Recent am avut parte de o nouă înțelegere. De aproape un an de zile,
starea de sănătate i se deterioara vizibil, omul era furios din te miri ce.
Înainte era o persoană calmă acum chiar și un cuvânt îl făcea să își piardă
cumpătul. Avea stări de ,,pierdere” a conștiinței, aproape de leșin, din care
își revenea cu greu. Toate analizele îi ieșiseră bune. Numai persoana nu era
bine.
Toate veneau din neamul tatălui.
Blesteme de neam. Majoritatea bărbaților nu se căsătoriseră iar dacă o făcuse
câte unul era de parcă trebuia să fie perpetuat blestemul. Avea parte numai de
nenorociri.
Ce se întâmplase: pentru a-și salva căsnicia, soția a făcut un ritual la
nouă biserici. Nu cu binecuvântarea de
la preot ci pentru că așa auzise. Într-un
an și ceva totul s-a terminat între ei. Iar bărbatul a început să se simtă tot
mai rău. Cândva se produsese un eveniment care se activa periodic.
,,Intervenția” cerută direct de om la divinitate activase blestemul din
neam aruncat asupra bărbaților. Slujbele de dezlegare ar fi fost mult, mult mai
recomandate. Ele fiind folositoare. Dar când facem după sfaturi binevoitoare,
cu asta ne alegem.
Prin ,,ritual” activase blestemul. De ce ? În Biserică doar preotul este
cel care leagă și dezleagă. Aici este teritoriul exclusiv al slujbelor ținute
de preoți. E bine să respectăm acest lucru.
Place sau nu unora.
Pentru a ,,face un ritual” ne pregătim trupește și sufletește. Postim, -
post negru- spunem anumite rugăciuni. Și mai ales lăsăm totul în seama Lui. Nu
după dorința noastră. Și facem totul cu dezlegare de la preot.
Persoana respectivă mi-a spus că nu voise să se căsătorească. Dar de ,,gura
alor lui” se căsătorise. Simțise că nu e
bine. Avesese acea ,,intuiție” pe care o avem mulți și pe care nu o ascultăm
din diverse motive. Chiar și înainte de
a face un pas atât de important. Mulți au asemenea ,,temeri”. Dar aud :
,,totuși ... e om bun” sau ne se îndură să renunțe pentru un oarecare avantaj. Credem că putem să-l schimbăm pe celălalt. Credem
multe. De fapt iubirea însăși din suflet în acel moment este atât de frumoasă
încât mulți nu vor să renunțe la...persoană, de teamă că vor pierde ...iubirea –
din sufletul lor. Acesta este un atașament defapt. Vrei tu o anumită persoană
care ,,intruchipează” in acel moment ,,chipul” iubirii tale. Dar se poate să
după aceea că nu există și ,,asemănare”. Nu persoana e de vină.
Pierderea energetică suferită de persoana în cauză era mare. De ce ?!
pentru că alimenta, de la ,,ritual”, acel blestem reactivat acum. Și care parcă
atât așteptase. Povestea e lungă, furtunoasă și cuprindea multe persoane. Care sigur
toate se tot întâlnesc pentru a se ,,elibera”. Cum era cazul și acum.
Iertarea pe toți cei implicați este
necesară. Furia îi lua energie din zona vezicii biliare (care este în strânsă legătură cu buna
funcționate a ficatului. Ceea ce duce la depresie, frustrare. Nu făcuse nici un
rău, dimpotrivă. Lipsa de voință era cea care îl păzise până acum dar și care
îl îmbolnăvise. Dacă nu se căsătorea nu trecea prin această ,,încercare”.
A fost o bucurie pentru el să înțeleagă că persoana respectivă nu îi
,,voise răul” lui personal, așa cum i se mai spusese. Terapia iertării a ajutat
mult. Omul de acum avea acea ,,furie a blestemului” încriptată în memoria celulară.
Multe avem acolo, preluate genetic. Trebuie doar o ,,scânteie” și ele se activează.
Altminteri rămân în stand by. Se pot manifesta însă la generația următoare.
Nimic nu dispare. De curățenia noastră sufletească depinde , de hotărârile pe
care le luăm.
Atenție la ... ritualuri ! Nu se fac oricum. Fie chiar cele cunoscute ca și ,,creștine” sau ca
,,păgâne”. Asumă-ți întotdeauna ceea ce faci. Ignoranța, necunoașterea nu este
o scuză. Activezi forțe pe care nu știi să le stăpânești și atunci te vor
stăpâni ele pe tine.
Să nu confundăm Biserica cu Altarul personal pe care este necesar să îl avem fiecare acasă. Autoritatea în biserică este preotul. Acesta a fost rolul preoților în toate timpurile. Fie în Sanctuare , fie în alte construcții ridicate special.
Rugăciunea personală, ritualul personal îl faci acasă, tu însuți.
Să nu confundăm Biserica cu Altarul personal pe care este necesar să îl avem fiecare acasă. Autoritatea în biserică este preotul. Acesta a fost rolul preoților în toate timpurile. Fie în Sanctuare , fie în alte construcții ridicate special.
Rugăciunea personală, ritualul personal îl faci acasă, tu însuți.
Bună ziua,
RăspundețiȘtergereAm descoperit pagina dvs si de cateva zile tot citesc....multumesc pentru informatiile oferite!
Legat de obiceiurile întâlnite în biserici, mă întreb de ce femeile își acoperă capul (dacă trebuie sau nu, de fapt... și de ce), despre purtarea fustei și neintrarea în biserică în perioada lunară și or mai fi și altele. Mă tot gândesc de ceva vreme la aceste lucruri și singurul răspuns găsit a fost că așa trebuie sau că femeile sunt mai păcătoase...așa o fi?! Mulțumesc și toate cele bune! Liliana
Biserica are Dogme. Din ele s-au desprins obiceiuri. Când intri într-o biserică respecți dogmele respective. Treptat ele au m-ai fost „îndulcite” mai ales în privința FEMEII. Par restrictive, chiar desuete dar ... sunt și pot constitui un imbold de a revizui unele concepte. Sincer, nu e important de ce au făcut-o. Fiecare găsim răspunsuri proprii și pe cele reale nu, ținând cont de vechimea credințelor, de cei care le-au „inaugurat” (uneori nici asta nu știm).
RăspundețiȘtergereCredința arzândă din inima contează! PERSONALĂ!
Mulțumesc și eu. dacă am reușit să determin punerea unor întrebări , e minunat! Ai răbdare cu tine. Răspunsurile vin treptat pentru că uneori nu sunt cele „așteptate” iar informații prea directe, pot fi greu de dus, de înțeles, de acceptat pentru că vin in contradicție cu patternuri (convingeri) avute de sute sau mii de ani.
Zi minunată sufletului tău!