Emoțiile – o comoară

Mulțumesc celor care au participat până acum la seminarii. Mulțumesc doamna M. pentru curajul tău de a învăța ceva ,,nou” și de a te bucura ca un copil chiar dacă vârsta începe cu 7… Chiar dacă așteptai să pleci....acum vrei să descoperi bucuria universului - din care ești alcătuită. Cu care și prin care să comunici tot ceea ce vezi că ești: frumusețea de a te bucura, de a trăi aici, pe frumos de fantastica planetă. Au fost clipe magice să văd un om cum se transformă în câteva ore. Am încredere că vei continua. Că nu te vei mai gândi la plecare.

Realitatea noastră capătă o siguranță de care și eu uimită. Descopăr uimită, cât am ignorat-o. ,,Plec la Bucur-Obor” și corpul a zis (kinestezic) în timp ce spuneam că ,,NU”. Știu: e șocant. Dar este REAL. Ajungi să nu mai citești dacă este expirat un produs de pe raft. Corpul tău deja ȘTIE. Cu cât lucrezi mai mult prin el, fiind atent/ă la el, sigur vei fi un om ,,informat” la secundă, despre ,,realitățile” ascunse din jur. O posibilitate la care nu gândeam că poate fi. O utilitate a celor învățate și practicate în cu totul alte circumstanțe. Însă – și asta vreau să fie un avertisment: după ce stăpânești BINE ceea ce pare a fi doar o tehnică. Dar nu e ! este mult, mult mai ….altceva. Cuvintele sunt limitative în fața acestei realități.

La început am lucrat cu emoțiile ascunse sau nu din mine. Apoi din ceilalți. Fiecare o poate face. Decomprimarea din anumite stări care provocau chiar și uragane, din când în când, se face prin lucrul direct cu emoțiile. Tehnici sunt enorm de multe. Avem de unde alege. Insă cu cât mai puternic devine cineva, cu atît influiența lui ,,nevăzută” este mai mare. Sigur voi scrie și despre asta chiar dacă …

Important pentru mine este ca fiecare să –și trăiască propria realizare. Nu prin mine sau prin oricine altcineva. Cât pot fi de folos în a arăta primii pași, în a fi o mână întinsă asta este altceva.

Sunt tehnici care folosesc cristale, magneți, aparate sofisticate, pentru eliminarea dizarmoniilor. Dar cei care au înțeles ce înseamnă KI-ul, că el există, pot lucra direct - prin curățare energetică apoi prin așezarea palmelor pe organele pereche. Mereu am ceva de învățat, de completat la cele înțelese și practicate până acum. Ajută și dansul, mișcarea. Decomprimă mușchii care eliberează tensiuni datorită faptului că anumite substanțe au devenit ,,captive”(ionii de hydrogen din acidul lactic și ai febră musculară-de exemplu). Sigur că te vei simți bine, că zbori. Însă comprimarea musculară are o cauză. Și ….dacă am putea dansa tot timpul !!! dar uneori vedem că alții dansează cu noi sau dansăm după indicații …

 Determinarea și perseverența cu care vom lucra devin ,,minuni”. Fiecare poate învăța să,, lucreze” cu el. Învățăturile, tehnicile s-au simplificat foarte mult. Baza informațională a crescut enorm. Este extrem de simplu să înveți a te ,,percepe” fiind în alpha. Când vei stăpâni asta vei ajunge și în theta. dar stăpânind metoda, nu ea pe tine. Altfel iar ajungi la deziluzii, să spui că nu ți se potrivește, sau....să te întorci la: ,,e de la satana”.

       Avem un corp care are o memorie prin care ne putem îmbogăți relația cu noi, cu ceilalți, cu Viața. Dar și această comunicare se învață, ca orice altceva. Rațiunea ne mai ,,ocrotește” netransmițându-ne unele adevăruri iar noi le și mai ansamblăm după vechi tipare, Apoi ne mirăm singuri ( dacă mai reușim) de ce iese.

Este ca în fizica cuantică: ceea ce vrei să fie – devine. ,,Ceea ce este păstrat ca informație în partea frontală devine lege apoi  realitate. Manifestare”. Dar trebuie întîi să știi că este posibil apoi  ….să exersezi constant spun neurologii care monitorizează reacțiile directe sau ale gândurilor. Uite așa ,,magia vrăjitoarelor” care amestecau –constant- ingrediente și șopoteau vorbe de Putere, parcă … capătă un sens. Ritualurile au existat dintotdeauna. Și nu numai ,,negre” ci și în oricare alte situații când se vrea dominarea, stăpânirea Sufletului omului. Dar noi avem Mintea care ne  atenționează că este la purtător și, mai ales, că o putem folosi. 

Mintea, Spiritul și Sufletul sunt împreună Trinitatea interioară a fiecăruia. Unite, ele devin Forța Om. O realitate . Ce este realitatea?! Ceea ce noi conștientizăm. Că e neagră, gri sau altfel colorată – fiecare o vede dar după prea multele părari ale altora care …ne c-am îndepărtează de propria realitate. Ne taie și voința – de care nici noi nu facem caz, ce e drept e drept.

,,Reflexiile noastre sunt propriile emoții reprimate” – bine de studiat aceasta și căutat o cale de abordare directă a lor, a emoțiilor observîndu-ne răspunsurile directe. Din zi în zi vor fi mai clare.

Vă veți convinge singuri. Dincolo de cele ce înțelegem – este necesar să ajungem la conștientizarea directă, practică a învățăturilor care sunt atât de multe, diverse și uneori ,,distorsionate”.  Ceea ce înțelege cineva este adevărul lui, percepția lui și nu a mea. Trei persoane privesc un deget să spunem – fiecare ve vedea degetul din direcția privirii lui. Dar ansamblul ,,deget” nu. Și doar el există. Sigur că fiecare va ști că este un deget pentru că l-a văzut și are o memorie a lui. Acesta este un exemplu direct. Însă percepțiile asupra emoțiilor, a metaforelor prin care ajungem la Adevăr sunt și depind de fiecare. Sunt personale. Toate împreună pot forma Adevărul. Atunci de ce să pierd timp și energie negând uneori vehement ,,direcția” privirii celuilalt?! Când eu însămi mă pot îmbogăți măcar acceptând că el ,,privește”, înțelege, cuprinde o parte de adevăr din Punctul lui de vedere (de unde privește, în acest caz:loc). 
Facem eroarea de a ,,crede” că punctul este ,,o părere” când de fapt el este doar ,,locul” din care cineva privește. Locul existenței lui dintr-un moment dat care nu poate fi ocupat de două persoane, fizic, în același timp. Insă perceput, înțeles poate fi. Când înțelegem această diferență – sigur că mai sunt și altele,  ne îmbogățim.  

Emoțiile sunt o comoară – cartea datorită căreia ne învățăm. Atfel am trăi doar funcționând.

Tu și lumea ta

Am ajuns destui la a cunoște diverse și multiple forme de manifestare a energiei în materie. Corpul nostru fiind una din cele mai perfecte. Fiecare celulă are ,,inteligență” și acum putem supune acest ,,ansamblu” de inteligențe prin : simpla așezare a palmelor, prin Feng shui, prin culoare, prin cunoașterea determinărilor cu care venim datorită orei, zilei, anului nașterii ( aici apare numerologia dar și astrologia).

Remedii pentru o situație anume, pentru o lună, un an, pentru o stabilitate care va dura mai mult sau mai puțin, dar oricum, va trece avem nevoie, dar ...temporar, cât să depășim un obstacol. Poate deveni după o perioadă chiar motiv de o nouă îngrijorare. Și suntem nemulțumiți că remediul nu funcționează perpetuum mobile! Începe căutarea vinovaților. Oglinda ar fi bună în asemenea situație. O scurtă privire în ea și....!!!

Învățăm cum să așezăm obiecte, cum să le orientăm. Perfect! Așa și trebuie pentru că noi am uitat această Artă și faptul că emisia lor nu trebuie lăsată doar în seama celor care fac o pasiune din a aborda unul  sau altul din aceste domenii. Înseamnă să depindem prea mult de alții. Dar, cum învățăm ceva, cum ne și uităm în jur –la alții- să vedem cum îi schimbăm. ,,da* cu tine ce ai ?!”-eterna mea întrebare pentru nemulțumiții care fac demonstrații de cât știu însă nu le aplică pentru ei e deja lumea plină. Fii mulțumit că știi, sau fii mulțumit de minima aplicare, fii mulțumit de toate și vezi ce poți învăța din toate experiențele. Nu le cataloga. Nu întoarce spatele și celeilalte fețe a monedei.

Viața este un cod pe care învățăm să îl decriptăm. Cifră cu cifră, număr cu număr, literă cu literă, culoare cu culoare, sunet cu sunet, formă cu formă. Toate acestea pot părea aspecte separate  ( fiecare având domeniile proprii în cunoaștere).  Prin multe încercări reușim. Jocul e frumos, la fel și manifestările de care dăm dovadă. Dacă nu avem răbdare nu vom deschide seiful ca să vedem ce bogății am adunat acolo. A lăsa pe alții să o facă constant pentru noi – e hotărîrea (văicăreala) fiecăruia. De asta mulți sunt buimaci: se trezesc într-o realitate creată de alții, chiar cu acordul lor, și ajung să se întrebe ce caută acolo.

Nu ne trăim propria viață, nu ne observăm noi pe noi. Iar atunci când cei din jur sunt atrași în jocul nostru , ne luăm de ei, înloc să vedem aspectul din noi care i-a atras. Și avem multe ,,întâlniri” de acest gen.

Succes!!!

Sacrul și profanul

Sacrul și profanul

Amestecarea sacrului cu profanul –una din cele mai periculoase trăiri care determină răni sufletești, psihice, profunde dar  și lupte fizice de stradă sau războaie. Dumnezeu nu trebuie apărat, nu are nevoie de susținători înverșunați în a câștiga un meci. Dacă nu  cumva considerăm Terra ca un stadion și atunci fluierăm arbitru pentru că ținem cu una din echipe. Sau suntem deja în una din echipe și căutăm în a pune pe cât mai mulți la pământ pentru ...goluri! Mare zăpăceală umană! Profan am scris despre o atitudine de viață care ar trebui să fie doar a inimii, a sfințeniei altarului sacru în care să fim curați și puri. Uneori mai întreb pe cei care vin cu cuvinte dacă se închină când se așează la masă, dacă își închină perna pe care pun capul-așa cum făceau bunii. Doar a zice... nu e necesar. Tu, TU ce faci de arunci cu greutatea cuvintelor, părerilor?! Câți stăm o secundă să ne întrebăm pe noi înșine înainte de a spune o părere?! Acea părere de fapt e o convorbire personală: noi cu noi. Ne spunem nouă înșine de ceea ce avem de făcut. Recunoaștem asta?! Recunoști TU în clipa aceea că spui exact ceea ce ar trebui să faci?!

Credința o ai sau.... o descoperi în tine! Uimindu-te de perfecțiunea Creației. Iar spiritualitatea este o cale.La fel și tehnicile energetice-care fac parte dinea. La fel și știința. Știința! Dincolo de calcule complicate vezi PERFECȚIUNEA, echilibrul substanțelor, geometri lor funcșională după legi de multe ori neînțelese. Da, în știință totul trebuie măsurat, omologat. Firesc așa, nu e loc de fantezii. Dar vezi complexitatea simplității ...și rămâi mut. Atunci Dumnezeu se relevă. Fiecare ajunge exact acolo unde are de făcut ceva. In modalități destul de dureroase, neînțelese. Dar reale și necesare.

Învățând să cunoști ceva, tot descoperi cuantă cu cuantă cât de perfect a fost creat totul. Doamne, ce imensă fericire atunci ai în adâncurile din tine această stare. Te minunezi cât de măreț, perfect, atotateștiutor este El. Deci cunoașterea realității, clară și precisă la asta duce. Nu pe toți odată, ci treptat, în ritmuri diferite. Nu e treaba noastră de a sta și monitoriza pe alții. Pierdere de timp și de energie prețioasă.

Am auzit ,,oamenii dorm, sunt ignoranți” . De acord. Toți dormim sau măcar dormităm, iar când credem că ne-am trezit, de fapt mai vrem să visăm un pic. Dar, a spune că merită să fie zdrobiți, stăpâniți, manipulați...pentru că sunt ignoranți și merită să fie nimiciți, cu asta nu mai sunt de acord. Fiecare ne trezim ...treptat. Iar cine îmi dă mie măsura trezirii mele?! Doar că sunt mai privilegiat material, că am citit ceva mai mult, că fac parte din știe ce instituționalizare?! Și dacă e cineva care vede la rândul lui ,,cât” m-am trezit eu?! și ...vede că doar clipesc ușor din gene.

Iar Dumnezeu ne vede pe toți. și sigur ...nu ne judecă. Dacă cerem ne dă ajutor.Poate nu așa cum vrem noi. Dar vom primi. Dar asta e un alt făgaș de discuție.

Spiritualitatea înseamnă SĂ ÎNVEȚI. Să cunoști trupul uman, de exemplu. Fizic dar și energetic. Urmezi o facultate de medicină, sau de psihologie. Sau studiezi medicina energetică chineză, ayurveda etc. Așa descoperi măreția și frumusețea și perfecțiunea. Așa ajungi să înțelegi evoluția- că are trepte bine stabilite, chiar dacă ne strofocăm că vrem totul odată. Creierului uman i-au trebuir sute de milioane de ani ca să evoluieze. Invață neurobiologia. Citește, informează-te. Ceea ce era considerat deșeu în celule, ADN, acum aparține de cunoașterea cuantică. Fizica cuantică te ajută. Creierul uman este un instrument care are mai multe funcții, indeplinite în conformitate de ....folosirea lui. Adică de efortul personal de a ști, de a crea noi sinapse, de a face ca scânteia din axoni să aibă spațiu de manifestare. Spiritualitate asta înseamnă –o măreață cunoaștere la care putem fi părtași sau spectatori. Sau distribuitori. Aici intervin cei care se consideră nedreptățiți de soartă (ca să nu zic iar de Doamne-Doamne): ,,este creștinește să dai”. Retoric! Fii tu însuți atent ce mușchi folosești când întinzi brațul, ce elemente chimice, substanțe, faci să circule când te înfurii sau când obligi pe altul să te asculte  perorând despre părerile tale (supărări și nemultumiri). Mai bine ai pune mâna și te-ai informa. O faptă bună este un ajutor neștiut, în clipe de cumpănă. Dar obligația de a primi pe gratis munca altuia, de cunoaștere, de creație, de înțelegere....nu e chiar creștină. ,,Dacă tot ai muncit pentru casa ta, am același drept la ea”. Sigur?!

Una este să cunoști tiparele energetice ale ființei, ale creatiei  ( mai este) prin efort însă, nu implicând... tipare de credință. Credința o ai! Cunoașterea o dobândești prin efort, dacă vrei să te minunezi și mai mult, mai profund cât de măreț, și bine structurat, perfect este totul. Adică: cât știi despre câmpurile subatomice care sunt fundamentul învizibil a tot ceea ce este viață?! Ele sunt undă sau corpuscul, energie care depinde de Observator ca manifestare. Altminteri rămâne tăcută sau ...nu există doar pentru că nu știi cine ești. De ce este creierul meu dator ție și încă așa... pe degeaba?! Cumpără cărți, citește, fă un efort (o pungă cu gheață este necesară uneori), spuneți ,,mamăăă, ce greu e, dar dacă cineva a reușit, voi reuși și eu”.

Acum nu vreau să vă determin să mă judecați. Dar am scris atâta on line. Nu este și acesta un dar?! Iar dacă intreb câți ați citit ceea ce am scris... sincer nu prea vreau să aud răspunsul. De fapt, e alegerea fiecăruia. Dar... nu abuzați de viața mea, sau a oricui altcineva. E o formă de Judecată, periculoasă. Nu mă supăr. Dimpotrivă. Înțeleg că fiecare este pe o treptă și atât cât pot, fără a mă distruge, dărui.

Șiii.... pregătiți-vă (poate de cea mai fantastică ,,întâmplare”): prin aceasta veți trece și voi într-o bună zi! Vi se vor reproșa multe...

SĂ NU UITAȚI CĂ FIECARE AȘA AM ÎNVĂȚAT !!!

Responsabilitatea spirituală

,,NU CREDEŢI CĂ TOŢI "MAEŞTRII"SPIRITUALI EXAGERAŢI CÂND PRETINDEŢI CEVA OMULUI,PE NIŞTE DREPTURI PE CARE LE A'ŢI PRIMIT ŞI CARE NU SUNT ALE DOMNIILOR VOASTRE?..... OARE CÂŢI BANI A FĂCUT ISUS HRISTOS PRIN FAPTELE SALE???(judecând după mentalitatea "MAEŞTRILOR SPIRITUALI")poate greşesc,îmi cer scuze,dar aşa văd io lucrurile că un maestru ajută omul la nevoie indiferent de religie,şi nu pretinde nimic..”

Voi răspunde întrebării/interpelării, adresate atât de direct. Nu este singura persoană nemulțumită care aruncă biblic cu piatra.

Predau un sistem energetic care se numește ReiKi. La fel ca mulți alții. Acest sistem nu este o religie. Și nici nu gândesc la așa ceva.

Nu predau religie ci un sistem care se învață METODIC, școlărește și mai ales se PRACTICĂ. și mă supăr dacă nu se vine cu caiet și pix ( știu mulți cum e). Dacă a înțeles cineva  că este primit de la ierarhiile cerești direct, nu are decât să aștepte să primească și el. Fiecăruia i se dă după credință și după nevoință (știu că ultima parte se uită, se trece cu vederea).

ReiKi este o Școală, o etapă în dezvoltarea percepțiilor personale ale umanului din fiecare. Și asta se face cu trudă, cu efort. Citind, practicând, informându-te. Așa ajungi să percepi , să înțelegi, să ai o deschidere umană mai atotcuprinzătoare, să descoperi chiar  mai multe…asta e altceva. Dar dacă ai primit inițierea odată, gata, toți ceilalți iți sunt datori și încă și răspunzători de a te informa …. Când vrei tu sau ai chef de conversație asupra trebilor spirituale.

Răspund elevilor mei. Dar în scris mereu nu am timp fizic. Iar ceea ce este  scris poate fi înterpretat. Nu vorbesc de rea credință-intenție.

Și ca să fie un răspuns direct: apostolii au lăsat totul și L-au urmat. Nu s-au văicărit de prețul plătit-pentru că și asta a fost tot o plată dar la care nici nu s-au gândit să o pună în cumpănă. Iar Iisus și-a părăsit casa, părinții – acea perioadă despre care nu se știe. Sigur, nu a făcut un voiaj de plăcere.

Dacă faci inițierea cu un maestru Reiki de ce e cu supărare că te trimit să întrebi nelămuririle tot pe el?! Ce drept are cineva asupra vieții mele, timpului meu?! și dacă deja ai făcut un efort și ai ajuns la un maestru de ce să fie alții datori pentru asta?! Da, un răspuns simplu pot să mai scriu, dar dacă tu nici nu au citit ceea ce am scris și îmi ceri explicații… e o mare lipsă pe undeva.

Iar dacă vrei un botez, o nuntă, o liturghie…plătești sau nu?! Sau aceea nu e plată?! Sau…nu se pune.

Iar este confuzia dintre credință și spiritualitate. Voită de data asta. Stai și tu nopțile și buchisește, învață. Practică și nu cere drepturi de la alții. și mai ales nu îi considera datornicii tăi. și dacă vrei să știi, să afli de la persoana respectivă, poți să ai atâta nevoință încât să te duci ȘI până la ea. Chiar dacă ai și măestria. Dacă simți că mai ai de învățat, nu este nici o jenă. Cunosc oameni care au spus: vreau din nou să învăț de la gradul unu și au ales alt maestru. Trecuse ceva timp  de la inițiere sau …așa au hotărât.

Nu am primit nimic pe gratis. Este un schimb energetic de care e bine aici, pe pământ să ținem cont și să nu confundăm realitățile după bunul plac. Și, pentru că am crezut în asta, recunosc că am primit ajutorul necesar. Pe care atunci când mi s-a cerut explicit, l-am acordat la rândul meu. Cunoașterea fiecăruia este personală. Puterile energetice nu sunt numai ale mele, de acord - prin întrupare toți le avem. Cât ne nevoim fiecare – e alegerea proprie. Energetic- prin diferite manifestări, vom primi. chiar prin PROPRIA energie. fie că e informație, fie că e materială. 

Vrei să primești de la Iisus?! Du-te la mănăstire. Și nu glumesc acum. Alegeți Calea directă prin renunțarea pe care te crezi îndreptațit să o ceri altuia, ca să fie așa a ta. Pentru că acel altul poate a renunțat la multe din cele ce tu nu poți face și a ajuns la ceea ce tu crezi că iți va da, el ca om, pe nimica toată. 

Iar când faci o plată, de orice natură ar fi ea: bani, o floare, o bomboană, o lumânare, o liturghie , e un echilibru energetic. Atât. Altminteri se creează legături despre care nu e cazul să scriu acum. dar puteți să le sesizați singuri.

Așa că, dragi corespondenți de acest gen, aveți încredere în maestrul vostru. Dacă nu, duceti-vă spre altul, dar …nu din fotoliu. La urma urmei , și banii provin din energia muncii proprii.

Iar cei care mă cunosc, știu că tot ceea ce am scris aici e real. Chiar dacă, unii ar vrea să nu fie, le e greu să -și asume responsabilitatea asupra a ceea ce ei doar pot să hotărască.

 http://dor-danaela.blogspot.ro/p/spiritele-focului.html

Credința și spiritualitatea

Credința este personală, de nezdruncinat și totală. Nedepinzând de nimeni și nimic din afara ta.  Crezi sau nu crezi că există un CREATOR! Crezi în EL! Atât. CREZI; ȘTII că există DUMNEZEU !!! Un unic gând și cuvânt: Doamne! credința este gândul lui Dumnezeu căruia te predai devenind Cuvânt Viu în tine. De nerostit , doar tăcere adâncă în care exiști deplin.

Credința și spiritualitatea ei...sau a noastră ! prag de trecere pentru sufletul nostru.

Credința este ,,amestecată” cu spiritualitatea. Nu se exclud.Credința nu este dependentă de spiritualitate, nu este măsurabilă prin tona de cărți sau de interpretări. Însă spiritualitatea se bazează pe cunoaștere - acum cu suficiente date probate prin știința de vârf și care de o sută și ceva de ani sunt descoperite pagină cu pagină, tehnică cu tehnică. Sau prin miile de tehnici spirituale care reapar treptat pe fiecare meridian sau paralelă a Terrei. Timpuri minunate avem acum!

Prin spiritualitate se descoperă uluitoarele posibilități ale ființei umane și înțelegi din nou și din nou măreția Creatorului. ÎL admiri, ÎL iubești. ÎL adori și mai mult și  mai deplin. Pentru că EL a făcut totul perfect și ...ne iubește așa cum suntem acum. Așa cum am fost și în secolul trecut și acum 10 secole și atunci când doar aruncam cu pietre....

Fiecare religie a păstrat credința cu forme specifice spirituale în neamurile planetei. Fiecare avem acest drept și nu să ne omorâm în numele ei. Nu să scoatem în evidență cine știe ce ,,anomalie” după canoane proprii religiilor sau sistemelor mai mult sau mai puțin ezoterice. Dar anomalii întotdeauna ale altora, că ale noastre ...nu există! Vom pierde intrând într-o luptă care denotă lipsa de credință: eu ca om îl ,,apăr” pe Dumnezeu omorând, denigrând tot creația Lui. Aiuriți mai sunt oamenii.

In fiecare religie găsim ritualuri – însă cele de la alții devin păgânisme. Dacă nu sunt luate în derâdere (forma ușoară) sunt satanizate - forma care sigur va da roade. Cât de credincios sunt  (dar și spiritual) când spun că oamenii sunt ignoranți, proști, adormiți, masă de manevră care merită asta, tu considerându-te superior pentru că ești sub oblăduirea cine știe cărei forme de organizare spirituală?! Dar tu?! La rândul tău ai prin preajmă pe cineva mai evoluat care poate gândi - sau nu, la fel despre tine. Dacă are credința în suflet este mult, mult mai presus și asta fără să te injosească în vre-un fel. Pentru că are Puterea lui Dumnezeu în el, nu a unei școli, organizații sau religii. Nu spun că nu sunt necesare în evoluția umană- mai ales acum. Dar atitudinea față de ceilalți, frații și surorile tale , te aruncă pe tine într-un război real dar și energetic ( despre cine folosește această energie…. Mulți știu deja ). Fiecare religie devine puternică  prin numărul adepților dar și a conturilor.

Amestecăm sângele lui Iisus cu sângele răzbunării, al luptelor de putere și dominație doar ,doar o fi dizolvat.   Cu ce sunt mai bun decât cel care zâmbește cu sinceritate și bucurie când răsare prima rază de soare și spune: Mulțumesc Doamne pentru o nouă zi! Această simplitate mai există în noi.

 Însă devenim conștienți ȘI de Puterea sădită în fiecare. CE facem cu această Putere ?! Învățăm. Asta e descoperirea care nu se vrea a fi la vedere. Și e malaxată în înțelesuri de ți-e teamă și nu mai știi ce e cu tine. Să nu decizi tu că… o pot face alții . Sunt capcane, e drept , dar vei învăța dacă ești consecvent, disciplinat. Fără asta nu se poate și  aici este un real pericol. Dar nu a dăunat nimănui propria gândire ordonată , clară și mai presus de toate știind că  propria credință este cea mai bună pavază și îndreptare atunci când rostești: Doamne! Iar de această legătură am fost determinați (nu învățați) să ne temem că nu știm a o realiza.

Sunt cei care au fost păstrători de credință fierbinte și au dat-o mai departe, sădind-o în mii de suflete. Fiecare religie a avut asemenea Puteri umane, cunoscute sau nu. Oameni care sunt considerați sfinți, ei depășind condiția umană, arătând că se poate, întărind pe cei care erau și ei pe Calea Adevărului.

Credința și spiritualitatea! Granița fragilă între ele este aparentă, dar spiritualitatea/cunoașterea presupune multă muncă și discernământ. Pentru că înseamnă evoluție. Personală dar așa și umană în ansamblul ei. Iisus este Calea dar ,,tu” personal, ești sau nu, pe această  Cale. La fel în fiecare din multele școli, sisteme sau religii. Și ce faci tu este responsabilitatea ta, nu a sistemului din care faci parte. Că vrei să fii determinat- e tot o alegere. Dar nu denigra pe alții, nu ucide trupește și mai ales sufletește. Așa se crează forme gând energetice care pot fi folosite de către alții.care altminteri nu ar avea cum ajunge la tine.

Vrem ca tot ceea ce este in jur ..toate să fie corecte. Sunt ! NOI?! cum suntem?! Vindecă-te tu, prin propria ta credință și va fi VIAȚA pe pământ. Vindecarea are multe aspecte pe care învățăm să le cunoaștem. Dar având mereu și pentru totdeauna ca Invățator pe EL. Va ști ce înger sau arhanghel să ne trimită ca îndrumători – nu e necesar să Îi spunem noi. Pentru că avem noi o vorbă tare, tare înțeleaptă care poate fi și înfricoșătoare:,,Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții”. Oare…de ce?! Sunt și ei creații dumnezeiești, fiecare cu sarcina personală. Mai mare sau mai mică. Iar EL știe întotdeauna de ce/cât avem nevoie sau putem suporta în diferite momente. Vede ceva mai cuprinzător decât toți împreună. Da, putem mulțumi tuturor pentru ajutorul dat - și e firesc să o facem. Dar ultima mulțumire este adresată Lui, cel care ne-a trimis ajutor, îndrumare și vindecare. Iar a conștientiza că avem înger păzitor este o susținere sufletească necesară. Ne-am jucat cu el, l-am uitat apoi. Poate l-am și îndepărtat nițel prin ,,năzbâtiile” noastre. Dar dacă EL a spus să fie cu noi, apoi nu ne va părăsi nicicând. Doar un gând trimis spre înger și el va spune: sunt aici! Și împreună se poate spune: mulțumim Doamne!

Metafore spirituale

Lumea spirituală a început să fie o paradigmă periculoasă pentru sufletele nepregătite și care nu fac un efort de informare. O ,,undă” care trece prin suflet nu este suficientă pentru ca tu să  devii mai deosebit. Sunt informații care trebuie verificate cel puțin din trei surse: științifice, din vechile scrieri și ....fiecare alege a treia. Altminteri facem ...show.

Sunt religii a căror cunoaștere  vine dintr-un trecut atât de îndepărtat dar.... adaptat timpurilor. Sunt și școli spirituale care încearcă să rupă lanțul mistic dar fără prea mari sorți de izbândă atunci când intră în coliziune între ele sau cu cei cu un statut statornicit . Această ,,adaptare” nu este recunoscută de cei care au avut grijă să șteargă urmele. Nu asta ar fi teribil ci faptul că poți vorbi despre Dumnezeu și minunile Sale, numai în cadrul.... organizat. Altfel devii persoana non grata.  Parcă am fi în sec.8 sau 14 sau...

Cineva a fost întrebat dacă are ,,studii de ...teologie” de își permite să vorbească despre Dumnezeu și ale Sale lumi. Punct. Să știți că așa ceva este periculos de comentat.  Întrăm într-o zonă ,cel puțin obscură, cu care nu este cazul să rezonăm. Este un anumit punct de vedere pe care fiecare are dreptul să îl aibă. Cel mai bine este să fim consecvenți cu noi înșine, să nu intrăm în dispute care pot deveni dureroase. (cel puțin). De pierderea de timp și energie nici nu mai spun.

Studiile neurologice, biologice, din fizică, chimie ale ultimilor 15-10 ani demontează  DEMONSTRÎND  multe din miturile dar și  metaforele care ne-au fost (și ne sunt) inoculate. În sensuri/direcții care sunt sigură că nu vă așteptați.

 Citiți și informați-vă pentru a înțelege cum suntem ,,dirijați”. Veți descoperi cu adevărat Puterea lui Dumnezeu. Un Dumnezeu care ne vrea fericiți prin propriile Puteri. Însă efortul ne aparține fiecăruia. Acest efort sperie , nu este constant, vrem ,,rețete” iar acestea vrem să aibă și rezultate instantaee. Zonele creierului au multe, ENORM de multe a ne ...releva despre cât de minunați suntem, cât de puternici suntem, și, mai ales, cum  putem fiecare să învățăm să ne recuperăm Ființa. Fizica cuantică ne duce direct la înțelegerea asumării cum ,,privim” lumea și impactul acestei  priviri asupra lumii  proprii dar și înconjurătoare. Este o ,,experiență”  care a devenit necesară celor care pășesc numai cu dorința de a transforma lumea. Dorința nu este suficientă. Nici înțelegerea intelectuală dată de acumularea de informații. Este ca în laborator: trebuie să experimentezi, să aduni date, să le compari....

Sunt zone ale spiritualității mai exacte: numerologia, astrologia ...dar și altele care pot duce cu ușurință în derizoriu dacă nu sunt corelate cu o profundă și deloc mistică, șamanică, sacră  cunoaștere. Iar asta o poate face fiecare personal  descoperind Adevărul propriu. 

Puterea interioară

Atitudinea – transformată în obișnuință-, față de cauza unui accident, a unei boli sau chiar a unei banale dizarmonii, AFECTEAZĂ perioada de însănătoșire. Gândul: ,,sunt bolnav”- îmbolnăvește ! pentru că celulele organismului gata de acțiune pentru însănătoșire, primesc o comandă contrară. Ne obișnuim cu boala, ne predăm ei. O considerăm moștenită, genetică, sau ca o ,,plată” pentru cine știe ce năzdrăvănii făcute cândva. Am fost obișnuiți, INTOXICAȚI cu acest gând care a devenit stare. Și este dificil să înlăturăm sute de ani de asemenea credințe depozitate nu numai în emisfera dreaptă ci și în genele pe care le moștenim. Activate apoi prin familia în care ne naștem, în primul rând.

NIMIC nu este întâmplător!!! Iar pentru început e necesar să fim atenți SINGURI la viața de zi cu zi. Sunt din ce în ce mai REALE acele ,,semne”-aparent banale. Amuzante de-abinelea uneori: am văzut o bătrânică cu usturoi pe care îl dădea și ieftin și arăta și bine (și/și). ,,Impulsul a fost să cumpăr. Apoi am simțit o .... dezicere, o ,,lene” : las* că nu am nevoie chiar acum! După câtiva pași , am respirat cu putere și am devenit curioasă, recunosc că și cu o oarecare strângere de inimă. Nu este prima dată când trec prin asemenea momente. Iar a învăța să ai reacții pe moment, se ,,învață”. A fost și acum la fel. Am găsit ....pește care arăta grozav. Am luat și bineînțeles că mi-am amintit că nu am ...usturoi. Pare banal?! Nu este, nu vă amăgiți singuri. AM MULȚUMIT BĂTRÂNEI din toată inima mea. Am și căutat-o. Nu am mai găsit-o. Dar faptul că am păstrat ACTIV acest al câtelea simț vrem noi să îi spunem ESTE EXTREM de important. E O LEGĂTURĂ CLARĂ, CARE DEVINE TOT MAI PUTERNICĂ PENTRU COMUNICARE. Așa că, pe o ploaie puternică, destul și de rece, când să traversez strada, a oprit o mașină și a deschis portiera o veche cunoștiință care m-a dus și acasă. ( își schimbase un pic ...traseul, așaaapur și simplu). Banalități?! Nu !!! pentru că am primit și o informație care îmi era necesară.

Este primordială observarea și aplicarea acestor concidențe pentru ca apoi să devină sincronicități. De un real ajutor. Pare banal dar știu că este una din modalitățile prin care învățăm să OBSERVĂM și apoi ne vom și orienta mult, mult mai simplu. Trebuie să fim elevi buni și silitori. Nu se poate dintr-o dată. De asta sunt convinsă. Dar atunci când realizăm că nu am ,,ascultat” ne putem cere iertare și darul va reveni. Ei! Aceasta nu o poate face nimeni pentru noi, în locul nostru. Decât așa.... să își expună public ,,pățaniile”.

Forța cu care gândim acum este mult, mult mai mare decât a oamenilor din epocile anterioare. Am învățat să scriem, să citim – s-a dezvoltat o capacitate pe care cei de dinainte nu o aveau. Multitudinea de informații înseamnă să devenim conștienți DE CE au apărut ele în viața noastră. Și ajungem la ,,atitudinea interioară” , când ne întrebăm ce avem de făcut. Nu e simplu, pentru că, de obicei, ajungem să ne întrebăm asta  când energia ne este ,,ocupată” cu dizarmoniile din jur.

Cui nu i-a părut măcar odată rău că nu și-a ascultat instinctul?! Tuturor. Și repetăm mereu și mereu până apar dezamăgirile. Față de noi sau față de ceilalți. Găsim așa o modalitate de a ne fi nouă înșine cel mai mare dușman, chiar dacă nici prin cap nu ne trece asta.

Cu cât folosim mai mult creierul cu atât funcțiile lui, activarea lor este mai mare. Apar și altele de care devenim răspunzători. Iar asta înseamnă să ne deprindem ,,a gândi”. A aduna informații cât mai complexe asupra a ceea ce dorim a ȘTI.

Înainte ,,ne aduceam” aminte că am avut noi ,,intuiții” după o perioadă mai mare de timp. Cu cât devenim mai conștienți de ele, cu atât timpul se scurtează. Aici intervine ,,credința” fiecăruia. Sau...lașitatea! Pentru că am fostdeterminați să nu avem încredere în noi, că noi nu putem gândi și acționa decât după norme bine stabilite ....de alții. Mulți se simt ,,părăsiți” când pricep că devin ei înșiși răspunzători. Apare și o stare de ,,însingurare”. Apar mult mai multe decât pot scrie acum, unele de-a dreptul aiuritoare. NU NE VINE SĂ CREDEM CĂ MULTE SE POT REZOLVA ATÂT DE SIMPLU! ,,ne stă mintea în loc” și dăm nepăsători din umeri.

Am învățat să respect fiecare religie, credința fiecărui om. Au fost păstrătoarele ,,credinței în suflete” – dincolo de tot ceea ce au mai făcut.

Acum însă timpurile sunt altminteri. Cred  că se așteaptă mult de la fiecare în parte, pentru a deveni ....Ei, de aici începe epopeea fiecăruia. 


.... Vă recomand o carte minunată: ,,Profețiile de la Celestine” de James Redfield, pe care o găsiți și pe scribd.