl privesc pe Sfântul Duh în el. 

Să fii lipsit de respect la adresa unui om este ca și cum ai fi lipsit de respect în fața tronului lui Dumnezeu. 

Nu e suficient sa il vezi pe Dumnezeu intr-un inger sau in Fiul Sau, uita-te in jur si descoperă-L aici.

Rosteste fiecare cuvant cu respect, rar, nu te grăbi să vorbești. 

Cuvintele sunt alcătuite din Duhul Sfant, si cand vorbesti cu un om, vorbeste rar si cu respect, stiind ca in acel moment Duhul Sfat se manifesta prin tine in lume. 

Lasa ca fiecare cuvant sa vina din sufletul tau, simte-l inainte sa il rostesti, doar asa el va atinge sufletul celui caruia i te adresezi. 

Ceea ce spui tu daca este lipsit de lumina sufletului tau va trece intr-un cotlon al mintii, si mintea va uita, daca ceea ce rostesti vine din suflet, acel om va pastra in sufletul lui nu ceea ce eu sau tu am rostit, ci amintirea bucuriei sufletului lui.”

La plecare doream din suflet sa ii daruiesc ceva, nu stiam ce, ma framantam, si mi-a raspuns la intrebarea mea nespusa spunandu-mi sa fac asupra lui semnul crucii si sa il binecuvantez. 

Ma gandeam cum pot eu omul sa fac acest gest asupra lui aflat parca in aceasta lume dar neapartinand ei si mi-a explicat:

”când faci ceva cu toata inima lași puterea celesta a Sfântului Duh să coboare prin tine, omul nu binecuvântează cu puterea omului ci cu cea a Duhului, și în fața Sa toți suntem egali.”

Fiintele iluminate pasesc printre noi, nestiuti, simpli, se simte doar adierea lumilor celeste la trecerea lor prin viata noastra. 

Viseaza ca si cum ai trai vesnic, dar traieste ca si cum ai muri azi, caci nu conteaza anii din viata ta, ci viata din anii tai.”

Nu stiu ce ati simtit voi citind aceste randuri insa eu L-am simtit pe Dumnezeu.

 Ascult tăcerea și inima mea este plină de Lumină.

January 8, 2012 / Ortodoxia Romana

---------------------------

Un articol citit demult, primit acum pe email. 

Ascultați Tăcerea din inimă apoi veți găsi și Lumina - însoțitoarea dintotdeauna.Schimbări profunde se petrec în ființa umană când  trăiește gândindu-L pe Dumnezeu și nu prăvălindu-se în abisurile lumii. 

 Căutați_L ca să deveniți Tăcerea LUI !!!