GASSHO

 

Gassho  înseamnă „două mâini care se unesc. ” sau „mâinile care se roagă”.

Gassho în sensul său tradițional a fost un act de salut, scuze sau reverență față de ceva, cineva.

 Gassho în majoritatea tradițiilor lumii înseamnă a arăta respect și reverență față de viață.

Gassho este o practică puternică care permite elevului să-și atingă profund propriul spirit și pe cel al lumii înconjurătoare..

Sunt aspecte ale practicii, chiar diferite, care depind de zona spirituală din care vin. Repetând o tehnică noi stabilim intențiile manifestării dar și crearea, stabilizarea lor pe harta creierului. E de reținut și acest aspect. Pentru că noi înșine transmitem informația, starea către celălalt. Deja sunt acceptate anumite posturi recunoscute international.

„ Gassho este folosit pentru:

 -a exprima respectul,
-a preveni împrăștierea minții,
-a aduce persoana în echilibru dinamic,
- a exprima Mintea Unică – totalitatea, congruența ființei” -  maestru ReiKi, James Deacon

Gassho standard este folosit în situații formale dar și în ritualuri, servicii religioas

Mâinile sunt reunite în fața feței, degetele drepte, palmele apăsate. Antebrațele sunt la un unghi de aproximativ 30° față de podea; vârfurile degetelor sunt la  același nivel cu vârful nasului, la o mica distanță de el. Ochii sunt concentrați pe vârfurile degetelor mijlocii.

Gassho Mu-shin („Fără minte” – No Mind sau  Mintea Dreaptă)  Este folosit în principal în salutări.
Mâinile sunt ținute lejer împreună - vârfurile tuturor degetelor  se ating, dar există un spațiu mic între palme. Antebrațele sunt la un unghi de aproximativ 45° față de podea. Mâinile sunt mai jos, în fața gurii.  Ochii sunt concentrați pe vârfurile degetelor mijlocii.

În mushin, mintea este liberă de distrageri, preconcepții și judecăți, permițând acțiuni spontane și instinctive.
Sau se efectuează mu-shin gassho cu mâinile poziționate în fața pieptului, deasupra inimii.

„No-Mind [mushin] este același cu Mintea Dreaptă. Nu se îngheață și nici nu se fixează într-un singur loc. Se numește No-Mind atunci când mintea nu are nici discriminare, nici gândire, ci rătăcește prin întregul corp și se extinde în întregul sine.” – Mintea neîntreruptă de Maestrul Zen Takuan Sōhō

Lotus gassho - acesta este aproape identic cu mu-shin gassho, degetele sunt puțin mai îndoite și vârfurile degetelor mijlocii sunt ușor depărtate.
Lotus gassho (renge gassho ) este folosit de preoți în timpul anumitor ceremonii sau ritualuri.

Diamond gassho ( kongo gassho ) - numit și „gassho al unității cu toată viața” - degetele sunt perfect drepte și interconectate, folosit de preoți în timpul anumitor ceremonii sau ritualuri”.

Acestea sunt câteva informațiile, la vedere, despre poziția mâinilor în Gassho. Diferențele dintre psihicul japonez și cel occidental sunt vizibile.

                                                                      ***

Meditația Gassho este simplă, puternică și implică mai multe etape. Primele două sunt importante pentru noi. Dacă nu le stăpânim bine, nu vom fi capabili să avansăm, oricâte explicații atractive am primi. Se crează o rețea neurologică nouă în actualul creier. Mintea nu a uitat-o.

1.      Privind vârfurile degetelor mijlocii.

2.      Privind vârful nasului.

Explicațiile, sincere și de bună credință, care circulă referitoare la Gassho, sunt asemenea luciului apei. Adâncimea, profunzimea apei le descoperim treptat.

Atunci când ducem ochii și privim vârfurile degetelor mijlocii, treptat intrăm în stare alpha. „Primul pas al contemplării mistice”. A pătrunderii în interior, a cunoaște energia și a o folosi pentru a ne apropia de Esența Umană (E.U).

E bine să alocăm măcar 5 (cinci) minute. Mulți spun: „A, numai atât?” Poftim, începeți. Faceți câteva respirații calme, apropiați palmele ca la rugă și priviți, cu amândoi ochii, vârfurile degetelor mijlocii.

Degetele să fie lipite. Atenție la degetul mare și la tendința de a se îndepărta de celelalte degete (știe el de ce: degetul mare trebuie ținut lipit de palmă, îndoit peste muchia palmei. Este un element crucial în ceea ce privește energia și activitatea. La baza degetului mare sunt puncte în care energia stagnează dar și puncte care pot regla circulația energiei prin corp).

Doar priviți….priviți! cât timp reușiți fără a avea un gând? Fără a vă foi? Nu-I nimic. Important este să reveniți senini, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, la contemplarea vârfurilor degetelor. Din când în când, închideți ochii păstrând imaginea câmpului eteric al degetelor, al palmelor. Când dispare, deschideți ochii și priviți iar vârful degetelor.

În timp ce scriam am început să practic. După câteva zeci de secunde, trei-patru idei pe care ar trebui „urgent” să le scriu, au apărut. Le-am ignorat și am continuat cele 5 minunte propuse. Și, duse au fost ideile. Pentru că percepțiile, „știrile” care apar în starea alpha, sunt uitate rapid când revenim în beta.

Concentrare, învățăm așa concentrarea. Și e primul prag a stabilizării frecvenței alpha. În care tu exiști pentru tine însăți.

Imaginea câmpului vital al palmelor o puteți rememora oricând, pentru câteva secunde. Prin practică, oricine poate reuși.

Ați reușit să meditați, lejer și nemișcați (uitând să vă foiți) 5 minute?! Propuneți-vă 10-15 min.

Este o Meditație practicată de mii de ani. Elevii maestrului Usui practicau dimineața și seara. Era o exersare obligatorie.

                                                                 ***

Undele BETA au o frecvență de 14-28 Hz, caracteristică minții conștiente

-în această stare suntem concentrați și vigilenți, mintea conștientă este activă și avem multe gânduri, suntem atenți la lumea exterioară, suntem în starea de a face, de a acționa, plănuim sau organizăm cu ușurință

-starea BETA este necesară activităților zilnice, însă “a funcționa” predominant pe frecvența BETA duce la stări de stres, anxietate, depresie, atacuri de panică.

 

Undele ALPHA-au o frecvență cuprinsă între  7-12 Hz,  echivalente cu relaxarea și productivitatea

-reprezintă puntea de legătură dintre mintea conștientă și mintea subconștientă

-în această stare se obține claritatea gândurilor, o memorie puternică dar și o intuiție mai ascuțită

-pe nivelul ALPHA se fac vindecări pe corpul fizic, se elimină fobii și frici, se reduce nivelul stresului, se elimină durerea.

-este o stare de eliberare, de ușurare și de liniște.

-pe frecvența de 10 Hz cele două emisfere cerebrale, stânga și dreapta, sunt în armonie.

Sunt frecvențele undelor prin care trecem când începem Meditația Gassho. Ulterior vom ajunge în Tetha sau, și mai târziu, în Gamma.

                                                                            ***

A doua etapă:

„ În Cartea corespondenţelor secrete( Yin fii-ching, un text taoist clasic. se spune:

       „Eliberarea se află în cei doi ochi“. Inima divină sălăşluieşte între soare şi lună (între cei doi ochi).

Maeștrii ne-au învățat că trebuie să ne uităm la vârful nasului. N-au vrut să spună că gândurile trebuie aţintite pe vârful nasului; nici pe mijlocul galben.

 Expresia „vârful nasului“ este foarte iscusit aleasă. Nasul trebuie să servească ochii ca o Iinie-ghid. Dacă discipolul nu este ghidat de nas înseamnă ori că a deschis prea larg ochii şi priveşte în depărtare, ori că pleoapele sunt prea plecate.

Când ochii sunt prea larg deschişi, el face greşeala de a-i îndrepta spre exterior fiind foarte uşor de distras. Când sunt prea închişi, el greşeşte prin aceea că-i îndreaptă spre interiori fiind cu uşurinţă prins într-o stare de visare. Numai când pleoapele sunt plecate pe jumătate vârful nasului se vede aşa cum trebuie. Este folosit ca linie călăuzitoare.

În primul rând trebuie plecate pleoapele în mod corect; apoi lumina trebuie lăsată să pătrundă de la sine, fără efort, doar cu dorinţa de a o face să pătrundă concentrat.

 Fixarea privirii asupra vârfului nasului serveşte numai ca început pentru concentrarea interioară.

Ochii sunt aduşi de către privire pe direcţia corectă, apoi sunt prinşi pe linia-ghid. După acest exerciţiu pregătitor meditaţia poate începe. In acest fel un zidar întinde firul cu plumb. Când termină de agăţat firul, el îşi îndreaptă lucrarea după acesta, fără să se mai ostenească să-l privească.

Vârful nasului trebuie privit cu amândoi ochii, într-o poziţie confortabilă, cu trupul drept, iar inima trebuie menţinută în „centrul din mijlocul condiţiilor“. în taoism acesta este numit „mijlocul galben“; în buddhism, „centrul mijlocului condiţiilor“. Ambele semnifică unul şi acelaşi lucru.

…Cel ce practică acest lucru nu trebuie să stea într-o poziţie rigidă; dacă îi survin gânduri lumeşti trebuie să caute a afla unde sunt, de unde provin şi încotro se îndreaptă. Nu se câştigă nimic prin înăbuşirea reflecţiei. Discipolul trebuie să fíe mulţumit dacă vede unde răsare gândul, să nu caute dincolo de origine; căci este imposibil a găsi inima (conştiinţă, a ajunge prin conştiinţă dincolo de conştiinţă). Împreună căutăm să dăm inimii o stare de linişte. Aceasta este-adevărata contemplaţie.

 O altă contemplaţie este falsă, nu duce spre nici o ţintă. Când gândurile încep să zboare, discipolul trebuie să se oprească şi să reia meditaţia, concentrarea asupra fixării. Aceasta este dubla metodă de accelerare a iluminării. A sta înseamnă circulaţia luminii.

                                      Circulaţia este fixare. Lumina este contemplare.

Fixarea fără contemplare este circulaţie fără lumină. Contemplarea fără fixare este lumină fără circulaţie! Ţine seama de asta!

… Sensul de căpetenie al acestei secţiuni este faptul că protecţia centrului e importantă pentru circulaţia luminii. În ultima parte se arată faptul că trupul omenesc este un bun foarte valoros atunci când spiritul originar este stăpân. Când este folosit de spiritul conştient el se risipeşte şi se consumă zi şi noapte. Când este în totalitate sleit, trupul moare.

… Maestrul clarifică în mod special metoda de începere a cultivării vieţii; invită pe discipoli să-şi privească cu ambii ochi vârful nasului, cu pleoapele plecate, să privească în interior, într-o poziţie liniştită, comodă, cu trupul drept şi să-şi fixeze inima pe centrul din mijlocul condițiilor.

Menţinerea gândurilor în spaţiul dintre cei doi ochi permite pătrunderea luminii, după care spiritul se cristalizează şi intră în centrul din mijlocul condiţiilor.

Centrul din mijlocul condiţiilor este tărâmul-Elixir inferior, locul energiei (plexul solar).

… Dacă discipolul nu-şi poate menţine gândurile în spaţiul dintre cei doi ochi, dacă energia inimii nu-l ajută să zărească spaţiul energiei, înseamnă că respiraţia este ori prea iute ori prea înceată; multe lucruri rele se datorează acestui fapt; pentru că trupul şi inima sunt active şi încearcă să domolească revărsarea energiei şi respiraţia iute.

…. Discipolul trebuie să inspire şi să expire uşor, astfel încât respiraţia să rămână de neauzit pentru ureche; numai inima să numere în linişte respiraţiile. Dacă inima uită numărul respiraţiilor, înseamnă că e îndreptată spre lumea exterioară. Atunci trebuie să ţină inima stabilă.

 Dacă urechea nu ascultă atent, sau dacă ochiul nu priveşte la muchia nasului, se întâmplă adesea ca inima să fugă spre exterior sau să vină somnul; condiţia trece deci în confuzie şi letargie; acum trebuie repusă în ordine sămânţa-spirit”.

    Sunt câteva fragmente din cartea: Arta prelungirii Vieții - Secretul Florii de Aur,  care a i-a fost ghid permanent și lui Jung, fiind una dintre scrierile fundamentale ale misticii taoiste.

 Chiar și acum, textul Secretul florii de aur, este dificil de parcurs. Abundă metaforele pline de înțelesuri, greu de descifrat. Citiți prefața scrisă de Jung și veți afla de ce.

                                                                    ***

Practica:

Câteva cerințe: spatele drept (pentru o bună circulație a Lichidului cefalorahidian și nu numai…).

Tălpile pe podea dacă stăm pe un scaun, fotoliu sau cu picioarele în lotus-semilotus (cine poate) sau încrucișate (pentru a pune presiune pe mușchii coapselor. În acești mușchi se depozitează istoria personală  a fiecărui individ. Acolo se adăpostesc și stagnează sentimentele. Dificultatea cu care un individ își modifică modelele comportamentale poate fi atribuită și vlăguirii mușchilor din spate ai coapselor. Aici este memoria kinestezică, care poate facilita memorarea unor mișcări noi).

Apoi, mâinile în Gassho. Apropiați cât mai mult vârful degetelor mijlocii de vârful nasului și priviți cu amândoi ochii. Observați-vă, lăsați gândurile să treacă, asemeni unor nori. Dacă apar dureri ale globilor oculari, e sufficient să măriți distanța dintre nas și palme.

Închideți ochii păstrând focalizarea pe imaginea câmpului eteric care rămâne pe retină. Când o pierdeți, deschideți ochii. Fiecare va exersa în funcție de puterea propie de concentrare.

Nu stați foarte mult cu ochii închiși. Creierul vă poate păcăli, ca să preia controlul. Cel mai important e să priviți cu ochii deschiși cât mai mult timp fără a pierde concentrarea pe vârful degetelor.

La final puneți palmele pe zona inimii sau pe coapse și observați-vă energia interioară. Ea va deveni un reper al calmului, destinderii.  

                                                                       ***

Puteți privi direct vârful nasului. Globii oculari pot începe să vă doară. Trece durerea în două-trei zile de exersare.

E un bun început pentru mulți vestici neobișnuiți cu meditația. Este mai ușor pentru începători să privească vârfurile degetelor mijlocii decât vârful nasului. Dar, dacă ne așteptăm, credem, că se deschid atât de ușor porțile cunoașterii ancestrale... ne amăgim singurei.

Faceți să fie o trecere cât mai ușoară de la privitul vârfurilor degetelor mari la privitul vârfului nasului.

Puteți pune palmele lejer pe coapse și continuați practica așa cum e descrisă în „Secretul Florii de Aur”.

Atunci când suntem în alpha, suntem la pragul Tăcerii Interioare spre CUNOAȘTEREA TĂCUTĂ, totală, dincolo de cuvintele obișnuite. Fără Tăcere Interioară nu vom auzi, percepe, propria Ființă, din interiorul nostru.

Adunăm aceste Tăceri, secundă după secundă. Tăcerea interioară este pregătirea pentru cunoașterea tăcută, când cunoașterea se produce instantaneu, automat. Știi, dar nu știi cum știi! Nu informațiile, reflecțiile cerebrale, deducțiile logice sunt cele care te ghidează. Ele pot oferi doar simple, vagi interpretări. Ai o percepție - cunoaștere care îți cuprinde întreaga ființă.

Secundă cu secundă, aduni tăceri interioare. Fiecare avem un prag propriu pe care trebuie să-l depășim. Tăcerea interioară o asemănăm stării de bine și începem să o explicăm. Lăsați asta pe mai târziu. Adunați multe clipe de tăcere și... mai vedeți după aceea. Explicațiile vă debarcă în betta...

Tăcerea interioară se practică oricât, oriunde. Când mergem, când suntem într-un grup, când citim o carte, sau scriem...tăcerea interioară poate veni, ca un moment de grație, când rostim mantre, rugăciuni...

 Avem nevoie de informațiile pe care corpul le știe dintotdeauna (dar nu sunt cunoscute de posesor), apărținând subconștientului care le manifestă ca automatisme. Iar știința ne ajută. Efortul de a ne informa ne va face Viața mai plăcută (cel puțin). Partea conștientă, cea care rulează mereu, repetitiv programele învățate pe de rost este foarte sinceră. Așa crede că ne este bine. Dacă nu am dispărut până acum, crede că-și face treaba bine. Chiar dacă nouă ne curg cascade de lacrimi.

Avem, în ființa noastră,  frecvențe diferite care generează stări, percepții, cunoașteri diferite. Nu sunt neapărat opuse (unii le văd doar așa). Sunt nivele de cunoaștere, de înțelegere și înțelepciune. Cu cât le vom aprofunda practicându-le, le vom stabiliza schimbându-ne percepțiile și în beta. 

                                                        

Cartea Vieții -3 -

Conceptul de putere proprie înseamnă că nimeni nu-l poate elibera pe un om în afară de el însuși.

Mintea umană are multe etape/trepte de inițiere, mai ales în timpurile de acum la un nivel social mult extins: imprimată oarecum haotic în prima copilărie (ceea ce constituie karma de neam, de grup), apoi dezvoltarea printr-un intelect direcționat de învățături aproape în totalitate materialiste; gândim automat și corespunzător obișnuințelor formate din propriile amintiri.

Atenție la ce  informație introduci în univers pentru că o vei primi înapoi!

S-a estimat că a durat 1500 de ani până la prima dublare a cunoașterii umane iar până la 1900 s-a dublat la fiecare sută de ani. De prin anii 1940 s-a dublat la trecerea a câte 25 de ani, și în 2013 s-a estimat că se dublează la fiecare 13 luni. Acest interval continuă să se scurteze. Cunoașterea ca atare nu înseamnă înțelepciune.  Are loc o mare schimbare a nivelului de conștiință a lumii.

Creierul este organizat în reflectarea tuturor celor știute din mediu.

Când ne concentrăm cu adevărat pe o singură idee, creierul nu face diferența dintre universul interior al minții și ceea ce trăim ca experiență în mediul exterior.

Datorită lobului cerebral frontal extins al omului și a capacității noastre de a conferi gândului o realitate similară celei exterioare (prin meditație), lobul frontal poate să „reducă volumul” mediului exterior astfel încât să nu mai prelucreze nimic din afară, ci doar un unic gând concentrat.

Imaginați-vă un triunghi incolor, o linie între tâmple iar vârful în spatele capului. Fiecare are punctul lui, nu vă stresați să îl căutați. E ca și cum ați observa Infinitul și Eternitatea împreună. Starea nu este neutră ci e plină cu gândul cel mai puternic al Observatorului. Inițial veți avea o stare de liniște, atât de bruscă încât poate părea un șoc. Abandonați-vă acestei stări! Trăiți-o, pentru că ea este clipa prezentă.

Acum mulți ani am practicat o meditație din cartea lui Osho. Mergeți fără cap-era îndemnul. Îmi plăcea atât de mult starea pe care o aveam când „îmi imaginam că merg fără cap” încât din când în când apelam la ea. Nu am încercat să caut validări științifice ale stării respective așa cum am făcut cu multe alte învățături venite din Orient. Nu una, ci mai multe persoane mi-au spus că le este frică să meargă așa, să renunțe la „cap”, atunci când vorbeau, când priveau ceva…

Până de curând când tot căutând „ceva” care să liniștească RAPID gândirea, am „asamblat”  informațiile (referitoare la partea anterioară ale nucleelor amigdaliene, la tehnica surâsului interior, mai ales cele referitoare la ridicarea cozii sprâncenelor și a colțurilor externe ale ochilor),

http://reiki-jurnalulunuimaestru.blogspot.ro/2017/06/tiparele-vietii-emotiile.html

http://reiki-jurnalulunuimaestru.blogspot.ro/2014/10/surasul-interior-si-amygdala-o-alta.html

http://reiki-jurnalulunuimaestru.blogspot.ro/2014/09/zambetul-si-amygdala-nucleul-amygdalian.html

Practica constantă a Triunghiului incolor liniștește partea frontală a creierului. Neurologii au constatat că pot discuta cu persoanele respective chiar dacă aparent nu aveau o activitate intensă a creierului care apare atunci când gândim, vorbim. Știu că sunt și alte practici care duc la această stare. Una din ele este descrisă în cărțile lui Mantak Chia. La yoghinii avansați s-au obținut scanări ale creierului care arătau aceeași liniște a zonei frontale și a celei temporale. Stare de calm-este puțin spus. In câteva săptămâni de practică se schimbă perspectiva asupra mediului înconjurător și implicit a celui interior.

Durează doar o milisecundă această nouă percepție, obținută în zeci de ore de meditație. O putem practica ORIUNDE, ORICÂND. De mii de ori în fiecare zi.

„Simt cum mi se ridică o ceață de pe ochi” – „ sunt detașată, calmă și „înțeleg” altfel tot ceea ce este în jurul meu”, „ parcă văd prima data cât de frumoase sunt culorile, cât de minunat este totul”- sunt câteva din percepțiile pe care le-au avut cei care au practicat această tehnică.

Poate nu aș fi reluat postarea acestei tehnici dacă nu aveam zilele trecute o discuție, în tren, cu două persoane care practicau diferite meditații de ani buni. Erau siguri că practic și eu. Fiecare ne-am dezvăluit secretele. Și DA, au remarcat cât de simplă dar și puternică este această tehnică. 

Important este încă un aspect: ce notă dai, de la 1-10, stării inițiale. Asta te determină să fii atent la percepția interiorului tău, înainte și după ce creezi triunghiul. „1” este starea în care te simți bine. 5-6, consideri că problema este dureroasă, 7-8-…10 starea te copleșește.

1.     CUM este ÎN tine?! Care este STAREA din interiorul tău?! Ce notă dai stării tale de acum?!

2.     Apoi creezi un triunghi incolor în zona prefrontală.

3.     Cum este ACUM în tine?! Ce notă ai da stării tale acum?!

Și fiecare va sesiza că s-a schimbat ceva în interiorul lui. Dacă nota era 7 acum scade la 5 sau chiar mai puțin. Observarea stărilor înainte și după este importantă. Pentru că doar așa devii conștient că „se întâmplă ceva” și prin observare stabilizezi noua stare, schimbând și configurația hărții creierului.

Se repetă de sute de ori în fiecare zi „verificarea” triunghiului, a stării Zen, cum a spus cineva. Nu se suspendă gândirea, cu toate că prima senzație așa pare.

Când te obișnuiești să ai sub propriul control această atitudine, vei observa că gândurile sunt mult mai clare. Apare o anumită detașare față de exterior. Și în definitiv, asta ne dorim cu toții, să nu mai fim afectați de părerile altora, de privirile lor, să nu mai fim nemulțumiți de tot și toate. Pentru că starea noastră reală este cea a Înțelepciunii.  

A înțelegerii că tot ceea ce percep în exterior este în conformitate cu starea mea din interior. Dacă sunt trist, supărat nu voi vedea culori strălucitoare sau oameni zâmbitori. Ci mă voi racorda la lungimea de undă din ei care reprezintă starea respectivă. Chiar dacă persoana nu este tristă în acel moment. Însă aici apare Jocul uman: îi lansez o mică rachetă, îi activez starea și peste o perioadă persoana poate acumula suficient de multă încărcătură energetică, și să se trezească dintr-o data tristă, supărată. Datorită celui mai banal motiv. Bine, acum să nu spuneți că stările vi se datorează celor din jur-știu, tentația de a face asta e mare. IMPORTANT este să fim atenți la noi, dacă tot ne dorim să schimbăm lumea! Armonia, calmul se vor face simțite în jur și datorită nouă. 

Asta este responsabilitatea personală. Dacă este cineva supărat nu trebuie imediat să intru în structura lui și să încep și eu cu supărarea. Ne amplificăm unul altuia stările. Dimpotrivă, în acest caz, este util triunghiul incolor care se poate realiza instantaneu, așa cum respirăm. În acea clipă ne deconectăm voit de la supărare, tristețe, nemulțumire. Și până când „starea Zen” va fi stabilă în noi, până va deveni automatism este necesară practica repetitivă.

 Asta este adevărata beneficitate a acestei mici dar puternice tehnici.

Suntem obișnuiți să ieșim „în afara  noastră” și apoi revenim la vechile obiceiuri (tipare) ale interiorului. Așa că evităm cât putem această întâlnire și tot privim în afară. Sigur că în timp se schimbă și ceva în noi, dar nu suficient de repede, ori ați văzut că reacția de schimbare a mentalului omenirii deja a ajuns la 10 luni, acum în 2017. La unii chiar mai repede de nu mai știm ce este cu noi. Suntem debusolați, obosiți, depresivi, stresați. Pentru că nu stabilizăm starea de liniște, de calm, armonie în interiorul nostru. Dacă nu o CONȘTIENTIZĂM e ca și cum nu ar exista, așa că nu o avem.

ORICE COMPORTAMENT UMAN ESTE REZULTATUL STĂRII ÎN CARE SUNTEM!!!

Când „ne luăm inima în dinți” și acționăm fie că ne ducem la șef să-i spunem că ne-a nedreptățit, fie orice altceva în care credem, ne schimbăm starea, ni se schimbă și postura corpului. Reprezentările anterioare de îndoială, de nesiguranță, dispar. În interiorul nostru apare siguranța, încrederea de neclintit și atunci sistemul nervos semnalizează corpului să își schimbe ținuta, tiparul respirației, tonusul muscular. Câți observăm asta?! Câți ne gândim că putem constant să fim așa?! Prin practică se poate. Făcând și efortul de a înțelege mecanismele care duc la asemenea realizare.

Până acum 100 de ani eram preponderant vizuali și auditivi. Acum foarte mulți au devenit și kinestezici. Percepția exteriorului este mai vastă datorită tehnicilor care ne-au dezvoltat acest simț: reflexoterapia, masajul, ReiKi, Qi gongul, bowen, sau atingerile cuantice. Din ce în ce mai subtile.

Dacă sunteți supărați, dacă plângeți priviți în sus! Trageți și umerii înapoi, așa întrați într-o stare de detașare față de problemă. Aproape instantaneu percepția asupra problemei vi se va modifica. Creierul recepționează un mesaj nou pe care îl transmite și corpului, acesta nemaiavând timp să „gândească” după vechile tipare. Ați observat că o simplă întindere a brațelor, a spatelui ne schimbă, devenim mai vioi, chiar mai bine dispuși?! Sigur că da, cine nu știe asta?! Dar, atunci când ȘTIM și de ce o facem începem să CONTROLĂM noi stările, ceea ce poate părea un lucru uimitor.

Multora li se pare prea mult să știe, să înțeleagă CE se întâmplă în interiorul lor. Șă știe ce mecanisme uluitoare avem la îndemână și, mai ales, CUM funcționează ele. Nu vei schimba un bec dacă stai și te uiți la el, dacă nu știi că trebuie înșurubat… a apela mereu la serviciile altora nu e dovadă că ai înțeles ceva din sutele de pagini citite.

Corpul ȘTIE să ne vindece dar până la pragul de avarie. Dacă vrem mai mult, avem Profesorul-MAESTRUL la îndemână, avem lecțiile deja predate, noi trebuie să le învățăm și apoi să le amplificăm prin punerea lor în practică nu numai să vorbim la superlativ și apoi să cădem în depresii.

Cartea Vieții este înscrisă în celulele noastre, este la purtător. Efortul de o citi și aplica ne aparține în totalitate. Adevăratul secret pentru transformarea vieții tale este să devii conștient de tiparele pe care le ai în prezent în stare de inconștiență și apoi modelarea modului în care vrei să te simți.

Calitatea vieții noastre este determinată de calitatea emoțiilor noastre.

Conștiința umana și corpul sunt doua entități diferite și independente.

Între ele se află creierul ca organ în care sunt Înregistrări dar el nu poate ține conștient CORPUL sub control decât dacă este învățat cum. Iar corpul de abia așteaptă să îi cerem asta. Asemeni unui adevărat și real Maestru ne învață să căscăm, să folosim de mișcările oculare, să zâmbim, să mergem… Toate devin TEHNICI explorate de neurologi, psihologi, de oamenii de știință implicați în Știința Vieții.

Oamenii pot auzi sunete și pot vedea lucruri chiar dacă sunt în moarte cerebrală. Si asta pentru că trunchiul cerebral, poate funcționa independent de restul creierului, cel puțin pentru o perioadă. Dacă o parte din creier este nefuncțională, în trunchiul cerebral pot apărea tulburări ale somnului REM. S-a răspuns în parte la întrebarea “Cum” se întâmpla, dar întrebarea “De ce” a rămas încă fără răspuns. Când se vor găsi și aceste explicații oamenii de știință vor deschide ușa către lumea metafizicii.

Gândirea singură nu poate schimba starea interioară. Ea mereu va face corelații cu ceva ce deja știe.

Repetiția mentală este un INSTRUMENT de a depăși vechile obiceiuri, deprinderi. Pășim într-un fel, gesticulăm, privim.... etc. Putem schimba ȘI aceste automatisme deprinse. Controlul ne aparține dacă devenim conștienți de asta.

Gândurile ne gândesc pe noi. In starea blanc putem statornici un UNIC gând, care va deveni coordonatorul principal până se va transforma în experiență. Va deveni experiența însăși. 
In clipa prezentă nu există NIMIC; doar Eternitatea! 

Dumnezeu îți schimbă creierul

                         

Michelangelo Buonarroti -pictură tavanul Capelei Sixtine

Ce se întâmplă în creierul omului atunci când se gândeşte la Dumnezeu indiferent de credinţa sau cultul religios de care aparţin.

Ce ne-au învățat religiile, curentele spirituale sau propriul discernământ, pentru a fi fericiți?! Să-l gândim continuu pe Dumnezeu! Știința spune acum că activitatea creierului se modifică considerabil când medităm constant la Dumnezeu. Pe baza neuroplasticităţii naturale, se formează sinapse noi şi se activează centri care corespund empatiei, toleranţei şi care armonizează emoţiile. 

Există și un circuit neuronal pe care ei îl numesc al lui Dumnezeu. Se găseşte în cortexul cingulat anterior şi e alcătuit dintr-un tip special de neuroni tineri (au cam 15 mil de ani vechime, spre deosebire de structurile vechi - reptiliene- care au 450 mil ani vechime). Aceştia există doar la om şi la câteva primate. Acest circuit se activează prin rugăciune, meditaţie. Se inhibă activitatea structurii amigdaliene, mai exact temperează frica şi agresivitatea.

Au mai descoperit că atunci când activitatea din lobii parietali încetineşte, amuţesc gândurile, cei care practică această "tăcere a gândurilor" trăiesc o stare specială în care se simt una cu Dumnezeu, cu universul, cu toată omenirea. 

Rugăciunea este esența vieții spirituale. A Sufletului. Indiferent de care religie aparții, sau grup, castă, neam, sex. 

Rugăciunea, meditația relevă, uneori apocaliptic, esența ființei fiecăruia în care te regăsești tu pe tine. Desăvârșirea. Ceea ce au căutat dintotdeauna să transmită inițiații. Pentru că apocalipsa asta este: revelație, descoperire care distruge ceva din ființa fiecăruia. Focul fizic devine treptat foc cosmic care ne apropie de Esență. 

Există focul cunoașterii Ființei care întreținut de gândire, de cunoaștere, apoi de partea negânditoare, ne vor duce la descoperirea, treptată, a Fericirii. Noi sărim, măcar cu gândul precum cangurii, sau lăcustele direct la pretenția de a fi fericiți, bogați. Nu vom ști să administrăm noua stare ba chiar trecem pe lângă tot ce ni se oferă.

Neurologii au făcut salturi uriașe în a ne releva pe înțelesul nostru, al fiecăruia ce  surprinzătoare schimbări au loc în noi, guvernați de creier în ansamblul lui.

Dar nu numai atât: atunci când forța electromagnetică a creierului activează (coboară) în inimă,  activează o forță și mai mare. O trezește. Electro-magnetismul inimii există  asigurând funcționarea fiziologică. Nu electromagnetismul creierului modifică convingerile noastre ci electromagnetismul Inimii. Inima este adevăratul MAG. Magna-cum-laude a ființei umane.

 Atunci când creierul trimite semnale inimii, prin sistemul nervos, inima noastră nu se supune automat. Cu toate acestea, creierul se supune tuturor mesajelor şi instrucţiunilor trimise de către inimă.

Reacțiile chimice se produc ca urmare a unor diferențe de potențial care există între elementele chimice; fără această electricitate nu s-ar forma circuite, curenți electrici prin care se face transmiterea informațiilor către creier. Stocarea informațiilor in memorie se realizeaza sub forma unor sarcini electrice pe creier.

Este unanim acceptat că fiecare organ uman are propria lui frecvență de vibrație, iar în momentul în care această frecvență este afectată apar dezechilibrele și bolile.

,,Dacă îl contempli suficient de mult pe Dumnezu, se va întâmpla ceva surprinzător în creier. Funcționala neuronală începe să se schimbe. Diferite circuite devin active, în vreme ce altele vor fi dezactivate. Se formează noi dendrite ce fac noi conexiuni sinaptice, iar creierul devine mai sensibil la zone subtile de experiență. Percepțiile se schimbă, credințele încep să se schimbe, iar dacă Dumnezeu are semnificație pentru tine, atunci Dumnezeu devine neurologic real.’’

,,Dumnezeu este o parte a conștiinței noastre; cu cât te gândești mai mult la Dumnezeu, cu atât vei modifica circuitul neuronal din anumite părți ale creierului”.

,,Omul are creierul construit astfel încât să perceapă și să genereze realități spirituale. 

Dar el nu poate asigura acuratețea acestor percepții. Însă creierul nostru folosește logica, rațiunea, intuiția și emoția pentru a-l integra pe Dumnezeu și universul într-un sistem complex de valori personale, comportamentale și credințe.

Neuroștiința a ajuns să înregistreze efectele, doar efectele pe care credințele și experiențele religioase le au asupra creierului. Prin asta nu se demonstrează că Dumnezeu există sau nu. 

Să nu uităm că în cea mai mare parte, creierul nu-și face griji dacă lucrurile pe care le gândim și vedem sunt reale sau nu.

Cu cât susținem o imagine, un sentiment, un gând acestea devin realitatea noastră în care ne scăldăm, de cele mai multe ori crezând că nu mai există și realitatea altora. Ba chiar ne deranjează intrând în polemici(cel puțin).

,,Creierul uman pare să întâmpine dificultăți în separarea fanteziilor de fapte”.

Selectarea aspectelor care ne vor influiența cursul vieții se face în copilărie datorită mediului social. Pe ele se va țese propria viață.

,,Diferite concepte despre Dumnezeu afectează mintea umană” creind și o diversitate de relații sociale.

,,Practicile contemplative întăresc un circuit neurologic specific ce generează starea de pace, conștiință socială și compasiunea pentru ceilalți”.

                            ,, Dumnezeu şi neuroplasticitatea creierului

Contemplarea lui Dumnezeu vă va schimba creierul, dar aş dori să subliniez că şi meditarea asupra altor teme mari vă va schimba creierul. Dacă veţi studia Big Bang-ul, sau vă veţi cufunda în studiul evoluţiei – sau alegeţi să cântaţi la un instrument muzical -, veţi schimba circuitul neuronal într-un fel care intensifică sănătatea cognitivă.

Dar contemplarea religioasă şi spirituală vă schimbă creierul într-un mod profund diferit deoarece întăreşte un unic circuit neuronal care intensifică în mod special conştiinţa şi empatia socială în timp ce dizolvă sentimente şi emoţii distructive.

Este exact genul de modificare neuronală pe care trebuie să o facem dacă dorim să soluţionăm conflictele de astăzi ale lumii. Iar mecanismul subadiacent care îngăduie înfăptuirea acestor schimbări are legătură cu singura calitate cunoscută ca neuroplasticitate: abilitatea creierului uman de a se rearanja, ca răspuns la o varietate de evenimente pozitive şi negative.”

        

,,Protejarea creierului care îmbătrâneşte şi antrenarea dendritelor

 În fapt, dovezi recente au arătat că schimbările neurologice pot avea loc în numai câteva ore. „Dezvoltarea conexiunilor neuronale sau îndemânărilor particulare nu apare treptat, în timp”, spune Akira Zoshii, un cercetător al creierului de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts. „Astfel de schimbări se produc rapid, apărând la scurte intervale, după o puternică stimulare. De parcă ar exista un singur punct trigger (trăgaci) în urma stimulării căruia apare rapid un circuit funcţional.”

Când meditezi intens asupra unui scop specific pe o perioadă lungă de timp, creierul începe să se raporteze la ideea ta de parcă ar fi un obiect prezent efectiv în lume, crescându-şi activitatea în talamus, parte a procesului de creare a realităţii al creierului. Conceptul începe să pară tot mai uşor de atins şi real şi acesta este primul pas în motivarea altor părţi ale creierului în a acţiona deliberat.

Tehnologia de scanare a creierului ne îngăduie să privim în acţiune un creier viu, iar ceea ce vedem este uimitor.

 Fiecare sentiment şi gând schimbă fluxul sangvin şi activitatea electrochimică în arii multiple ale creierului şi se pare că nu repetăm niciodată acelaşi sentiment sau gând. 

De fapt, simplul act al rememorării unei amintiri schimbă conexiunea în alte circuite neuronale – un alt exemplu interesant al enormei plasticităţi a creierului.

Deci, ce are a face neuroplasticitatea cu Dumnezeu? Totul, pentru că dacă contempli ceva atât de complex şi misterios ca Dumnezeu, vei avea izbucniri incredibile de activitate neuronală în diferite părţi ale creierului. Dendrite noi vor creşte cu rapiditate, iar asociaţii vechi se vor deconecta în timp ce vor apărea noi perspective imaginative.

 În esenţă, când te gândeşti la întrebările cu adevărat mari din viaţă – fie ele religioase, ştiinţifice sau psihologice – creierul tău se va dezvolta.”

                        ,,NEUROŞTIINŢA

Dacă vrem să înţelegem cum Dumnezeu şi procesele spirituale modifică creierul, există şase structuri pe care cartea ni le dezvăluie spre a le avea în vedere: lobul frontal, sistemul limbic, cortexul cingulat anterior, amigdala, talamusul şi lobul parietal.

Aș dori să vă arăt o modalitate simplă de a vizualiza aceste părţi importante ale creierului.

În primul rând, puneţi în palmă două migdale (fără coajă) imaginare. Acestea sunt cele două jumătăţi ale amigdalei, care generează răspunsulluptă-sau-fugi la o teamă percepută sau imaginară. Apoi puneţi în palmă două jumătăţi ale unei nuci (din nou fără coajă). Acesta este talamusul, care trimite informaţie senzorială în toate celelalte părţi ale creierului. De asemenea vă oferă simţul semnificaţiei şi vă dă o imagine despre cum este realitatea de fapt.

Acum strângeţi pumnul şi răsuciţi braţul, astfel încât oasele să fie îndreptate spre tavan. Antebraţul este coloana vertebrală, iar pumnul împreună cu jumătăţile de migdală şi de nucă formează sistemul limbic, cea mai veche parte a creierului, pe care o are fiecare reptilă, peşte, amfibie, pasăre sau mamifer. Sistemul limbic este implicat în codificarea memoriei, răspunsul emoţional şi multe alte funcţii corporale.

(De fapt avem două talamusuri, două amigdale şi doi lobi frontali şi parietali în creier – unul în fiecare emisferă – şi fiecare jumătate poate fi implicată în diferite funcţii neurologice, dar ca să simplificăm lucrurile ne vom referi la ele la singular.)”

((Deoarece avem emisfera stângă care este auditivă și cea dreaptă care este vizuală.))

Luaţi apoi patru coli de hârtie şi puneţi-le în vârful pumnului. Mototoliţi-le astfel încât să stea fix şi voilà! – aveţi un creier uman. Acele patru coli sunt mărimea şi grosimea aproximativă a neocortexului şi toate amintirile, credinţele şi comportamentele pe care le-aţi acumulat într-o viaţă sunt depozitate pe ele, împreună cu toate centrele de procesare vizuală, auditivă, motorie, de limbaj şi cognitivă ale creierului. Treizeci la sută din hârtie este lobul frontal, care este plasat chiar înapoia şi mai sus de ochi. El controlează aproape toate lucrurile de care sunteţi conştient: logica, raţiunea, atenţia, limbajul şi motivaţia voluntară.

Observaţi unde hârtia mototolită vă atinge degetul mare. Este locaţia aproximativă a cortexului cingulat anterior, care procesează conştiinţa socială, intuiţia şi empatia. De asemenea, conţine un tip unic de neuron pe care îl au numai oamenii şi câteva primate. Aceşti neuroni au apărut de 15 milioane de ani, în vreme ce amigdala (migdalele din pumn) generează frica de 450 milioane de ani. 

Practicile spirituale consolidează cortexul cingulat anterior şi, când se întâmplă lucrul acesta, activitatea din amigdală încetineşte.

Mai există o zonă pe care aş dori s-o ţineţi minte: lobii parietali, poziţionaţi deasupra şi uşor înapoia urechilor. Ei ocupă mai puţin de o pătrime din colile de hârtie, dar vă oferă un sentiment al sinelui în relaţie cu alte obiecte din lume. Când activitatea din această zonă descreşte, vă simţiţi una cu Dumnezeu, cu universul, sau cu orice alt concept asupra căruia vă concentraţi conştient.

Şi gata: o jumătate de miliard de ani de evoluţie neurologică condensată în şase paragrafe, iar meditaţia vă învaţă cum să modificaţi funcţionarea fiecăreia dintre aceste părţi ale creierului în feluri care vă 

îmbunătăţesc sănătatea fizică şi emoţională. Ea poate chiar schimba modul în care creierul percepe realitatea.”

,,Principalele părți anatomice ale creierului implicate în realizarea imaginii lui Dumnezeu sunt :

•  Lobul parietal: responsabil cu stabilirea relaţiei dintre tine şi Dumnezeu. Dacă descreșteți activitatea în lobul parietal prin intermediul meditației sau a rugăciunii intense, frontierele dintre voi şi Dumnezeu se vor dizolva. Veți avea un sentiment de unitate cu obiectul contemplate şi cu credințele voastre spirituale.”
• Talamusul : dă semnificația emoțională a conceptului de Dumnezeu.
• Amigdala este responsabilă în caz de suprastimulare emoțională( care are la bază furia reprimată) cu creerea imagini iunui Dumnezeu rău, răzbunător, care ne pedepseşt pentru greșelile noastre.”Când este suprastimulată, amigdala. Creează impresia emoțională a unui Dumnezeu înspăimântător, autoritar , răzbunător şi suprimă abilitatea lobului frontal de a gândi logic la Dumnezeu.”

•  Striatum-ul: „Inhibă activitatea amigdalei, permițându-vă să vă simțiți în siguranță în prezența lui Dumnezeu…”

• Cortexul cingularanterior: ne îngăduie să îl simțim pe Dumnezeu ca fiind iubitor și plin de compasiune .”Descrește anxietatea religioasă, vina, teama si furia, suprimând activitatea din amigdală.”

Toate nemulțumirile, frustrările, neîmplinirile, supărările …, pe scurt toate sentimentele noastre negative, mai ales dacă sunt reprimate se regăsesc în amigdală şi acționează negativ asupra activității acesteia.Pe de altă parte furia împiedică buna funcționare a lobului frontal, reducând capacitatea de a fi raţional, de a asculta de altă persoană, de a fi conștient de rezultatele acțiunilor tale… Neurologii au constatat că această furie eliberează neurochimicale, care în timp distrug anumite părți ale creierului, în special pe cele responsabile de activitatea emoțională”

……………..

Ce facem cu aceste furii ancestrale, reprimate pentru că acum înțelegem că ele sunt deja depozitate ca și circuite energoinformaționale în noi?!

Newberg spune că se poate cu ajutorul practicilor spirituale să construim ”un pod peste prăpastia dintre realități interioare şi exterioare, care ne va purta apoi mai aproape de ceea ce există de fapt în lume.”

 .

Există numeroase practici spirituale care ne pot ajuta. Din anii ”60 ele sunt tot mai cuprinzătoare și au început să facă parte din viața noastră.

,,În scrierile patristice se discută mult despre coborârea minţii în inimă şi despre întoarcerea energiilor spre esenţă” – o frază pe care mulți am citit-o sau auzit-o de la marii duhovnici. Coborârea minţii în inimă - adică întoarcerea energiei spre esenţă - constituie vindecarea minţii; această întoarcere presupune mai întâi aflarea inimii trupeşti, şi numai după aceea a celei metafizice sau duhovniceşti.

 Nevoitorul „coboară în adâncurile inimii sale, la început în inima trupească şi de acolo în acele profunzimi care nu mai sunt ale trupului. Îşi găseşte adâncul inimii, atinge miezul metafizic, duhovnicesc, al fiinţei sale pe care, scrutându-l, vede că existenţa omenirii nu este ceva exterior sau străin fiinţei sale, ci e întru totul împletit cu propria sa fiinţă". ,,Sufletul pătrunde într-un «întuneric» de o factură cu totul specială, învrednicindu-se astfel să stea cu mintea curată în chip negrăit înaintea lui Dumnezeu"  (Arhimandritul Sofronie de la Essex).

,,Rugăciunea minții în inimă este miezul a ceea ce se numește teologie mistică, teologie ortodoxă. Prin rugăciunea minții în inimă se atinge și se exprimă unitatea și comuniunea omului cu Dumnezeu.

,,Când omul se unește cu Dumnezeu, îndată începe rugăciunea inimii” spun teologii creștini. Precum se vede, au dreptate. Însă fără amenințările care duc și activează fricile. Frica de Dumnezeu - frica aceea subțire, metafizică e una, dar până ajungem la ea, cuvintele ne pot duce pe un alt făgaș, vechi de sute de milioane de ani.

 E adevărat că se vorbește despre ,,rugăciunea științifică”- care vrea să inducă ideea numai a rugii raționale. Dezvoltarea puternică a intelectului face ca vibrațiile electromagnetice ale creierului să fie mai puternice – e adevărat. Dar cu atât mai mult și ale inimii, care devin statornice prin această cunoaștere. Știi ce se întâmplă, știi ce faci. Și avem nevoie de această statornicie prin Cunoaștere.

Coerența este sincronizarea între două entități ale unui sistem. In cazul de față coerența dintre inimă și creier depinde de activarea electromagnetismului inimii. Care este mai puternic după cum demostrează toate cercetările dar…. Funcționează doar pentru mentinerea funcțională a corpului fizic. Se poate mult mai mult. Coerența inimii și a creierului = coborârea minții în inimă. Adevăr de necontestat doar spus diferit.

Separarea dintre ceea ce inima simte și ceea ce creierul știe dispare.

Fiecare putem să creem acest câmp de coerență care va fi benefic tuturor. Și Mamei Terra. Ceea ce inima simte se transmite și este decodat de mentalul celorlalți. Decodat până acum fără să fim conștienți de asta. Acum se poate asuma conștientizarea printr-o intenție clară și susținută zilnic. Minim 12 minute. Prin coerență apare sinergia dintre creier și inimă. Două sisteme care operează de comun acord, ca unul singur.

 Undele inimii tale comunică cu undele cerebrale ale altora și ne aduce împreună pe aceeași frecvență.

Institutul HeartMath a înregistrat câmpul electric al inimii care este de aproximativ 60 de ori mai mare, și câmpul magnetic al inimii care este de 5000 de ori mai mare, decât al creierului. Această conștientizare poziționeaza creierul ca fiind relativ mai slab în comparație cu inima.

Descoperirea știintifică a Institutului a condus către noi înțelesuri în ceea ce privește legătura dintre inimă și emoții, dezvăluind semnificația câmpului magnetic al inimii, care se modifică în funcție de stările emoționale.

NOTA: 

Cartea „CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL” oferă, într-o manieră sintetică, informaţii despre anatomia creierului descriind ,,corelațiile neurologice ale experiențelor spirituale și credințelor religioase”.

Andrew Newberg, doctor in medicina, este profesor asociat la Departamentul de Radiologie si Psihiatrie al Spitalului Universitatii Pennsylvania si profesor adjunct la Departamentul de Studii Religioase. Este fondatorul si directorul Centrului pentru Spiritualitate si Minte si directorul Centrului pentru Studii Integrate de Spiritualitate si Neurostiinta al Universitatii Pennsylvania. Este board-certified in medicina interna, medicina nucleara si cardiologie nucleara.
Dr. Andrew Newberg a publicat peste o suta de articole, eseuri, capitole de carti si este coautor al lucrarilor Born to Believe, Why We Believe What We Believe, Why God Won’t Go Away si The Mistical Mind. O prezentare generala a lucrarilor sale poate fi vazuta la www.andrewnewberg.com. 

 Mark Robert Waldman este cercetator asociat al Centrului pentru Spiritualitate si Minte, Universitatea Pennsylvania. Este coautor la lucrarea Born to Believe, Why We Believe What We Believe si noua alte carti si antologii care acopera campurile psihologiei si creativitatii. A fost editor fondator al jurnalului de literatura academica, Transpersonal Reviews, iar lucrarile sale profesionale au fost publicate in jurnale in intreaga lume. A lucrat in calitate de consilier in California de Sud, specializat in dinamici de cuplu si terapii bazate pe constienta.