Vindecă-te singur !

Corpul nostru știe să se vindece singur. De ce nu în totalitate?! Nu e cazul  să căutăm asemenea răspunsuri care pasează responsabilitatea atitudinilor noastre.

Recent am scris despre  căscat

http://reiki-jurnalulunuimaestru.blogspot.ro/2016/02/beneficiile-cascatului.html

 și EMDR

http://reiki-jurnalulunuimaestru.blogspot.ro/2016/06/vindecarea-traumelor-din-trecut.html

http://reiki-jurnalulunuimaestru.blogspot.ro/2016/06/cartea-vietii-lectii-de-autovindecare.html

http://reiki-jurnalulunuimaestru.blogspot.ro/2016/06/cartea-vietii-autocontrolul-2.html

Sunt două aspect importante pe care este bine să le știm. Pentru că mulți au nedumeriri.

Mișcarea bilaterală a ochilor, sau sus—jos, oblic etc. este bine să fie practicată ca exercițiu pregătitor și nu în plină criză existențială când e dificil să îți aduci aminte că poți face ceva ..mai neobișnuit” pentru a te îndepărta de focarul emoțional care te cuprinde.

Știu: UITĂM ! ok. Lucrezi mult la calculator: desenează  o săgeată ßà undeva pe marginea monitorului… Și de câte ori o ,,vezi” mișcă-ți ochii de câteva ori. Așa creezi o nouă hartă pe creier care devine stabilă și de a cărei utilitate vei profita oricând.
Se pot inventa multe asemenea ,,noduri la batistă”, bunăvoință să fie.

-        Atunci când suntem stresați, EMDR ne ajută să ne detensionăm.

-        Când suntem veseli, bine dispuși, EMDR ne stabilizează starea.  

Două aspecte diferite ale vieții în care intervenim prin mișcarea ochilor. Pentru că am sesizat nedumerirea multora cărora le arăt EMDR. Mediul științific încă nu are explicații clare. Însă, ceea ce este important: FUNCȚIONEAZĂ !!! 

Funcționează și ne aduce în momentul PREZENT de pe oriunde am hălădui. E ca și cum te-ai trezi. Ești TU, acum în clipa asta și ... atât! Fără traume sau măcar mult diminuate. Pentru că am fost (și sunt) fascinată de descoperile validate în mediile științifice, că partea anterioară a nucleelor amigdaliene calmează emoțiile. Care l-a rândul lor se leagă de vechea practică a Surâsului interior. Poate e prea mult, poate aceste informații încă nu sunt coroborate și de către cercetători. Nu asta e important ci faptul că AVEM ÎN NOI structuri pe care putem să le activăm și așa să deținem controlul asupra vieții. A propriei vieți.

http://reiki-jurnalulunuimaestru.blogspot.ro/2014/09/zambetul-si-amygdala-nucleul-amygdalian.html

http://reiki-jurnalulunuimaestru.blogspot.ro/2014/10/surasul-interior-si-amygdala-o-alta.html

         - EMDR ajută la reducerea treptată a durerilor /traumelor sufletești ;i somatice

         - stabilizează stările armonioase. Este chiar indicat să meditezi la ceva plăcut și să ai un cuvânt magic pentru acea stare pe care să ți-l spui când simți că este cazul.

Copii au o capacitate de vindecare uluitoare. Neavând nevoie de explicații ci doar de încredere. Am cerut voie unei mame să ajut puștiul care se lovise grav la genunchi. I se dizlocase. L-am rugat să miște ochișorii și apoi să îmi spună dacă tot așa ,,mare e durerea”. ,,Nu. parcă e mai ,,mică”. ,,Hai să o facem și mai mică”. Și uite așa a încetat plânsul, chiar s-a amuzat un pic de noutatea ,,tratamentului” până a ajuns salvarea.

Știu că deocamdată se practică doar pentru ,,stările” noastre. Dar întâmplarea cu puștiul m-a determinat să ,,aplic procedura” și pentru durerea de umăr sau de genunchi, spate... Depinde de vechimea durerii, de faptul că starea fizică are rostul ei care trebuie înțeles. Sigur că ajutorul poate fi completat și prin alte terapii care să schimbe starea energiei din zona respectivă. Că o vizită la spital este mai mult decât necesară..

Așa că învățând să avem încredere în corpul nostru care uite că nu ne-a lăsat în suferință –iar noi nici nu am bănuit acest lucru ci am încercat doar să ,,înlăturăm durerea” neștiind că ea e semnalul că propriul corp luptă să se vindece, așa cum a descoperit doctorul Hammer – și încă este ostracizat de colegi, realizăm că ne putem vindeca și că suntem singurii care o pot face. Dar bănui că asta o știți deja. Tocmai pentru că începem să avem încredere în posibilitățile latente dar REALE pe care le avem la purtător apar și METODELE pe care doar trebuie să le ÎNVĂȚĂM practicându-le. Doar conștientizarea lor nu e suficientă. Cum ar fi să stăm lângă un izvor și să leșinăm de sete ?! trebuie măcar să adunăm apă în pumni și să bem.

Și cred că e bine să repet că avem traume moștenite genetic, la nivel celular dar și traume pe care le ,,învățăm” și care formează harta creierului. Există legături între cele două dar sunt și aspecte separate. A învăța să ,,gândești pozitiv” nu înlătură un blestem care e moștenit genetic. Până la un punct poate fi o abordare comună. 
Să conștientizăm că am fost creați perfecți pentru că în mintea lui Dumnezeu așa suntem mereu. 

Vindecarea traumelor din trecut

Căutăm rezolvarea problemelor personale atunci când suntem atenționați uneori dureros de corpul nostru, de stările, de relațiile noastre. Atunci când nu mai rezistăm presiunii exteriorului căutăm o soluție. Și apar tot mai multe descoperiri științifice care validează posibilitățile uluitoare ale OMULUI.


Vă recomand să citiți câteva pagini din cartea  ,, Vindecarea traumelor din trecut” de dr. Francine Shapiro

 ,,Asa a inceput ...

Initialele EMDR provin de la cuvintele: Desensibilizarea si Reprocesarea prin Miscari Oculare. Totul a inceput cu o descoperire pe care am facut-o referitoare la mişcarile oculare. 
Intr-o zi din anul 1987 ma plimbam printr-un parc, cand mi-am dat seama subit ca niste ganduri negative care imi treceau prin minte au disparut pe neasteptate. Nu imi mai amintesc acum la ce ma gandeam atunci, dar erau cu siguranta ganduri sacaitoare, care ma agasau, referitoare la o problema curenta, genul de ganduri care nu dispar de la sine, daca nu faci nimic in aceasta directie. Cand am inceput sa evoc din nou acele ganduri, am constatat ca acestea nu mai aveau incarcatura neplacuta de dinainte. Cu alte cuvinte, nu ma mai deranjau deloc.

Am ramas extrem de surprinsa si m-am intrebat ce anume a putut cauza acea reactie. De aceea, am devenit atenta la ceea ce se intampla, continuand in acelasi timp sa ma plimb. Am observat astfel ca ori de câte ori gandurile negative imi reveneau in minte, ochii mei incepeau sa se miste intr-un anumit fel, in diagonala. In acest fel, gandurile imi dispareau din constiinta. Daca le evocam din nou, ele nu ma mai deranjau. Procesul mi s-a parut fascinant, asa ca am inceput sa il practic in mod deliberat. M-am gandit in mod intentionat la ceva care mă deranja si am inceput sa practic acele miscari oculare. S-a intamplat acelasi lucru. Starea mea emotionala s-a schimbat.

In cautarea informatiilor

De-a lungul anilor, multa lume s-a intrebat cum de am observat atunci schimbarea gandurilor mele dupa practicarea miscarilor oculare. Probabil ca a fost o descoperire intamplatoare, dar asta nu inseamna ca nu m-am pregatit ani la rand pentru ea. 
Din fericire pentru mine, imi folosisem mintea si corpul ca un „laborator” in timpul celor zece ani anteriori datorita unei lupte cu cancerul. Medicii mi-au spus dupa tratament: „A disparut, dar in cazul unora poate recidiva. Nu stim de ce si nici in ce cazuri se poate intampla acest lucru. De aceea, noroc.” In acel moment mi s-a parut o ironie faptul ca trimiteam oameni pe luna, dar nu stiam cum sa ne controlam propriul corp si propria minte. 
Stiinta psiho-neuroimunologiei – care studiaza efectele stresului asupra sistemului imunitar – abia incepuse sa fie cercetata, de catre Norman Cousins si alti savanti eminenti. Prin urmare, m-am decis sa caut singura toate informatiile practice disponibile si sa le ofer publicului larg.

In anii care au urmat am investigat zeci de metode, am studiat cu numerosi profesori si am intrat intr-un program formal de doctorat in psihologie. De aceea, cand gandurile mi s-au schimbat pe neasteptate, acest proces mi-a atras atentia. Eram convinsa ca am descoperit procesul natural de vindecare al creierului. Acest lucru corespundea cu ceea ce explorasem in ultimii zece ani: felul in care erau conectate mintea si corpul.

M-am intrebat daca observatia mea referitoare la miscarile oculare era legata in vreun fel de procesele care se petrec in timpul somnului REM. Dat fiind ca miscarile oculare se petrec spontan in timpul acestei perioade care corespunde viselor, dupa care ne trezim de regula simtindu-ne mai bine in privinta situatilor din viata noastră, poate ca aceste miscari pot avea același efect inclusiv in starea de veghe.

Incercare si eroare

Dupa ce am descoperit ca imi pot schimba sentimentele asociate cu gandurile prin folosirea deliberata a miscarilor oculare, m-am intrebat daca acest proces poate functiona inclusiv pentru ceilalti oameni. De aceea, l-am incercat cu orice persoana din jurul meu dispusa sa il aplice.

 I-am rugat pe apropiatii mei sa se gandeasca la ceva neplacut, care ii deranja. Deloc surprinzator, nu a fost niciunul care sa imi spuna ca nu stia la ce sa se gandeasca: ba s-au certat cu un membru de familie, ba aveau o problema la locul de munca, ba luasera o decizie gresita.

Le-am cerut tuturor sa se concentreze asupra amintirii care ii deranja, iar apoi sa imi urmareasca cu privirea miscarile mainii timp de 30 de secunde, recreand astfel miscarile oculare pe care le experimentasem eu. Dupa acest „set” de miscari oculare (dupa cum l-am numit eu), i-am intrebat cum se simteau.

Multi dintre cei cu care am lucrat incepeau sa se simta mai bine, dar apoi sentimentele lor isi incetau procesul de transformare.

 Cand se intampla acest lucru, le spuneam sa se focalizeze asupra unui alt aspect al amintirii lor, sau schimbam directia si viteza miscarilor oculare.

Feedbackul pe care l-am primit m-a ajutat sa progresez prin incercare si eroare, lucrand cu aproximativ 70 de persoane, pana cand am obtinut rezultate consistente.

Dat fiind ca schimbarile se petreceau foarte rapid, daca cineva cadea din nou in starea initiala, puteam explora cu usurinta diferite alternative, pana cand efectele pozitive reapareau.

La sfarsitul programului meu de doctorat, m-am decis sa fac un studiu controlat referitor la procedura pe care o descoperisem, pentru dizertatia mea. Mi s-a parut de la bun inceput ca aspectul cel mai relevant cu care puteam lucra erau amintirile vechi.

M-am intrebat ce categorie de oameni ar putea avea cele mai mari probleme de acest fel. Raspunsul mi s-a parut evident: victimele abuzurilor sexuale si veteranii de razboi. De aceea, am inceput sa lucrez cu persoane diagnosticate cu sindromul stresului post-traumatic (SSPT).

In anul 1987, SSPT era acceptat ca diagnostic de doar 11 ani. La acea vreme nu existau studii stiintifice riguroase care sa valideze vreo terapie pentru acest sindrom, care era considerat foarte greu de tratat. De aceea, m-am decis sa testez eficacitatea procedurii mele lucrand cu subiecti care sufereau de aceasta afectiune. Rezultatele studiului meu aleatoriu si controlat au fost publicate in revista Journal of Traumatic Stress, in anul 1989. 
Dupa cum iti poţi imagina, dat fiind ca articolul meu descria o forma de terapie nemaiauzita pana atunci, care includea folosirea miscarilor oculare si descria beneficii foarte rapide pentru victimele traumelor, el a creat o mare controversa in randul specialistilor. La fel ca in orice domeniu stiintific, daca o metoda nu se incadreaza in actualul mod de a intelege lucrurile, ea genereaza multa neincredere si mari indoieli.

EMDR - tratament eficient pentru traume.

Cum se facea ca miscarile oculare aveau astfel de efecte? Cum era posibil ca o terapie sa genereze rezultate dupa o singura sedinta? Unul din „parintii” terapiei behavioriste a numit descoperirea mea o „revelatie” la o conferinta importanta, dar altii s-au intrebat cum era posibil ca un procedeu atat de simplu sa genereze beneficii atat de dramatice. Multi specialisti si-au dorit sa fie initiati imediat in noua metoda, caci nimic din ceea ce cunosteau ei nu functiona cu pacientii lor care sufereau de SSPT. Altii au insistat sa nu se faca astfel de cursuri.

Unul din membrii comitetului consultativ al revistei Journal of Traumatic Stress, in care a fost publicat pentru prima data articolul meu, l-a contactat pe editor si i-a declarat ca era convins ca eram o sarlatana. Totusi, fiind seful unui program SSPT al Departamentului pentru Problemele Veteranilor, s-a inscris la un curs de EMDR. Aici, el a experimentat personal tehnica si i-a constatat efectele pe pielea lui. A incercat-o apoi cu pacientii sai si s-a convins definitiv ca functiona. Astfel a progresat recunoasterea EMDR după 1990. Marea majoritate a celor care au investigat personal efectele tehnicii au devenit suporterii ei. Ceilalti, care au continuat sa fie influentati de controversa initiala, au ramas sceptici. La ora actuala, mai mult de 20 de studii controlate stiintific au dovedit eficacitatea EMDR in tratamentul traumelor si al altor experiente neplacute de viata. Intre timp, un numar mare de organizatii din intreaga lume, inclusiv Asociatia Psihiatrilor Americani si Departamentul pentru Aparare al guvernului, au recunoscut EMDR ca tratament eficient pentru traume.

Dat fiind ca initial am crezut ca principalul efect al miscarilor oculare era reducerea tulburarilor emotionale ale persoanei – adica ceea ce se numeste „desensibilizare” in terapia behaviorista – mi-am numit noua terapie „Desensibilizarea prin Miscari Oculare.”

Abia dupa prima publicare a articolului meu, din anul 1989, mi-am dat seama ca tehnica permite obtinerea unor efecte mult mai variate, nu doar reducerea anxietatii.

Modificarea procedurii ar putea oferi informatii si ar putea produce schimbari automate ale tuturor emotiilor, reactiilor corporale si comportamentelor.

Convingerile legate de sine, de ceilalţi si de lume in ansamblul ei ar putea fi schimbate, deschizand astfel noi posibilitati pentru viitor. Mi-a devenit astfel evident ca prin ajustarea metodei mele as putea genera reprocesarea totala a amintirilor vizate, prin reconectarea lor cu alte amintiri, reorganizarea si stocarea lor intr-o maniera mai benefica. Prin urmare, dupa ce am continuat sa imi dezvolt tratamentul, l-am numit EMDR, adaugand si cuvantul „reprocesare.”

Am descoperit de asemenea ca alte forme de miscari laterale pot fi utile, nu doar cele oculare. Mai mult decat atat, terapeutii pot folosi ciocanituri alternative pe o parte si pe cealalta sau tonalitati muzicale alternate de la o ureche la cealalta.

 Unii oameni de stiinta cred ca aceste strategii genereaza o refocalizare constanta a atentiei (inainte si inapoi), numita „reactie de orientare”, care are o legatură directa cu functiile cerebrale ce se activeaza in timpul somnului REM. 

Altii cred ca focalizarea simultana a atentiei asupra traumei si asupra stimularii exterioare (miscarile ochilor, ciocaniturile sau tonalitatile) perturba „memoria activa.” Cercetarile care exista la ora actuala ma fac sa cred ca ambele explicatii sunt valide. De aceea, daca as mai avea de ales, mi-as numi astazi procedeul: „Terapia de Reprocesare.” Este prea tarziu insa pentru a-i schimba numele, caci este deja cunoscut in întreaga lume ca „Desensibilizarea si Reprocesarea prin Miscari Oculare”, sau EMDR."

Dr. Francine Shapiro