Umbra

Tot ceea ce credem că nu iubim, este parte din noi, parte care a devenit treptat UMBRA. Ne supărăm când se așează în fața noastră (prin ceilalți), ne înfuriem, ne este și teamă. Dar face parte din noi, suntem noi.

Nu are rost să pierdem timp cu ,,de ce a fost așa ” până acum, de ce nu ni s-a spus. Sunt multe motive și motivații. Dar....OARE AM FOST pregătiți pentru a înțelege?! SUNTEM pregătiți acum?!

Așteptăm  înființarea unei școli speciale?! Zic să nu avem asemenea speranțe pentru că... tot fiecare va trebui să depună efort. Nu TEORETIC . Atât de mulți sunt teoreticieni acum încât .... ! Recunosc că îmi las gândurile să fie ,,ocupate” cu altceva atunci când începe ,,perorația”. Sunt fel de fel de ,,cazuri”. Să ascundă emoții profunde- atunci răbdarea îmi este infinită. Așa am învățat detașarea pentru a nu provoca disturbări și mai mari. Este extrem de necesară.

Implicarea emoțională în povestea celui din fața mea nu face nici un bine. Nici mie- nici ei.

Iar când faci asta de multe ori, începi să ,,vezi” ce este dincolo, văd ,,umbra” care l-a determinat să fie în fața mea. Încerc să nu mă  identific cu această ,,umbră” a celuilalt pentru că ... orice emoție îmi va distrage atenția, voi pătrunde în spațiul celuilalt cu puterea pe care o am, reușind să dau prin emoții, din energie tocmai dizarmoniei. Am văzut  că mulți fac asta  și, evident se simt după aceea secați de energie. Evită apoi persoana respectivă considerând-o ,,vampir”. NU e așa; tu ai dat o cantitate mare din energia ta. În viața de zi cu zi se întâmplă mereu acest ,,schimb”. Face parte din lupta pentru energie pe această planetă.
 De asta iubesc sistemul care se numește ReiKi. Pentru că nu eu sunt donatorul, pentru că și cealaltă persoană începe să perceapă aceasta. Și atunci dacă îi spun că există dumnezeirea care e cea mai totală, uluitoare Forță, care se dăruie și ne dăruie mereu, fără să ne judece, atunci sunt crezută. E uimire și pentru mine de fiecare dată! O cale spre împlinire.

Energia Darului

                                           

Stări fizice, stări sufletești, psihice... Zi de zi avem parte de ele. Ba unele , ba altele, ne dau fiori. Diferiți! Acu... am și eu trecerile mele, ca fiecare. Și realizez câtă muncă se depune cu noi, cu fiecare în parte să pricepem ceea ce ne dorim. Și, începem să dăm sfaturi. Nu e rău. Le dăm cu o parte din energia noastră. Nici asta nu e rău-dimpotrivă. Dai-vei primi. Aiurea este când o smulgem brutal înapoi. Cum de ,,întâmplă” asta?! Simplu: când ne plângem că celălalt nu a înțeles ( că ne-am strofocat de pomană), sau când ,,credem” că am fost prea duri, sau dimpotrivă , prea blânzi. Sunt diferite aspecte, dar cu același rezultat: TRAGEM înapoi energia pe care ar trebui să o lăsăm plantată acolo un este cazul. Ne repezim și tragem energia darului înapoi. Îl despuiem pe celălalt. Asemeni unei semințe care nu va mai avea timp să încolțească, apoi să crească. ( are nevoie de timp, de anumite condiții ).

Iar cei cărora le este dat să dea un sfat bun, o ,,pățesc” și ei  atunci când nu își împlinesc menirea. Prin ,,dezicere” de o faptă bună pe care tocmai au făcut-o, dar.... o iau înapoi. Pentru că nu degeaba ești atunci, acolo, lângă acea ființă. Însă datul cu ,,părerea” că nu a înțeles nimic celălalt, nu denotă că înțelegi tu însuți ceea ce ai făcut. RĂBDARE” – ceea ce uităm că alții au avut cu noi sau...obișnuința. Nu judec pe nimeni acum. Dimpotrivă, încerc să decriptez din cele ce observ zi de zi. Pentru că devenim marionete în mâna altora. Pentru că nu avem deprinderea de a ne auto-observa. Dar ...se învață! cu bunăvoință și sinceritate-față de tine însăți- se învață.Sunt energii mai subtile, dificil de observat și vor fi din ce în ce mai agresive. Însă atunci când le înțelegi , va fi bine pentru toți.