Ințelepciunea iubirii de Sine

Atunci când ne conștientizăm în mod profund trupul și senzațiile asociate cu acesta, intrăm în subconștient . Cerebelul joacă un rol important în propriocepție (conștientizarea poziției propriului corp în spațiul ACUM).

Senzațiile constituie limbajul trupului (a subconștientului). Creem un nou nivel de conștiință, în care corpul primește noi semnale neurochimice, care sunt diferite de conștiința (noastră) care le-a creat.

Miile de cazuri studiate de neurologi au dus la concluzia certă, că fiecare își vindecase singur propriul trup! Învățaseră CUM să-l abordeze, înțeleseseră de ce și cum să facă vindecarea posibilă. Se iubiseră atât de mult încât au reușit.

Recunoașterea unei forțe superioare, a unei ordini sau unei inteligențe superioare în noi înșine.

Ea știe să regleze toate funcțiile corpului. ACUM, în această secundă, în fiecare celulă din corp, au loc peste 100.000 de reacții chimice. Nu vă speriați, avem doar vre-o 70-100 trilioane de celule. Iar fiecare, în fiecare secundă, are aceste 100.000 de reacții chimice. Rezultatul înmulțirii este amețitor?! Sigur că da! Însă CINEVA știe să orchestreze buna funcționare. În aceeași secundă mor 10 milioane de celule iar alte 10 milioane le iau locul (mitoză). Calcule recente, estimează că transferul de date, informații dintre celule, are loc cu o viteză mai mare decât cea a luminii.  Merită o reverență, nu?! Merită mai mult: ÎNCREDEREA noastră totală!

Această Inteligență știe cum să păstreze ordinea în toate celulele, țesuturile, organele, și sistemele corpului, pentru că EA l-a creat (din două celule separate). Forța care a alcătuit corpul este Forța care îl întreține și îl vindecă.

Propria rațiune, personală, a fiecăruia, poate canaliza această inteligență către boală? Se pare că da. Avem această putere pentru că înseamnă evoluție personală: ajungi să cauți înțelepciunea care va duce la propria vindecare, punerea în acord direct cu inteligența inițială, re- cunoașterea ei.

Gândirea este REALĂ! Ne influențează direct corpul. Fiecare gând produce o reacție biochimică la nivelul creierului. Acesta eliberează semnale chimice transmise corpului, ÎN care acționează ca mesageri ai gândului. UN gând – un semnal chimic- o substanță chimică!

Gândurile ajung să fie substanțe chimice în corp, așa el simte cum gândim. Fiecare gând= o senzație în corp. Realizați de unde vine propria boală de care vă și temeți atât de mult?!

Întreținerea unor tipare rigide de gândire, credință, simțire și trăire, devine un complex de atitudini nocive pe care organismul dacă nu-l mai poate suporta, le izolează ÎN corp (boală).

Celule nervoase care nu se mai activează împreună, nu mai fac parte din același circuit. Celule nervoase activate împreună se interconectează ( conceptul se numește: învățare de tip Hebbian). Stimularea repetată a unui grup de neuroni conduce la construirea de raporturi mai complexe, mai puternice și de durată.

Să  știi ce ai de făcut nu este suficient. Trebuie să regândești, să aduci alte concepte pe care creierul să le învețe.

Prin lobul frontal, creierul uman are capacitatea de a reduce la tăcere, stimulii transmiși de mediu sau de propriul corp. Dar și senzația scurgerii timpului. In condiții de reală concentrare, circuitele cerebrale asociate cu timpul, spațiul, și senzațiile/mișcările/percepțiile senzoriale ale corpului, se domolesc la propriu.

Avem puterea de a ne face gândurile reale!!! Dintotdeauna. Schimbarea celor care ne cauzează neajunsuri depinde numai de noi.

Când aflăm lucruri noi, lobul frontal își reactivează tiparele și rețelele existente, cartografiate, stabilite în combinații, modele și secvențe diferite. Se crează o combinație infinită de posibilități.

Exersarea mentală duce la evoluția minții. Se bazează pe acumularea de noi cunoștințe și pe aplicarea constantă a informației respective. 

Implicit se va modifica comportamentul și vom avea noi experiențe, pe care le stabilizăm.

Ca să ne reinventăm, corectăm, și reconceptualizăm, începem cu folosirea procesului de EXERSARE MENTALĂ, pentru a ne activa zilnic, noile circuite. Exersată cu fiecare ocazie din zi. Și sunt cu zecile, dacă nu cu sutele. Numai să vrem, să devenim conștienți că „gândurile ne gândesc ele pe noi”.

Minim 12 minute se trei ori pe zi este mult?! Zi de zi e și mai mult?! Atunci..........

Schimbarea înseamnă debarasarea de obișnuința de a mai fi cel de până acum a secundă !!! Atunci când e necesar, desigur!

Folosirea minte-corp

Viața este terenul de joc pe care noi exersăm! Trebuie să trăim efectiv cele exersate mental pentru a deveni o experiență adevărată, reală, palpabilă.

Memoria este alcătuită din gândurile care rămân în creier (avem mai multe tipuri de memorie).

Gândurile conștiente sunt actualizate cel mai des, repetitiv: amintiri de lungă sau scurtă durată, amintiri semantice sau episodice.

 Amintirile de lungă durată sunt configurate în creier de organism și de simțuri. Ele sprijină intelectul să-și amintească și mai bine. Ele se păstrează un timp îndelungat deoarece corpul participă la transmiterea unor serioase semnale electrochimice către creier, ca să creeze ... emoții!

Avem amintiri pe care le putem evoca în mod conștient, voit. Ele sunt amintiri declarative (explicite): știu date de naștere, numere de telefon, cum îi cheamă pe cei mai mulți cunoscuți, cum să plantez o floare, să fac mâncare etc. Toate acestea sunt cunoaștere și experiență.

Neocortexul este sediul conștientului, deci centrul de stocare a memoriei explicite, el prelucrează și stochează diferit, variatele tipuri de amintiri care aparțin acestei memorii. Este o informație neurologică foarte importantă, pe care vă rog să o rețineți.

Memoria de scurtă durată este localizată în lobul frontal. Citim un număr de telefon, apoi îl repetăm, apoi formăm numărul respectiv. Am terminat cu el. Lobul frontal păstrează numărul până când noi îl formăm (există și posibilitatea de a recupera numărul ulterior. El nu dispare).

Memoria de lungă durată e mai complexă. Mijlocul prin care stocăm informațiile pe termen lung e fascinant.

La prelucrarea de noi informații de către organele de simț dintr-o nouă experiență, hipocampul (parte a creierului limbic/mijlociu, care transformă „necunoscutul în cunoscut”), preia informația de la organele de simț și o transmite către neocortex prin lobul temporal și centrii săi asociativi. Apoi este distribuită pe tot cuprinsul neocortexului, formând o multitudine de rețele nervoase.

Amintirile nu sunt implicite sau automate de la început. Repetarea lor duce la păstrarea timp mai îndelungat.

Când mintea instruiește în mod repetat corpul să întreprindă o acțiune, acesta începe să și-o amintească mai bine decât creierul care gândește. 

Gândul la DOAMNE, constant, repetitiv, formează ceea ce neurologii numesc „neuronul lui Dumnezeu!”. Iar memoria corpului va stabiliza această gândire care devine stare și emoție. 

Mintea și corpul, din punct de vedere neurologic și chimic, trec în mod natural spre o stare de existență. Finalizat procesul de de formare a unei (noi) amintiri implicite, corpul a memorat la nivel neurologic intenția creierului.

Experiențele repetate se înregistrează în corp, iar semnalul neurologic și chimic către celule este conectat automat și complet la același nivel de conștiință. Cunoștințele acumulate strict pe cale intelectuală nu ajung niciodată la acest nivel în corp, pentru că nu au fost trăite ca experiență (consecventă, repetitivă).

Folosim cunoștințele ca să declanșăm o nouă experiență. Repetarea o va stabiliza! Va deveni automatism, adică va ajunge în CEREBEL! Nu numai mersul, sau funcționarea inimii, adică: cerebelul ne reglează mișcările corpului, ne coordonează acțiunile (aici avem de lucru-cu unele), și ne coordonează mecanismele subconștiente (ale corpului). Ele pot deveni amintiri genetice și transmise generațiilor viitoare. Că se pot „întâmpla” și alte minuni, e la fel de adevărat.

Cerebelul nu dispune de centri conștienți, dar are un depozit de memorie!!! 

Rolul său de bază este să demonstreze  ce gândește creierul (adică TU): să memoreze planul elaborat de neocortex (ai grijă) și să-l pună în aplicare, în acțiune, fără prea mare implicare activă a neocortexului în sine. Adică nici nu știi, nu realizezi de ce ai făcut ceea ce ai făcut, considerând că alții te-au influențat. Nop. E doar o amintire reluată datorită unui impuls ajuns la cerebel care s-a conformat. Controlul asupra acestor impulsuri poate avea loc. 

Neocortexul servește doar ca un mesager, care îi semnalează cerebelului, prin intermediul unui gând, să înceapă activitatea pe care acesta deja o cunoaște și și-o amintește.

Neocortexul se implică în memorarea inițială, dar cu timpul, prin repetare, și sub coordonarea cerebelului, corpul preia comanda. Primitivul cerebel nu adăpostește nici un pic de conștient, el doar face. Intrăm într-o stare de transă atunci când cerebelul dispune de timpul și spațiul necesar să-și aducă aminte ceea ce a fost condiționat să facă, fără amestecul neocortexului. Memoria cerebelară este magică dacă învățăm să îi dăm locul cuvenit! 

Cerebelul fiind răspunzător de mișcările corpului (automatismele), el este partea creierului care preia acțiunea și conduce spectacolul. Subconștientul este cel care realizează acțiunea acum, întotdeauna în prezent. De asta corpul își amintește mai bine decât mintea- corpul devine mintea, datorită cerebelului.

Cerebelul funcționează ca păstrător a ceea ce învață corpul de la minte! In neocortex se stochează amintirile conștientului.

Prin cunoaștere, informare, se pregătește drumul către o nouă experiență prin care să devii conștient de tine însuți! Aplicarea cunoștințelor ne va modifica treptat harta creierului și va deveni automatism al cerebelului care nu ne va pune prea multe întrebări, nu va avea ezitări, ci va FACE!. Corpul va trăi din plin schimbarea pe care VOIT o programăm. Sufletul va fi plin de încântare. Devenim exemplul viu a teoriei, ceea ce ne dorim acum, dar cu realizarea e mai dificil. Credem noi asta! E doar o veche și susținută „învățătură”,ca nu avem încredere în noi. Să ne îndoim de Puterea dată Omului.

Trupul își amintește cel mai bine o acțiune repetată și observată. Mi s-a întâmplat să mă trezesc în jurul orei 3. Multora li se întâmplă. Există motive! Când îmi observam starea interioară, am descoperit că și în noaptea următoare mă trezeam tot la ora 3. Dacă nu făceam asta, nu mă mai trezeam la acea oră. Așa este mereu cu orice acțiune din viață. Când o observi ea devine prezentă (prezență).

Observă-l constant pe Dumnezeu! Observă-ți constant legătura cu Maica! EA este planeta însăși. Te vei îndrăgosti iremediabil de oameni, de planetă cu toate ale ei. Fără atașamente, egoisme. Pe care, oricum, vei fi nevoit, în timp, să înveți a renunța la ele. Va fi dureros. Merită?!

Nici nu avem CE ierta, ci doar a înțelege că e un joc pe care mintea îl pune în scenă magistral! Crează povești în care ne pierdem, căutând mereu „amănunte”. Hrănim așa doar văzutul din noi, nu nevăzutul, care e măreț. Un amănunt, apoi altul...

CE ai cu tine însuți de tot te chinui cu asemenea amintiri, stări?! Alții le au? Alții te influențează?! Da ce ești tu? Alcătuit din filme pe care alții ți le proiectează?! Iar tu le și consideri personale.

Minte- Trup-Suflet! Mintea și sufletul depind de vindecarea trupului, care are stocate învățăturile/învățămintele, în cerebel. Le putem schimba, putem să formăm noi deprinderi. Învățăm, exersăm și nu mai depindem de nimeni. Boala este o eroare de gândire, de atitudine și, îndepărtarea de dumnezeirea din noi. Nu afirmațiile ne vindecă ci practicarea lor, a INTENȚIEI din ele. De asta e necesar să fim atenți la ce/cum vorbim. La nuanțarea vocii, la atitudinile corporale.

 Totul este o Carte Vie a vieții noastre.

O STARE se învață.

 Prezența lui DUMNEZEU, a FORȚEI și INTELIGENȚEI CREATOARE se învață,

se experimentează continuu până devine STAREA TA PERSONALĂ!

N.B. Informațiile despre creier sunt din cărțile dr Joe Dispenza: „Antrenează-ți creierul” și „Distruge-ți obiceiurile nocive”

 Pasiunea doctorului este  la intersecția celor mai recente descoperiri din domeniile neuroștiinței, epigeneticii și fizicii cuantice pentru a explora știința din spatele remisiilor spontane. 

Formarea sa postuniversitară a acoperit neurologia, neuroștiința, funcția creierului și chimia, biologia celulară, formarea memoriei, îmbătrânirea și longevitatea. 

*** Este necesar să completez cu minunile descoperite de Giuseppe Calligaris, un neurolog Italian.  După moartea sa în 1944, scrierile, cărțile publicate, au fost luate de o diviziune secretă a guvernului american și a ambasadei sovietice din Berna. Cel puțin două universități majore din Uniunea Sovietică au centre Calligaris și cercetarea lor este păstrată ca un secret de stat.  Singurul lucru care poate fi cunoscut în mod fiabil este faptul că în Uniunea Sovietică se lucrează intensiv la experimentele lui Calligaris.

 Calligaris a descoperit că anumite linii și puncte pe piele sunt legate de porțiunile conștiente și subconștiente ale minții și chiar de creșterea abilităților paranormale. Calligaris a numit această cercetare nouă, "lanțuri liniare ale corpului-minte". El a descoperit, experimental, o rețea de linii - o rețea de meridiane longitudinale și paralele de latitudine pe piele - care au rezistență electrică mai mică, sunt hiperstezice și formează modele geometrice. De exemplu, el a descoperit pătrate, pe care le numește "ferestre către cosmos". 

Calligaris a descoperit puncte de intersecții ale energiilor cosmice care au acționat ca oglinzi, colectori și acumulatori. El a descoperit că aceste puncte pot fi încărcate ( o forță aplicată împotriva punctului), de exemplu, prin cilindri metalici, și stimulată pentru a reflecta mai bine inteligența superioară și pentru a produce un ecou al vibrațiilor vitale ale universului.

Grila pe corp pe care a găsit-o Calligaris corespunde gradei de longitudine sau latitudine a pământului. 

Calligaris spune că întregul univers este reflectat pe piele. 

El credea că creierul nostru poate fi o oglindă concavă pentru Conștiința Universală. Desigur, au existat mulți oameni care nu au vrut să audă toate astea, și de mai multe ori Calligaris a fost "aruncat" de comunitatea academică, precum și de Biserică.

 Dr. Calligaris a constatat că o imagine mentală, forma de gândire însăși, va stimula corpul. Acest lucru duce la ideea de bază a tezei sale de doctorat, "Gândurile ne vindecă". Există un efect mental-dermic care se înregistrează fizic pe corp și arată radiația formelor de gândire sau a undelor gândirii. 

Cercetările au arătat că gândurile pot fi privite ca obiecte cu existența fizică. 

Diverse locații Calligaris sunt legate de anumite organe, iar aceste spoturi răspund și corespund emoțiilor. Deci, gândurile pot provoca emoții și atinge organe, care la rândul lor se reflectă în punctele de pe piele.

O INTELIGENȚĂ SUPERIOARĂ CURGE PRIN ÎNTREGUL UNIVERS.  Calligaris vorbește în cărțile sale de o „ inteligență superioară “ , care curge prin tot ceea ce este și  „ echo “ –ul este asigurat prin plăcile de pe piele.  Inteligența superioară , se reflectă în subconștientul individual. 

Presupunând că omul preistoric poseda acele forțe care astăzi sunt ascunse sub piele, ca abilități aplicabile în mod normal, se poate presupune și că legendele culturilor îndelungate (Atlantis, Lemuria etc.) au fost bazate pe concepte complet diferite de cele pe care se bazează astăzi cunoștințele noastre. (n.b. Poate și credințele).

                                                                 ***

Cred că sunt două exemplificări suficiente, care să vă determine să gândiți la cât de minunați sunteți alcătuiți. Avem totul la purtător. Multitudinea informațiilor nu trebuie să ne sperie, dar nici să le ignorăm. CINEVA ni le dăruie, dar efortul ne aparține, de a le integra în viața noastră. Cunoașterea ajunge să simplifice totul, atunci când ai eliberarea de a începe să o înțelegi. 

Cartea Vieții -3 -

Conceptul de putere proprie înseamnă că nimeni nu-l poate elibera pe un om în afară de el însuși.

Mintea umană are multe etape/trepte de inițiere, mai ales în timpurile de acum la un nivel social mult extins: imprimată oarecum haotic în prima copilărie (ceea ce constituie karma de neam, de grup), apoi dezvoltarea printr-un intelect direcționat de învățături aproape în totalitate materialiste; gândim automat și corespunzător obișnuințelor formate din propriile amintiri.

Atenție la ce  informație introduci în univers pentru că o vei primi înapoi!

S-a estimat că a durat 1500 de ani până la prima dublare a cunoașterii umane iar până la 1900 s-a dublat la fiecare sută de ani. De prin anii 1940 s-a dublat la trecerea a câte 25 de ani, și în 2013 s-a estimat că se dublează la fiecare 13 luni. Acest interval continuă să se scurteze. Cunoașterea ca atare nu înseamnă înțelepciune.  Are loc o mare schimbare a nivelului de conștiință a lumii.

Creierul este organizat în reflectarea tuturor celor știute din mediu.

Când ne concentrăm cu adevărat pe o singură idee, creierul nu face diferența dintre universul interior al minții și ceea ce trăim ca experiență în mediul exterior.

Datorită lobului cerebral frontal extins al omului și a capacității noastre de a conferi gândului o realitate similară celei exterioare (prin meditație), lobul frontal poate să „reducă volumul” mediului exterior astfel încât să nu mai prelucreze nimic din afară, ci doar un unic gând concentrat.

Imaginați-vă un triunghi incolor, o linie între tâmple iar vârful în spatele capului. Fiecare are punctul lui, nu vă stresați să îl căutați. E ca și cum ați observa Infinitul și Eternitatea împreună. Starea nu este neutră ci e plină cu gândul cel mai puternic al Observatorului. Inițial veți avea o stare de liniște, atât de bruscă încât poate părea un șoc. Abandonați-vă acestei stări! Trăiți-o, pentru că ea este clipa prezentă.

Acum mulți ani am practicat o meditație din cartea lui Osho. Mergeți fără cap-era îndemnul. Îmi plăcea atât de mult starea pe care o aveam când „îmi imaginam că merg fără cap” încât din când în când apelam la ea. Nu am încercat să caut validări științifice ale stării respective așa cum am făcut cu multe alte învățături venite din Orient. Nu una, ci mai multe persoane mi-au spus că le este frică să meargă așa, să renunțe la „cap”, atunci când vorbeau, când priveau ceva…

Până de curând când tot căutând „ceva” care să liniștească RAPID gândirea, am „asamblat”  informațiile (referitoare la partea anterioară ale nucleelor amigdaliene, la tehnica surâsului interior, mai ales cele referitoare la ridicarea cozii sprâncenelor și a colțurilor externe ale ochilor),

http://reiki-jurnalulunuimaestru.blogspot.ro/2017/06/tiparele-vietii-emotiile.html

http://reiki-jurnalulunuimaestru.blogspot.ro/2014/10/surasul-interior-si-amygdala-o-alta.html

http://reiki-jurnalulunuimaestru.blogspot.ro/2014/09/zambetul-si-amygdala-nucleul-amygdalian.html

Practica constantă a Triunghiului incolor liniștește partea frontală a creierului. Neurologii au constatat că pot discuta cu persoanele respective chiar dacă aparent nu aveau o activitate intensă a creierului care apare atunci când gândim, vorbim. Știu că sunt și alte practici care duc la această stare. Una din ele este descrisă în cărțile lui Mantak Chia. La yoghinii avansați s-au obținut scanări ale creierului care arătau aceeași liniște a zonei frontale și a celei temporale. Stare de calm-este puțin spus. In câteva săptămâni de practică se schimbă perspectiva asupra mediului înconjurător și implicit a celui interior.

Durează doar o milisecundă această nouă percepție, obținută în zeci de ore de meditație. O putem practica ORIUNDE, ORICÂND. De mii de ori în fiecare zi.

„Simt cum mi se ridică o ceață de pe ochi” – „ sunt detașată, calmă și „înțeleg” altfel tot ceea ce este în jurul meu”, „ parcă văd prima data cât de frumoase sunt culorile, cât de minunat este totul”- sunt câteva din percepțiile pe care le-au avut cei care au practicat această tehnică.

Poate nu aș fi reluat postarea acestei tehnici dacă nu aveam zilele trecute o discuție, în tren, cu două persoane care practicau diferite meditații de ani buni. Erau siguri că practic și eu. Fiecare ne-am dezvăluit secretele. Și DA, au remarcat cât de simplă dar și puternică este această tehnică. 

Important este încă un aspect: ce notă dai, de la 1-10, stării inițiale. Asta te determină să fii atent la percepția interiorului tău, înainte și după ce creezi triunghiul. „1” este starea în care te simți bine. 5-6, consideri că problema este dureroasă, 7-8-…10 starea te copleșește.

1.     CUM este ÎN tine?! Care este STAREA din interiorul tău?! Ce notă dai stării tale de acum?!

2.     Apoi creezi un triunghi incolor în zona prefrontală.

3.     Cum este ACUM în tine?! Ce notă ai da stării tale acum?!

Și fiecare va sesiza că s-a schimbat ceva în interiorul lui. Dacă nota era 7 acum scade la 5 sau chiar mai puțin. Observarea stărilor înainte și după este importantă. Pentru că doar așa devii conștient că „se întâmplă ceva” și prin observare stabilizezi noua stare, schimbând și configurația hărții creierului.

Se repetă de sute de ori în fiecare zi „verificarea” triunghiului, a stării Zen, cum a spus cineva. Nu se suspendă gândirea, cu toate că prima senzație așa pare.

Când te obișnuiești să ai sub propriul control această atitudine, vei observa că gândurile sunt mult mai clare. Apare o anumită detașare față de exterior. Și în definitiv, asta ne dorim cu toții, să nu mai fim afectați de părerile altora, de privirile lor, să nu mai fim nemulțumiți de tot și toate. Pentru că starea noastră reală este cea a Înțelepciunii.  

A înțelegerii că tot ceea ce percep în exterior este în conformitate cu starea mea din interior. Dacă sunt trist, supărat nu voi vedea culori strălucitoare sau oameni zâmbitori. Ci mă voi racorda la lungimea de undă din ei care reprezintă starea respectivă. Chiar dacă persoana nu este tristă în acel moment. Însă aici apare Jocul uman: îi lansez o mică rachetă, îi activez starea și peste o perioadă persoana poate acumula suficient de multă încărcătură energetică, și să se trezească dintr-o data tristă, supărată. Datorită celui mai banal motiv. Bine, acum să nu spuneți că stările vi se datorează celor din jur-știu, tentația de a face asta e mare. IMPORTANT este să fim atenți la noi, dacă tot ne dorim să schimbăm lumea! Armonia, calmul se vor face simțite în jur și datorită nouă. 

Asta este responsabilitatea personală. Dacă este cineva supărat nu trebuie imediat să intru în structura lui și să încep și eu cu supărarea. Ne amplificăm unul altuia stările. Dimpotrivă, în acest caz, este util triunghiul incolor care se poate realiza instantaneu, așa cum respirăm. În acea clipă ne deconectăm voit de la supărare, tristețe, nemulțumire. Și până când „starea Zen” va fi stabilă în noi, până va deveni automatism este necesară practica repetitivă.

 Asta este adevărata beneficitate a acestei mici dar puternice tehnici.

Suntem obișnuiți să ieșim „în afara  noastră” și apoi revenim la vechile obiceiuri (tipare) ale interiorului. Așa că evităm cât putem această întâlnire și tot privim în afară. Sigur că în timp se schimbă și ceva în noi, dar nu suficient de repede, ori ați văzut că reacția de schimbare a mentalului omenirii deja a ajuns la 10 luni, acum în 2017. La unii chiar mai repede de nu mai știm ce este cu noi. Suntem debusolați, obosiți, depresivi, stresați. Pentru că nu stabilizăm starea de liniște, de calm, armonie în interiorul nostru. Dacă nu o CONȘTIENTIZĂM e ca și cum nu ar exista, așa că nu o avem.

ORICE COMPORTAMENT UMAN ESTE REZULTATUL STĂRII ÎN CARE SUNTEM!!!

Când „ne luăm inima în dinți” și acționăm fie că ne ducem la șef să-i spunem că ne-a nedreptățit, fie orice altceva în care credem, ne schimbăm starea, ni se schimbă și postura corpului. Reprezentările anterioare de îndoială, de nesiguranță, dispar. În interiorul nostru apare siguranța, încrederea de neclintit și atunci sistemul nervos semnalizează corpului să își schimbe ținuta, tiparul respirației, tonusul muscular. Câți observăm asta?! Câți ne gândim că putem constant să fim așa?! Prin practică se poate. Făcând și efortul de a înțelege mecanismele care duc la asemenea realizare.

Până acum 100 de ani eram preponderant vizuali și auditivi. Acum foarte mulți au devenit și kinestezici. Percepția exteriorului este mai vastă datorită tehnicilor care ne-au dezvoltat acest simț: reflexoterapia, masajul, ReiKi, Qi gongul, bowen, sau atingerile cuantice. Din ce în ce mai subtile.

Dacă sunteți supărați, dacă plângeți priviți în sus! Trageți și umerii înapoi, așa întrați într-o stare de detașare față de problemă. Aproape instantaneu percepția asupra problemei vi se va modifica. Creierul recepționează un mesaj nou pe care îl transmite și corpului, acesta nemaiavând timp să „gândească” după vechile tipare. Ați observat că o simplă întindere a brațelor, a spatelui ne schimbă, devenim mai vioi, chiar mai bine dispuși?! Sigur că da, cine nu știe asta?! Dar, atunci când ȘTIM și de ce o facem începem să CONTROLĂM noi stările, ceea ce poate părea un lucru uimitor.

Multora li se pare prea mult să știe, să înțeleagă CE se întâmplă în interiorul lor. Șă știe ce mecanisme uluitoare avem la îndemână și, mai ales, CUM funcționează ele. Nu vei schimba un bec dacă stai și te uiți la el, dacă nu știi că trebuie înșurubat… a apela mereu la serviciile altora nu e dovadă că ai înțeles ceva din sutele de pagini citite.

Corpul ȘTIE să ne vindece dar până la pragul de avarie. Dacă vrem mai mult, avem Profesorul-MAESTRUL la îndemână, avem lecțiile deja predate, noi trebuie să le învățăm și apoi să le amplificăm prin punerea lor în practică nu numai să vorbim la superlativ și apoi să cădem în depresii.

Cartea Vieții este înscrisă în celulele noastre, este la purtător. Efortul de o citi și aplica ne aparține în totalitate. Adevăratul secret pentru transformarea vieții tale este să devii conștient de tiparele pe care le ai în prezent în stare de inconștiență și apoi modelarea modului în care vrei să te simți.

Calitatea vieții noastre este determinată de calitatea emoțiilor noastre.

Conștiința umana și corpul sunt doua entități diferite și independente.

Între ele se află creierul ca organ în care sunt Înregistrări dar el nu poate ține conștient CORPUL sub control decât dacă este învățat cum. Iar corpul de abia așteaptă să îi cerem asta. Asemeni unui adevărat și real Maestru ne învață să căscăm, să folosim de mișcările oculare, să zâmbim, să mergem… Toate devin TEHNICI explorate de neurologi, psihologi, de oamenii de știință implicați în Știința Vieții.

Oamenii pot auzi sunete și pot vedea lucruri chiar dacă sunt în moarte cerebrală. Si asta pentru că trunchiul cerebral, poate funcționa independent de restul creierului, cel puțin pentru o perioadă. Dacă o parte din creier este nefuncțională, în trunchiul cerebral pot apărea tulburări ale somnului REM. S-a răspuns în parte la întrebarea “Cum” se întâmpla, dar întrebarea “De ce” a rămas încă fără răspuns. Când se vor găsi și aceste explicații oamenii de știință vor deschide ușa către lumea metafizicii.

Gândirea singură nu poate schimba starea interioară. Ea mereu va face corelații cu ceva ce deja știe.

Repetiția mentală este un INSTRUMENT de a depăși vechile obiceiuri, deprinderi. Pășim într-un fel, gesticulăm, privim.... etc. Putem schimba ȘI aceste automatisme deprinse. Controlul ne aparține dacă devenim conștienți de asta.

Gândurile ne gândesc pe noi. In starea blanc putem statornici un UNIC gând, care va deveni coordonatorul principal până se va transforma în experiență. Va deveni experiența însăși. 
In clipa prezentă nu există NIMIC; doar Eternitatea! 

Cartea Vieții_ Autocontrolul (2)

Știm că există două părți ale minții. Mintea conștientă care are identitate este o minte creativă. Ea poate vedea în viitor, poate analiza trecutul, poate rezolva probleme. Și mintea subconștientă, cealaltă minte, axată mai mult pe obiceiuri. Cei mai mulți dintre noi cred că ne controlăm viața cu mintea noastră creativă. Dar viața îți este controlată de convingerile tale. S-a descoperit că noi ne trăim viața, controlați fiind de conștiința noastră, doar 5% din timp. 95% din timp trăim controlați de programele noastre subconștiente.

Deci: de unde avem aceste programe fundamentale pe baza cărora funcționăm?

În primii șase ani, creierul funcționează la frecvențe de energie redusă, Theta, care este o stare de transă hipnotică.

 În primii șase ani ești ca o cameră de luat vederi care înregistrează tot ceea ce este în jur. Și tot ceea ce observi intră în sistemul tău de programe. 
Acumulăm credințe, atitudini și comportamente de la părinți, familie, societate. Acestea devin convingerile de bază. Și orice situație ulterioară va ține cont de ele. Și așa îți vei forma propriul tău sistem de valori apoi judecăți, în emisfera stângă  care le va întrebuința, luând prototipul din emisfera dreaptă, pentru a decripta lumea și a forma deprinderi, aptitudini, automatisme de gândire, de manifestare.

Iezuiții spuneau: dă-ne un copil sub 6-7 ani iar acesta deveni adult credincios până la sfârșitul vieții sale. Acum și știința spune că primii șase ani reprezintă perioada de programare.
Orice program primești acela va fi cu tine pentru tot restul vieții tale.
Primii șase ani sunt necesari pentru downloadarea programelor, atunci când înveți/preiei comportamentul celor din jur.

Trăim timpuri de schimbare. Profundă. Dar la care participi tu însuți dacă vrei să ai controlul asupra vieții personale. Nu este suficient să spui: îmi schimb modul de gândire. Pentru că ACUM lucrurile încă nu sunt în controlul nostru în totalitate. După vârsta de șapte ani creierul funcționează  95% controlat de subconștient. Acolo sunt programele fiecăruia, după care te vei ghida toată viața. De fapt: vei fi ghidat.  Unul vrea o minge roșie, altul nu. De ce? Pentru că roșu și rotund evocă ,,ceva”. Plăcut sau nu. Și tu crezi că ,,alegi”. Ei uite că NU.

Mintea conștientă poate învăța din citirea cărților. Mintea subconștientă poate citi o carte de ,,dezvoltare personală” și să spună wow, dar atât. Ceva din cartea atinge ceva de acolo, un obicei pe care încă nu l-ai manifestat.

 Oricum, suntem mult mai complecși, dar acum încerc să redau unul din aspectele din noi. 
După ce ai citit cartea, viața ta nu se va schimba. Sau poate pentru o zi-două și gata! Pentru că mintea subconștientă este axată pe obiceiuri.

Cum poate ÎNVĂȚA subconștientul? Prin lucrurile pe care le repeți în mod constant. Recitești cartea, meditezi la cele scrise. Te umpli treptat de cele pe care vrei să le înveți. Și: nu le uiți până când ele vor deveni automatisme. Atunci înseamnă că ai schimbat un vechi program sau pur și simplu, ai învățat unul care VREI tu.

Dacă rămâi conștient de ceea ce ai citit, trăiești în prezent acele învățături și când apar gânduri negative (70% din timp, gândurile noastre sunt negative și cu o abundență inutilă de expresii, de cuvinte sau de imagini în formularea unei idei, adică,,redundantă”), dacă ai putea opri acele gânduri de genul ,, acest lucru nu funcționează”, ,,aceasta nu merit să am”… Dacă ai putea să le auzi constant și să le spui ,,NU”, să schimbi credința imediat, să le dai o energie pozitivă ar fi bine, numai că noi nu avem această deprindere.

Pe măsură ce repeți în mod frecvent, mintea subconștientă începe să învețe un nou obicei. Trebuie să depui efort să fii conștient atunci când repeți. 
Orice distragere să o lași cât mai elegant și detașat să treacă. Ca și cum ai merge printr-un tunel și știi că la capătul lui e soare, e șoseaua care te duce acolo unde ți-ai propus.

 Folosim doar  5% prin mintea conștientă dar 95% din mintea subconștientă, ce face ? Mintea conștientă se poate gândi la trecut sau viitor și poate rezolva probleme folosind informațiile deja stocate în emisfera dreaptă.  In majoritatea timpului te gândești la ceva. Vrei să rezolvi, vrei să știi, vrei să…. 

Dacă analizezi înseamnă că îți folosești mintea conștientă. Păi dacă folosești mintea conștientă pentru a gândi/analiza, atunci cine controlează activitatea corpului tău?! ca să nu te răstorni de pe scaun acum când citești?! Crezi că e o poziție firească, nu?! Cine însă coordonează această poziție?! Răspunsul este: atunci când nu ești atent și te gândești ce faci diseară, mâine, subconștientul controlează activitatea ta. Și nu numai a corpului tău. Ci mai selectează din noianul informational din jur, ceea ce ți-ar fi folositor. DAR în conformitate cu programele tale. De asta doi oameni nu vor avea aceeași soluție la o situație similară.

Trăiește în prezent, Să fii conștient de ceea ce se întâmplă astfel încât să îți dai seama de reacțiile automate, să le conștientizezi. Să vezi ce nu mai vrei să faci ca să nu le repeți. Și asta trebuie să faci în mod constant. Iar și iar. Vezi că ai făcut ieri și ai repetat azi același lucru neplăcut?! Schimbă-l, iar și iar.

A renunța la ceva necesită efort permanent pentru că suntem bombardați cu informații, suntem mereu ,,ocupați”, mintea conștientă este aproape permanent în mișcare încercând să rezolve problemele curente cărora trebuie să le găsim soluții. Oare așa este?! Mintea subconștientă controlează viețile noastre pentru că ea atrage informațiile datorită cărora noi vom lua decizii. Mintea conștientă doar le va ,,citi”. Asta e tot!

Mintea subconștientă este ochiul interior și EA atrage din exterior manifestările în conformitate cu dorința susținută constant. Mergi prin tunel, dar ȘTII că ajungi la destinație.

Credința înseamnă consecvență pentru a obține roadele dorite.

Sunt multe terapii acum care ajută la influențarea rapidă a subconștientului. Dar ele necesită un efort din partea oamenilor. Pentru că trebuie să fii prezent. Suntem bombardați cu informații, suntem ocupați, astfel încât mintea conștientă este aproape permanent în mișcare încercând ,,să rezolve probleme cărora trebuie să le găsim soluții”. Cică! 

Ceea ce înseamnă că în acest timp, mintea noastră subconștientă controlează viețile noastre. Cei mai mulți nu vor recunoaște această situație . Dar noi toți am fost programați să operăm pe baza programelor deja învățate. NUMAI pe baza programelor vechi. Și  de obicei le negăm cu vehemență.

Poți înțelege, poți teoretiza cât vrei (și încă bine) dar cu tine rezolvă întâi. Rescrie propriul subconștient-a fost, este și lecția mea.Programele de limitare, de diminuare a puterii pe care le primim de la părinți și comunitate atunci când suntem copii, devin tot mai evidente.

 Întâi : IUBEȘTE_LE !!!

 Toți știm că atunci când ești îndrăgostit devii brusc ALTUL!!! devii conștient de tine. Vechile obiceiuri dispar. Devii cea mai bună persoană dintre toate posibilitățile care ai putea fi. Tu îți creezi realitatea atunci când iubești. Iubește-TE și acum.