Simplu: despre creier

Vocea corpului în creier este cea a primului creier format, cel căruia (impropiu) îi spunem ,,creier reptilian”.

-Reglează funcțiile vitale: frecvența cardiacă, presiunea arterială, ritmicitatea respiratorie, funcția digestivă, temperatura internă, reglează funcționarea glandelor endocrine( funcții asigurate de către trunchiul cerebral).

- Automatismele înnăscute: foamea, setea, instinctul de supraviețuire, activitatea sexuală, fecunditatea, lactația etc( funcții asigurate de trunchiul cerebral).

-Coordonează întreaga activitate musculară: echilibrul și simțul poziției, controlul tonusului muscular (funcții asigurate de cerebel).

- Sediul presupus al unui număr de comportamente genetice dobândite: imitarea, căutarea unui habitat, simțul teritoriului, vânătoarea, împerecherea, stabilirea unei ierarhii sociale, ritualuri și comportamente repetitive ( ce cunoscut sună !!! uite de cînd le avem în memorie, la purtător).

-Aici are loc convergența informațiilor senzoriale și senzitive. Ele sunt regrupate și triate după ariile cortexului specializate în analiza fiecărui tip de informație ( aria auditivă, aria vizuală). –funcții asigurate de talamus.

Acest minunat ,,creier reptilian” este un computer central, la curent clipă de clipă cu starea organismului. Dacă este necesar transmite informațiile și celorlalte părți ale creierului. Este cu adevărat ,,vocea corpului în creier”.

Cred cu toată tăria că avem nevoie de informații clare, validate de știință. Și faptul că are loc această validare a unor informații ocultate dar prezentate metaforic în ultimii zeci de ani ne ajută în stabilitatea emoțională. 

Fără cunoaștere devenim diletanți și chiar habotnici. Creindu-se sisteme spirituale, noi religii etc, poate deveni trauma actuală a omenirii, dacă ele nu au o bază concretă, susținută de informații care să fie și verificabile, măcar printr-o cunoaștere cât mai cuprinzătoare. Știți de ce?! Pentru că ,,ideile prea noi” sau năstrușnice, vin în coliziune cu adevărul pe care corpul îl știe de atîta timp. Inteligența emoțională a corpului ! sper să vă sune cunoscut, dacă nu, citiți cărțile scrise da Daniel Goleman și traduse(unele)și la noi.

Despre sistemul limbic – mamalian se știe că ,,îmbracă” creierul reptilian. Este legat de hipotalamus și cortex, branșat în derivație la toate informațiile senzitive și senzoriale percepute prin cele cinci simțuri care ne ,,colorează” viața.

Are două funcții capitale: este un selector- responsabil de selecția dar și de arhivarea emoțiilor care sunt trăite datorită interacțiunii cu mediul din jurul nostru. Deci este și o memorie. Capacitatea sa de înregistrare este în funcție de emoția sau senzația resimțită în momentul unei experiențe.

Criteriile de selecție și memorizare sunt diferite pentru emisfera stângă și pentru cea dreaptă. Pentru că cea stângă este puternic motivată de emoții iar cea dreaptă de senzații.

Insă acest creier (uneori asemuit cu o oaie) începe să fie tributar neocortexului. Rolul de călăreț sau șofer nu prea i se potrivește. Interpretarea unui eveniment făcută de neocortex după ce primește toate datele este un privilegiu la care e din ce în ce mai bine să fim atenți.

Neocortexul = 10 miliarde de neuroni( alții spun că mai puțin). Importantă este funcționarea lui ceea ce se vede prin crearea a cât mai multe sinapse (legăturile electrice dintre neuroni). Aceste legături se formează numai când gândim, când învățăm și așa stabilim corelații voite. E un subiect extrem de amplu dar și de minunat.

Memorizarea, reflecția și rațiunea sunt funcții ale neocortexului, repartizate în cele două emisfere cerebrale. La mamifere ele funcționează împreună(cu mici excepții totuși).

La om ele au dobândit pe parcursul ultimei sute de mii de ani funcții diferite dar totodată și complementare. Fiecare emisferă funcționează ca un creier singular având propriul limbaj, propria memorie, propriul colorit senzorial dar și emoțional. Insă există o punte între ele (corpul calos) prin care circulă informațiile dintr-o parte în alta.

Emisfera stângă este analitică: funcții specifice: citit, vorbit, numărat, analizarea detaliilor, stabilirea relațiilor cauză-efect etc. Controlează patea dreaptă a corpului.

Emisfera dreaptă este sistemică. Guvernează gândirea concretă și reprezentarea reală a faptelor, recunoaște situația globală, de ansamblu. Ceea ce em. stângă analizează fragmentar.

Sunt date de ansamblu dar necesare pentru că ne privesc. Așa funcționăm, fie că știm sau nu.

Cei care și-au dezvoltat preponderent emisfera stângă trebuie să învețe să se sprijine în a lua decizii, în a se comporta pe datele din emisfera dreaptă. Valabil și pentru cei care au mai activă emisfera dreaptă de a învăța(și accepta) să se ajute de analiza oferită de emisfera stângă.

Despre aceste aspecte voi mai scrie. Pentru că inițial omenirea a fost divizată în auditivi și vizuali. Două prototipuri umane cu trăsături clare, distincte. Avalanșa de transformări umane din ultima sută de ani (mai ales) a dus la apariția persoanelor kinestezice și, recent, a celor digital/auditive( a dialogului intern).

A ști, a înțelege aceste transformări ne duce la a fi stăpânii vieții noastre și nu a funcționa pe pilot automat. Doar din când în când mai ridicăm capul spre Dumnezeu și...oftăm. Așa cum spune părintele Rafael Noica: ,,Dumnezeu nu învârte la mămăliga ta!”. Pentru că suntem creați perfecți și e bine să ne cunoaștem ca să folosim corect și responsabil toate cele daruri, care sunt în noi.

Un exemplu: dacă tu ești vizual(și ~65% sunt), atunci sigur că vorbești mult în gând încărcând emisfera dreaptă. Ce poți face ca să nu ....explodezi?! Îți imaginezi că spui (vorbești-deci emisfera stângă) cu cineva. Imaginar dacă nu și chiar real(uneori ... e de evitat). Rolul ,,mărturisirii păcatelor”, mai nou cel al psihologilor ăsta e (printre altele ca să nu limitez).

Ca ideile să fie și punctuale nu numai de ansamblu, privești în partea stângă sus.

Au fost necesare sute de studii științifice dar s-a obținut harta comportamentelor și implicit a înțelegerii și coordonăriilor. Cred că este un salt uriaș în a reuși să nu mai trăim prin automatisme sau gen turmă.

Este adevărat că se cere un efort de învățare , de gândire. Dar fără asta nu se poate realiza nimic.

,,Dumnezeu îți dă dar nu îți vâră în traistă”. Unii ar vrea ca să le fie și cărată.

Cred că fiecare are tăria, puterea de a deveni fericit învățând cum.