SATELITUL DOAMNE - părintele RAFAEL NOICA

Cea mai puternică ,,tehnică” de apărare este .... SATELITUL DOAMNE ! Totul depinde de ,,predarea” fiecăruia acestei totalei, unice PUTERI peste care , nu te îndoi nici o clipă, nu trece nimeni. Doar...tu!!!

Da, cunoașterea este necesară altminteri te zăpăcești de atâtea ,,informații”. Am fost creați PERFECȚI. Incepem cu ce ne ,,doare”, fie trupește, fie sufletește. Cine te poate ajuta, CINE te poate îndruma?! ,,Satelitul Doamne”! EL îți va scoate ,,întâmplător” în cale, pe cine sau ce ai nevoie. Și... scapi și de mândrie: că tu faci ceva. Asta înseamnă că ești trimis să înveți. Să înveți, să cunoști PERFECȚIUNEA CREAȚIEI! Atunci să vezi cât de uluit ești în fața Măreției tuturor celor care au participat la crearea ei. Și cât de ușor o putem distruge. Și știi că ai cel mai puternic spijin din univers. Nu e nevoie să te apuci de lupte cu nimeni. Doar cu....patimile tale. Lasă-le pe ale altora ( dacă le vezi înseamnă că ,,prototipul” e la purtător-adică în tine.) Închide șuvoiul nemulțumirilor și ....vindecă/te.

Și înveți gradat, treptat. Întâi înveți unu și cu unu. Ce faci cu dualitatea ?! treci mai departe. Sau rămâi să ,,analizezi” dualitatea. Totul este de o simplitate și eleganță neașteptată.

Și uită-te omule, pe cine are MAICA nu numai în brațele Sale. ci în Inima Sa. Tu?! pe CINE ai în inimă?!

,,SATELITUL DOAMNE”
Marturii ale monahului RAFAEL NOICA

,,Nu exista o mantuire a monahului si o mantuire a mireanului, ca altfel ar fi dat Hristos alte porunci si alta Evanghelie pentru monahi si pentru mireni, pentru femei si pentru barbati si asa mai departe, pentru chinezi si pentru romani.

O Evanghelie si aceleasi porunci, Evanghelie, adica buna vestire a invierii din morti si aceleasi porunci pentru lumea intreaga. Deci si mireanul, acelasi om ca Adam, ca si Eva, ca si mine monahul, avem nevoie de aceeasi intelegere a voii lui Dumnezeu.

Ascultarea este acea intelegere a voii lui Dumnezeu in care trebuie sa intri.
Ce gandeste Dumnezeu?
Cine sunt eu?

Uite, un mirean de la Bucuresti zicea: as vrea sa stiu cine sunt eu si ce vrea Dumnezeu cu mine?
Asta-i intrebarea de capatai si pe linia aceasta este ascultarea.
Domnul, Facatorul meu, trebuie sa-mi spuna cine sunt si ce vrea cu mine, adica ce rol am de jucat in aceasta istorie, ca sa-mi gasesc fiinta cea adevarata, mantuirea mea.

Deci ascultarea de duhovnic, daca o intelegeti drept, nu se face pe orizontala; nu este vorba de orizontalism intre tine si duhovnic. Este vorba de cautarea voii lui Dumnezeu prin duhovnic si asta-i intelegerea dreapta; si taina aceasta se savarseste in felul asta: tu ca ucenic, ca fiind cel care te duci la duhovnic, fie sa te spovedesti, fie sa ceri sfat, cere intai Domnului in taina inimii tale; de cate ori te vezi pacatos spune Domnului: uite, Doamne, ca sunt pacatos, iarta-ma, vindeca-ma.

Cand te duci la duhovnic cere-i ca prin preotia duhovnicului, prin lucrarea tainica pe care a lasat-o Biserica (nn. Taina Spovedaniei), sa ti se ierte pacatele si nadajduiesc si stiu ca de vei face astfel, adica daca vei face in Duh si Adevar, cat de putin, de la fiecare spovedanie, vei iesi mai mult sau mai putin zburand. Acest zbor nu este doar o stare psihologica – te simti psihic usurat – ci,intr-adevar, se intampla in Duh o usurare de care, da Doamne, sa ai parte acum si in veci.

Daca te duci pentru sfat, intai lui Dumnezeu sa-i ceri indrumare:
Doamne! Sa fac asta sau sa fac aia? Spune-mi prin duhovnicul meu!

Cand simti oarecum in rugaciune, in viata ta, ca vine momentul, du-te la duhovnic cu gandul la Dumnezeu, cu atentia catre Dumnezeu si atunci spune-i duhovnicului problema ta si pandeste de la el primul cuvant.

Il citesc pe Sfantul Serafim, ba citesc in colectia Filocalica acel prim cuvant, Dumnezeu atotputernic e bland, e acea adiere de glas subtire pe care a auzit-o proorocul Ilie si de care a fost impresionat mai mult decat de cutremurul, uraganul, sau focul; adierea de glas subtire care e mai rapida decat toti dracii daca lucram prin ascultare.

Nu intreba pe duhovnic mai departe, primeste acel prim cuvant, e cuvantul tau, duhovnicul nu ti-l poate explica, este dialogul tau intim cu Dumnezeu.

Daca asa l-ai cerut de la Dumnezeu, daca in felul asta il vei primi de la duhovnic, de ce sa cartesti, de ce sa te impotrivesti?
Fiindca risti sa lepezi cuvantul lui Dumnezeu.

Ba chiar in momentul cand ii spui: "parinte, explica-mi mai bine", ai rupt firul cu Dumnezeu! Ai inchis telefonul! Si acuma vorbesti doar cu aparatul de plastic, daca-i vorba de telefon, iar daca-i vorba de duhovnic, doar cu duhovnicul ca om.
Asta sa nu faci! Primeste cuvantul cu credinta, cere blagoslovenie si tu vei intelege acel cuvant, facandu-l.

Tot ce face omul incepe in nevazut, adica in taina inimii tale.
Cand ti-ai pus in inima asta, Dumnezeu a vazut si daca te-ai hotarat pentru acest "asta" este foarte probabil ca, la un moment dat, acest "asta" sa inceapa sa se infaptuiasca in viata ta.

Uitati, va dau o pilda.

Un monah mi-a spus intr-o zi: ma certasem cu un alt monah dintr-o alta manastire si voiam sa-mi cer iertare, dar nu m-am cait dupa aceea si nu mai voia sa stie de mine, intr-atat era de ranit.
Si mi-am zis: ce sa fac, maine-poimaine trebuie sa plec, iar eu vreau sa ma apropii de Sfanta impartasanie. Ce sa fac, am ranit pe fratele meu, cum o sa pot atunci sa ma apropii de impartasanie, cum sa continui viata pocaintei mele ca nu ma mai primeste; eu vreau sa-i cer iertare si el nu vrea sa auda nimic. Si zice: mi-am amintit de un cuvant din Liturghia Sfantului Vasile cel Mare.

Monahul acesta-i grec, si in greaca – imi pare rau ca in traducerea noastra nu reiese asa – la pomeniri, dupa sfintirea Tainelor cand preotul zice "pomeneste Doamne pe cei care ai invrednicit sa imparateasca pe pamant" spune asa: "glasuieste in inimile lor cele bune pentru Biserica Ta, pentru poporul Tau".

Monahul si-a adus aminte de acest glasuieste si a zis: Doamne! Glasuieste in inima lui pentru pocainta mea, spune-i ca ma caiesc pentru ce am facut, ca-i cer iertare si ca eu il iert.

Si a continuat spunandu-mi: data urmatoare cand l-am vazut parca nu fusese niciodata nor pe cer, totul disparuse si impacarea noastra era deja facuta.

Cand am auzit cuvantul asta, am sfatuit multe persoane in aceasta directie si aproape de fiecare data s-au intamplat minuni.

Si iarasi o monahie care era noua intr-o manastire imi spunea: "Parinte! Mi-e frica de toata lumea". Era foarte sensibila si ranita mai ales de cutare monahie care era un pic mai in varsta si mai autoritara. Zice: "cand intru in bucatarie m-apuca groaza, nu stiu ce sa fac". I-am spus sa se roage asa:

"Doamne, spune in inima ei sa-mi zica un cuvant bun sau spune-i ceva bun despre mine".

Intr-o zi vine fugind catre mine: "Parinte! Parinte! stiti ce s-a intamplat? A venit maica cutare si m-a apucat groaza si am zis: Doamne, spune-i ca o iubesc!" Si zice: "nu stiu parinte – o fi fost vreo coincidenta –, s-a uitat frumos la mine si mi-a zis ceva frumos". Ultima oara cand am vazut-o, acum un an, avea fata luminata ca atunci, acum vreo zece ani, si era impacata cu toata lumea si cred ca
aceste "coincidente" au continuat.

Deci se leaga si se dezleaga in Duh, in taina inimii si profit de intrebare ca sa spun si acest lucru: trebuie sa ne nevoim in ceva, ceva pe care stramosii nostri cred ca il faceau fireste. Cred ca stramosii nostri, care erau, cat de cat, mai apropiati de Dumnezeu decat noi, in mod firesc, pentru fiecare lucru chemau pe Dumnezeu.

Vezi o primejdie: Doamne! Si zici ceva lui Dumnezeu.
Vezi un pacat in tine: Doamne! Uite ce-i in mine, nu ma lasa asa!

Vezi pe cineva care te supara si nu te poti impaca cu el:
Doamne! Spune ceva in inima mea pentru aproapele meu! s.a.m.d.

Chemati-L pe Dumnezeu.
Zicem ca Iisus Mantuitorul este singurul Mijlocitor intre Dumnezeu si om.
Indraznesc sa spun ca lui Dumnezeu ii place sa mijloceasca intre om si om.

Cheama-L pe Dumnezeu mijlocitor intre tine si vrajmasul tau, intre tine si cei cu care te-ai certat si ai sa vezi urmatoarea "coincidenta": cum spuneam cuiva acum catava vreme: Dumnezeu nu exista. Nu! Dar se preface bine ca nu exista!

Fa si tu ca si cum ai crede si ai sa vezi cum si Dumnezeu se face ca exista!

Si provocam "coincidente" dintr-acelea.
In esenta profit ca sa va zic: sa invatam fratilor sa chemam pe Dumnezeu in toate imprejurarile, sa-i cerem sfatul lui Dumnezeu, sa multumim lui Dumnezeu cand ne-a dat ceva ce i-am cerut, sa-L intrebam pe Dumnezeu ce inseamna asta si toate nedumeririle noastre.

Intai "Doamne!" sa fie in inimile noastre si dupa aceea tot restul.

Daca vrei sa-l vezi pe duhovnicul tau care este la 100 de metri de tine, trebuie sa faci 100 de metri si poate altceva l-a inhatat sau trebuie sa iei telefonul si sa faci un numar.

Pentru Dumnezeu, nimic din toate astea: zici "Doamne!" si ai si intrat in contactat cu "satelitul Doamne" si sa vezi cum se preface acest Dumnezeu ca exista!

Cum sa ma pazesc de gandurile rele care imi vin in minte?
Tot prin "satelitul Doamne" (...)

Ce-am spus si altor tineri va spun si voua: nu este greu, este cu neputinta!
Firea ta cand se simte deznadajduita ca ar putea sa ajunga la asta, firea iti marturiseste ca nu face parte din tine, ca nu face parte din firea ta biologica.
Dar de la Dumnezeu nici sa nu asteptam mai putin decat cele cu neputinta.

Dumnezeu numai in cele cu neputinta lucreaza, in cele cu putinta facem si noi.

Dumnezeu nu invarte la mamaliga ta. Dar daca este vorba de poruncile lui Dumnezeu, numai Duhul lui Dumnezeu in tine va putea lucra.
Vrei sa te pazesti de ganduri? Dumnezeu sa te ajute si faci asta.
De cate ori vezi un gand rau in inima ta spune: Doamne uite ce este in mine! Si cere lui Dumnezeu.

Poate ai nedumeriri; intreaba-L pe Domnul, Toate se leaga si dezleaga in Duh, in taina inimii.
Vrei sa stii cum sa nu le mai faci?
cere Domnului sa nu le mai faci, cere Domnului aparare sa nu mai cazi in pacat.
Intotdeauna cu Domnul lucreaza !
Dumnezeu, stiind ca ne da porunci – cuvinte cu neputinta omului de urmat, total cu neputinta – nu asteapta ca eu sa le implinesc, asteapta ca eu, vazand ca nu sunt ala cum ar trebui sa fiu, sa zic: "Doamne! Fa Tu ceva, du-ma Tu pe calea Ta!

Nu zice si Hristos "Precum am zis evreilor va zic si voua: unde merg Eu voi nu puteti sa mergeti, dar veti veni mai pe urma"?
Cand mai pe urma? Dupa pogorarea Duhului Sfant, acea pogorare faca-se voua, tie frate sau sora care mi-ai pus intrebarea, si tuturor! Contactati "satelitul Doamne"!

Profit ca sa va spun inca un lucru: de multe ori m-am intrebat si multi tineri m-au intrebat, de ce daca Dumnezeu stie toate, trebuie sa ma mai rog si sa-I spun?
Nu trebuie, dar de multe ori rugaciunea este singura metoda prin care imi pot arata impreuna mea lucrare cu Dumnezeu. Zicand "Doamne vreau asta!", desigur, Dumnezeu stie ca vreau, dar facand-o, incep de fapt o impreuna lucrare. Uneori poate ca este singurul lucru pe care pot sa-l fac, alteori se adauga la ceea ce fac. 

Deci, "Doamne da-mi rabdare!" este deja o impreuna lucrare, Dumnezeu imi da rabdare.
De ce? pentru ca e indelung rabdator. Vine un moment in care trebuie sa-mi exersez rabdarea, incerc cum pot, voi reusi sau voi cadea, vedea-voi!
Dar cerand de la Dumnezeu rabdare, impreuna lucrez cu Dumnezeu mantuirea mea. Nu astept pica para malaiata in gura lui natafleata. Fac si eu ceva! Cer Domnului: da-mi asta!

Sfatuiesc pe toti sa se impartaseasca cat de des posibil, atat de des cat ii sfatuiesc duhovnicii lor. Si asta nu numai pentru a nu intra in conflict cu duhovnicii, ci fiindca – si asta este un lucru foarte important de inteles – omul nu este un obiect si ca atare nu este supus unei legi. Omul este o exceptie. Fiecare suflet ce va fi existat in lumea asta este o calatorie dintru nefiinta pana in vesnica dumnezeire, o calatorie unica.
Toate se leaga si se dezleaga in Duh si in nevazut.

Singurul indreptar pe care-l pot da tuturor este: contactati "satelitul Doamne".

Sa ne invatam cu "Doamne" in toate imprejurarile, si sa incepem cu "Doamne" si alt indreptar nu cred ca as putea sa dau fara ca sa ma pasca pericolul de a-l face pe unul sau pe altul sa se poticneasca.

Toate legile isi au valoarea si limita lor, dar "Doamne" nu are nici o limita. 

Mantuirea este un lucru cu neputinta la om si deci, daca este cu neputinta , Dumnezeu Insusi o face si de aceea trebuie sa ne lipim de rugaciune si de Tainele Bisericii, mai ales de Taina Sfintei Impartasanii.

Si asa, ceea ce este cu neputinta la om este cu putinta la Dumnezeu.''

,,CELALALT NOICA'' si ,,CULTURA DUHULUI'' - Marturii ale monahului RAFAEL NOICA

REIKI sau PUTEREA NATURALĂ REGĂSITĂ

 Reiki  este  gândul gingaş a lui Dumnezeu pe care îl primim prin iniţiere . Acesta va fi deacum înainte mottoul crezului meu despre Reiki. 

Gând  care face ca viaţa fiecăruia să nu mai fie aceeaşi ca înainte. Şi devine o cale personală pe care fiecare o parcurge în ritm propriu.  Dar acuzaţiile curg ca o avalanşă: că e îndepărtare de credinţă - Nu e plăcut să auzi asta când ştii că TOŢI cei care au primit iniţiere sau au făcut doar tratament, se apropie de propria credinţă aşa cum nu au făcut-o până atunci. Da! încercările sufleteşti sunt mari, mult, mult mai mari decât înainte. Şi tocmai a te ascunde de ,,binevoitori" e o cale de a fi determinat a face ,,prea multe". Dar... ajunge fiecare, singur să işi descopere armonia şi frumuseţea vieţii. Puterea de a discerne ca formă de atitudine umană. 

Ce este un GÂND ? este energia care devine  undă sau corpuscul datorită  unei intenţii. Iniţierea primită în Reiki a făcut perceptibilă din nou prezenţa lui Dumnezeu, nouă, celor care nu mai ştiam cum să o trăim. Are loc deschiderea unei comunicări pe care primitorul o doreşte. Nu ni se dă nici o putere, nu ni se impune nimic. 

Dar atunci când este refăcută această legătură cu divinitatea, pentru că este îngăduită omului, se întâmplă, au loc acele taine la care  suntem părtaşi. Le ştim, le înţelegem cu sufletul şi inima, fără a mai ....comenta ( cel puţin). Mare meteahnă de a pune totul sub lupa raţiunii.

Poate nu am să-i mai spun Reiki ci Puterea Naturală a Omului. Aşa cum mi-am propus să renunţ şi la numirea simbolurilor în japoneză ( cert e că japoneza mea e departe de a fi concludentă în a pronunţa denumirea simbolurilor).

Şo ku rei sau cio ku rei?!  Doamne, Te rog, pune TU puterea TA aici ! este altceva pentru mine. Este relaţionarea directă, clară pe care fiecare învaţă a o rosti în ritm propriu. O rugă şi o afirmaţie, dar şi conştientizarea adresării directe prin cuvinte pe care sufletul le ştie rosti de la întrupare. O rugă pentru care apelăm la alţii să o spună pentru noi. Am pierdut încrederea proprie. Se învaţă şi asta. Ne-a fost ascunsă această Putere mult timp iar acum se încearcă rămânerea în frici. 

  Reiki  este ENERGIA ca esenţă, dar ca manifestare, în mişcare depinde de conștientizare. O forţă tămăduitoare aşa cum nu a fost demult, dată tuturor. 
Reiki se va dezvolta în noi pe măsură ce îl utilizăm pentru noi și implicit pentru alții. Cu cât practicăm mai mult cu atât devine mai puternic.

Este o comunicare a lui Dumnezeu către om din care noi ne vom împărtăşi.  Esenţa o vom conştientiza pe parcurs.
 Nu este corpuscul ci undă. Corpuscul devine după ce unda se manifestă, se aşează în noi, dacă nu începem să o folosim informaţional. Aici este o mare problemă de care nu numai reikiştii se lovesc, ci toţi cei care participă la cursuri spirituale iar apoi gândesc fără a practica, încercând să descopere cine ştie ce mistere , în afara lor. Dar numai cu mintea în timp ce, defapt, misterul deja începe a se dezlega în ei înşişi.Lipsa de încredere va duce la mari frământări, la pierderi de energie, sufleteşti, inutile. 

Unda, care face legătura cu Energia Divină, cu matricea cum se spune mai nou, când pătrunde în noi pentru a ne reface propria structură energetică, cea de bază, manifestarea pe care o simţim diferă de la persoană la persoană,  poate fi mai dură sau uneori pe paliere atât de subtile  încât putem crede că este tot undă. Am întrebuinţat termeni din lumea fizicii cuantice deoarece ei sunt cei mai elocvenţi.

Corpul fizic este tot energie dar trecut prin diverse ,,,perturbări în decursul timpurilor. Energia corpului fizic  nu este aceeaşi cu energia informaţională din celelalte structuri energetice ale omului. Acesta este un amplu subiect iar ştiinţa încearcă elucidarea lui. Dar fiecare învaţă a le ,,simţi", 

Dumnezeu ne gândeşte mereu iar noi suntem în cercul LUI, în interiorul manifestat al manifestărilor LUI. Acest gând al lui Dumnezeu care cuprinde totul, în care suntem cuprinşi la rândul nostru, ajunge prin această Iniţiere în noi determinând refacerea legăturii cu Divinitatea DIRECT, de la DUMNEZEU la OM, de la OM la DUMNEZEU.
 Obişnuinţa (la unii) de a accepta numai formele spirituale consacrate există, de aici au apărut poate suspiciunile, neîncrederile, îndoielile. Numai cunoaşterea din interior şi practica pot fi hotărâtoare. Părerile, speculaţiile, încercările de a delimita sau încadra acest sistem devin speculative.

Reiki devine treptat,  disciplină spirituală. Disciplină – folosit şi ca verb, nu numai substantiv. Revenirea la puterea naturală a omului, fără intermediari, se face prin disciplina practicii. Prin autotratament şi meditaţii. Dar, capcanele sunt IMENSE.  Amplu subiect la  care mereu sunt atentă.( dacă nu, oricum voi învăţa ).

Cuvintele poartă o vibratie în ele şi e timpul să fim conştienţi de vibraţiile conţinute în acestea. Vibratia cuvintelor este puternică dar a gândului începe să fie din ce în ce mai puternică datorită cumulului  informaţional care acţionează asupra noastră. la nivel de ADN aşa cum arată şi descoperirile ştiinţifice, suficient de clare.

 Iar a ascunde gândul după cuvinte nu mai este uşor aşa cum era înainte.

 Însă atenţie la apariţia iluziilor, cele care sunt mari consumatoare de energie prin antrenarea /provocarea emoţiilor., atunci când credem că gândim. Ştiu că aici apare ceea ce unii condamnă.

Doar Inima este locul în care iubirea îşi are reşedinţa. Există prea multă logică, prea multe filozofie bazată pe speculaţii (făcute la nivelul computerului de sus), pe planetă şi oare de ce? 
Care ar fi scopul menţinerii rasei umane solicitând şi căutând fel de fel de răspunsuri  la nedumeriri care se dovedesc nefolositoare, cele mai multe, acele judecăţi ale comportamentului semenilor,dacă nu acela pentru a.i distrage atenţia şi a o atrage în cursă, pentru a nu şti cine este fiecare şi ca întreg?!

Să avem încredere în  informaţiile cu care sunteţi bombardaţi zilnic, care ajung la noi, DAR doar cele simţite prin inimile noastre. Unii acuză de ocultarea şi păstrarea , tăinuirea informaţiilor de către anumite şcoli, sisteme. Am avut şi eu asemenea tendinţe, nu acuz acum. 

Dar o informaţie are energia ei pe care s-ar putea să nu o înţelegem ( cel puţin nu în totalitate) iar această energie să ne pârlească neuronii. Nu glumesc! O mică atingere de un fir electric mai suportăm dar cine pune mâna pe un cablu?! Aşa este şi cu energia informaţiilor.Trebuie să fim capabili să o suportăm. În cel mai bun caz, unii spun că nu e adevărată.  Asta e o formă proprie de protecţie dar.... şi o uşa închisă.

Mintea umană a fost atât de mult timp  în negativitate încât multi  găsim că este dificil să lăsăm  gândurile negative deoparte, mai ales când, după câteva tentative reuşite, ele revin uneori cu o forţă mult mai mare, ceea ce poate părea înspăimântător şi atunci renunţăm dacă nu avem pe cineva aproape care să ne îndrume.

Ei, autoterapia prin Reiki este salvatoare în aceste cazuri. În faţa Gândului gingaş a lui Dumnezeu dispar dizarmoniile din noi, aşa cum vor dispare apoi şi cele din jur. TREPTAT însă !!!

Adevărul va fi dezvăluit după cum / cât,  îl putem absorbi în structurile noastre fără a ne face rău ( chiar dacă nu ne convine , uite cât de iubiţi suntem, alţii având într-adevăr, cu iubire, grijă de noi, care suntem ca nişte copilaşi).
 Nu ar fi  nimănui de folos, (mai ales când e o sete şi foame a omului, atât de mare,  de a redeveni el însuşi), să determine apariţia fricii în faţa unor lucruri pe care nu avem cum brusc să le înţelegem. Ştiu, e o nerăbdare în om extraordinar de mare acum, de a şti. Dar creierul procesează date cu care poate veni în contradicţie şi atunci.... Cele ascunse oricum se dezvăluie treptat, de aceasta sunt convinsă.

Prin fiecare din noi se creează nu numai legătura între cer şi pământ (relaţionare pe care încă nici nu bănuim ce efecte are şi , mai ales, cât de profundă este). Este un proces de reconectare şi de trăire din inimă, iar acesta este accesul la tot ceea ce a fost ţinut acuns. Veti fi mult mai constienti de profunzimea adevărului pe măsură ce vă mutaţi în inima voastră.

 Procesul devenirii este unul personal, pentru fiecare fiinţă umană în parte, iar asta se va simţi cu claritate după iniţiere. Nu există un anume tipar care să se potrivească  tuturor , deoarece fiecare suntem unici, cu propriile noduri energetice pe care am venit să le desfacem, cu propriile temeri care sunt lecţiile la care suntem ascultaţi a cine ştie câta oară ( noi profii dar noi şi elevii).

 Marea majoritate a oamenilor, când  încep să pătrundă în această energie informaţională, despre ei înşişi , despre Dumnezeu  şi Creaţia Sa, despre adevărul lor, a ceea ce sunt ei  înşişi, sunt instabili până când adevărul este solid în inimile lor.
 Este o etapă necesar a fi parcursă cu răbdare, prin efectuarea autoterapiei. Nu vom avea suficientă energie şi riscăm să rămânem blocaţi mental în a judeca, raţionaliza. Până când  suntem complet absorbiţi în adevăr şi simtim adevărul, până când ne predăm Adevărului. Până în acel moment, putem fi destabilizaţi,  putem fi influenţaţi de alţii care au învăţat să creeze iluzii, pentru a  ne opri. 
Unii  fac şi repetă tot felul de cursuri, tehnici. Nu spun că nu sunt bune, dar atenţie la ritmul lor, şi, mai ales la PRACTICĂ până când  energiile încep să se stabilească în sistemele energetice. Lăsaţi schimbările ce au loc să se stabilizeze, şi fiti conştienţi de acest lucru. Apoi mai încercaţi altceva.

IZVORUL IUBIRII

Izvorul iubirii

,,Cartea Danaelei Izvorul iubirii poate in egală măsură purta titlul Evanghelia iubirii. Este o chintesenţă a iubirii de Dumnezeu şi de oameni, de întreaga Creaţie, reeditare a periplului perechii celeste coborată pe pământ pentru a învaţa oamenii iubirea divină.

Lectura cărţii vă va purta paşii în lumea mirifică a împlinirii iubirii. După frământări şi căutări vom găsi răspunsul in Dumnezeu, unde se afla IZVORUL IUBIRII."
 Octavian Sarbatoare - Sydney, Australia

Domnia sa ,Octavian Sărbătoare, a citit câteva dintre povestirile mele şi a venit cu propunerea de a le publica. După mai multe variante de aranjare a textelor a rezultat această carte, pe care o citiţi. Fiecare povestire este de sine stătătoare dar face parte dintr-un tot al vieţii, parcurs până acum.

CUPRINS:

Cuvantul autoarei

1.Povestea începuturilor

2.Poveşti din poveşti

3.Desluşirea tăcerilor din flacără

4.Focul sacru al iubirii

5.Sunt duh din Duhul poveştilor

6.Şarpele de aramă

7.Subt semnul Sânzienei

http://www.orfeu2000ki.ro/izvorul_iubirii/1271.htm

RUGA CEA TĂCUTĂ , A INIMII

Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.

 

Mi-am dat seama cât de important este cuvântul, ce forţă teribilă se ascunde în el , mai ales prin Rugă. Cuvântul este deja faptă şi nu o simplă alăturare de litere. Cu o vorbă poţi să ucizi un om sau poţi să-l salvezi de la moarte. Scrisul este o mare încercare. Tot timpul eşti in primejdie. Mergi pe un fir între două prăpastii, prăpastii în care îi poţi arunca şi pe alţii... 

Am spus mereu, am scris şi în carte că finalitatea fiinţei mele mi-am găsit-o în ortodoxie. Iar acum ştiu. 
Spaţiul Sacru al Inimii- demonstrat ştiinţific de Drumvalo. Acel toroid măsurat, analizat... există. Dar... 

Mintea şi inima nu pot fi unite decât în Duh şi în Adevăr. Şi nu pentru că vream noi, că învăţăm o tehnică - două de manipulare a gândurilor, emoţiilor şiii...gata ! Da! Se poate ! Asigur pe oricine că se poate ...să ajungă aşa în iadul propriu. Dar să nu aştepte careva să găsească acolo dulceaţa inimii pe care simţim/ştim că este dumnezeirea din noi, Hristosul pe care l-am tot răstignit. Ci vom da de patimi, îndoieli şi alte ,,virtuţi”. 

Nu mă dezic de nimic din ceea ce am învăţat până acum. Mi-e de folos în a observa /şti prin ce trec ceilalţi. Am ,,descoperit” în scrierile sfinţilor părinţi despre Spaţiul Sacru al Inimii?! Da! Dovadă că ei ştiau. Cum?! Nu prin intelect şi raţiune cum facem noi azi ci prin Duh. Subtilitatea Tainelor ortodoxiei există şi au fost păstrate dincolo de atingerea profanului care.... Cred că îşi imaginează fiecare cu uşurinţă ce ar fi însemnat să ajungă Tainele în mâinile oricui. Şi încă nu suntem pregătiţi în a le primi dar-mi-te in a le înţelege , cuprinde de fapt, in fapt, in fiinţa nostră. Pentru că nu e vorba de o inţelegere umană, raţională, filozofică ci...teologică. 

Ce a fost înlăturat...?! La acea vreme era necesar. Iar acum ies la iveală biblioteci întregi. Suntem mai demni?! Mulţi spun că ar vrea să audă de la preoţi îndrumările necesare, nelămuririle /intelectuale, emoţionale să le fie explicate...ia apoi să fie tămăduiţi . Părintele Arsenie Boca spune că avem preoţii pe care îi pregătim noi, părinţii, îndeosebi mamele. Prin hirotonie primesc Darul de a dezlega de păcate. Însă Darul Tămăduirii îl au cei care se nevoiesc în a urca Scara. 

Mintea umană, intelectul, raţiunea nu sunt tot una cu mintea divină. Fără a înţelege, percepe acest lucru nu vom trăi în Adevăr. Vom fi frumoşi , buni, înţelegători sufleteşte pentru că vrem nu pentru că suntem. 

Şi Rugăciunea inimii în prima ei fază este tot tehnică aşa cum ne învaţă Sfinţii Părinţi. Am promis demult că voi posta despre ceea ce se întâmplă în noi in timpul rugăciunii. Dar... nu numai. Orice meditaţie dacă nu este urmărită atent, energia ei va ,,alimenta” partea inferioară (asta apropos de...,,Terapia iertării, care este, este extraordinară dar trebuie ţinut cont de aceste mari adevăruri primite de sfinţii părinţi în duh, nu prin explicaţii filozofice sau raţionale). 

Nu numai că vom fi mai nemulţumiţi ca înainte dar vom agresa şi pe cei din jur cu ,,bunele” noastre intenţii. Este mult, enorm de cunoscut, dar, a atenţiona măcar asupra pericolului la care se expun marea majoritate, mi s-a părut necesar. 
Aşa cum reiese şi din fragmentul pe care îl veţi citi, am citat din scrierile Părintelui Paisie de la Neamţ, ale fericitului patriarh Calist. 
Sper să vă fie de folos în orice tehnică aţi aplica. Dar, mai ales, în Rugă. 

„Mai întâi de toate, după cuvintele fericitului patriarh Calist, căldura (în timpul rugăciunii) vine din rărunchi,ca şi cum i-ar încinge şi pare ispită, dar nu este aşa: căldura aceasta nu-i din ispită, ci de la fire şi este urmare a nevoinţei în rugăciune. Dacă însă socoate această căldură ca din har, iar nu din fire, apoi aceasta negreşit e ispită. Dar oricum ar fi această căldură, nevoitorul nu trebuie să o primească,ci să o alunge. 

Vine şi altă căldură de la inimă şi dacă în vremea asta mintea cade în cugete desfrânate, apoi aceasta-i ispită adevărată; 

dacă însă tot trupul se aprinde de la inimă, iar mintea rămâne curată şi necuprinsă de patimă, oarecum întărită în cea mai lăuntrică adâncime a inimii,apoi aceasta-i fără îndoială din har, iar nu de la ispită. 

Ştiind toate acestea, e de neapărată trebuinţă să deprindem mintea noastră chiar de la început să stea în ceasul rugăciunii deasupra inimii şi să privească înlăuntrul ei, iar nu numai până la jumătate,într-o coastă, nici numai în partea de jos. 

Aceasta se cade să se facă, pentru că atunci când mintea stă deasupra inimii şi înlăuntrul ei săvârşeşte rugăciunea,atunci ea ca un rege, şezând sus la loc slobod, vede cugetele rele ce joacă dedesubt şi le loveşte, ca pe nişte copii ai Babilonului, de piatra numelui lui Hristos. 

Afară de aceasta, fiind destul de depărtată de coapsă, ea poate ocoli cu uşurinţă dorinţele pătimaşe, care au devenit inerente firii noastre prin păcatul lui Adam. 

Dacă însă cineva îşi strânge atenţia pentru rugăciune la jumătatea inimii,atunci sau din neîndestulata căldură a inimii,sau din pricina slăbirii minţii şi a întunecatei atenţii (datorită desei repetări a rugăciunii), sau sub influenţa luptei stârnite de diavolul, mintea sigură de sine cade spre coapse şi împotriva voinţei se amestecă cu căldura cea din pofte. 

Unii, din pricina marii lor nedumeriri sau din neştiinţă, încep să facă rugăciunea jos, în capătul inimii, lângă coapse,şi astfel, atingând cu mintea lor atât o parte de inimă, cât şi o parte de coapse, singuri cheamă ispita la ei, ca descântătorul pe şarpe. 

Iar alţii, suferind cu totul de nepricepere, nu ştiu nici măcar locul inimii şi, socotind că el se află în mijlocul pântecelui, îndrăznesc să facă acolo rugăciunea minţii. Vai amăgirii lor! 

De asemenea, trebuie a deosebi căldura în rugăciune, care este dar firesc, revărsat în inimă, ca o mireasmă bine mirositoare,prin sfântul botez, de căldura care ne vine de la păcatul strămoşesc şi care e stârnită de diavolul. 

Cea dintâi numai în inimă începe rugăciunea şi tot în inimă o sfârşeşte, dând sufletului linişte şi roade duhovniceşti. 

A doua îşi are începutul în rărunchi si tot acolo îşi termină rugăciunea, pricinuind sufletului tiranie, răceală şi tulburare. 

A treia,rezultând din amestecarea cu aprinderea poftelor,aprinde mădularele şi inima cu dulceaţa poftelor desfrâului, robeşte mintea cu cugete rele şi târăşte spre împreunări trupeşti”. 

Puterea sufletului este mintea; cu toate că ea este imaterială, îşi are reşedinţa în creier. 

- Raţiunea nu este acelaşi lucru cu mintea. Mintea nu gândeşte după normele umane, ci ea ştie cele divine. 

La fel puterea contemplativă a omului, cu toate că este nematerială îşi are şi ea reşedinţa ei. Ea este situată în partea superioară a inimii, în partea stângă a pieptului, aproape de sân, puţin deasupra lui.
Unirea minţii cu inima înseamnă unirea gândurilor duhovniceşti ale minţii cu simţămintele duhovniceşti ale inimii. 

,,Când mintea şi inima vor fi tămăduite, vor fi în acelaşi timp unite în Domnul, în partea inimii unde se află puterea contemplativă, se va forma încet, încet, un minunat templu a lui Dumnezeu “nefăcut de mână”, ci duhovnicesc, o “sfântă a sfintelor”: acolo mintea, hirotonită întru preot şi sfinţită întru episcop, se coboară pentru a-L adora pe Dumnezeu în Duh şi in Adevăr. 

Sub puterea contemplativă, în mijlocul inimii, este situată puterea irascibilă; sub aceasta, în partea inferioară a inimii, se află locul puterii senzuale sau a dorinţei.”

fragment din cartea 

Cartea vieții

Aproape întotdeauna, m-am întrebat CE îmi aduce o întâmplare, o vorbă , un gest. 
De ce am atras spre mine ? Pentru că noi suntem magnetul. Ceilalti sunt răspunsurile la ceea ce nu ştim. Nu neapărat la ceea ce întrebăm ci la ceea ce ar trebui să învăţăm. 
Suntem teribil de iubiţi, asta o spun după ani de încercări şi treceri. 
Toţi începem cu ceva , depinde de dorinţa pe care o avem şi câtă este ea. 

Imi place o veche zicală :,, dacă vecinul îţi pune gunoiul în faţa uşii, nu te certa cu el ci intreabă-te CE ai făcut de ai meritat asta''. Poate omul , de bună credinţă , chiar voia să-l ducă la container dar... cine ştie, într-un moment de ,,suspans''( cum avem toţi,adică facem şi nu ne gândim de ce, pur si simplu ,,se întamplă''), ţi-a lăsat punga la uşă, sau, i-a apărut un gand...poate a fost la tine şi a auzit că vrei să-ţi duci gunoiul...Nu asta are importanţă, de ce a făcut-o el, ci, de ce ţi s-a întâmplat ţie. Simplu, ceva din tine a atras asta.Ceva care ţncearca să te atenţioneze, să conştientizezi şi să eliberezi chiar o traumă..Evident că nu vom primi o scrisoare în care să ne fie expuse pricinile întâmplării, DAR... putem conştientiza că am primit un mesaj şi , simplu, să mulţumim. Această stare , ne pune pe recepţie. SIGUR vom primi îndrumarea de care avem nevoie în a ne cunoaste propria cauză declanşatoare a evenimentului cu pricina. 

Deschidem tv, citim ,,ceva'' , ne cade o carte în mână ( sau în cap, pur si simplu, ...se întâmplă şi aşa) 
Totul este să nu ne luăm la harţă cu vecinul. In clipa când am înţeles aceste lucruri, noi deschidem o poartă de comunicare , învăţăm să ascultăm mesajele care ni se trimit într-una. Este şi o metodă de autocontrol , benefică întotdeauna. Nu este uşor dar, nici imposibil. 
Cel care nu poate să-i ierte pe alţii , distruge podul peste care el însuşi trebuie să treacă. Nu învaţă nimic şi calea spre ură se deschide . 

Iarăşi, responsabilitatea gândurilor şi a cuvintelor care creează şi, NE creeaza propriul univers. 
Invăţăm greu să ne asumăm această responsabilitate. Dar, aşa incepe şlefuirea pietrei brute care suntem. 

Şi, nu este o cale uşoară. Vom observa destul de repede că dispar persoane din viaţa noastră , cu diferite motivaţii sau prin întâmplări dintre cele mai hazlii sau aiurea sau dureroase. 
Sau, vom auzi: S-a scrântit de tot... a luat-o la vale...Sigur că aşa se întamplă şi, uneori, nu este uşor de dus. Pot disparea prieteni de o viaţă , sau omul de lângă tine sau.. 

Orice cunoaştere transformă fiinţa umană, o schimbă energetic. Şi, depinde enorm sub ce ,,patronaj''. te pui. Unii, rămân ancoraţi în propria lor Raţiune, nesesizând că şi aceasta este tot o Creaţie. Şi încă, ancorată în nivelul grosier al materiei. 

Este o formă , uneori teribil de subtilă , a orgoliului, care te aruncă în hăuri, te îndepărtează de Unicul Creator, Dumnezeu. Sunt cele mai grele încercări prin care trece un suflet. Sunt atât de subtile încât fără o adevarată incredere în Dumnezeu, ne pierdem definitiv. Calea spre Veşnicie nu mai este. 

Doar când am ajuns să citesc vieţile Sfinţilor părinţi , a marilor asceţi şi mistici, am început să înțeleg subtilitatea cu care suntem atraşi ( atacați)de către negrutzi. Şi, nu este de glumit. Cu cât „creşti”, cu atât încercările vor fi mai dure. Dar,totul este pe măsura ta (numai noi nu înţelegem). Nu există păcat mare sau mic - pur si simplu este păcat, atât. Şi Eva a muşcat dintr-un măr...şi uite unde ne duse acest ,,banal''gest. În materie. 

Jurnal

Facem parte din octava cosmică prin care s-a manifestat Creatorul însuşi. 
Lumea noastă este însumată în cea a sistemului solar, apoi galactic, a Universului vizibil, cunoscut până la dimensiune de corpuscul care călătoreşte pe o undă. În stadiu actual al ştiinţei, a cunoaşte structura umană a dus spre descifrarea tainelor din univers. Acelaşi Nosce te ipsum. 

,, Totul este analog: A cunoaşte secretul celulei înseamnă a cunoaşte secretul lui Dumnezeu. Absolutul se află pretutindeni. Totul se află în tot. Metoda analogică străluceşte aici, în toată splendoarea sa.”( Papus :,,KABBALA, Tradiţia secretă a Occidentului”).Cartea a fost editată în 1892, la Paris. Iar acceptarea acestei idei , era departe de a fi asumată nu numai de către oamenii obişnuiţi ci şi de către cei de ştiinţă. După 1900 a descoperit Max Planck CUANTELE:sau SECRETUL CELULEI de care spune Papus in 1892. 
Vechile scrieri erau basme, acum sunt studiate …la microscopul cunoaşterii. Că există şi o altă forţă , în afară de cea gravitaţională şi anti,că orice are şi oponentul ei, a cărei cunoaştere este necesară, altfel Legea nu este completă, începem să înţelegem şi să acceptăm cu mai multă claritate. 

Dar, totul face parte dintr-o structură imensă de potenţialitate, primă şi ultimă , căreia nu putem decât să-i spunem, cu smerenie: Dumnezeu. Cred că ,la orice nivel de manifestare a Sa, El şi-a însemnat creaţia. Şi acesta este un ajutor imens, mai ales pentru lumile cele mai îndepărtate de El în clipa când Il descoperă, în neantul uitării lor. 
Aceasta este iubirea totală , în care ne lăsăm cuprinşi şi aşa începem să o manifestăm şi noi. Înţelegând cât de măreţ şi strălucitor şi total este El şi are grijă de tot, într-o ordonare perfectă. 

Când percepi asta, apare şi ne cuprinde, mai mult decât visam noi vre-odată că este posibil, fiorul unei unde de iubire, îmbinată cu o recunoştinţă fără margini. Primeşti totul şi nu dai decât poţi tu, dar din aproape în aproape, gândul la El, face ca unda dinspre tine să capete tot mai multă vigoare. Tot datorită Constanţei Lui este, dar ne lasă să credem că şi noi facem ceva. Noi , numai primim de fapt, lăsăm Iubirea să se manifeste, atât. Ea există, potenţial , în noi iar Cerul se regăseşte într-o formă care Îl oglindeşte conştient. . Acest potenţial trebuie trezit. Şi asta este voia omului. 

,,Ştiri” despre ceea ce cuprindem avem din când, acele intuiţii, doruri sau, şoapta îngerilor, cum spuneam cândva. 
Asta se întâmplă şi prin Reiki, care a fost , o undă de ajutor. Dar, nu este suficient, mai ales în stadiul în care s-a ajuns acum. 
Venind spre tine, tu trebuie să fii capabil să o primeşti. Să fii la o stare vibraţională fără ,, interferenţe”, altfel, transmisia se întrerupe şi nu mai ştii cine eşti, unde eşti, pentru că vechea structură a fost înlăturată, chiar dacă nu în totalitate. Unii, se agaţă de ceea ce le-a mai rămas, pentru că aşa cred ei, se recunosc. Eroare. 

Făcându-ne auto-tratament , zilnic ,la început, normal că rămânem pe ,,recepţie”, că ne transformăm fizic, psihic şi apar percepţii sau potenţialităţi, despre care citeam în cărţile de Basme sau vedem că le au ,, cei aleşi”. Ni se tot spune, şi repetă că toţi le avem. Da, le avem, această afirmaţie este necesar să fie acceptată fără umbră de îndoială. (este un pas imens). 
Că le manifestăm diferit, este doar din necunoaşterea noastră, atâta tot. Nu este o vină , până când, conştientizând ceea ce avem , nu folosim. 

Aici, intervine consecvenţa. Lucrând mereu, meditând, ajutând pe alţii, care vin spre noi, devenim din ce în ce mai conştienţi de ceea ce suntem, aici se produce o schismă: Unii zic că au ajuns la capăt, alţii sunt zăpăciţi de noua stare şi nici nu fac vre-un efort de auto-cunoaştere, la urma urmei. Aceste schimbări sunt din ce în ce mai dure, provoacă suferinţe, chiar schimbarea mediului exterior. Nu mai rezonezi cu colegii de serviciu (clar, ei nu au nici o vină, dar unii , cu ocazia noilor percepţii , încep să vadă şi să judece , de parcă ar fi la Hagga), nu mai rezonăm cu omul de lângă noi, care ni se pare că s-a transformat şi spunem, senini, că nu-l mai recunoaştem, începând şi cu enumerarea motivelor. 

Suntem în vechiul nostru habitat, în care ne-am complăcut. Motivele sunt multe, diverse, traversând vieţile noastre. 

La un moment dat, asta aduce Reiki în viaţa noastră, inevitabil. Nu am cuprins toate aspectele, pentru că, ele sunt atâtea câte persoane caută să se cunoască. Dacă la început pare uşor şi frumos, extaziant chiar, ei ,bine, pe parcurs, NU mai este. Am să repet mereu asta. 

Sau, se ajunge într-o stare din care crezi, organic, psihic, că nu mai poţi face nimic, totul nu mai are nici un sens sau valoare, că tu te mişti cu încetinitorul sau , cumva, dezlânat sau…în reluare.. Ce mai, o nouă formă de boală, care are ceva din toate cele vechi dar încă nu este în nomenclatorul medicinii tradiţionale, dar care pe tine te termină. 

Ei, bine, este o stare pe care am întâlnit-o citind Vieţile Sfinţilor Părinţi, trăind-o şi eu din plin , şi pe care o văd din ce în ce mai ,,acută” la cei din jur, fie ei reikişti sau nu. Este primul pas , spre ceea ce se numeşte: deznădejde. 

Ştiţi punctul final: dezicerea de Dumnezeu, de Creaţie, de Tine însăţi, pentru că nu te mai recunoşti. 

Asumarea Luminii Divine, primirea Iubirii în noi, nu este simplă, de azi pe mâine şi gata, supermani sau sfinţi. Reiki îţi arată starea, te pune pe lungime de undă dar…conştientizarea şi aprecierea sunt ale tale, de la intelectul tău până la întregul tău tot. Noi avem nevoie de ..a şti”. 

Da, aşa este dar, nu cred că poate spune cineva că duce lipsă de informaţii. Nu cred lucrul acesta. Nu ai bani să cumperi o nouă carte, ţi-o împrumută cineva ,, întâmplător” ( apropos de acest lucru. După o perioadă ceva mai mare de timp, am hotărât să mă duc la un grup de Reiki.. Am amânat de două ori dar, cum ştiu că este bine să faci ceea ce ţi se tot repetă, ca idee , care tot vine şi vine, am zis:gata! Ok, mă duc. Am stat o oră, a fost bine, grupul era frumos, acei oameni care sunt la început de drum , cu emoţii şi faţa strălucind sunt superbi 
.Aşa gândeam atunci, aşa gândesc şi acum dar, nu îi mai las în acea necunoaştere a ceea ce îi aşteaptă. 

Bine, că mulţi nu vor percepe greutatea căii şi a încercărilor prin care vor trece, asta este altceva, că se vor uita… gândind că le pui piedici ca să fii tu unicul, şi asta se poate, adică posibilităţi din acestea sunt nenumărate). 

Şi, la un moment dat, o doamnă din spatele meu m-a întrebat ceva, ce nu înţelesese bine.I-am răspuns şi, în prima pauză, stăteam deja la o terasă (făcuse cursul respectiv, venise aşa…) de parcă de asta veniserăm amândouă, să bem o cafea... Ce a fost mai drăguţ e că la un moment dat , a spus că ar vrea două cărţi, că le caută de ceva timp. Le aveam într-o sacoşă. Nici în ziua de astăzi, nu ştiu de ce le-am luat cu mine, evident că aveam un motiv, dar…erau cărţile pe care le voia. Punct, că nu mai este nimic se spus. Lucrurile se întâmplă şi gata. Tu trebuie să fii atent şi să înveţi să asculţi. Nu este deloc uşor. 

Oamenii vor să vadă culori, aure, să audă sunete, voci. Această percepţie este darul suprem, este firul direct cu dorul Inimii tale de eoni. Aşa învăţăm să- L manifestăm pe Dumnezeu, doar aşa, Ascultând. Aceasta este marea lecţie a smereniei, a ascultării, a tăierii voii proprii. Evident că tot de la părinţii athoniţi am învăţat, citind, meditând la ceea ce transmiteau ei, dincolo de slova scrisă. 
Şi ţi se explică clar, în mii de feluri, dar, rezumatul este cel de mai sus. 

Nu poţi înţelege ceva , dacă tu vorbeşti într-una şi nu asculţi ceea ce spune persoana din faţa ta. Dacă eu mă tot extaziez în faţa culorilor percepute şi tot explic ce minunate, ce frumoase, ce nemaipomenite sunt, cum să fie loc şi de altceva? Aici rămân, până culorile se vor estompa, vor deveni terne şi atunci vom considera că nu mai suntem demni, sau mai ştiu eu ce trece prin cap unora.

Pun mâna să-şi facă auto-tratament numai pentru a reveni la cele culori sau, intră în depresii, afectându-i şi pe cei din jur. 

La fel şi cu , mai nou, channelingurile, sau cu ghicitul în cafea, în cărţi …etc. Rămânem cantonaţi, pentru o perioadă, la o anumită Lume de Lumină( deci nu spun malefică, care există, dar nu asta vreau să scot în evidenţă acum), ci cât de uşor şi nesăbuit pierdem ceea ce ni se dă, şansa de a-L cunoaşte. 
Cum ar fi să vârâţi mâna într-o oală cu apă clocotită? Nu o facem că …nu vrem concediu medical , nu? Sau cine este persoana care şi-ar invita prietenii cei mai dragi, când vin la ea ,să se purifice”prin acest procedeu, cu apă clocotită? Sau să ni se ofere nouă această ..binecuvântare” când ne ducem la cineva? 

Şi dacă noi, oameni raţionali, nu o facem cum credeţi că o va face Tatăl din ceruri cu noi, atunci când vrem , când cerem , când dorim Lumină, multă, multă şi cât mai repede, cu toate atachamentele?! 

Credeţi că El nu ştie cât putem duce, ce piatră suntem şi nu lucrăm cu noi înşine?! Sau inteligenţa Lui şi Voinţa Lui sunt cumva limitate , aşa că…hai să-I spunem noi. Ştiu că nimeni nu gândeşte aşa, ne e şi frică să o facem, este o impietate, dar acţiunile noastre asta dovedesc din plin. Asta se vede de sus. Evident că nu se ia după capul nostru, altfel am fi deja o planetă cu mulţi internaţi prin spitalele lumeşti, cu o formă necunoscută de boală. 
Suntem copii plecaţi pe drumul cunoaşterii. 

Ştiu că mulţi ştiu deja tot ceea ce am scris eu aici, cu mult mai multe aspecte. Le-au remarcat şi, au trecut mai departe, considerându-le neesenţiale pentru ceea ce vor ei. 

Citeam undeva că cea mai bună stratagemă a luciferienilor, este să te facă să crezi că nu există. Aşa este. Sunt şi ei pe aproape şi cum prind momentul, cum ,, te monitorizează”.Şi , devii ,,important" în proprii tăi ochi, te laşi admirat, înjurat, numai să fii în faţă. Este doar un aspect, sunt şi altele, toţi le trecem după cum ne este felul slăbiciunilor. 

Eu mă înfricoşam şi mă consideram nedemnă de tot ceea ce mi se da. Eroare. 
Era o formă bine, bine ascunsă de Mândrie, pentru că în primele două- trei straturi ale percepţiilor mele, eu aşa apăream dar… în profunzime…nu mai era aşa. Ba mi se părea, alteori, că sunt nedemnă de cât primeam,ba mă bucuram cât de iubită sunt. Şi mi se repeta, cel puţin odată pe lună că stau prost cu capitolul mândrie, că am, că sunt tributară acestui sentiment care deţine supremaţia în ierarhia păcatelor. Am negat odată, de două ori, a treia oară…am stat şi am început analiza. Era şi timpul. 

Recunosc , că am avut şi un ajutor uman, pe aproape, căruia îi sunt recunoscătoare. M-a lăsat să-mi arăt toţi demonii din mine, ba mi-i mai arăta şi el,din când în când. Pentru că este greu să te vezi pus în faţa lor şi să accepţi că, sunt o parte din tine. Aşa că, erau etape pe care le parcurgeam, inundată de lacrimi de pocăinţă, urmate de răzvrătiri şi mânii cum nu credeam că pot să am. Nu mi se spuneau toate astea direct, pentru că trebuia să învăţ singură limbajul cunoaşteri, ci prin e.mail, de genul : ,,Când Regina vrea să devină Rege”. Atât. 
La început, săream ca arsă, că nu şi nu…că e nedrept, că uite câte dovezi am… 

Biet spirit uman…aşa învăţăm, acceptând cât de frumoşi suntem creaţi prin iubirea lui Dumnezeu şi a creatorilor celeşti.. Altfel , mai ales acum, majoritatea, pierdem nădejdea de mântuire, la unii fiind şi ultima şansă. 
Să nu credeţi că este uşor. Dar, bunăvoinţa noastră contează mult. Bună-Voinţa - două forţe dumnezeieşti pe care le avem mereu aproape, două Ierarhii Cereşti. Dacă nu aveţi încredere în Dumnezeu, mai bine renunţaţi de pe acum. 

Nici-nici. Nu veţi fi decăt ..Căldicei”. Şi riscul este de a vă pierde definitiv Sufletul, pe care ar trebuie să ştim în fiecare secundă, pe unde e. 

Se mai pierde, se mai fură,îl dăm şi singuri…Adaug, că în cartea ,,Suflete la preţ redus”, cele mai bine plătite , erau cele ale credincioşilor. Tragem singuri concluzii. 

De abia ceea ce v-am spus acum , constituie frumuseţea Reikiului, Calea pe care o descoperi, vindecându-te pe tine însăţi, de la nivelul fizic la cel spiritual. Dar, cum avem mai multe corpuri, structuri energetice, şi ele devin nivel fizic la rândul lor în cunoaştere şi, este ceva mai greu de lucrat cu ele, pentru că suntem pe un tărâm mai necunoscut, dar dacă vom vrea cu adevărat, singurul ţel fiind atingerea desăvârşirii noastre divine, cât şi cum vom cere,vom fi ajutaţi, îndrumaţi. 
Răsplata doririlor noastre , va fi vizibilă.