De la Dumnezeu înspre noi - Ruga

Iubirea și Sufletul

Prima etapă pentru cei care se avântă în a aduce sufletele altora (pur și simplu pentru că așa li se predă) este de a-și recupera singuri sufletul. De sute de ori !!! ceea ce marea majoritate uită. De ce?! Pentru că suntem obișnuiți ( avem în gene asta) să dăm din suflet, să îl lăsăm aiurea. De câte ori ne recuperăm sufletul nu suntem atenți să nu îl mai pierdem. Dar ne și săturăm repede de a tot avea o grijă în plus. E adevărat că este doar o aducere ,,mecanică” în prima etapă (dacă reușim). Mai bine decît nimic. Și așa știm cum este să ai cît mai mult din Suflet.

Sufletul pleacă însoțind energia unei dorințe. De drag, de invidie, de nemulțumire...

Când e ,,de drag” sunt două căi: trimitem binecuvântări prin Doamne Doamne și atunci apare marea Lui prezență care înminunează totul. Dar când vreau să oropsesc cealaltă ființă/lucru, ca musai să vină să îmi aparțină, atunci apare atașamentul. Și va apare și cererea celuilalt: vin, dar ce îmi dai pentru deplasare?! Nevăzute sunt acestea pentru că sunt la niveluri înalte însă realitatea lor devine durere pe termen lung atunci când se manifestă și nu înțelegem de ce nu ne este bine. De ce ,,dragul” începe să devină opusul.

Și iar ne trezim mohorîți, fără chef de viață, strâmbi cum vedem totul în jur. Ne simțim dezorientați, neajutorați, fără nici un rost, amețiți ca un leuț în cușcă etc.

 Agresivitatea înmagazinată în subconștient este enormă. La toți.  Ea reprezintă toate lecțiile în fața cărora vom da examen. Iar răspunsul trebuie să fie doar IUBIREA. Insă nu cea de formă, doar ,,zisă”. Ci o iubire care iartă cu adevărat – inclusiv pe tine însuți. Același lucru. Pentru că, la prima apariție, celălalt e ,,un alt eu”. Dacă avem răbdare vom descoperi vre-odată persoana, cu adevărat.

Agresivitatea are multe, multe paliere de manifestare: nemulțumiri de tot felul, invidii, atașamente, ....ducând la furii, spaime, loviri. Suntem stopați ca ultim remediu prin boală, suferință. A înțelege din timp și a lua măsuri e cel mai bine. În vârtejul energetic de acum în care suntem cuprinși toți, deja este mult mai dificil. Dar avem și posibilități la fel de mari care depind de ,,bunăvoința nostră”, de un efort conștient personal.

 Nimeni nu ne vindecă. Doar legătura noastră directă prin respectarea legilor universului care sunt mult mai subtile decât bănuim. Și cu cât sunt mai subtile cu atât sunt mai puternice, manifestându-se nestingherite. Însă de perceput e în efortul propriu de a ajunge la ele. Și aici apare dificultatea: a! Am înțeles și ...gata! E ceva mai mult de atât. Între a înțelege și a acționa clar, ferm e o distanță mare.

Pentru a ne îndrepta ne este dată o secundă când se oprește timpul în loc. Și trebuie să devenim atenți, să conștientizăm această oprire pentru că dacă o pierdem va apare mecanismul îndreptării. Este secunda de dinainte a se începe manifestarea  prin nemulțumiri, prin boală sau moarte. Dar nu numai a noastră. Ci și a celor dragi. Despătimirea de cele materiale este deja o cale anevoiosă. Dar când nu știi a mulțumi pentru cît ai deja – iar Viața ar fi pe primul loc – încep ,,atenționările”. Însă Iubirea este cea care vindecă tot, ne face părtași la toate bogățiile lumii acesteia.

Prin RUGĂ ne recuperăm sufletul. Adică : ne este adus înapoi de cel la care ne-am rugat, de ierarhiile superioare dar principalul principal este Dumnezeu. Lăsarea în grija Lui a devenit (ca-ntotdeauna) o mare aventură umană, prin multe treceri /încercări. Pentru că avem un imens depozit în subconștient, depozit de la începuturile omenirii pe care îl activăm pe ,,unde” – norocul nostru. Avem o ,,undă” de ,,nemulțumire vagă” ? –  începe căutarea folderului respectiv. Și, în timpurile deacum, când totul are o viteză amețitoare, ne ,,trezim” cu redarea unei tsunami și habar nu avem de unde îi. Din NOI.

Mentalul colectiv ( subconștientul omenirii) este încărcat cu multe. Și cu cât omul și-a dezvoltat potențialul uman cu atât se produce activarea unei imense cantități de informație întîi din mentalul nostru, apoi al celor care ne sunt familie acum, apoi a grupului până la cea  din mentalul planetei – care ne este datorat tot nouă. Cu ce rezonăm – aceea vom avea dar și cu ,,prisosință”.

Tot repeta cineva că are colegi care se iau ,,din senin” ( superbă imaginea: din senin) de ea. Știa că ,,ceilalți sunt oglinda nostră” daaar....nici chiar așa, mai ales în ceea ce o privește.

 Am citit și recitit și recitesc cărțile lui S. N. Lazarev. Mari documente de înțelegere și necesare acum și în viitor. Dar și cercetările dr. Bruce Lipton care confirmă cele documentate prin cercetări de Lazarev. Tot mai mulți oameni de știință fac acest lucru, dar cadrul academic are anumite reguli care trebuiesc respectate și sunt de durată. Tot spre binele nostru.

Cu cât un om a ,,citit” mai mult, cu atât e mai dificil de stat de vorbă cu el. Începe să te ...manipuleze el pe tine. El ,,știe” cum sunt ceilalți și parcă a venit ca să îi dau eu notă.  Dar nemulțumirile din ea/el nu le vede. Nemulțumirile asupra vieții personale. Acestea erau ,,săgețile” cu care își ,,binecuvânta” colegii de muncă încă de la plecarea de acasă. Iar când intra în birou – primea ,,cafeaua” evident nu pe gustul ei/lui. Relațiile umane deteriorate , boala sunt reflexii a ceea ce este în subconștient. A agresiuniilor care cine știe de când sunt acolo. Dar care au  grade de manifestare până la cel ultim: boala sau chiar moartea.

 În genom venim cu cele strict necesare a fi derulate. Iar accesul la cunoașterea lor presupune că le putem înțelege și hotări ce e cu ele. Cum o facem va depinde numai de noi. Cunoașterea ne este și ea dată de undeva, presupune o SURSĂ informațională. Iar cea mai IMENSĂ este DUMNEZEU. Doar El ne-a creat. Informația este neutră. Coloratura noi o dăm conform depozitului din subconștient- că tot e la purtător.

Programele părinților, chiar ale rudelor de până la gradul patru, dar și ale celor apropiați sufletului: iubiți, soți, copii ne influiențează în primul rând. Dacă ,,avem prototipul” într-o clipă de supărare îl activăm. Și uite așa, nu ei îl manifestă ci noi într-o mînie, nemulțumire de moment dar care ne va influiența pe toți.

La nivel energo-informaţional, părinţii, copiii, nepoţii reprezintă un tot unitar. Psihicul, trăirile emoţionale şi comportamentul părinţilor influenţează psihicul, starea emoţională şi fizică a copiilor. Prin urmare, modificând psihicul părinţilor, se poate modifica starea fizică a copiilor. O trăire puternică a unuia din părinți sau bunici va influiența copilul chiar și înainte cu un an ca acesta să fie conceput. Programul este deja creat în structurile familiei iar el va fi înfășat în el de cum vine în contact cu purtătorul. 

 Uităm omenește dar programul nu se pierde. Rămîne activat în subconștient sau în  aură și va începe să se deruleze, atrăgând și pe alții. Cei din jur vor reacționa la el ( neștiind nici ei la ce). Supărarea unui bunic poate să nu fie evidentă la copilul lui. Însă acesta va deveni ,,purtător” și o va transmite propriului copil. O simplă manifestare a acestuia poate activa programul tatălui încât toate ,,îngheață” într-o boală a copilului, a soției, a lui sau a bunicului. Cei mai buni părinți, într-o clipă de supărare asupra micii făpturi sau unul asupra altuia vor determina agresivitate în subconștientul sau în structurile energo-informaționale ale viitorului copil.

A trata boala fără a descoperi cauza și a o înconjura cu mantre de iubire, nu va duce la vindecare. Ci doar la amânare până ea se va manifesta in altă parte. Dacă tu nu te vei schimba psihic –emoțional față de lumea înconjurătoare care este Sacră – totul este CREAȚIE, murdăria va ieși altă dată la suprafață.         Iar tratamentul cu IUBIRE nu îl poate face nici un terapeut în locul tău. El nu te judecă, îți arată portița.

Boala manifestată ți-o poate înlătura dar ea va migra dacă tu nu te schimbi în profunzime. Nu mai jignești, nu mai bârfești, nu mai ești nemulțumit .... toate cele. Înțelegi că IUBIREA și admirația pentru CREAȚIA LUI este totul. Iar această ,,undă” vindecă totul.Uneori instantaneu, dacă este totală. Noi numai ,,gândind-o” credem că deja este . SIMȚIND_O total și veșnic -atunci DA ! dar asta înseamnă ca secundă de secundă să INCEPI să fii sincer cu tine. O adevărată aventură la care mulți pornesc dar....se rătăcesc pe parcurs. Le e greu ...cu ei înșiși. Și se miră că altora nu le place de ei, de ,,gândurile” lor de fapt .

Conștiința umană este legată de trupul fizic. Noi amestecăm conștientizarea divină cu această conștiință chiar dacă e cu cele mai bune intenții. Intenția fiind de a prima necesitățile umanului – stăpânirea asupra lor, atașamentul. De a avea numai și numai pentru noi. Uităm că nimic nu ne aparține, că totul este creat de ALTCINEVA, chiar și mișcările noastre. E adevărat că învățăm să mergem, dar energia care pune mersul în mișcare nu este a noastră. Că prin hrană întreținem mersul e adevărat. Hrana ne-o procurăm dar energia înmagazinată în ea nu ni se datorează. Ne folosim de energia cosmică deja CREATĂ. Doar avem puterea ( enormă/enormă) să manifestăm din potențialele ei –uneori după cum ne taie capul – și uite cum ne aranjăm de o durere. Dacă L-am respecta cu drag, cu sinceritate pe CEL care ne-a dat totul și am cere îndrumare și am ȘI asculta, atunci .... raiul ar fi aici.

Credința în propriile forțe este necesară. Dar știind că ele sunt date de Dumnezeu. EL este stăpânul lor și al nostru. Nu invers. Noi ?! le folosim doar.

Uneori vin persoane singure care VOR pe cineva. Sufletul pereche – moda actuală. Sufletul pereche a fost și va rămâne Dumnezeu. La cel dorit  pe pământ s-ar putea să ai asemenea pretenții ( atacuri asupra lui , răsfrânte și la urmași), încât ești ocrotit: nu îl vei găsi. Sau cel actual te va părăsi , ca să nu se îmbolnăvească voi sau urmașii, chiar neveniți încă.

  Când tu vei vedea agresiunea cu care îl cauți și că atunci când crezi că îl găsești devine ,,al tău” – mai bine fugi. Nimic nu este ,,al nostru”. Cum nici nouă nu ne convine să fim dominați, subjugați – atunci nici altora nu le putem face asta. Dar încă de o sinceritate atât de profundă nu suntem pregătiți. Dacă am vedea agresiunea dorinței din noi și cum atragem datorită ei, am ști că vrăjitoarele sunt dulci copii. Ele fac totul la vedere pe cînd noi .... habar nu avem.

 Imi spunea cineva că până și un preot i-a spus că ,,el este partea ei”. De ce nu sunt și eu de acord cu asta?! Doi ani așa s-a chinuit. Alergând după el, ieșindu-i în cale, scriindu-i, spunând rugăciuni după rugăciuni. Iar omul – căsătorit între timp încerca cu blândețe să o facă să-și vadă de viața ei. Era o persoană bună, nu a intrat în război cu ea. Altfel ar fi determinat ca  toți ai lui să aibă suferit, habar neavând cine e autorul. Defapt, fata s-a dezis de iubirea lui Dumnezeu. Și voia ca EL (?) să facă ca ea. Pentru că așa zice / vrea ea. Deja e obsesie, e boală. Prin curățenia lui nu rezonase la nivel de subconștint cu ea – se spune că ,,are protecție divină” . Așa este : nu avea un program asemănător cu al ei în încălcacrea Legilor divine ale strămoșilor dar și ale lui.

Tot ce făcea fata, cursuri, cărți citite, rugăciuni, era numai pentru a-l determina să o ia pe ea.  Dintru început mi-a arătat admirația ei totală apoi , când i-am spus că nu o pot învăța să manipuleze după plac, am devenit ... rea. Și a plecat. Nu este singura și sunt convinsă că vor mai fi. Cea a însemnat pentru mine ca terapeut – voi scrie altă dată, mai pe larg, pentru că este important pentru mulți.

 De ce ne simțim atât de bine după rugăciune?! dar nu ca și ,,canon” pe care îl facem pentru că ,,așa ni s-a recomandat”. A venit cineva și mi-a spus că face un anumit canon fiind într-o situație grea/grea, dar că ADOARME. Am.... amuțit! Intâi m-am gândit că îi este provocată starea aceasta pentru curățare. Am văzut asemenea cazuri. Cu cât divinul este mai aproape de noi, uneori ne ,,adoarme” pentru că ... nici lui Moise nu i s-a dat dezlegare să IL vadă. Nu avea deplină curățenie, ar fi fost carbonizat umanul din el într-o secundă. De asta sfinții părinți sunt cu atîta băgare de seamă – de luat aminte !

Dar nu era cazul și acum. Se pregătea de culcare, se așeza frumos și plăcut în pat și începea ,,lecturarea”. Mai departe nu e cazul să scriu. O rugă de formă, ca o simplă rețetă, fără smerenia începând cu trupul, asta nu se poate.

 Atunci când terminăm Ruga parcă ne ia cineva durerile și lasă PACEA în loc. Acea pace e bucățica de suflet lipsă. Ruga ca/de ,,formă” , nu ajută la nimic. Doar la ...dezamăgire. Emoția curată, limpede ca și cristalul este suportul necesar. Esența umană este formată din emoții. Noi ne atașăm de aceste emoții și cu cît o facem mai mult cu atât ele devin greoaie. Incep să ne apese și ni se par grele. Lasă bucuria clipei ei înșiși și treci mai departe având unda în suflet. Noi vrem și clipa, și pe participanții la ea și eventual și tortul. Nu se poate. Apar dezamăgiri și deznădejdi. Lasă-le dacă poți, lasă-le și pe astea. Nu trăi în trecut. Învață de acolo doar bucuria și ia-o cu tine ca și senzație.

 E doar unul din multele aspecte ale binecuvântării care înseamnă rugăciunea. Care a trecut un pic neobservat. Dar ....există un ,,dar” și aici. Din multe motive, nu reușim întotdeauna. Unul ar fi că doar în Ruga de mulțumire pentru câte ni s-au dat, rugă spusă curat, atunci simțim acea împăcare care nu se poate asemui cu nimic.

 Puterea rugăciunii este o forţă care nu poate fi exprimată sau transmisă total de către nimeni pentru că doar tu o poți trăi  prin sentimentele pe care cuvintele rugăciunii le evocă înăuntrul tău. Sentimentul din rugăciunile noastre este cel ce ne deschide tăriile  şi apoi ne  luminează calea prin forţele  nevăzute către cele văzute. 

 Ne alegem situaţiile din viaţă prin sentimentele noastre - legătura invizibilă dintre gânduri şi emoţii. Pe măsură ce ne imaginăm un anumit rezultat cu ochii minţii, şi devenim conştienţi de emoţia care ne alimentează imaginaţia, realizăm ceea ce ne propunem. Însă dacă nu avem în fiecare secundă conștientizarea că noi  folosim energia universului, fiind recunoscători și smeriți că ni se încredințează asemenea forte, atunci…. Mândria noastră va dărâma în timp totul. La noi dar și la urmași.

Pentru a înţelege ce am creat, trebuie doar să ne uităm mereu la lumea din jurul nostru. Noi am creat-o prin conform dorințelor noastre dar folosindu-ne de ceva care nu ne aparține. Din imensul potential activăm după bunul plac fără discernământul necesar asupra implicaților.

 Această energie căreia îi dăm chip de furie, mândrie sau respect și iubire e asemeni ca suflarea LUI. Care este iubire. Numai iubire. Folosirea în alt chip și scop, pentru că vrem să fie a noastră și numai a nostră (atașament) suntem datori să o plătim.  Și sigur așa se va întâmpla. Dacă te dezici de Iubire poate apare ura, sau supărarea, depresia. Toate sunt lipsa iubirii în suflet. Plătești pentru folosirea incorectă, după voia ta, încălcând Legile. Devii gol interior și asta e greu de suportat.Chiar dacă rațiunea rămîne ea va fi îndreptată către răzbunare sau dacă nu ai suficientă putere ( și mai nu ai avea), devii amorf, fără chef de viață. 

Structurile tale energo-informaționale cad. Simpla apropiere de un om cu ,,suflet cald” te poate ajuta să ieși – dar să nu te agăți nici de el. Va trebui să îți umpli singur sufletul cu Iubire , rugându-te la Dumnezeu să pună El ceva in loc. Va fi IUBIREA. Deznădăjduți, dar numai  după iubirea divină.O perioadă , din când în cînd, aceasta să fie unica dorință. Care ne poate salva pe mulți.

 Ura nu este opusul iubirii. Iubirea nu are opus. Ura este lipsa totală a iubirii, dezicerea de ea. Este boală a sufletului apoi a psihicului.Te poți îndepărta sau să fii îndepărtat de cineva. Dar iubirea nu trebuie să dispară din suflet. Urându-l pe celălalt , urăști un alt chip/asemănare, al lui Dumnezeu. Te urăști pe tine până la urmă.