luni, 7 iulie 2014

Cuvântul devenind Verb Viu

Se spune ,,Credința o ai sau nu”. Cred că ea se învață, se deprinde încetul cu încetul, încercare cu încercare. Nu este o simplă înțelegere de moment a lui Dumnezeu.
Îl recunoaștem cu ușurință pe Dumnezeu?! Oricât am spune dintr-un prim impuls că da, nu este o constantă a vieții noastre . Pentru că aceasta cere  multe eforturi de a-L descoperi.
Prin știință din ce în ce mai mult vezi măreția, perfecțiunea Creației la care au participat  multe ierarhii cerești, divine. Unii fiind considerați Creatorul direct. Sunt Creatori, însă  nu însuși Dumnezeu. Există UNICUL CREATOR al tuturor. Înfăptuitori sunt mai mulți. Care ne-au plămădit, care au pus în noi Suflul pe care îl primiseră la rândul lor.

Legătura cu Dumnezeu nu a fost și nu poate fi distrusă, pentru că este esența noastră, esența din tot ce este în jur. Ne poate fi adormită de alte trăiri?! Asta da.

Suntem supărați, necăjiți, bolnavi?! ,,Doamne ajută-mi! ” Dar Doamne să fie direct, alături de tine, lângă tine. El poate fi Cel care Își odihnește capul pe perna ta și în inima ta. Doamne să fie aici, înaintea ta, la un pas de tine. Și așa cum cerem o pâine și dăm bani, vânzătoarea fiind în fața noastră așa și cu Doamne. Dar o să vedem că El ne ia grijile drept plată a încrederii în El. De câte ori am făcut asta fără să avem undeva, în adâncul minții, neîncrederea, nesiguranța, chiar spaima că nu ne va ajuta?!

Când spunem: ,, Doamne ajută-mi” să vedeți ce zâmbet frumos ne luminează ființa.  Este Binecuvântarea pe care o primim ca răsplată ( adică peste, mai mult decât am cerut) și învățăm treptat , treptat să o păstrăm. Pentru că …uităm tare repede. Mintea născocește altele și altele. Cu cine să ne sfătuim pentru a scăpa din neajunsuri când unii în alții nu mai avem încredere?! În mare parte mintea nu poate face planuri decât de răzbunare și ură, de subjugare a celorlați. Veșnic nemulțumită pentru că așa a fost obișnuită să vadă prin ai nostri înaintași care au trăit marea majoritate la fel. Preluăm programele lor.
          Avem nemulțumirile, supărările  în noi. Funcționăm zilnic, văzând viața prin prisma lor. Ba culoarea roșie, ba pe cea gri. Puțini au fost cei care au lăsat alte învățături. Dar, toate au fost necesare. Ca să învățăm acum stăpânirea firii noastre. Singuri și avem noian de învățături. Dar, cine le citește cu inima?! Cu mintea da, le scotocim poate, poate se va lumina brusc.

      Când îți dorești ceva cu adevărat, spune-I întâi direct Lui. Ok. În ultima vreme se spune că: ,,universul conspiră să ne ajute, să ne împlinească orice dorință”. Dar …CINE și CE este acest Univers?! Recunoaștem că are atâta inteligență ca să ne ajute sau…are numai materialul de care avem nevoie?! Mi-e că aici ne-am încurcat în vorbe și lipsă de gândire, urmând orbește câteva fraze luate de prin cărți și care ne dau, așa, din când în când o stare de bine. Ba ne și vedem mari înțelepți și ne emoționăm pentru asta până la lacrimi. Vaaai, cât de minunați suntem atunci. Trece însă repede și ne apucăm iar de căutări…

        Nu sunt pentru habotnicie. Nu răspund celor care ÎL apără cu cuvinte grele, aruncate oricând. Această ,,ieșire” împotriva fratelui și surorii tale înseamnă că în interior sunt numai pietre cu care lovești. Dacă ai iubire tot ceea ce vei spune va ajunge înlăuntrul sufletelor. Așa da, se trimite direct, de la suflet la suflet și atunci auzi îngerescul tău cântec cum străbate tăriile.

        Doamne nu are nevoie să fie apărat! Doar iubit! Cu încredere. De câte ori nu i-am spus:,,Doamne, nu am înlăuntrul meu, acum, prea multă forță ca să am încredere în Tine. Dar….tot Te iubesc!” Știți ce minunată este această mărturisire?! Pe loc primești Binecuvântare. Și te schimbi.  În aceeași secundă.

        Noi nu avem conștiința mărturisirii directe. Unii chiar se simt stângaci. Să vorbească cu …. ???!!! cu cine?! Și vrem rețete, și punem fel de fel de întrebări. CUM să cred? – e una din ele.  Acum am să spun ceva care unora li se va părea departe de ,,subiect”. Aveți răbdare și o să vedeți că nu este așa. Cei care practică ReiKI sau alte terapii ÎL descoperă mai repede pe Dumnezeu, ÎL înțeleg în profunzimea fiiniței lor. Pentru că în acele clipe când îți faci autotratament începi să simți, să trăiești vastitatea energiei din care ești creat. Toți, TOȚI au trecut prin asta. Explicații nu sunt privind transformările din sufletul tău și care uneori și vindecă instantaneu o dizarmonie instalată în fizic. E adevărat că noutatea stărilor a fost deajuns până acum.  OF! Să stai la TV și să-ți faci autotratament ! asta chiar a fost o mare eroare. ,,Adăugăm ” rapid și alte traume în noi. S-a separat spiritualitatea de credință. 

     Spiritualitatea e o cale de a-L înțelege și ne dă tehnici prin care să ne armonizăm pe noi înșine, să ne descoperin și să învățăm să stăpânim pornirile propriei firi. DACĂ înțelegem asta, nu ne mai zboară gîndul la ,,mamăăă, ce aș levita și eu” ! mi-e că vei merge pe ,,cărbuni c-am prea încinși ” și te vei carboniza un pic. Proprii neuroni, în primul rînd se vor aprinde și va ieși nițel fum. Iertă-ți-mă, încerc să prezint imagini, decît prea multe cuvinte.

      Mentalul nostru, al marii majorități, este din ce în ce mai puternic. Astea sunt timpurile. Însă cum ,, folosim înțelesurile”, depinde numai de noi. Creierul doar va recepta și va înmagazina ceea ce noi îi vom da și va căuta singur dacă are, dacă găsește și alte aspecte în memorie, ca să ne facă o întreagă poveste. Ce-ar fi să ,,îi spunem” noi tot timpul CUM vrem ?! Nu avem această conștiință că putem face asta și funcționăm pe pilot automat.                 Gândim ceva minunat și apoi …uităm.  Și cum avem implementări datorate și înaintașilor și nouă care am luat totul de bună, mergem ca niște roboței prin viață. Ne mai trezim dar ….adormim la loc. Și rămâne doar să ne văităm.

DOAMNE ! și totul se luminează atunci când ne strădium să ÎI simțim ȘI prezența. Nu numai …depărtarea. Și treptat această PREZENȚĂ se pogoară în noi. Nu ne mai părăsește decât când…suntem ,,ocupați”.  ÎL putem chema oricând și cât mai des cu putință. Aceasta este LUPTA de acum. S-au ca să fiu precisă, câteva din aspectele luptelor de acum.

,,Ceea ce la om este cu neputință la Dumnezeu totul este cu putință” -  părintele Rafail Noica. Cu mintea vom scotoci mereu. E bine. Pentru că vom descoperi vastitatea uneori înfricoșătoare. Dar avem Cine ne ocroti. LUI toate ÎI sunt cunoscute.
,,Ține mintea ta în iad dar nu deznădăjdui !” Sf. Siluan Athonitul. Cu inima să Îl chemi și atunci neînțelesurile vor deveni înțelesuri. Asta e știință: lasă mintea să fie iscoditoare asupra creației, dar nu iscodi cu inima, mai ales pe semeni. Pentru că vei culege ceea ce ai ….semănat. Cuvântul devine verb. Minunat este când Cuvântul divin devine Verb Viu, al Iubirii Lui în noi. 

,,Doamne ajută tuturor !!!





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Voi respecta opiniile fiecăruia. Dar vă rog să aveţi o exprimare decentă. Anonimatul persoanei nu-l exclude pe cel spiritual. Din când in când voi face aici completări la cele publicate pentru a nu interveni în text.