Puterea din Creație = Omul

             

             Metodele practice prin care descoperim că avem un Corp cu care putem comunica, că el  ,,transmite”, sunt o  primă ,,întâlnire” răvășitoare de cele mai multe ori. Incredibil de simplă dar  puternică, o Realitate a Firii pe care ne-am dorit-o dintotdeauna. Singurul care deține Adevărul despre noi  și nu minte. Prin  care nu ne putem minți. Cel care ne –a protejat de un impact dur a fost partea rațională, Conștientul,  care a ,,citit” treptat informațiile acumulate în Hartă sau în folderele unde tot am adunat ,,materiale” aflate în Subconștient.

               Intr-un folder sunt fișe ordonate: când a avut loc un eveniment, cine a participat, starea noastră dar și a celorlalți de care în mod obișnuit nu mai suntem conștienți.  Însă ea există, nimic nu se pierde cu atât mai mult informațiile care sunt energii pure folosite de noi prin  implicarea în acel eveniment.

             De ce femeile suferă ?! pentru că nu au puterea rațională a determinării, exprimării sentimentelor. De fapt nici nu și-au pus problema că asta e o realitate, numai a lor. Izbucnește totul din ele ca un Vulcan, sau un vânt, ca o ploaie sau un îngheț.

 Un bărbat, prin structura lui energo-informațională nu pricepe ,,sentimentalismele” lor, coloratura sonoră prin care sunt emise nemulțumirile. Cumva femeia dispare după o perdea și el observă gesturi dezordonate, atitudini desprinse din desene animate.

               Sunt femei care vor să ,,înțeleagă” sentimentele ,,rational”. Sentimentele, emoțiile au o istorie a lor. Ea poate fi refăcută și ajuns în punctul de plecare, de formare a folderului când ai imprimat prima dată: folder furie, sau folder frică, sau folder teamă etc. Și ai tot adunat  informația/energie  a evenimentor  asemănătoare. Jurnale cu întâmplări asemănătoare.

               Prin exercițiile kinestezice ( într-o măsură mai mare sau mai mica toți suntem și kinestezici) participanții descoperă o lumea uitată: a lor înșile. Bucuria, freamătul sunt uluitoare de fiecare data. Și pentru ei dar și pentru mine. Fiecare are un fel unic de uimire/surpriză atunci când ,,vorbește” cu partea cea mai profundă a sa. Repetivitatea evenimentelor/stărilor din viață sunt ele însele hipnotice. Ne dorim din când în când să ne ,,trezim” dar neștiind cum, începe o nouă suferință.

                Cei care au practicat ReiKi au trecut prin asemenea stări de autocunoaștere, dar mai puțin conștientizate. Pentru că ….nu ni s-a spus că există și așa ceva. Chiar când descoperi, tot ai dubii, nelămuriri. Iar ReiKi se practică și  la noi ca sistem de vindecare / energetică nu de ,,comuniune”. Așa am ajuns în căutările mele și la această formă de cunoaștere. Etapele parcurse acum își relevă necesitatea – în primul rând. Pentru a nu deveni diletantă. Pragmatismul de care am dat dovadă de multe ori, a fost de un real ajutor. Și practic pe mine, cu mine mai întîi. Apoi după o perioadă spun, arăt și altora. Teorie aș putea să predau zile în șir, nu aplic o falsă modestie.  Practic și dacă eu știu în mine, se va transmite instantaneu. De asta nu mă mir că unii știu atunci, pe loc. Alții ( mai ales cei auditivi) vor percepe un pic mai târziu. Dar îndoiala nu apare în nimeni.

                  In-conștientul este și,, în” conștient și ,,în” sub-conștient. El are privirea de ansamblu asupra a tot. Nu va interveni dacă tu îl nu  recunoști, nu accepți existența lui. Existența lui REALĂ, nu o simplă noțiune. Tepapiile eriksoniene pe asta se bazează. Pe arhetipurile existente ca informație, dintotdeauna. Noi le-am mai deturnat de la sensul lor.  De asta Erikson este unic: relaționează ca el însuși cu inconștientul celorlalți. Nu poți imita inconștientul unui om. Nu-l poți imita pe Erikson. Doar să ,,înțelegi” mecanismul și să acționezi. Citeam că persoane din preajma lui înțelegeau după o lună, un an ce le-a transmis Erikson. Și asta fiind în apropierea lui, când empatia este directă. Mă rog, se poate și acum dar trebuie învățat cum și avut răbdare –un capitol mai neconcludent pentru unii, care îl sar. Nu-i nimic, vor reveni.

              Când citim, când ascultăm muzică, sau pictăm, când ne lăsăm în voia senzațiilor din jur noi intrăm în autohipnoză. Și o facem de multe ori pe zi sau  pe săptămână. Și toți știm cum să o facem, numai că nu am fost atenți. Iar e vorba că nimeni nu ne dă un manual asupra vieții când aterizăm aici. Cred că omul întrupat este admirat de forțe care nu au curajul să vină aici. Hai să vedem și acest aspect – că este necesar.  Frica există și prin alte părți, nu numai pe Terra. De asta ne ajută cu drag - sau nu ( din anumite necesități);  aici sunt mulți factori de abordat.  A privi doar într-o direcție te face să pierzi vederea de ansamblu.

               ,,Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții” – e o înțelepciune necesar a fi înțeleasă în realitatea ei transmisă prin fiecare cuvânt/stare din propoziție. Nu e o metaforă urbană.  Atunci vom fi ceva mai atenți și nu vom lua totul cum ni se ,,spune”.

                Cred că există o unică dumnezeire din care suntem parte totală. Cred că avem și Creatori.  Iar curajul de care dăm dovadă, ajunși  la ,,marginea Creației” cum se spune, este fantastic. Unii ne încăpățânăm să ne ducem treaba începută până la capăt. Vom reuși ! sunt din ce în ce mai mulți care deja simt, trăiesc asta.

               Nu voi descrie acum tehnicile  destul de simple pe care le predau sau prin care și ajut pe cei care au nevoie și încredere. Timpul de vindecare depinde întotdeauna de ei. Dar se conving că este posibil și asta e cel mai important. Așa am avut cele mai mari bucurii.

               Tehnicile care se găsesc pe internet.  Deci nu e oligatoriu să înveți prin mine.  Nu am scris ,,cu” ci prin mine, ,,prin” empatia creată. Aspect de care fiecare ar trebui să țină cont: se crează  o rezonanță profundă, pe  baza ei se produce și un transfer de date în ambele sensuri.  Altfel nu are loc comunicarea-comuniunea. Atenție !

                De multe ori s-a întâmplat să văd un film și apoi să îmi fie recomandat de mulți dintre elevii mei. Sau ei să-mi trimită exact cartea, articolul de care am nevoie. La un anumit nivel comunicarea există, neviciată de impresii, păreri.

              Atunci când cineva înțelege un aspect al vieții, el creează o breșa prin care mulți vor ajunge la acel tip de cunoaștere, înțelegere. Pentru că avem și facem parte dintr-o aceeași unică Conștiință.

Pictura: Vladimir Kush

Corpul de Lumină

Gândirea noastră este cea care ne crează realitatea. TOT este o uriașă CONȘTIINȚĂ din care facem parte dar ȘI pe care o reprezentăm. ,,Suflul Vieții” este în fiecare atom.

Emoțiile la oameni devin sentimente foarte colorate – cu/în frecvențe diferite. Corpul vital le reprezintă cel mai compact și tot el este cel prin care comunicăm direct.

Avem un corp vital perceput ca o emanație gri deschis spre nuanțe de albastru. Acesta este rezervorul nostru din care este alcătuit corpul fizic. Gândurile/judecățile afectează întâi acest corp vital care va colora celelelte corpuri/câmpuri din jurul nostru.  De asta se spune că întâi apar dizarmoniile aici apoi boala fizică. ,,Hrana cea de toate zilele” aici este. Această hrană este după cum gândim apoi simțim fiecare.

Puterea omului de a-și forma un ideal !!! Există?! Avem dorințe asupra lumii materiale pe care le ,,susținem” cu percepte spirituale care sunt ,,zise” însă noi înșine nu le credem LITERĂ de LEGE. Doar voroave prin care ne entuziasmăm.

Gândirea constantă alimentează corpul vital. Cum? În primul rând constanta gândirii face să se activeze uriașul potențial din care este format Corpul Vital. Așa devenim treptat conștienți de Dumnezeu. Descoperind Forța enormă din care suntem formați ÎL descoperim pe EL. Ne punem în legătură directă, personală cu EL: Pentru că EL este Lumină. Vom păstra legătura permanentă cu această Unică Sursă descoperind-o personal. Din cărți nu se poate decât a ,,lua la cunoștiință” că există. Manifestarea ne aparține. Păstrarea legăturii permanente între corpul spiritual și divinitate va fi permanentă. Chiar dacă se va mai întrerupe oricând putem reveni la ea.

Fluidele corpului vital sunt cele prin care percem cel mai clar realitatea.

Atunci când ne îndepărtăm de Dumnezeu în gând ne îndepărtăm de El și în manifestare. Dacă punem în contact gîndirea noastră cu cea divină EA se va revărsa deplin în noi. Corpul Vital va vibra primind energia pură a divinului iar ea ne va aparține. Acesta este Liberul Arbitrul omului: de a întrebuința energia din care este alcătuit Totul – văzut sau nevăzut.

A folosi energia din Corpul Vital gândind dizarmonii ne va îmbolnăvi pe noi, pe cei dragi dar și Întregul. Stările noastre sunt ,,gânduri/gândiri, condensate” – și ele formează emoții care pot deveni sentimente. Nu ne place ceva, apoi altceva și așa se formează O nemulțumire. Care și ea devine magnet pentru alte nemulțumiri .... O ținem tot așa până apare Furia și....nu știm ce ne-a ,,apucat”. Întrebuințăm energia corpului vital pentru a ne crea O realitate?! Sigur că da. Că devine și boală poate fi o salvare de moment pentru o grozăvie și mai mare.

Dumnezeu este Libertatea fiecăruia și vedem că EL însuși depinde de noi CUM ÎL manifestăm. EL este și în răsuflarea rostirilor nostre, în adierea vântului, în piatră și în apă. Energia dumnezeiască este în forme diferite în tot. Energia este Dumnezeu dar folosită de om prin Liber Arbitru. Noi, fiecare ÎL manifestăm. 

Puterea lui Iisis – Roza lui Paracelsus

-A străbătut întreg Egiptul căutând cele 12 părți ale trupului lui Osiris

-Pentru a-l readuce la viață (nici o zeitate nu a fost de acord să o ajute) a apelat la un ,,șiretlic”: a alcătuit din saliva Zeului Soare –Ra- și din lut un șarpe care l-a mușcat pe acesta ,,otrăvindu-l”. Nimeni nu a reușit să îl ajute. Iisis însă i-a spus că îl ajută dacă îi va spune numele lui secret. Aflând acest nume ea căpăta puteri depline asupra tuturor din cer și de pe pământ ( mai există un personaj feminin celebru care însă știa numele conducătorului din Paradis). Iisis a aflat acest nume căpătând Puteri depline. Și-a înviat soțul iubit, a rămas însărcinată, l-a născut pe Horus. Divinitatea a continuat să existe pe Pământ prin Puterea Iubirii !

,,Adoratotul devine asemeni celui adorat” tocmai prin crearea unei frecvențe care devine tot mai puternică cu cât statornicia celui care o crează este mai mare. Pe asta se bazează toate religiile. Asta poate face fiecare pentru el însuși: în a fi statornic de a-și construi propria ,,autostradă” ( a Soarelui de exemplu). Nu te poți apropia de o Forță Cosmică dintr-o dată, brusc. Puterea ei te va arde. Dar prin creșterea  treptată a frecvenței tale, sigur vei reuși. Iar aceasta nu se face de pe azi pe mâine. Sigur, putem apela la alții să ne ajute. O vor face dar limitativ. Te vor scoate din Groapa Marianelor dar tu singur vei învăța să înoți până la suprafața oceanului ca să iei o gură de aer.

Iisis este un prototip a cărui Putere este din ce în ce mai vizibilă pe Pământ. Nu în contradicție cu alte Puteri ( nu te bați cu părți din Tine însăți sau cu părți din care Tu însăși ești creat/ă așa cum noi încă facem).

Creșterea exponențială a puterii de manifestare (și prin simboluri) se face întâi prin transmiterea energo-informațională a Inițierii. Fiecare maestru va transmite apoi informațiile pe care le are, și aici apar diferențele (aparente ?!). Ca și la celelelte sisteme dealtminteri. La nivel subliminal Informația este transmisă întotdeauna. Ori elevul va trebui să decripteze treptat singur –prin practică și învățătură personală ca să manifeste prin el însuși.

 Iar –uneori- a spune prea mult derută. Am auzit ,,nu înțeleg” sau după o perioadă ,,nu mă mai interesează, parcă se întâmplă ceva și mă înfricoșează”. Când auzi ,,nu înțeleg” e cazul să oprești transmiterea de informații. Celălalt are un prag pe care nu îl poate depăși atunci –informația este energie și se protejează ea singură, apropierea prea bruscă poate crea dizarmonii ceea ce nu este de dorit. Iar cel care , aparent, renunță poate trece prin transformări și ele trebuie să se așeze, să fie asimilate. E o veche deprindere aceea de a ,,fugi”, aparent facilă, dar nu este așa. Omului –organismului, sufletului și psihicului său îi trebuie timp și răbdare pentru a învăța să se descurce. Și poate fi etapa când ești pus la ,,încercare” : renunți sau continui ?!  ești lăsat să hotărăști singur. Alegerea îți aparține. Frica de schimbare mereu va fi prezentă în noi. O depășești sau nu.

,,Roza lui Paracelsus” este un bun exemplu:

                           Roza lui Paracelsus – Jorge Luis Borges

Din atelierul sau, aflat în două încăperi scobite în stâncă, sub nivelul pământului, Paracelsus îi ceru Dumnezeului său, vagului său Dumnezeu, oricărui Dumnezeu, să-i trimită un discipol. În  sobă, un palid foc proiecta pe ziduri umbre neregulate. Să se ridice pentru a aprinde lampa de fier ar fi fost un efort prea mare. Paracelsus, toropit de oboseala, uită de rugăciunea făcută. Întunericul nopţii înghiţise athanorul şi prăfuitele alambice, când cineva bătu la uşă. Pe jumătate adormit, el se ridică, urcă cele câteva trepte ale scării în formă de melc şi deschise unul dintre canaturile uşii.

Un necunoscut trecu pragul. Părea  şi el, din cale-afară de ostenit. Învăţatul  îi arată o laviţă;  celalalt se aşeză în tăcere. La început nu rosti nici un cuvânt, iar mai apoi magistrul curmă, primul, tăcerea.

-Ţin minte chipurile dinspre Apus ca şi pe acelea dinspre Răsărit, spuse el nu fără o anume emfază. Dar nu ţin minte chipul tău. Cine eşti şi ce voieşti de la mine?

- Numele meu nu are însemnătate, răspunse celălalt. Am colindat trei zile şi trei nopti ca să ajung până aici. Vreau să fiu ucenicul tău. Ţi-am adus, iată, întregul meu avut. Scoase la iveala un săcuşor de piele şi, cu mâna dreaptă, îl răsturnă pe masă: se prelinse un suvoi de galbeni. Paracelsus, pentru a-şi aprinde lampa, fusese nevoit să-i întoarcă spatele. Când se întoarse iar către noul venit, observă ca acesta ţinea în mâna stângă o roza. Roza îl nelinişti. Se aplecă, îşi împreună vârfurile degetelor şi spuse:

-Mă crezi în stare să făuresc piatra care să preschimbe toate elementele în aur şi tot aur îmi oferi. Dar eu nu aurul îl caut, şi dacă aurul te preocupa, nu-mi vei fi niciodată ucenic.

-Aurul nu mă preocupă defel, răspunse celălalt. Galbenii aceştia nu sunt altceva decât o mărturie a dorinţei mele de a învăţa. Aş dori să-mi arăţi Piatra Filosofală. Vreau să te însoţesc pe drumul care duce la Piatră.

Paracelsus rosti rar:

- Drumul este Piatra. Piatra este punctul de pornire. Dacă nu înţelegi acest lucru, n-ai început încă să înţelegi. Căci ţelul este în fiecare dintre paşii tăi.

Celalalt îl privi neîncrezator. Îl întrebă cu glas schimbat:

- Dar exista oare un ţel?

Învăţatul  izbucni în râs.

-Detractorii mei, care nu sunt atât de numeroşi pe cât sunt de stupizi, susţin contrariul şi mă învinuiesc de impostură. Eu nu le dau dreptate, însă n-ar fi cu neputinţă ca totul să fie o iluzie. Ceea ce ştiu e că există un drum.

-Urma o tăcere şi apoi celălalt spuse:

-Sunt gata să-l străbat împreună cu tine, chiar dacă ar fi să cutreierăm vreme multă.

Îngăduie-mi să trec deşertul. Îngăduie-mi să întrezăresc, fie şi de departe, pământul făgăduit, chiar dacă astrele mi-ar interzice apoi să-l ating. Dar, înainte de a începe această călătorie, voiesc o dovadă.
-Când? intreba învăţatul, cu nelinişte.

-În clipa aceasta, răspunse discipolul, arătând dintr-o dată o brusca obstinaţie.

Începuseră să vorbească  în latină, acum vorbeau în germană. Tînărul ridică roza deasupra capului.
-Se spune, rosti el, că tu poţi arde un trandafir în flăcari, pentru a-l face să renască apoi din propria-i cenuşă, cu ajutorul artei şi al priceperii tale. Îngăduie-mi, aşadar, să fiu martorul acestei minuni. Iată ce-ţi cer şi îţi ofer, apoi, întreaga viaţă.

-Eşti foarte credul, spuse magistrul. Şi n-am ce face cu credulitatea; eu am nevoie de credinţă.

Celalalt insistă:

-Tocmai pentru că nu sunt credul vreau să vad cu proprii mei ochi pieirea şi renaşterea acestei roze.

Paracelsus o luase în mână şi se juca, vorbind, cu petalele ei.

- Eşti credul, continuă. Spui că aş fi în stare s-o nimicesc?

-Oricine ar fi în stare s-o nimicească, spuse discipolul.

-Te înşeli. Crezi, oare, că este cu putinţă să trimiţi ceva în neant? Crezi că întăiul Adam a izbutit, în Paradis, să distrugă măcar o singură floare, măcar un singur fir de iarbă?
-Nu ne aflăm în Paradis, răspunse tânărul cu încăpăţânare; aici, sub razele lunii, totul e pieritor.
Învăţatul se ridicase.

- Şi în care alt loc ne aflăm atunci? Crezi, oare, că divinitatea ar putea să creeze un spaţiu care să nu fie Paradisul? Crezi, oare, că prăbusirea constă în altceva decât în a ignora tocmai faptul că ne aflăm în Paradis?

-O roză poate să ardă, spuse provocator discipolul.

-Mai este foc în vatră, răspunse Paracelsus. Dacă ai azvârli această roză în jăratec, ai putea crede că flăcările au mistuit-o şi că cenuşa este cea care-i reală. Îţi spun că roza este eternă şi că doar aparenţa poate să se schimbe. Mi-ar fi de ajuns o vorba pentru ca tu, apoi, s-o ai din nou în faţa ochilor.

-O vorba? spuse discipolul, surprins. Athanorul e stins, alambicele sunt acoperite de colb. Ce-ai putea face pentru ca ea să renască? Paracelsus îl privi cu tristeţe.

-Athanorul e stins, repetă el, iar alambicele sunt acoperite de colb. În această etapă a lungii mele călătorii folosesc, însă, cu totul alte instrumente.

-Nu îndrăznesc să te întreb care anume, spuse celălalt, cu maliţie şi umilinţă.
-Vorbesc de acela pe care l-a folosit divinitatea pentru a creea cerul şi pământul  şi Paradisul invizibil în care acum ne aflam şi pe care păcatul originar ni-l ascunde. Vorbesc de Cuvântul dezvăluit de Kabala.

Discipolul spuse atunci pe un ton rece:

-Te rog cu umilinţă să te învoieşti a-mi arăta pieirea şi întoarcerea rozei. Puţin îmi pasă dacă operezi cu Verbul ori cu athanorul.

Maestrul  rămase pe gânduri. În cele din urmă spuse:

-Dacă aş face-o, ai spune că e vorba despre o aparenţă impusă de iluzia ochilor tăi.

-Miracolul nu ţi-ar da încrederea pe care o cauţi. Aşadar, lasă roza.

Mereu neîncrezător, suspicios, tânărul îl privi. Magistrul ridica vocea şi-i spuse:
-La urma urmelor, cine eşti tu, pentru a năvăli astfel în casa unui magistru şi a cere de la el un miracol? Ce-ai făcut tu pentru a merita un asemenea dar?

Celalalt răspunse, tremurând:

-Ştiu bine că n-am făcut nimic. Îţi cer, în numele tuturor anilor pe care-i voi petrece trudind în umbra ta, să-mi îngădui să văd cenuşa, apoi roza. Nu îţi voi cere nimic altceva. Voi crede în mărturia ochilor mei.

Cu o mişcare bruscă, luă trandafirul roşu pe care Paracelsus îl lăsase pe pupitru şi-l azvârli în flăcări. Trandafirul îşi schimbă culoarea şi, după câteva clipe, din el nu mai rămase decât o mână de cenuşă. Clipe în şir, discipolul aşteptă cuvântul şi miracolul. Paracelsus rămase de gheaţă. Spuse cu o ciudată simplitate:

-Toţi medicii şi toţi spiterii din Basilea afirmă ca aş fi un impostor. Poate ca au dreptate. Aici odihneste cenuşa care a fost cândva roza şi nu va mai fi niciodată.

Tânarul se simţi cuprins de ruşine. Paracelsus era un şarlatan sau un simplu vizionar, iar el, un intrus, dăduse buzna în casa lui şi acum îl silea să admită ca faimoasele-i puteri magice nu sunt decăt formule găunoase. Îngenunche  şi rosti:

-Sunt de neiertat. Mi-a lipsit fervoarea pe care Atotputernicul o cere de la credincioşi. Îngăduie-mi să mai privesc o dată cenuşa. Mă voi întoarce când voi fi mai puternic, atunci voi fi discipolul tău, iar la capătul drumului voi vedea roza.

Vorbea cu o autentică pasiune, care nu era, însă, decât milă pentru bătrânul magistru atât de venerat, atât de lovit, atât de ilustru şi, la sfârşitul vieţii, atât de gol pe dinăuntru. Cine era el, Johannes Grisebach, pentru a descoperi ca îndărătul măştii nu se afla nimeni? Să-i lase galbenii ar fi părut o umilinţă. Şi-i luă, aşadar, la plecare. Maestrul  îl însoţi până la capătul scării şi-i spuse că va fi întotdeauna bine venit. 

Amândoi ştiau că nu se vor mai vedea niciodata. Paracelsus rămăsese singur. Înainte de stinge lumina şi de a se aşeza în fotoliul scâlciat, răsturnă grămăjoara de cenuşă în mâna lui concavă şi rosti un cuvânt cu glas scăzut. Roza reapăru…

*athanorul este cuptorul alchimiştilor în care se obţine aur…fiind o metaforă

Chiron și vindecarea - Relaționare personală

Ca fiecare pământean am și eu relația personală cu astrele. Prima privire asupra acestei lumi și atunci Harta astrală a acelui moment se imprimă, se codifică în noi. De asta sunt importante locul nașterii, data și ora.

Pentru că nu am reușit niciodată să îmi aflu ora nașterii am considerat că va trebui să caut altfel datele despre harta mea astrală.

Cunosc o profesionistă desăvârșită în ale astrologiei: Minerva. De ce spun desăvârșită?! Pentru că ea însăși știe și crede că mai are mult de învățat. Asta înseamnă temeinicie în ceea ce știi deja. Și iată că după mult timp în care ne-am văzut doar așa de un Bună-Bună și câteva îmbrățișări am stat o oră la ,,discuții”. Ea pregătită să îmi dacă astrograma - eu pregătită să aflu răspunsuri la frământările mele. Mulțumesc pentru tot de pe acum, pentru a nu uita cumva. Vraja lui Chiron e puternică. Kiron s-a întors.

Profesionistul nu se dezminte: a fost un pic dezamăgită dar, când a auzit ,,subiectul”, s-a luminat.

Chiron !!! ei da, pentru Chiron mi-am programat o întâlnire cu Minerva. Pentru cei care nu știți, Chiron este un asteroid descoperit în 1977, datat ( are și el ,,certificat de naștere) la Pasadena. Informații sunt pe net. Istoria centaurului Chiron la fel. Evident cu interpretările astrologilor. Am găsit că ba aste între Saturn și Uranus ba între Saturn și Neptun. Dragii mei profesioniști, un pic de atenție ar fi binevenită.Toți avem lapsusuri, scăpări de moment, dar mai verificați-vă informația scrisă și corectați-o.
Normal că este între Tatăl și Fiu , când în zona unuia, când a altuia. De asta nu este considerat planetă, pentru aceste intersectări. 
,,atinge orbita lui Saturn la periheliu, pe cea a lui Uranus la afeliu şi realizează o rotaţie completă în jurul Soarelui în 50,682 ani.
,,Chiron este planeta care guverneaza casatoria, sotul/sotia, sufletul-pereche si copii nascuti in casatorie precum si relatiile karmice”.

Am evidențiat unele din ideile bază, spuse de Minerva, pentru că sunt suport propriilor gânduri. Nicidecum astrologice. Ci ale unui profan care încercă să cuprindă o picătură din vastitate. O undă de fapt.

Chiron – fiul nelegitim al lui Saturn, fratele vitreg al lui Jupiter, nepotul frumoasei zeițe Venus al cărui părinte era Uranus, deci bunic lui Chiron. Și rudă de grad unu cu multe alte înalte fețe celeste. Probabil de asta cu unii stă mai puțin, cu alții mai mult, de când a fost ridicat la rang stelar.

Mama lui era o nimfă - Philyra, fiica lui Okeanos dar uite că a primit nemurirea de la tată: Saturn/Cronos care se unise cu Philyra în chip de cal. Nimfa se rugase și fusese transformată de tatăl ei într-o iapă pentru a scăpa de avansurile lai Saturn. Dar zeul ...

Abandonat de ambii părinți (??) din cauza înfățișării sale, jumătate cal jumătate om, este luat de Apollo care îi devine tată adoptiv și îl învață Artele: a tămăduirii - medicina, a muzicii, arta războiului, etica, filozofia, divinația, astrologia... Hercule, Achile, Esculap, Iason și fii regilor, l-au avut profesor mai târziu. Ceea ce înseamnă că trăia în lumea oamenilor fiindu-le de alinare și Mare învățător. 

Intr-o încăierare a fost atins de o săgeată plecată din arcul lui Hercule, a cărei vârf fusese înmuiat în sângele Hydrei. Rana provocată nu a fost adâncă dar suficient ca otrava să își facă efectul.

 Dureri și chinuri înfioarătoare. Iar nemurirea în acest caz era perpetua suferință aici, pe pământ nu în imperiul lui Hades, așa cum au ajuns alții. De fapt, pare a fi singurul zeu supus unei asemenea duble ,,traume”, cred eu, astrologii vorbesc de ,,trauma abandonului” (mai este, dar pe alt palier, Priap fiul Afroditei și al lui Dionisos - abandonat și el din cauza urâțeniei, având  un corp grotesc şi cu un enorm falus). Zeii urâței sălășluiau numai pe pământ?! Și zeițele, desigur. Nu provoc acum discriminare! Urâțenia arăta ,,necuviințele” zeilor, sau ....încercări genetice nereușite?! 

Și i-a dăruit nemurirea sa lui Prometeu murind sfâșiat de vulturul fratelui vitreg, Jupiter. A devenit o constelație: a Arcașului. În mare aceasta este povestea lui Chiron. ,,Descoperit” în 1977. Se spune că ,,Rana chironiană este o durere care nu va fi niciodată vindecată complet”- referire la ,,rana abandonului”.  Poate acum vom reuși împreună. Dacă ajungem individual sau ca omenire, să gândim, să simțim abandonul părinților divini, atunci Kiron ne va determina să înțelegem că ne otrăvim singuri cu veninul Hydrei. 
,,demnităţile  lui Chiron urmând să suporte o modificare pe parcursul Erei Vărsătorului, respectiv o translatare pe crucea fixă, Scorpionul urmând să devină domiciliul chironian”

                                                                      ***

Iar acum, încrucișările mele ...temporale. Cele care m-au determinat să ajung la Minerva care și ea de ani buni , îl iubește pe Chiron dar și pe Pluto (sper că nu e o indiscreție!).

Astrologia practică este o Știință. Căutarea mea se bazează pe simboluri, sensuri păstrate și în memoria neamului din care fac parte acum. Mai ales că Rusaliile sunt pe aproape împreună cu Călușarii. Apoi sublimele Sân.Ziene.

Noi avem Sîn –Toaderii !!! frații temutelor și respectatelor Rusalii, acționând ca și călușari. Nu îi putem separa. Semi-zei cabalini. Patronii călușarilor?! Așa se pare.
Este una din ipoteze. Pentru că inițial dansatorii aveau fețele acoperite iar cel care încerca să îi descopere era alungat, bătut cu bețele, chiar omorât. Călușarii nu erau pedepsiți conform normativelor umane. Ei îndeplineau un ritual sacru pentru binele tuturor, devenind în perioada respectivă ființe sacre.  


Chiar Baba Novac avea în oștirea sa 100 de călușei cu care a impresionat profund un principe maghiar. Poate ca și Ritual s-a pierdut . Ca intenție de vindecare însă nu. Forma diferă, fondul fiind același. Mentalul omului a evoluat și trebuiau  acum metode individule, așa cum este și  ReiKI.

Inseamnă că și ai noștri străbuni practicau astrologia?! Mulți sunt siguri că da.

Călușarii. ,,Aveau peste 100 de dansuri fiecare cu un ritm și o frenezie proprie” (D. Cantemir). Dacă vestitul Baba Novac avea 100 de călușeri integrați armatei sale se poate face o apropiere cu  Kiron care predă ,,Arta războiului”. Un război cu armele, cu stihiile, un război ...psihologic ( altă ,,stihie”). Acum armele cele mai ,,perfecționate” sunt cele psihotronice!!! El și cu Pluto vor face Jocul ?! Poate împreună și cu Vulcan.  Și nu e de ...joacă. Este Rătăcitorul care te scoate pe tine din rătăcire. Vai de cel care nu vede asta. Suflul lui ( Duhul?! ) poate deveni Focul purificator.Fiecare planetă devenind vizibilă vine și cu un dar și cu corecțiile necesare.

 De ce ne tot dorim cunoașterea neamului?! Refacem așa legătura energetică cu ei. Asta lipsea, un număr suficient de mare de oameni care vor atrage și vor stabiliza informațiile. Așa îi ,,înviem”. Fiecare în modalități specifice, desigur.

,,Apropo, cuvântul chiropractician, chirurg,  provin de la numele său”.

Așa este. Dar mai este un cuvânt care cuprinde toate acestea: KI ! de la ReiKi. Sublima artă de vindecare cu palmele așa cum practica și KI.ron. Se spune că dacă nu te putea vindeca Chi.ron, nimeni nu te mai putea ajuta. Acum, paradigma este de a te vindeca singur. Un terapeut te poate ajuta energetic să ieși din lipsa/plusul de energie, te poate determina să-ți înțelegi colapsurile. Dar tu îți vei schimba atitudinile și obiceiurile. Trebuia energia lui Kiron, determinarea lui care a fost premergătoare epocii actuale?! Se pare că da. Pentru că numai prin:   satelitul-Doamne (găsiți postarea pe blog)  așa cum spune părintele Rafael Noica vom reuși. Ajutoare ne sunt trimise. Ajutoare doar. Și trebuie să înțelegem bine asta pentru a nu ne pierde sufletul. Cunoașterea spirituală  ca și știința, pot să te apropie de credință.  Știința ajunge să demonstreze și ea perfecțiunea cu care am fost creați, ridicând din ce în ce mai des din umeri. Ni se dau și alte modalități de înțelegere, ale timpului de acum. Pentru cine vrea. 

Puterea sa de vindecare stătea în mâini și repet aceasta pentru că ...mi se pare uluitor. 

ReiKi - așa cum scriu demult timp, s-a extins pe planetă în... 1976 atunci când au fost inițiați primii maeștri de dna. Takata. Superbă legătură sufletească și de tămăduire individuală ni s-a dat 

Sau Chi din medicina chi.neză ?! ( scriind acum am observat al doilea chi din text). Intîmplare nu prea există. Adică, sigur: nu!

,,Semnul Săgetătorului sau Arcaşului are ca reprezentare un centaur care ţine în mâini un arc cu săgeata îndreptată spre Înalt. Chiron  după moarte a fost imortalizat în constelaţia Arcaşului”. Din nou apartenența la un ordin militar?! Puțin spus. Esoteric este mult mai mult.

Fiind alături de fratele vitreg Jupiter care este planeta guvernatoare a Săgetătorului. Apare Kiron ca semn, simbol iar Jupiter alături de nelipsitul vultur, trimite un fulger care aprinde vârful săgeții. Iar : ,,o imagine face cât o mie de cuvinte”.  Fiecare element din această reprezentare are valențe bine defite. Fiecare le va înțelege după capacitatea sa de cuprindere. Privind poza, pune-ți întrebări. Vei primi deslușirile. Intrăm așa noi înșine pe unda de vibrație a celui ,,accesat”. Informațiile venite de la alții ne sunt necesare dar dacă ele nu se și manifestă în tine, trezind latentele posibilități, atunci...

Chiron, prin faptul că a rămas pe pământ, simbolizează acum drumul spiritual: ca maestru al tău sau, și al altora ( după ce ești pregătit). Lecția pentru mine a fost de a-mi asuma să predau. Nu este ușoară. Chiar dacă unora li se pare simplu: spui ce știi! Spui, dar fiind atent la percepția celor din jur. Nu ai voie să agresezi cu informații și să-i ,,zăpăcești”. De ce? Ai nevoie de un piedestal?! Aceasta este atracția pentru unii ,,binevoitori” și pentru spiritele fragile care nu au practicat suficient, au acaparat idei de bine, de înălțare și ,, rețeta” e gata.

Energiile trezite de Chiron trebuie focalizate pentru auto.vindecare. Dizarmoniile din tine sunt asemeni otravei Hydrei care te vor otrăvi pe tine dar și pe cei din jur. Chiron a renunțat la nemurire. Nesuportând propria durere dar și pentru a nu face rău în jur. Cred că e destul scris pentru a ședea un pic acum cu noi.

Uite o ,,undă” salvatoare dacă ....dacă ai grijă de sufletul tău. Au apărut atâtea tehnici, chiar și ...cuantice. Insă nimeni nu poate trăi în locul altuia. Întru-ajutorare da! Cât este necesar, nu subjugare și dependență. 

Deci Chiron este instructor, patronul maeștrilor, un ghid spiritual dar care te pune la treabă. A invins natura sa inferioară ( l-a avut pe Apollo maestru) și acum a revenit ca ajutor, pe o nouă treaptă de evoluție a omenirii. Nu numai pentru câțiva aleși. Ne învață pe fiecare dacă avem dorința aceasta. Acel echilibru mult dorit.

Am citit că atunci când i s-a întocmit ,, certificatul nașterii” , asteroidul Vesta ( zeița nostră de-a pururi fecioară pe care nimeni nu a îndrăznit să o imaculeze cu ,,aventuri” așa cum s-a întâmplat cu ceilalți zei, atunci când au fost preluați), era 16° în Balanţă pe planul supergalactic! Acest asteroid reprezintă învăţământul tradiţional şi spiritual. Poziţia sa poate releva unificarea religiilor şi a tradiţiilor spirituale, în căutarea armoniei. Înțelegerea principiului hristic de fiecare în parte. Principiul hristic acesta nu are nimic cu religia, ci este un principiu aparţinând omenirii. Sigur că fiecare putem rămâne în religia pe care o dorim, dar iubind Creația și pe noi toți, odată cu ea. Nu otrăvindu-ne sângele cu furii, supărări, izbucniri violente și necontrolate.

Schimbările sunt întotdeauna dificile, mai ales când mentalul omenirii este atât de puternic, ca acum,  angrenând un  număr mare de oameni.

Cel care decide este omul însuși. Și Puterea Lunii a înspăimântat atît de puternic încât mulți mai tremură și acum. E doar o privire intensă, personală asupra ta însuți. Cine e în stare?! Foarte puțini.  Ție ți se accentuează taman ce e mai adânc, mai tainic și desigur , asta te inspăimântă.

Astrele predispun, omul dispune. Astrele sunt oglinda noastră și bine ar fi să ne privim fără temeri.

Ce îți arată ele?! Așa cum pe pământ atragem pe cei care tot noi îi ,,lovim” înainte energetic , tot așa și cu stele. ( am scris, voi mai scrie despre asta).

Mai sunt corpuri cerești care așteaptă să ne trimită ,,unde” ?! sunt convinsă că da. Un exemplu este Vulcan.  Altele au doar numere  prin calculele matematice făcute. Sunt dar...nu au apărut încă. Nu au căpătat ,,un chip”.

Probabil sunt așteptate conjucturi favorabile nouă, nu să le percepem ca bau/bau .  Pentru că este un obicei acesta. Întruchipăm prin și în stele propriile dezacorduri, în loc să vedem ce ne arată ca să putem remedia.

Cu ce se confruntă viața (sub orice formă inteligentă ar fi ea, pe alte planete? Ne influiențăm reciproc? Se pare că da.

Reîntâlnirea cu Chiron mi-a făcut bine.

N.B. Așa descopăr prototipurile rămase în subconștientul fiecăruia, de neam dar și al omenirii. Frumusețea datinilor noastre este de netăgăduit - dată de  Înțelepciunea profundă cuprinsă. 

De la vrăjitorie la psihotronică

Cu cât mai mulți oameni sunt/devin conștienți de o idee, de un gând, de un gest....acestea capătă tot mai multă energie iar ,,manifestarea” lor devine  Putere. La fel și în zilele noastre cu multele și diversele sisteme de vindecare. De ce erau necesare atâtea aproape dintr-o dată, într-un timp atât de scurt ?! Avem nevoie să conștientizăm propria putere de autovindecare. Iar aceasta se învață.

Știința contemporană – unii spun ,,de frontieră” – se apropie de demonstrarea acestei ,,realități”. Se crează un câmp morfic de rezonanță puternic – care este ,, baza de memorie în natură , ideea de interconexiuni misterioase de tip telepatie între organisme și de memorii colective în specii. " ( Rupert Sheldrake).

Efectele câmpului biofizic şi interacţiunea sa cu câmpurile altor membri ai speciilor par să indice că atunci, când se ajunge la un număr suficient de mare de câmpuri biofizice, care aparţin unui grup unde s-a învăţat o mimă nouă, orientarea spre această mimă se răspândeşte prin telepatie spontană, ceea ce pare să se întâmple și în vindecare. Numai că este nevoie de PRACTICĂ !!! – evident. Pentru că există și relația dintre câmpul atomic și el înșuși.

Multe au fost, sunt și vor fi lăsate, în această ,,memorie colectivă” ,,în repaos” o perioadă. Apoi când este cazul ele revin ca acum.(un aspect despre care se pot spune multe). După mii sau zeci de ani – așa se pare.

ȘTIU că este greu să începem să echilibrăm balanța intre vrăjitorie – colorată sau nu, magie și...psihotronică. Studiile, mai ales rusești, dar acum aproape în toate zonele fierbinți (sau reci – depinde de starea în care primește fiecare informația) ale planetei, arată ,,puterea cuvântului”, puterea gândului care depind de sinapse, de  calcium efflux - eliberarea ionilor de calciu în neuronii care acţionează la nivelul creierului realizând o serie de conexiuni în  frecvenţa de 6-20 Hz, pentru a nu fi afectat creierul…. Și încă multe, multe altele studiate cu asiduitate ,,științifică” în laboratoare ultra.secrete.

Inițiații psi ( citește spionii ) se folosesc de ,,arme”. Până și un simplu telefon mobil devine ,,bagheta fermecată” și e cazul să ne informăm serios asupra acestui lucru pentru că acele unde pot fi dirijate cu ușurință, constant și cu precizie. In magie se folosesc busuiocul, apa neîncepută, agheazma, tămâia ( cu o blândă acțiune energetică asupra psihicului). Să nu uit ,,bagheta” de alun, din cristale.... Știința cognitivă merge înspre plantele  psihotrope – din care avem și noi din plin. Ținându-se cont de fazele lunii, ale planetelor, de numere... care au devenit parte in cercetarea științifică.

Atunci când nu vom mai accepta ,,fricile” induse de atâta amar de timpuri va fi o ZI mare. Vom înțelege lanțurile cu care fiecare a fost încătușat asemeni lui Prometeu. Dar în propria lui casă. Această trezire este primul pas. Și fără a învinovăți pe nimeni ( gen: de ce nu mi s-a spus . Fii sigur că măcar în câteva zeci de feluri ,,ai aflat” dar .... ai adormit la loc. Informația a trecut pelângă tine).

Gândul că DUMNEZEU ne vrea fericiți, pentru că de la EL ne vine această putere de a înțelege, de a gândi trebuie să fie permanent. Dar ce facem fiecare - e doar uman.

Câmpul morfic există separat pentru fiecare dar și ca un uriaș întreg.

,,Dumnezeu ne gândește cu iubire mereu și mereu și mereu” – crezul meu repetat constant. Dacă o nonasecundă ar ,,uita” și EL de noi...

Poate părea ,,ciudată” această credință și datele concrete din cele  două categorii ale existenței. Gândiți-vă și puneți-le cu calm pe talerele unei balanțe. Fără patimă, fără a alege apriori ( aveți timp după. Nu e chiar ușor, știu asta, să renunțăm la ,,umbrelă”). Ce au făcut ,,vrăjitorii” până acum?! S-au folosit de incantații , de puterea gândului de a călători și multe, multe altele înscrise – cu eleganță în codul lor genetic. Simplu, nu?! Nu e satana de vină. Pentru că ,,studiul” acestor oameni – elegant zis ,,paranormali”, mai nou psihotronici ca să ne vâre în ceață, au dus la marile descoperiri apoi realizări. 

Cunoștiințe/învățăturile, acestor oameni au creat și susținut ,,câmpul morfic” la care avem acces acum – de aici ,,trezirile” în masă (mai mult ,,mirările” care devin blocaje psihice uneori).  Ideea este să înțelegem și noi ce făcea ,,moașa” satului și că dacă se lucra cu simpaticul Aghiuță - se poate să fie un egregor rămas și acum prin pustietăți că nu mai are cine îi da de lucru. Nu ne e comod să gândim așa?! Lasă că alții o fac și se mai și folosesc de cele învățate pentru a ne ,,ajuta” cu mai mult sârg. Da* , dar ei sunt în organizații ,,organizate” ca să ne apare !

 Nu neg că îți trebuie Mari Puteri și conștiinte pentru a stăpâni aceste forme. Asemeni oameni erau învățați de mici. Iar la noi ,,solomonarii” sunt doar un exemplu care ne dă și acum fiori. Dar sunt mândră /fericită că avem asemenea înaintași – deci o cunoaștere pe care o putem ,,accesa”. Acu* să nu creadă cineva că e ușor (simplu da). Însă ,,parametrii” tăi trebuie să fie reali, nu după fantezii. Dacă îți conștientizezi gândurile de ură, de mânie, de frică....dacă le stăpânești (??? ) atunci... Dar nu asta e țelul. Ci de a ducem o viață armonioasă. Hai să ne mulțumim cu asta – că tot nu e prea ușor.

Nu toți purtătorii genetici ajung să stăpânească puterea din ei. Și de aici –au apărut ,,legendele”. Am întâlnit multe asemenea persoane care nu știu acum ce să facă cu această energie care este ca un clocot în ei și îi înspăimîntă dar ....le și place crezîndu-se un pic/un picuț ,,deosebiți”. Noroc că empatia care se crează între noi este puternică și atunci acceptă cu calm să renunțe la micile orgolii. Apoi învață autovindecarea, singurul pas important. Ce faci ulterior-decide fiecare dar după ce ,,și-a revenit”. Și e de muncă, vă asigur. Nu o fluturare de gene-și gata!

Și da! Există farmece, blesteme, și tot arsenalul. Dar există și antidotul. Aceste perturbări ale ,,câmpurilor morfice” pe care le activăm din ,,greșeală” –adică când suntem pregătiți să le înfruntăm, ne sunt învățători, determinându-ne să mai ședem cu noi înșine, să ,,ne” reînvățăm frumusețea. Căi sunt multe. Începând de la slujbe de dezlegări până la efortul de a înțelege și schimba paradigma propriei gândiri. 

,,Dumnezeu ne gândește cu iubire mereu și mereu și mereu” și ne vrea fericiți pe fiecare și pe toți împreună.  Nevăzut – dar prezent în atât de multe forme în toate manifestările vizibile sau nu, cuantificabile sau nu. Încât nu le putem cuprinde, dar asta nu înseamnă că vastitatea nu există. 

N.B. Intenționat am ,,atins” ușor, datele știintifice. Am vrut doar să vă direcționez gândirea, să vă determin să faceți conexiuni căutînd. Singuri. Doar așa și numai așa le veți stabiliza, prin repetivitate și studiu continu, pus în practică. Nu să citiți apoi ....să uitați într-un sertar al memoriei și gata, ați rezolvat. Pare a fi , totuși, viața noastră în joc. Să învățăm regulile jocului.

Sahasrara chakra - 1-

          

Chakra Coroană, numită şi Zenitul sau Lotusul cu o mie de petale.

Numărul de petale este doar un simbol pentru toate sunetele şi energiile aflate în stare cauzală şi în diferite forme.

Elemente subordonate în corp: Creierul mare, calota craniană

Glande/hormoni subordonte: Epifiza, serotonina

Cromoterapie:Violet, alb, aur

Fonoterapie:- Vocală: ,,m”

- Notă: Si

- Acord: Si  major

- Silabă: AOM

Meloterapie: Linişte

Aromoterapie: Olibanum, lotus

Cristaloterapie: Ametist, cristal de stâncă

Naturoterapie: Pisc de munte înzăpezit

Sediul celei mai înalte realizări şi evoluţii a omului, este chakra SAHASRARA.

Culoarea dominantă este violetul, dar strălucirea ei este ca a celui mai minunat diamant, în toate culorile. În unele scrieri, apare menţionat un centru în mijlocul lotusului mare, format din 12 petale (raze guvernatoare), care strălucesc în ceea ce  noi am spune că este lumină albă, străbătută de auriu.

În chakra coroanei se reunesc toate energiile chakrelor. Aici este Puterea Creatoare a Spiritului Suprem împreună cu El însuşi, fiind o unică forţă, nediferenţiată.

De aici, coboară KUNDALINI SHAKTI şi se divide, prin manifestare creată în lumea fenomenală, devenind tot mai grosieră, până ajunge în Muladhara, unde rămâne ca potenţialitate dinamică. 

Atunci când KUNDALINI începe să ascensioneze, din chakră în chakră, ea absoarbe toate elementele şi energiile specifice centrilor respectivi, aceştia  fiind eliberaţi de energiile acumulate şi revenind la starea lor conformă celei originare. 

Aici sunt lecţiile noastre, care vor apărea în cursul ascensionării, fiind necesar a fi învăţate, ele fiind stocate la unii, de foarte mult timp (vieţi). Să nu se înţeleagă că Kundalini urcă şi aspiră tot ceea ce este ca manifestare a noastră înşine în fiecare chakră; acolo sunt energiile care ne vor direcţiona spre lecţii de viaţă adecvate cu structura energo-informaţională acumulată. Cu cât suntem mai deschişi în a recunoaşte aspectele perturbatoare cu atât mai repede se va produce învăţarea, respectiv ascensionarea lui Kundalini.

„Atenţie la ceea ce-ţi doreşti, că s-ar putea să se împlinească”. Auzim,  citim despre ridicarea/ascensionarea lui Kundalini, cum simt unii furnicături pe spate… gata! se ridică Kundalini. Da! Şi în Reiki, ca şi în celelalte sisteme, prin practică, rugăciuni, post, autotratament, simboluri, se ridică Kundalini, uneori până în Sahasrara. Dar, nefiind stabilizată acolo, neavând acumulată forţa celorlalte chakre, ea coboară… la prima dizarmonie în gând sau faptă.

Există ceea ce se numeşte Calea umedă şi Calea uscată. Calea care străbate încet fiecare centru de forţă, cu conştientizările respective, în timp relativ lung, este calea umedă. Calea uscată este cea a misticilor, care în decurs de câteva ore sau zile, ard tot, KUNDALINI străbătând, împreună cu fiinţa respectivă toate etapele înălţării. Puţini au rezistat.

Atunci când atinge Sahasrara, toate energiile şi elementele se unifică aici, împreună cu însăşi Kundalini.

Este necesar ca întreg sistemul nervos să fie pregătit prin meditaţii, exerciţii, antrenamente, pentru a suporta vibraţii mai înalte. Altfel energia care se manifestă va fi „nuanţată”, în funcţie de ceea ce întâlneşte în zonele unde ajunge. Suficient pentru a nu şti foarte bine ce este cu noi. Poate, datorită educaţiei, şcolilor prin care am trecut, ştim că nu ar trebui să reacţionăm aşa, în anumite momente şi totuşi… se întâmplă. Atunci când nu lucrăm consecvent  energetic cu noi, când nu ne facem autotratament, este şi normal ca manifestările noastre (tot energii) să încerce să ne „părăsească” cumva. Cum vom fi atunci, nu trebuie o imaginaţie prea bogată.   

Emoţiile ne vor duce într-o parte, mentalul va pleca în alta şi, sigur că nu ne vom simţi teribil de bine. Din când în când ne vom mai reveni… dar pentru o perioadă scurtă de timp.

Nervii trebuie să aibă o anumită elasticitate pentru a suporta vibraţia normală, a fiecărui nivel pe care îl parcurge KUNDALINI. De aici, vibraţia va trece în întreg corpul. Noi avem încă de la naştere un anumit tip de vibraţie şi în conformitate cu el ni se va derula întreaga viaţă. Dar, acum în aceste timpuri, marea majoritate am venit, ca schimbările,  prin care înainte treceam, în mai multe vieţi, să le derulăm mult mai rapid. Doare ceva mai mult, dar şi conştientizarea realizării va fi o bucurie pe măsură. Fluctuaţiile elasticităţii nervilor, pot crea traume grave, îmbolnăviri sau chiar moartea. La nivelul măduvei spinării este transformată energia vitală în conformitate cu puterea noastră de a manifesta energia, astfel încât consecinţele să nu fie dezastruoase.

Observând detaşaţi ce se întâmplă cu noi, care sunt schimbările prin care trecem, în timpul practicării auto-tratamentului sau făcând terapie la alte persoane, vom învăţa să percepem orice schimbare de energie în corpul nostru. Vom observa schimbările pe care le produce un simplu zâmbet. 

Atunci când suntem supăraţi şi ne dăm seama că această stare ne papă din energie (şi aşa este), trebuie să zâmbim „conştient”. Iar acest lucru… se învaţă. De multe ori mi-am schimbat starea de spirit, doar zâmbind. Observ ce se întâmplă în mine atunci, ascult interiorul meu. Iar zâmbetul destinde tot. Energia trece pe o altă frecvenţă. Aceasta presupune că noi avem control asupra a tot ceea ce ne alcătuieşte. Să ştim, să fim conştienţi de această putere este o problemă a multora.

 Dar este necesar, pentru că altfel ascensionarea lui Kundalini va fi dureroasă. Nu numai din punct de vedere fizic, cât mai ales emoţional. Vom trece prin stări şi întâmplări, care dacă nu suntem atenţi, ne vor domina viaţa noastră şi a celor dragi. „Impecabilitatea luptătorului”, aşa denumeşte Carlos Casteneda, starea la care trebuie să ajungem. Evenimentele exterioare nu au o influenţă reală asupra noastră, pentru că ele sunt stări de conştiinţă care provin din interiorul nostru, proiecţii ale atitudinilor noastre. Le declanşăm şi ne ajută să le percepem pe cele interioare, ele fiind doar un pretext pentru acestea.

Dar, atunci când eşti în plină manifestare „emoţională”, este greu să accepţi că doar tu eşti autorul. Totul se învaţă cu timpul. Şi eu am trecut prin asemenea stări, unele duse spre extreme. De ce? Pentru că trebuia să le trăiesc pe propria mea piele. Din spusele nimănui, nu înveţi. Dar, informaţia primită rămâne şi ne va ajuta să înţelegem şi să avem atitudinea corectă. Este dificil, dar cu cerere de ajutor divin totul se poate.

La un moment dat, am primit un mesaj scris de la o persoană dragă, iar în timp ce îl citeam simţeam cum mă transform într-un imens bloc de gheaţă. Mesajul în sine era frumos, dar încărcătura lui energetică m-a lovit ca un… meteorit. Erau condensate energii ale multor persoane, de diferite „nuanţe şi sunete”, spre care acelaşi mesaj, mai fusese  trimis. Gestul în sine poate părea nevinovat: trimiţi aceleaşi felicitări, de-a lungul unei perioade de timp, la mai multe persoane, dar dacă, să spunem, este vorba de o încărcătură erotică, care a plecat spre celelalte, aşa va ajunge şi la tine, încă… cumulat.

Am îngheţat de nu mai puteam nici să clipesc. Iar în următoarele secunde, am explodat şi un foc imens m-a ars efectiv. Am avut senzaţia că nu a mai rămas nimic din mine. Iar acest lucru se întâmplă când te aştepţi cel mai puţin, de la cine nu ai fi crezut niciodată (sau nu ai fi dorit). Aşa se poate schimba cursul unei vieţi.

Atunci nu am înţeles. Trăisem starea de impecabilitate. Neştiinţa mea m-a „readus” ulterior, în lumea emoţiilor. Am trecut uşor peste acel episod, adică am iertat, în loc să am discernământ. Aşa că avea să mă mai coste multe… zile de autotratament. Dar acea stare mi-a fost ca jalon în trecerile ulterioare. Drumul de a reajunge la ea este  lung şi dificil. Trebuie să ai puterea de a te observa în permanenţă, ceea ce, este dificil, în mai mult decât trepidanta lume în care trăim acum. Dar nu imposibil. Şi, cum noi cerem de obicei, cunoaştere, suntem serviţi, aşa că nu avem a ne plânge.

 Tocmai aceasta este calea oamenilor, plină de suferinţe, lacrimi şi dureri până învaţă să nu şi le mai provoace singuri. Până învăţăm că Dumnezeu, Tatăl Ceresc este cel care, dăruindu-se pe Sine însuşi, prin Fiul Său, este unica realitate. Mulţi sunt doar de acord cu aceasta, mulţi spun şi cred, dar a FI în această stare înseamnă totul, înălţarea. Nu înţelegem pe deplin această abandonare. Ne este chiar teamă de ea. Egoului nostru îi este teamă, nu Sinelui, aspect al lui Dumnezeu, care coboară în materie pentru a o spiritualiza, pentru mântuire.

Iar în noi înşine această manifestare este Kundalini. Ea va reface drumul căderii, coborârii în materie, ascendent, de data aceasta. Iar acest drum doar unei singure creaţii a lui Dumnezeu îi este dat să îl refacă: fiinţa umană. Care trebuie să redevină conştientă de energiile şi forţele pe care le are şi cu care poate acţiona asupra sa, în primul rând. Îmi fac autotratament, mă echilibrez energetic, îmi ridic vibraţiile începând să caut şi să apoi să percep lumea din jur. Dar, uităm de lumea interioară, să ne întoarcem percepţiile asupra ei, pentru că acolo este El, Sinele divin. 

fragment din cartea ,,Reiki-jurnalul unui maestru” - ed. Orfeu 2ooo