GASSHO

 

Gassho  înseamnă „două mâini care se unesc. ” sau „mâinile care se roagă”.

Gassho în sensul său tradițional a fost un act de salut, scuze sau reverență față de ceva, cineva.

 Gassho în majoritatea tradițiilor lumii înseamnă a arăta respect și reverență față de viață.

Gassho este o practică puternică care permite elevului să-și atingă profund propriul spirit și pe cel al lumii înconjurătoare..

Sunt aspecte ale practicii, chiar diferite, care depind de zona spirituală din care vin. Repetând o tehnică noi stabilim intențiile manifestării dar și crearea, stabilizarea lor pe harta creierului. E de reținut și acest aspect. Pentru că noi înșine transmitem informația, starea către celălalt. Deja sunt acceptate anumite posturi recunoscute international.

„ Gassho este folosit pentru:

 -a exprima respectul,
-a preveni împrăștierea minții,
-a aduce persoana în echilibru dinamic,
- a exprima Mintea Unică – totalitatea, congruența ființei” -  maestru ReiKi, James Deacon

Gassho standard este folosit în situații formale dar și în ritualuri, servicii religioas

Mâinile sunt reunite în fața feței, degetele drepte, palmele apăsate. Antebrațele sunt la un unghi de aproximativ 30° față de podea; vârfurile degetelor sunt la  același nivel cu vârful nasului, la o mica distanță de el. Ochii sunt concentrați pe vârfurile degetelor mijlocii.

Gassho Mu-shin („Fără minte” – No Mind sau  Mintea Dreaptă)  Este folosit în principal în salutări.
Mâinile sunt ținute lejer împreună - vârfurile tuturor degetelor  se ating, dar există un spațiu mic între palme. Antebrațele sunt la un unghi de aproximativ 45° față de podea. Mâinile sunt mai jos, în fața gurii.  Ochii sunt concentrați pe vârfurile degetelor mijlocii.

În mushin, mintea este liberă de distrageri, preconcepții și judecăți, permițând acțiuni spontane și instinctive.
Sau se efectuează mu-shin gassho cu mâinile poziționate în fața pieptului, deasupra inimii.

„No-Mind [mushin] este același cu Mintea Dreaptă. Nu se îngheață și nici nu se fixează într-un singur loc. Se numește No-Mind atunci când mintea nu are nici discriminare, nici gândire, ci rătăcește prin întregul corp și se extinde în întregul sine.” – Mintea neîntreruptă de Maestrul Zen Takuan Sōhō

Lotus gassho - acesta este aproape identic cu mu-shin gassho, degetele sunt puțin mai îndoite și vârfurile degetelor mijlocii sunt ușor depărtate.
Lotus gassho (renge gassho ) este folosit de preoți în timpul anumitor ceremonii sau ritualuri.

Diamond gassho ( kongo gassho ) - numit și „gassho al unității cu toată viața” - degetele sunt perfect drepte și interconectate, folosit de preoți în timpul anumitor ceremonii sau ritualuri”.

Acestea sunt câteva informațiile, la vedere, despre poziția mâinilor în Gassho. Diferențele dintre psihicul japonez și cel occidental sunt vizibile.

                                                                      ***

Meditația Gassho este simplă, puternică și implică mai multe etape. Primele două sunt importante pentru noi. Dacă nu le stăpânim bine, nu vom fi capabili să avansăm, oricâte explicații atractive am primi. Se crează o rețea neurologică nouă în actualul creier. Mintea nu a uitat-o.

1.      Privind vârfurile degetelor mijlocii.

2.      Privind vârful nasului.

Explicațiile, sincere și de bună credință, care circulă referitoare la Gassho, sunt asemenea luciului apei. Adâncimea, profunzimea apei le descoperim treptat.

Atunci când ducem ochii și privim vârfurile degetelor mijlocii, treptat intrăm în stare alpha. „Primul pas al contemplării mistice”. A pătrunderii în interior, a cunoaște energia și a o folosi pentru a ne apropia de Esența Umană (E.U).

E bine să alocăm măcar 5 (cinci) minute. Mulți spun: „A, numai atât?” Poftim, începeți. Faceți câteva respirații calme, apropiați palmele ca la rugă și priviți, cu amândoi ochii, vârfurile degetelor mijlocii.

Degetele să fie lipite. Atenție la degetul mare și la tendința de a se îndepărta de celelalte degete (știe el de ce: degetul mare trebuie ținut lipit de palmă, îndoit peste muchia palmei. Este un element crucial în ceea ce privește energia și activitatea. La baza degetului mare sunt puncte în care energia stagnează dar și puncte care pot regla circulația energiei prin corp).

Doar priviți….priviți! cât timp reușiți fără a avea un gând? Fără a vă foi? Nu-I nimic. Important este să reveniți senini, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, la contemplarea vârfurilor degetelor. Din când în când, închideți ochii păstrând imaginea câmpului eteric al degetelor, al palmelor. Când dispare, deschideți ochii și priviți iar vârful degetelor.

În timp ce scriam am început să practic. După câteva zeci de secunde, trei-patru idei pe care ar trebui „urgent” să le scriu, au apărut. Le-am ignorat și am continuat cele 5 minunte propuse. Și, duse au fost ideile. Pentru că percepțiile, „știrile” care apar în starea alpha, sunt uitate rapid când revenim în beta.

Concentrare, învățăm așa concentrarea. Și e primul prag a stabilizării frecvenței alpha. În care tu exiști pentru tine însăți.

Imaginea câmpului vital al palmelor o puteți rememora oricând, pentru câteva secunde. Prin practică, oricine poate reuși.

Ați reușit să meditați, lejer și nemișcați (uitând să vă foiți) 5 minute?! Propuneți-vă 10-15 min.

Este o Meditație practicată de mii de ani. Elevii maestrului Usui practicau dimineața și seara. Era o exersare obligatorie.

                                                                 ***

Undele BETA au o frecvență de 14-28 Hz, caracteristică minții conștiente

-în această stare suntem concentrați și vigilenți, mintea conștientă este activă și avem multe gânduri, suntem atenți la lumea exterioară, suntem în starea de a face, de a acționa, plănuim sau organizăm cu ușurință

-starea BETA este necesară activităților zilnice, însă “a funcționa” predominant pe frecvența BETA duce la stări de stres, anxietate, depresie, atacuri de panică.

 

Undele ALPHA-au o frecvență cuprinsă între  7-12 Hz,  echivalente cu relaxarea și productivitatea

-reprezintă puntea de legătură dintre mintea conștientă și mintea subconștientă

-în această stare se obține claritatea gândurilor, o memorie puternică dar și o intuiție mai ascuțită

-pe nivelul ALPHA se fac vindecări pe corpul fizic, se elimină fobii și frici, se reduce nivelul stresului, se elimină durerea.

-este o stare de eliberare, de ușurare și de liniște.

-pe frecvența de 10 Hz cele două emisfere cerebrale, stânga și dreapta, sunt în armonie.

Sunt frecvențele undelor prin care trecem când începem Meditația Gassho. Ulterior vom ajunge în Tetha sau, și mai târziu, în Gamma.

                                                                            ***

A doua etapă:

„ În Cartea corespondenţelor secrete( Yin fii-ching, un text taoist clasic. se spune:

       „Eliberarea se află în cei doi ochi“. Inima divină sălăşluieşte între soare şi lună (între cei doi ochi).

Maeștrii ne-au învățat că trebuie să ne uităm la vârful nasului. N-au vrut să spună că gândurile trebuie aţintite pe vârful nasului; nici pe mijlocul galben.

 Expresia „vârful nasului“ este foarte iscusit aleasă. Nasul trebuie să servească ochii ca o Iinie-ghid. Dacă discipolul nu este ghidat de nas înseamnă ori că a deschis prea larg ochii şi priveşte în depărtare, ori că pleoapele sunt prea plecate.

Când ochii sunt prea larg deschişi, el face greşeala de a-i îndrepta spre exterior fiind foarte uşor de distras. Când sunt prea închişi, el greşeşte prin aceea că-i îndreaptă spre interiori fiind cu uşurinţă prins într-o stare de visare. Numai când pleoapele sunt plecate pe jumătate vârful nasului se vede aşa cum trebuie. Este folosit ca linie călăuzitoare.

În primul rând trebuie plecate pleoapele în mod corect; apoi lumina trebuie lăsată să pătrundă de la sine, fără efort, doar cu dorinţa de a o face să pătrundă concentrat.

 Fixarea privirii asupra vârfului nasului serveşte numai ca început pentru concentrarea interioară.

Ochii sunt aduşi de către privire pe direcţia corectă, apoi sunt prinşi pe linia-ghid. După acest exerciţiu pregătitor meditaţia poate începe. In acest fel un zidar întinde firul cu plumb. Când termină de agăţat firul, el îşi îndreaptă lucrarea după acesta, fără să se mai ostenească să-l privească.

Vârful nasului trebuie privit cu amândoi ochii, într-o poziţie confortabilă, cu trupul drept, iar inima trebuie menţinută în „centrul din mijlocul condiţiilor“. în taoism acesta este numit „mijlocul galben“; în buddhism, „centrul mijlocului condiţiilor“. Ambele semnifică unul şi acelaşi lucru.

…Cel ce practică acest lucru nu trebuie să stea într-o poziţie rigidă; dacă îi survin gânduri lumeşti trebuie să caute a afla unde sunt, de unde provin şi încotro se îndreaptă. Nu se câştigă nimic prin înăbuşirea reflecţiei. Discipolul trebuie să fíe mulţumit dacă vede unde răsare gândul, să nu caute dincolo de origine; căci este imposibil a găsi inima (conştiinţă, a ajunge prin conştiinţă dincolo de conştiinţă). Împreună căutăm să dăm inimii o stare de linişte. Aceasta este-adevărata contemplaţie.

 O altă contemplaţie este falsă, nu duce spre nici o ţintă. Când gândurile încep să zboare, discipolul trebuie să se oprească şi să reia meditaţia, concentrarea asupra fixării. Aceasta este dubla metodă de accelerare a iluminării. A sta înseamnă circulaţia luminii.

                                      Circulaţia este fixare. Lumina este contemplare.

Fixarea fără contemplare este circulaţie fără lumină. Contemplarea fără fixare este lumină fără circulaţie! Ţine seama de asta!

… Sensul de căpetenie al acestei secţiuni este faptul că protecţia centrului e importantă pentru circulaţia luminii. În ultima parte se arată faptul că trupul omenesc este un bun foarte valoros atunci când spiritul originar este stăpân. Când este folosit de spiritul conştient el se risipeşte şi se consumă zi şi noapte. Când este în totalitate sleit, trupul moare.

… Maestrul clarifică în mod special metoda de începere a cultivării vieţii; invită pe discipoli să-şi privească cu ambii ochi vârful nasului, cu pleoapele plecate, să privească în interior, într-o poziţie liniştită, comodă, cu trupul drept şi să-şi fixeze inima pe centrul din mijlocul condițiilor.

Menţinerea gândurilor în spaţiul dintre cei doi ochi permite pătrunderea luminii, după care spiritul se cristalizează şi intră în centrul din mijlocul condiţiilor.

Centrul din mijlocul condiţiilor este tărâmul-Elixir inferior, locul energiei (plexul solar).

… Dacă discipolul nu-şi poate menţine gândurile în spaţiul dintre cei doi ochi, dacă energia inimii nu-l ajută să zărească spaţiul energiei, înseamnă că respiraţia este ori prea iute ori prea înceată; multe lucruri rele se datorează acestui fapt; pentru că trupul şi inima sunt active şi încearcă să domolească revărsarea energiei şi respiraţia iute.

…. Discipolul trebuie să inspire şi să expire uşor, astfel încât respiraţia să rămână de neauzit pentru ureche; numai inima să numere în linişte respiraţiile. Dacă inima uită numărul respiraţiilor, înseamnă că e îndreptată spre lumea exterioară. Atunci trebuie să ţină inima stabilă.

 Dacă urechea nu ascultă atent, sau dacă ochiul nu priveşte la muchia nasului, se întâmplă adesea ca inima să fugă spre exterior sau să vină somnul; condiţia trece deci în confuzie şi letargie; acum trebuie repusă în ordine sămânţa-spirit”.

    Sunt câteva fragmente din cartea: Arta prelungirii Vieții - Secretul Florii de Aur,  care a i-a fost ghid permanent și lui Jung, fiind una dintre scrierile fundamentale ale misticii taoiste.

 Chiar și acum, textul Secretul florii de aur, este dificil de parcurs. Abundă metaforele pline de înțelesuri, greu de descifrat. Citiți prefața scrisă de Jung și veți afla de ce.

                                                                    ***

Practica:

Câteva cerințe: spatele drept (pentru o bună circulație a Lichidului cefalorahidian și nu numai…).

Tălpile pe podea dacă stăm pe un scaun, fotoliu sau cu picioarele în lotus-semilotus (cine poate) sau încrucișate (pentru a pune presiune pe mușchii coapselor. În acești mușchi se depozitează istoria personală  a fiecărui individ. Acolo se adăpostesc și stagnează sentimentele. Dificultatea cu care un individ își modifică modelele comportamentale poate fi atribuită și vlăguirii mușchilor din spate ai coapselor. Aici este memoria kinestezică, care poate facilita memorarea unor mișcări noi).

Apoi, mâinile în Gassho. Apropiați cât mai mult vârful degetelor mijlocii de vârful nasului și priviți cu amândoi ochii. Observați-vă, lăsați gândurile să treacă, asemeni unor nori. Dacă apar dureri ale globilor oculari, e sufficient să măriți distanța dintre nas și palme.

Închideți ochii păstrând focalizarea pe imaginea câmpului eteric care rămâne pe retină. Când o pierdeți, deschideți ochii. Fiecare va exersa în funcție de puterea propie de concentrare.

Nu stați foarte mult cu ochii închiși. Creierul vă poate păcăli, ca să preia controlul. Cel mai important e să priviți cu ochii deschiși cât mai mult timp fără a pierde concentrarea pe vârful degetelor.

La final puneți palmele pe zona inimii sau pe coapse și observați-vă energia interioară. Ea va deveni un reper al calmului, destinderii.  

                                                                       ***

Puteți privi direct vârful nasului. Globii oculari pot începe să vă doară. Trece durerea în două-trei zile de exersare.

E un bun început pentru mulți vestici neobișnuiți cu meditația. Este mai ușor pentru începători să privească vârfurile degetelor mijlocii decât vârful nasului. Dar, dacă ne așteptăm, credem, că se deschid atât de ușor porțile cunoașterii ancestrale... ne amăgim singurei.

Faceți să fie o trecere cât mai ușoară de la privitul vârfurilor degetelor mari la privitul vârfului nasului.

Puteți pune palmele lejer pe coapse și continuați practica așa cum e descrisă în „Secretul Florii de Aur”.

Atunci când suntem în alpha, suntem la pragul Tăcerii Interioare spre CUNOAȘTEREA TĂCUTĂ, totală, dincolo de cuvintele obișnuite. Fără Tăcere Interioară nu vom auzi, percepe, propria Ființă, din interiorul nostru.

Adunăm aceste Tăceri, secundă după secundă. Tăcerea interioară este pregătirea pentru cunoașterea tăcută, când cunoașterea se produce instantaneu, automat. Știi, dar nu știi cum știi! Nu informațiile, reflecțiile cerebrale, deducțiile logice sunt cele care te ghidează. Ele pot oferi doar simple, vagi interpretări. Ai o percepție - cunoaștere care îți cuprinde întreaga ființă.

Secundă cu secundă, aduni tăceri interioare. Fiecare avem un prag propriu pe care trebuie să-l depășim. Tăcerea interioară o asemănăm stării de bine și începem să o explicăm. Lăsați asta pe mai târziu. Adunați multe clipe de tăcere și... mai vedeți după aceea. Explicațiile vă debarcă în betta...

Tăcerea interioară se practică oricât, oriunde. Când mergem, când suntem într-un grup, când citim o carte, sau scriem...tăcerea interioară poate veni, ca un moment de grație, când rostim mantre, rugăciuni...

 Avem nevoie de informațiile pe care corpul le știe dintotdeauna (dar nu sunt cunoscute de posesor), apărținând subconștientului care le manifestă ca automatisme. Iar știința ne ajută. Efortul de a ne informa ne va face Viața mai plăcută (cel puțin). Partea conștientă, cea care rulează mereu, repetitiv programele învățate pe de rost este foarte sinceră. Așa crede că ne este bine. Dacă nu am dispărut până acum, crede că-și face treaba bine. Chiar dacă nouă ne curg cascade de lacrimi.

Avem, în ființa noastră,  frecvențe diferite care generează stări, percepții, cunoașteri diferite. Nu sunt neapărat opuse (unii le văd doar așa). Sunt nivele de cunoaștere, de înțelegere și înțelepciune. Cu cât le vom aprofunda practicându-le, le vom stabiliza schimbându-ne percepțiile și în beta.