Puterea din Creație = Omul

             

             Metodele practice prin care descoperim că avem un Corp cu care putem comunica, că el  ,,transmite”, sunt o  primă ,,întâlnire” răvășitoare de cele mai multe ori. Incredibil de simplă dar  puternică, o Realitate a Firii pe care ne-am dorit-o dintotdeauna. Singurul care deține Adevărul despre noi  și nu minte. Prin  care nu ne putem minți. Cel care ne –a protejat de un impact dur a fost partea rațională, Conștientul,  care a ,,citit” treptat informațiile acumulate în Hartă sau în folderele unde tot am adunat ,,materiale” aflate în Subconștient.

               Intr-un folder sunt fișe ordonate: când a avut loc un eveniment, cine a participat, starea noastră dar și a celorlalți de care în mod obișnuit nu mai suntem conștienți.  Însă ea există, nimic nu se pierde cu atât mai mult informațiile care sunt energii pure folosite de noi prin  implicarea în acel eveniment.

             De ce femeile suferă ?! pentru că nu au puterea rațională a determinării, exprimării sentimentelor. De fapt nici nu și-au pus problema că asta e o realitate, numai a lor. Izbucnește totul din ele ca un Vulcan, sau un vânt, ca o ploaie sau un îngheț.

 Un bărbat, prin structura lui energo-informațională nu pricepe ,,sentimentalismele” lor, coloratura sonoră prin care sunt emise nemulțumirile. Cumva femeia dispare după o perdea și el observă gesturi dezordonate, atitudini desprinse din desene animate.

               Sunt femei care vor să ,,înțeleagă” sentimentele ,,rational”. Sentimentele, emoțiile au o istorie a lor. Ea poate fi refăcută și ajuns în punctul de plecare, de formare a folderului când ai imprimat prima dată: folder furie, sau folder frică, sau folder teamă etc. Și ai tot adunat  informația/energie  a evenimentor  asemănătoare. Jurnale cu întâmplări asemănătoare.

               Prin exercițiile kinestezice ( într-o măsură mai mare sau mai mica toți suntem și kinestezici) participanții descoperă o lumea uitată: a lor înșile. Bucuria, freamătul sunt uluitoare de fiecare data. Și pentru ei dar și pentru mine. Fiecare are un fel unic de uimire/surpriză atunci când ,,vorbește” cu partea cea mai profundă a sa. Repetivitatea evenimentelor/stărilor din viață sunt ele însele hipnotice. Ne dorim din când în când să ne ,,trezim” dar neștiind cum, începe o nouă suferință.

                Cei care au practicat ReiKi au trecut prin asemenea stări de autocunoaștere, dar mai puțin conștientizate. Pentru că ….nu ni s-a spus că există și așa ceva. Chiar când descoperi, tot ai dubii, nelămuriri. Iar ReiKi se practică și  la noi ca sistem de vindecare / energetică nu de ,,comuniune”. Așa am ajuns în căutările mele și la această formă de cunoaștere. Etapele parcurse acum își relevă necesitatea – în primul rând. Pentru a nu deveni diletantă. Pragmatismul de care am dat dovadă de multe ori, a fost de un real ajutor. Și practic pe mine, cu mine mai întîi. Apoi după o perioadă spun, arăt și altora. Teorie aș putea să predau zile în șir, nu aplic o falsă modestie.  Practic și dacă eu știu în mine, se va transmite instantaneu. De asta nu mă mir că unii știu atunci, pe loc. Alții ( mai ales cei auditivi) vor percepe un pic mai târziu. Dar îndoiala nu apare în nimeni.

                  In-conștientul este și,, în” conștient și ,,în” sub-conștient. El are privirea de ansamblu asupra a tot. Nu va interveni dacă tu îl nu  recunoști, nu accepți existența lui. Existența lui REALĂ, nu o simplă noțiune. Tepapiile eriksoniene pe asta se bazează. Pe arhetipurile existente ca informație, dintotdeauna. Noi le-am mai deturnat de la sensul lor.  De asta Erikson este unic: relaționează ca el însuși cu inconștientul celorlalți. Nu poți imita inconștientul unui om. Nu-l poți imita pe Erikson. Doar să ,,înțelegi” mecanismul și să acționezi. Citeam că persoane din preajma lui înțelegeau după o lună, un an ce le-a transmis Erikson. Și asta fiind în apropierea lui, când empatia este directă. Mă rog, se poate și acum dar trebuie învățat cum și avut răbdare –un capitol mai neconcludent pentru unii, care îl sar. Nu-i nimic, vor reveni.

              Când citim, când ascultăm muzică, sau pictăm, când ne lăsăm în voia senzațiilor din jur noi intrăm în autohipnoză. Și o facem de multe ori pe zi sau  pe săptămână. Și toți știm cum să o facem, numai că nu am fost atenți. Iar e vorba că nimeni nu ne dă un manual asupra vieții când aterizăm aici. Cred că omul întrupat este admirat de forțe care nu au curajul să vină aici. Hai să vedem și acest aspect – că este necesar.  Frica există și prin alte părți, nu numai pe Terra. De asta ne ajută cu drag - sau nu ( din anumite necesități);  aici sunt mulți factori de abordat.  A privi doar într-o direcție te face să pierzi vederea de ansamblu.

               ,,Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții” – e o înțelepciune necesar a fi înțeleasă în realitatea ei transmisă prin fiecare cuvânt/stare din propoziție. Nu e o metaforă urbană.  Atunci vom fi ceva mai atenți și nu vom lua totul cum ni se ,,spune”.

                Cred că există o unică dumnezeire din care suntem parte totală. Cred că avem și Creatori.  Iar curajul de care dăm dovadă, ajunși  la ,,marginea Creației” cum se spune, este fantastic. Unii ne încăpățânăm să ne ducem treaba începută până la capăt. Vom reuși ! sunt din ce în ce mai mulți care deja simt, trăiesc asta.

               Nu voi descrie acum tehnicile  destul de simple pe care le predau sau prin care și ajut pe cei care au nevoie și încredere. Timpul de vindecare depinde întotdeauna de ei. Dar se conving că este posibil și asta e cel mai important. Așa am avut cele mai mari bucurii.

               Tehnicile care se găsesc pe internet.  Deci nu e oligatoriu să înveți prin mine.  Nu am scris ,,cu” ci prin mine, ,,prin” empatia creată. Aspect de care fiecare ar trebui să țină cont: se crează  o rezonanță profundă, pe  baza ei se produce și un transfer de date în ambele sensuri.  Altfel nu are loc comunicarea-comuniunea. Atenție !

                De multe ori s-a întâmplat să văd un film și apoi să îmi fie recomandat de mulți dintre elevii mei. Sau ei să-mi trimită exact cartea, articolul de care am nevoie. La un anumit nivel comunicarea există, neviciată de impresii, păreri.

              Atunci când cineva înțelege un aspect al vieții, el creează o breșa prin care mulți vor ajunge la acel tip de cunoaștere, înțelegere. Pentru că avem și facem parte dintr-o aceeași unică Conștiință.

Pictura: Vladimir Kush