GASSHO

 

Gassho  înseamnă „două mâini care se unesc. ” sau „mâinile care se roagă”.

Gassho în sensul său tradițional a fost un act de salut, scuze sau reverență față de ceva, cineva.

 Gassho în majoritatea tradițiilor lumii înseamnă a arăta respect și reverență față de viață.

Gassho este o practică puternică care permite elevului să-și atingă profund propriul spirit și pe cel al lumii înconjurătoare..

Sunt aspecte ale practicii, chiar diferite, care depind de zona spirituală din care vin. Repetând o tehnică noi stabilim intențiile manifestării dar și crearea, stabilizarea lor pe harta creierului. E de reținut și acest aspect. Pentru că noi înșine transmitem informația, starea către celălalt. Deja sunt acceptate anumite posturi recunoscute international.

„ Gassho este folosit pentru:

 -a exprima respectul,
-a preveni împrăștierea minții,
-a aduce persoana în echilibru dinamic,
- a exprima Mintea Unică – totalitatea, congruența ființei” -  maestru ReiKi, James Deacon

Gassho standard este folosit în situații formale dar și în ritualuri, servicii religioas

Mâinile sunt reunite în fața feței, degetele drepte, palmele apăsate. Antebrațele sunt la un unghi de aproximativ 30° față de podea; vârfurile degetelor sunt la  același nivel cu vârful nasului, la o mica distanță de el. Ochii sunt concentrați pe vârfurile degetelor mijlocii.

Gassho Mu-shin („Fără minte” – No Mind sau  Mintea Dreaptă)  Este folosit în principal în salutări.
Mâinile sunt ținute lejer împreună - vârfurile tuturor degetelor  se ating, dar există un spațiu mic între palme. Antebrațele sunt la un unghi de aproximativ 45° față de podea. Mâinile sunt mai jos, în fața gurii.  Ochii sunt concentrați pe vârfurile degetelor mijlocii.

În mushin, mintea este liberă de distrageri, preconcepții și judecăți, permițând acțiuni spontane și instinctive.
Sau se efectuează mu-shin gassho cu mâinile poziționate în fața pieptului, deasupra inimii.

„No-Mind [mushin] este același cu Mintea Dreaptă. Nu se îngheață și nici nu se fixează într-un singur loc. Se numește No-Mind atunci când mintea nu are nici discriminare, nici gândire, ci rătăcește prin întregul corp și se extinde în întregul sine.” – Mintea neîntreruptă de Maestrul Zen Takuan Sōhō

Lotus gassho - acesta este aproape identic cu mu-shin gassho, degetele sunt puțin mai îndoite și vârfurile degetelor mijlocii sunt ușor depărtate.
Lotus gassho (renge gassho ) este folosit de preoți în timpul anumitor ceremonii sau ritualuri.

Diamond gassho ( kongo gassho ) - numit și „gassho al unității cu toată viața” - degetele sunt perfect drepte și interconectate, folosit de preoți în timpul anumitor ceremonii sau ritualuri”.

Acestea sunt câteva informațiile, la vedere, despre poziția mâinilor în Gassho. Diferențele dintre psihicul japonez și cel occidental sunt vizibile.

                                                                      ***

Meditația Gassho este simplă, puternică și implică mai multe etape. Primele două sunt importante pentru noi. Dacă nu le stăpânim bine, nu vom fi capabili să avansăm, oricâte explicații atractive am primi. Se crează o rețea neurologică nouă în actualul creier. Mintea nu a uitat-o.

1.      Privind vârfurile degetelor mijlocii.

2.      Privind vârful nasului.

Explicațiile, sincere și de bună credință, care circulă referitoare la Gassho, sunt asemenea luciului apei. Adâncimea, profunzimea apei le descoperim treptat.

Atunci când ducem ochii și privim vârfurile degetelor mijlocii, treptat intrăm în stare alpha. „Primul pas al contemplării mistice”. A pătrunderii în interior, a cunoaște energia și a o folosi pentru a ne apropia de Esența Umană (E.U).

E bine să alocăm măcar 5 (cinci) minute. Mulți spun: „A, numai atât?” Poftim, începeți. Faceți câteva respirații calme, apropiați palmele ca la rugă și priviți, cu amândoi ochii, vârfurile degetelor mijlocii.

Degetele să fie lipite. Atenție la degetul mare și la tendința de a se îndepărta de celelalte degete (știe el de ce: degetul mare trebuie ținut lipit de palmă, îndoit peste muchia palmei. Este un element crucial în ceea ce privește energia și activitatea. La baza degetului mare sunt puncte în care energia stagnează dar și puncte care pot regla circulația energiei prin corp).

Doar priviți….priviți! cât timp reușiți fără a avea un gând? Fără a vă foi? Nu-I nimic. Important este să reveniți senini, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, la contemplarea vârfurilor degetelor. Din când în când, închideți ochii păstrând imaginea câmpului eteric al degetelor, al palmelor. Când dispare, deschideți ochii și priviți iar vârful degetelor.

În timp ce scriam am început să practic. După câteva zeci de secunde, trei-patru idei pe care ar trebui „urgent” să le scriu, au apărut. Le-am ignorat și am continuat cele 5 minunte propuse. Și, duse au fost ideile. Pentru că percepțiile, „știrile” care apar în starea alpha, sunt uitate rapid când revenim în beta.

Concentrare, învățăm așa concentrarea. Și e primul prag a stabilizării frecvenței alpha. În care tu exiști pentru tine însăți.

Imaginea câmpului vital al palmelor o puteți rememora oricând, pentru câteva secunde. Prin practică, oricine poate reuși.

Ați reușit să meditați, lejer și nemișcați (uitând să vă foiți) 5 minute?! Propuneți-vă 10-15 min.

Este o Meditație practicată de mii de ani. Elevii maestrului Usui practicau dimineața și seara. Era o exersare obligatorie.

                                                                 ***

Undele BETA au o frecvență de 14-28 Hz, caracteristică minții conștiente

-în această stare suntem concentrați și vigilenți, mintea conștientă este activă și avem multe gânduri, suntem atenți la lumea exterioară, suntem în starea de a face, de a acționa, plănuim sau organizăm cu ușurință

-starea BETA este necesară activităților zilnice, însă “a funcționa” predominant pe frecvența BETA duce la stări de stres, anxietate, depresie, atacuri de panică.

 

Undele ALPHA-au o frecvență cuprinsă între  7-12 Hz,  echivalente cu relaxarea și productivitatea

-reprezintă puntea de legătură dintre mintea conștientă și mintea subconștientă

-în această stare se obține claritatea gândurilor, o memorie puternică dar și o intuiție mai ascuțită

-pe nivelul ALPHA se fac vindecări pe corpul fizic, se elimină fobii și frici, se reduce nivelul stresului, se elimină durerea.

-este o stare de eliberare, de ușurare și de liniște.

-pe frecvența de 10 Hz cele două emisfere cerebrale, stânga și dreapta, sunt în armonie.

Sunt frecvențele undelor prin care trecem când începem Meditația Gassho. Ulterior vom ajunge în Tetha sau, și mai târziu, în Gamma.

                                                                            ***

A doua etapă:

„ În Cartea corespondenţelor secrete( Yin fii-ching, un text taoist clasic. se spune:

       „Eliberarea se află în cei doi ochi“. Inima divină sălăşluieşte între soare şi lună (între cei doi ochi).

Maeștrii ne-au învățat că trebuie să ne uităm la vârful nasului. N-au vrut să spună că gândurile trebuie aţintite pe vârful nasului; nici pe mijlocul galben.

 Expresia „vârful nasului“ este foarte iscusit aleasă. Nasul trebuie să servească ochii ca o Iinie-ghid. Dacă discipolul nu este ghidat de nas înseamnă ori că a deschis prea larg ochii şi priveşte în depărtare, ori că pleoapele sunt prea plecate.

Când ochii sunt prea larg deschişi, el face greşeala de a-i îndrepta spre exterior fiind foarte uşor de distras. Când sunt prea închişi, el greşeşte prin aceea că-i îndreaptă spre interiori fiind cu uşurinţă prins într-o stare de visare. Numai când pleoapele sunt plecate pe jumătate vârful nasului se vede aşa cum trebuie. Este folosit ca linie călăuzitoare.

În primul rând trebuie plecate pleoapele în mod corect; apoi lumina trebuie lăsată să pătrundă de la sine, fără efort, doar cu dorinţa de a o face să pătrundă concentrat.

 Fixarea privirii asupra vârfului nasului serveşte numai ca început pentru concentrarea interioară.

Ochii sunt aduşi de către privire pe direcţia corectă, apoi sunt prinşi pe linia-ghid. După acest exerciţiu pregătitor meditaţia poate începe. In acest fel un zidar întinde firul cu plumb. Când termină de agăţat firul, el îşi îndreaptă lucrarea după acesta, fără să se mai ostenească să-l privească.

Vârful nasului trebuie privit cu amândoi ochii, într-o poziţie confortabilă, cu trupul drept, iar inima trebuie menţinută în „centrul din mijlocul condiţiilor“. în taoism acesta este numit „mijlocul galben“; în buddhism, „centrul mijlocului condiţiilor“. Ambele semnifică unul şi acelaşi lucru.

…Cel ce practică acest lucru nu trebuie să stea într-o poziţie rigidă; dacă îi survin gânduri lumeşti trebuie să caute a afla unde sunt, de unde provin şi încotro se îndreaptă. Nu se câştigă nimic prin înăbuşirea reflecţiei. Discipolul trebuie să fíe mulţumit dacă vede unde răsare gândul, să nu caute dincolo de origine; căci este imposibil a găsi inima (conştiinţă, a ajunge prin conştiinţă dincolo de conştiinţă). Împreună căutăm să dăm inimii o stare de linişte. Aceasta este-adevărata contemplaţie.

 O altă contemplaţie este falsă, nu duce spre nici o ţintă. Când gândurile încep să zboare, discipolul trebuie să se oprească şi să reia meditaţia, concentrarea asupra fixării. Aceasta este dubla metodă de accelerare a iluminării. A sta înseamnă circulaţia luminii.

                                      Circulaţia este fixare. Lumina este contemplare.

Fixarea fără contemplare este circulaţie fără lumină. Contemplarea fără fixare este lumină fără circulaţie! Ţine seama de asta!

… Sensul de căpetenie al acestei secţiuni este faptul că protecţia centrului e importantă pentru circulaţia luminii. În ultima parte se arată faptul că trupul omenesc este un bun foarte valoros atunci când spiritul originar este stăpân. Când este folosit de spiritul conştient el se risipeşte şi se consumă zi şi noapte. Când este în totalitate sleit, trupul moare.

… Maestrul clarifică în mod special metoda de începere a cultivării vieţii; invită pe discipoli să-şi privească cu ambii ochi vârful nasului, cu pleoapele plecate, să privească în interior, într-o poziţie liniştită, comodă, cu trupul drept şi să-şi fixeze inima pe centrul din mijlocul condițiilor.

Menţinerea gândurilor în spaţiul dintre cei doi ochi permite pătrunderea luminii, după care spiritul se cristalizează şi intră în centrul din mijlocul condiţiilor.

Centrul din mijlocul condiţiilor este tărâmul-Elixir inferior, locul energiei (plexul solar).

… Dacă discipolul nu-şi poate menţine gândurile în spaţiul dintre cei doi ochi, dacă energia inimii nu-l ajută să zărească spaţiul energiei, înseamnă că respiraţia este ori prea iute ori prea înceată; multe lucruri rele se datorează acestui fapt; pentru că trupul şi inima sunt active şi încearcă să domolească revărsarea energiei şi respiraţia iute.

…. Discipolul trebuie să inspire şi să expire uşor, astfel încât respiraţia să rămână de neauzit pentru ureche; numai inima să numere în linişte respiraţiile. Dacă inima uită numărul respiraţiilor, înseamnă că e îndreptată spre lumea exterioară. Atunci trebuie să ţină inima stabilă.

 Dacă urechea nu ascultă atent, sau dacă ochiul nu priveşte la muchia nasului, se întâmplă adesea ca inima să fugă spre exterior sau să vină somnul; condiţia trece deci în confuzie şi letargie; acum trebuie repusă în ordine sămânţa-spirit”.

    Sunt câteva fragmente din cartea: Arta prelungirii Vieții - Secretul Florii de Aur,  care a i-a fost ghid permanent și lui Jung, fiind una dintre scrierile fundamentale ale misticii taoiste.

 Chiar și acum, textul Secretul florii de aur, este dificil de parcurs. Abundă metaforele pline de înțelesuri, greu de descifrat. Citiți prefața scrisă de Jung și veți afla de ce.

                                                                    ***

Practica:

Câteva cerințe: spatele drept (pentru o bună circulație a Lichidului cefalorahidian și nu numai…).

Tălpile pe podea dacă stăm pe un scaun, fotoliu sau cu picioarele în lotus-semilotus (cine poate) sau încrucișate (pentru a pune presiune pe mușchii coapselor. În acești mușchi se depozitează istoria personală  a fiecărui individ. Acolo se adăpostesc și stagnează sentimentele. Dificultatea cu care un individ își modifică modelele comportamentale poate fi atribuită și vlăguirii mușchilor din spate ai coapselor. Aici este memoria kinestezică, care poate facilita memorarea unor mișcări noi).

Apoi, mâinile în Gassho. Apropiați cât mai mult vârful degetelor mijlocii de vârful nasului și priviți cu amândoi ochii. Observați-vă, lăsați gândurile să treacă, asemeni unor nori. Dacă apar dureri ale globilor oculari, e sufficient să măriți distanța dintre nas și palme.

Închideți ochii păstrând focalizarea pe imaginea câmpului eteric care rămâne pe retină. Când o pierdeți, deschideți ochii. Fiecare va exersa în funcție de puterea propie de concentrare.

Nu stați foarte mult cu ochii închiși. Creierul vă poate păcăli, ca să preia controlul. Cel mai important e să priviți cu ochii deschiși cât mai mult timp fără a pierde concentrarea pe vârful degetelor.

La final puneți palmele pe zona inimii sau pe coapse și observați-vă energia interioară. Ea va deveni un reper al calmului, destinderii.  

                                                                       ***

Puteți privi direct vârful nasului. Globii oculari pot începe să vă doară. Trece durerea în două-trei zile de exersare.

E un bun început pentru mulți vestici neobișnuiți cu meditația. Este mai ușor pentru începători să privească vârfurile degetelor mijlocii decât vârful nasului. Dar, dacă ne așteptăm, credem, că se deschid atât de ușor porțile cunoașterii ancestrale... ne amăgim singurei.

Faceți să fie o trecere cât mai ușoară de la privitul vârfurilor degetelor mari la privitul vârfului nasului.

Puteți pune palmele lejer pe coapse și continuați practica așa cum e descrisă în „Secretul Florii de Aur”.

Atunci când suntem în alpha, suntem la pragul Tăcerii Interioare spre CUNOAȘTEREA TĂCUTĂ, totală, dincolo de cuvintele obișnuite. Fără Tăcere Interioară nu vom auzi, percepe, propria Ființă, din interiorul nostru.

Adunăm aceste Tăceri, secundă după secundă. Tăcerea interioară este pregătirea pentru cunoașterea tăcută, când cunoașterea se produce instantaneu, automat. Știi, dar nu știi cum știi! Nu informațiile, reflecțiile cerebrale, deducțiile logice sunt cele care te ghidează. Ele pot oferi doar simple, vagi interpretări. Ai o percepție - cunoaștere care îți cuprinde întreaga ființă.

Secundă cu secundă, aduni tăceri interioare. Fiecare avem un prag propriu pe care trebuie să-l depășim. Tăcerea interioară o asemănăm stării de bine și începem să o explicăm. Lăsați asta pe mai târziu. Adunați multe clipe de tăcere și... mai vedeți după aceea. Explicațiile vă debarcă în betta...

Tăcerea interioară se practică oricât, oriunde. Când mergem, când suntem într-un grup, când citim o carte, sau scriem...tăcerea interioară poate veni, ca un moment de grație, când rostim mantre, rugăciuni...

 Avem nevoie de informațiile pe care corpul le știe dintotdeauna (dar nu sunt cunoscute de posesor), apărținând subconștientului care le manifestă ca automatisme. Iar știința ne ajută. Efortul de a ne informa ne va face Viața mai plăcută (cel puțin). Partea conștientă, cea care rulează mereu, repetitiv programele învățate pe de rost este foarte sinceră. Așa crede că ne este bine. Dacă nu am dispărut până acum, crede că-și face treaba bine. Chiar dacă nouă ne curg cascade de lacrimi.

Avem, în ființa noastră,  frecvențe diferite care generează stări, percepții, cunoașteri diferite. Nu sunt neapărat opuse (unii le văd doar așa). Sunt nivele de cunoaștere, de înțelegere și înțelepciune. Cu cât le vom aprofunda practicându-le, le vom stabiliza schimbându-ne percepțiile și în beta. 

                                                        

ReiKi - Maestrul Mikao Usui

 

15 august 1865 - Se naşte Mikao, în oraşul Yago din prefectura Gifu, Japonia. Se presupune că aparţinea unei familii bogate.  Studiază medicina, religia, psihologia. Practică qigong şi diverse arte marţiale. Călătoreşte în Europa şi diferite țări din Asia, apoi revine în Japonia, unde ajunge să ocupe un post de înalt funcţionar într-un minister.

-1914 - Viaţa personală şi afacerile lui Mikao Usui sunt la pământ. Se decide să se retragă la mânăstirea la care studiase în copilărie şi adolescenţă.

-Martie 1922 - Mikao Usui, pe muntele sacru Kurama, începe o meditaţie de 21 de zile (Isyu Guo). În ultima zi a acesteia, îi este revelat sistemul Reiki. Mikao Usui se dedică tratării bolnavilor prin Reiki şi formării de terapeuţi.

-De-a lungul anilor, el va instrui cca. 2 000 de elevi, dintre care 16 au ajuns la gradul de maestru.

- 1925 - Mikao Usui îi transmite complet sistemul Reiki lui Chujiro Hayashi (47 de ani, ofiţer de marină în rezervă) pe care îl numeşte succesorul său. (la clinică).

9 martie 1926 - Mikao Usui moare la Fukuyama, Hiroshima, în urma unui atac cerebral. Este înmormântat la templul Saihoji din Tokyo.

Sunt doar câteva date sumare ale vieții Maestrului Usui.

Sunt istorici care au căutat date despre sIstemul ReiKi, despre inițiatorul lui, Mikao Usui. Vindecarea cu palmele deja se practica în Japonia, și nu numai. Apăruseră articole, cărți, școli de Reiki înainte ca Maestrul Usui să fondeze propria lui școală.  Date sunt pe internet.

ReiKi este un mod de a trăi viața. Anshin Ritsumei, un concept cu rădăcini în Reiki, care încurajează oamenii să cultive un sentiment profund de pace interioară și liniște. Denumirea e mai puțin cunoscută, starea ReiKi a perceput-o fiecare la Inițiere.

Anshin Ritsumei este un principiu central în practica Reiki. Merge dincolo de simpla primire a tratamentelor Reiki și pătrunde în tărâmul atenției și conștientizării de sine. Anshin Ritsumei, indică „o stare de deplină liniște sufletească, acceptând toate circumstanțele, bune și rele, cu inima calmă”.

Anshin Ritsumei ne învață să renunțăm la griji, frici și atașamente, permițându-ne să experimentăm un sentiment profund de calm și claritate pentru a ne îndeplini scopul pământesc (sincer: îmi place melodicitatea interioară a pronunției: anshin ritsumei).

                                                      ***

Patru ani, doar patru ani, din martie 1922 până la plecarea sa în 9 martie 1926 maestrul Usui a predat ReiKi. Patru ani care au schimbat energia planetei și pe cei care au primit acordajele în acest sistem.

S-a născut pe data de 15 (ziua nașterii reprezintă karma pe care ai venit să o rezolvi).

„15 – Te-ai ocupat de ocultism, magie și alte practici pe care le-ai adus la un nivel diabolic de stăpânire și le-ai orientat mult și în sens distructiv pentru alții. Ai exercitat influențe magice nepermise asupra altor oameni, grupuri umane sau colectivități întregi, dăunându-le acestora.

Deși ai fi putut fi un Mag extrem de bun, vindecător, terapeut, vraci, ai ales în mod conștient calea ușoară a răului. Azi poți inventa viruși......................etc.....

Cifra de naștere ne arată bagajul cu care venim din altă viață. Este programul karmic de care nu suntem conștienți (uneori toată viața).

Karma este instabilă și flexibilă. Se schimbă odată cu conștiința umană. După ce s-au rezolvat sarcinile karmice, sufletul va atinge un nou nivel de înțelepciune, iar problema va fi îndepărtată, dizolvată.

Karma e un lucru bun, alegerile noastre o fac dureroasă. Percepeți ideea, nu ascultați doar cuvintele.

De la 1 la 7 karma este de grădiniță

De la 7 la 14 intermediarii, de liceu

De la 14 la 22 karma academică. Când fac ceva dau cu degetul în univers. Efectele acțiunilor se răspândește asupra lumii.  Și: suferim pe măsura erorilor propria !!!”

sunt câteva idei din prezentarea făcută de maestrul numerolog, Anatol Basarab:

https://www.youtube.com/watch?v=BPnQPwYKkJ4&t=4815s

Conștientizarea la care trebuie să ajungă persoana născută în datele „academice” va întâmpina multe piedici. Cine e dispus să afle că a omorât, furat, înșelat, distrus case, căsnicii, că a molestat, a folosit magia pentru distrugere ???... E terifiant. Dacă nu ești pregătit, nu vei afla. Viața tot va da cu tine în toate părțile, vei depăși cumva situațiile dificile, dar fără a conștientiza că ai o șansă enormă de a viețui în liniște și armonie cu tine și cei dragi. Uneori, chiar nu mai ai putere să crezi asta.

Dacă persoana nu își dorește cu tărie să „iasă” din înlănțuirea karmică, dacă nu e sprijinită corect, o poate lua razna. Încercările prin care vor trece vor fi pe măsură, repetitive. E valabil pentru oricare zi.

 Sigur sunt oameni extrem de puternici. Iar fiecare are de rezolvat situația lui. Dacă avem pe cineva în preajmă cu o „karmă academică” cel mai indicat este să îi apreciem părțile bune. Așa le vom întări energetic. Poate părea ușor, dar dacă nu treceți prin așa ceva, nu vă dați cu părerea.

Pe primul loc ar fi Terapia Iertării, așa cum a practicat-o dr. Ihaleakala Hew Len (ziua nașterii, karma, nu am găsit-o pe internet. Mulți evită să le fie cunoscută ziua nașterii pentru că interpretările unora, le-ar face rău lor înșile. Gândiți la acest aspect!)

Utilizarea mantrei „ Te iubesc. Îmi pare rău. Te rog să mă ierți. Mulțumesc”. Se bazează pe ideea lui Len de responsabilitate 100%; asumându-ți responsabilitatea pentru acțiunile fiecăruia, nu doar pentru cele proprii. Potrivit lui Hew Len,  totul există ca o proiecție din interiorul ființei umane. Ajungi undeva, te întâlnești cu cineva pentru că, din tine, ceva rezonează cu locul, persoana. Nu-ți place? Rezolvă-ți problema ta interioară pe care tocmai o văzuși. Mulțumește pentru ajutorul acordat!

                                                                               ***

Patru ani, în care Maestrul Usui a instruit în toată Japonia circa 2000 de studenți, și a acordat 16 sau 21 de titluri de maestru, cum am spune noi acum.

Se spune că Sensei Usui a afirmat că nu va mai reveni pe planetă. Sigur însă a iubit oamenii, și-a dăruit timpul, spațiul său și altora. Venim singuri-plecăm singuri! Dar dacă rămâne zgură după o plecare, vom reveni să facem curat. Domnia sa, doar dacă va dori, va reveni.

Sensei Usui, Maestrul Usui, e zâmbetul și surâsul inimii sufletului fiecăruia. Iar ReiKi va rămâne ca strălucirea sufletului asupra planetei de la toți cei care practică ReiKi.

Prin Inițierea – acordajul – reiju, ReiKI devine stabilitatea a ceea ce intuitiv, practicăm fiecare dintotdeauna. Este conștientizarea energiei din noi și din jur. Creează o legătură, un pod de curcubeu de care devii conștient. Trăiești efectiv în ReiKi ca stare, energie. Depinde de fiecare să o consolideze. Revenirea la vechile obiceiuri (karma) e mereu aproape. Atâta tot!

Asta aduce inițierea: conștientizare! De informații, tehnici vei afla de la profesorul la care ai ajuns, nu întâmplător. Inițierea este unică, aceeași, indiferent de cei care o dau mai departe. Descoperirea, decriptarea sunt multiple în funcție de profesor și de elev. Important este AUTOTRATAMENTUL constant.

INIȚIEREA este Darul lui Sensei Mikao Usui. Stabilizarea lui, înseamnă practică.

Misiunea maestrului Usui a fost împlinită. A ars precum o lumânare: ajuta, era prezent pentru fiecare, pentru grupuri. Și da: contra cost! Am scris aici:

https://dor-danaela.blogspot.com/2016/07/darul-platilor.html

Cerem altora să ne vindece? Până la un anumit prag poate avea loc. Nu depinde de terapeut. Depinde cât conștientizezi tu că se întâmplă în timpul tratamentului. Maestra Takata e cel mai minunat exemplu: după tratamentul cu ReiKi care a salvat-o de la operații, a cerut, a insistat să învețe, să primească inițiere în ReiKI. Dacă plătești terapeutul nu înseamnă că el ți-e dator ție. Sunt multe aspecte de spus, unele foarte subtile, personale.

ReiKi e pentru tine! Doar pentru tine! Nu avea grija altora, cum să-i vindeci. Ai doar grija ta, a energiei tale și cei din preajmă vor fi „afectați” de prezența ta, primind ReiKi !!!

Vă iubesc !!!

 

 

 

 

 

Lupta pentru energie - Teatrul de control

 

Lupta dintre noi pe planetă este pentru energie, dusă pe orizontala firii. Este o luptă și pe verticală, dar asta e altă poveste.

Cum am învățat să luăm energie de la alții? Simplu: prin manipulare emoțională, psihologică.

Ne dorim, suntem și convinşi că avem dreptul să primim atenţie, iubire, recunoaştere, sprijin, aprobarea celor din jur. Acestea sunt energii. Modalitatea în care le  atragem depinde de interacţiunile pe care le-am avut cu părinţii când eram mici.

Acum câțiva ani am citit cartea: Profețiile de la Celestine de James Redfield. A șasea profeție este despre Teatrul de control, cum îi manipulăm pe alții pentru a le lua energia prin strategii de control.

Care sunt: două agresive și două pasive pentru care am venit pe planetă și am ales ținta (părinții, frații, surorile,bunicii), cei care ni le vor preda. Treptat, vom juca unul din roluri, rol principal dar și câte puțin din celelalte,  chiar mai bine decât cei care ne-au predat. Se poate să ne simțim minunat în rolul respectiv sau, nu. Atunci căutăm vinovații care bineînțeles că nu sunt prea departe de noi: familia, în primul rând cu a ei moștenire, cu rădăcinile noastre. Sipetul cu comori e fiecare urmaș.

 

                             Hai să vedem care sunt rolurile:

                Intimidator, interogator, bietul-­de-­mine, distant. ­

Fiecare manipulează pentru energie, fie agresiv, direct, obligând oamenii să le acorde atenţie, fie pasiv, jucându­-se cu simpatia şi curiozitatea celorlalţi, pentru a câştiga atenţia lor.

 

                                                          INTIMIDATORUL

 Când te ameninţă cineva, verbal sau fizic, eşti constrâns să-­i acorzi atenţie şi astfel să-­i dai energie de teamă că ţi s-­ar putea întâmpla ceva. Cel care te ameninţă şi te târăşte în cel mai agresiv tip de teatru este un intimidator. Provocând frică va primi o cantitate uriașă de energie.

lntimidatorii atrag atenţia tuturor asupra lor prin vocea lor putemică, prin forţa fizică, prin ameninţări. Ei îi ţin pe toţi în tensiune prin izbucniri neaşteptate, prin manifestări de furie distructivă, crize de mânie. Atrag energia celorlalţi folosindu-se de teama acestora față de „ ce poate va urma".

 Intimidatorii sunt întotdeauna eroii principali ai oricărei drame sociale. Ei creează teamă sau anxietate. Extrem de egocentric, comportamentul lor oscilează între a vorbi încontinuu, a da ordine, a face crize de autoritate, a fi inflexibil, sarcastic şi a fi violent.

Intimidatorii sunt probabil cei mai puţin racordaţi la energia universală.

 De regulă, ei îi supun pe ceilalţi prin crearea unei aure de putere în jurul lor. O energie de o frecvență joasă, întunecată, deloc confortabilă pentru ceilalți. Viața nu va fi blândă cu un interogator. Aroganța, chiar de o clipă, îl va face să piardă brusc, ceea ce îi este mai drag. Se vor nărui multe în jurul lui.

Intimidatorul: întotdeauna pe punctul de a exploda; ameninţător; dă ordine; inflexibil; mânios; egocentric; provoacă teamă; arogant.

Este cel care lovește fizic. Chiar dacă o face de câteva ori în viață, chiar dacă lovește un animal.

 

                                                     

                                                                    INTEROGATORUL

 Dacă o persoană este de o agresivitate mai subtilă, căutând defecte şi subminând încetul cu încetul lumea ta pentru a­ţi atrage energia, acea persoană se va încadra în categoria interogatorilor.

Cei care utilizează acest mod de a lua energie, au obiceiul de a pune întrebări şi de a cerceta lumea altor persoane cu scopul de a le găsi defecte. Odată ce le găsesc, încep să critice aspectul respectiv din viaţa victimelor lor. Dacă strategia are succes, cel criticat este târât în joc. Dintr-­o dată, devine conştient de sine în preajma interogatorului şi se apucă să dea atenţie lucrurilor pe care acesta le face şi gândeşte, astfel încât să nu facă nici o greşeală pe care acesta să o observe și s-o critice.

Atitudinea aceasta îi dă interogatorului energia de care are nevoie. Odată prins în capcana lui, vei încerca să te comporţi în aşa fel încât să nu fii criticat, mustrat.

 Interogatorul te abate de pe drumul tău şi te seacă de energie, pentru că tu începi să te judeci după modul lui de a gândi.

lnterogatorii sunt mai puţin ameninţători din punct de vedere fizic, dar sunt foarte agresivi din punct de vedere mental, punând întrebări referitoare la toate activităţile şi motivaţiile tale. Sunt cei care te „iau la bani mărunți”.

Critici ostili, ei caută în pemanenţă căi prin care să-i facă pe ceilalţi să se simtă prost. Cu cât insistă mai mult asupra greşelilor tale, cu atât mai prudent vei fi data umătoare, reacţionând la fiecare mişcare a lor.

Cu cât încerci să te justifici mai mult, cu atât mai multă energie pierzi în favoarea lor. Tot ceea ce spui va fi folosit împotriva ta la momentul potrivit, iar tu te simţi ca şi cum ai fi monitorizat în permanenţă.

Hipervigilent, comportamentul lor poate oscila de la a fi cinic, sceptic, sarcastic, perfecţionist, de o corectitudine rigidă, până la o manipulare pe faţă şi cu rea intenţie.

 Forţa cu care îi atrag pe ceilalţi în conversaţiile lor este cea intelectuală, logica perfectă, argumentele şi justificările. Părinţii lnterogatori creează copii Distanţi, iar uneori, copii de tipul „Bietul de mine". Ambele tipuri doresc să scape de proba de foc a lnterogatorului.

Întrebările permanente şi înţepătoare ale lnterogatorului, directe sau indirecte: Cine te crezi? Unde mergi? De ce nu ai...? De ce nu...? Ți-am spus eu…

 Interogatorii sunt blocaţi de iluzia lor că au dreptate.

 

                                               BIETUL DE MINE - VICTIMA

 Când cineva îţi povesteşte ce lucruri îngrozitoare i se întâmplă, făcându­-te să te simţi tu responsabil pentru asta: dacă refuzi să-l asculți și apoi să­-l ajuţi, acele lucruri îngrozitoare vor continua și tu vei fi de vină.  Caută să exercite controlul la un nivel cât se poate de pasiv. Se numeşte bietul­-de-­mine care te face să te simţi vinovat în prezenţa lui, chiar dacă ştii că nu ai nici un motiv pentru cât de nedreaptă a fost soarta cu acea persoană iar tu ești bine (sigur nu vei mai fi pentru că îți suge energia cu lamentările lui).

 Orice va spune sau va face, te va pune pe tine în poziţia de a te apăra de faptul că nu faci destul pentru el. De aceea te simţi vinovat în prezenţa lui. Adică: ți-e MILĂ. Și-l vei lăsa să ia energie de la tine până când nu mai poți. Sunt cele mai PERSUASIVE persoane. Iau cu țârâita, ca să nu te prinzi.

„Bietul de mine" nu crede niciodată că are suficient de multă putere pentru a se confrunta singur cu lumea exterioară, aşa că solicită simpatia tuturor, atrăgând astfel energie către sine.

Dacă preferă tăcerea, acest gen de oameni pot aluneca spre dispoziţia Distantului, dar în calitate de „Bietul de mine”. Au grijă ca tăcerea lor să nu treacă neobservată. Cei din jur vor simți din plin prezența lui. 

„Bietul de mine" atrage atenţia asupra sa prin expresii faciale care ilustrează îngrijorarea, prin oftaturi, tremurături, plâns, priviri gânditoare, răspunsuri lente la întrebările puse, şi prin povestirea frecventă a dramelor şi crizelor lui, ca să atragă compasiunea. Redă pesimismul magistral. Le place să fie ultimii într-un şir şi să fie conduşi de alţii.

„Bietul de mine" seduce prin vulnerabilitate şi prin nevoia sa de ajutor. El nu este însă niciodată cu adevărat interesat de soluţii, căci dacă le-ar aplica, şi-ar pierde sursa de energie.

 Uneori manifestă un comportament superînţelegător, care le permite apoi să se simtă ei folosiţi şi le întăreşte astfel metoda de a dobândi energie.

 Nu are capacitatea de a stabili limite, iar comportamentul său oscilează între a fi convingător, a se apăra, a-şi cere scuze, a oferi explicaţii repetate şi obositoare, a vorbi prea mult, a încerca să rezolve probleme care nu le aparţin.

Ei se lasă admiraţi (eventual prin frumuseţea sau favorurile lor sexuale) dar consideră că au dreptul să le ceară ceva înapoi celor care îl admiră.

Autovictimizarea celor din categoria „Bietul de mine" sfârşeşte prin a atrage către ei oameni care îi intimidează. În ciclurile extreme ale violenţei domestice, Intimidatorul abuzează de regulă de „Bietul de mine`` prin episoade de o violenţă mereu sporită, până la atingerea apogeului. După apogeu, Intimidatorul dă înapoi, îşi cere scuze, trimiţând astfel energie care îl seduce pe „Bietul de mine".

Expresia lor favorită este „Da, dar...". Sunt obosit. Aşa sunt eu. Fac atât de multe, dar nimeni nu mă bagă în seamă. Fac tot ce-mi stă în puteri. Dacă mă voi schimba, nu o să mă mai iubeşti. Mă simt bine…, Lasă-mă pe mine să fac asta. Nu-ţi face griji pentm mine. Nu-ţi pasă cu adevărat de mine. Tu ai nevoie de mine. Eu am nevoie de tine. Am nevoie de recunoaştere.

 

                                                                             DISTANTUL

Mai puţin pasiv decât „bietul-­de-­mine” va fi distantul. El își creeză în minte un teatru în care rolul său este să se retragă şi să se comporte misterios, secretos.  Își spune că este prudent, dar în realitate speră că altul va fi atras în jocul său şi va încerca să afle ce se petrece cu el, care e „misterul ”lui.  Atunci când cineva o face, rămâne neclar, forţând persoana să lupte, să facă deducţii pentru a­-şi da seama de adevăratele sentimente ale distantului.

Pe măsură ce ceilalţi îi cad în plasă, el le acordă toată atenţia lui şi astfel îşi proiectează toată energia asupra lor. Cu cât reuşește să îi menţină mai mult timp interesaţi şi adânciţi în misterul său, cu atât primeşte mai multă energie. 

Din nefericire, atunci când eşti distant, viaţa ta tinde să evolueze foarte puţin, pentru că repeţi mereu aceeaşi scenă.

În realitate, distantul se închide atât de mult (de teamă de a nu fi rănit) încât pare fără sentimente chiar lui însuși.

Oamenii distanţi sunt blocaţi în propria lor lume interioară de lupte nerezolvate, temeri şi îndoieli. Ei cred inconştient că dacă par misterioşi sau detaşaţi, ceilalţi vor fi atraşi de ei. Singuratici, ei păstrează distanţele de teamă ca alții să nu-şj impună voinţa asupra lor sau să nu le pună la îndoială deciziile (aşa cum au făcut părinţii lor, de obicei Întimidatori sau lnterogatori).

Convinşi că trebuie să facă singuri totul, ei nu cer ajutorul celor din jur. Au nevoie de „mult spaţiu intim" şi evită angajamentele faţă de ceilalţi. Când erau copii, părinţii nu le-au permis să îşi satisfacă nevoia de independenţă sau să îşi manifeste adevărata identitate.

Predispuşi să alunece către aspectul „Bietul de mine", de cele mai multe ori nu realizează că distanţa pe care şi-o impun poate fi cauza pentru care nu obţin ceea ce îşi doresc (bani, iubire, respect etc.), sau care explică senzaţia lor de stagnare ori de confuzie. De cele mai multe ori, ei consideră că principala lor problemă este că le lipseşte ceva (bani, prieteni, contacte sociale, educaţie).

Comportamentul distanţilor oscilează între dezinteres, indisponibil, necooperant, respingere, opoziţie şi laşitate. Îi face pe alţil să simtă incertitudine, suspiciune.

Folosind detaşarea ca pe un scut de apărare, ei au tendinţa să îşi blocheze energia prin fraze de genul: Nimeni nu înţelege ce vreau eu să fac, Sunt confuz, Nu vreau să le joc jocul, Ah, dacă aş avea….  Nu sunt pregătit să... Nu cred că voi supravieţui. Am nevoie de mai mulţi  bani, de mai multă educaţie,  de mai mult timp... Nu ştiu, nu sunt sigur. Imi e teamă. Sunt prins în capcană și nu o să mă descurc. Nu am încredere în mine.

 În timp ce ei hiperanalizează totul, ocaziile trec una după alta pe lângă ei. La cel mai mic semn de conflict sau de confruntare, Distanţii devin vagi şi pot dispărea literalmente de pe scenă (de pildă, prin trecerea numărului de telefon la secret sau prin neprezentarea la o întâlnire aranjată).

Modalitatea prin care încearcă să obţină energie de la ceilalţi este rolul persoanei misterioase, la care se ajunge greu. Sigur că prezența lor te subjugă treptat.

Distanţii creează întotdeauna reacţii cu lnterogatorii, dar pot avea de-a face şi cu lntimidatorii sau cu „Bieţii de mine", întrucât ei se află în centrul scalei.

Distanţii sunt blocaţi de dorinţa lor de a-şi ascunde temerile, îndoielile şi confuzia.

Dacă se eliberează de nevoia sa de a rămâne pe dinafară, Distantul/Gânditorul independent, poate avea acces la resursele sale intuitive profunde, de unde poate extrage multă înţelepciune şi creativitate, putând practica cu succes profesiuni: preot, vindecător sau artist. 

                                        Material scris pe baza cărții Profețiile de la Celestine-James Redfield              

                                                                        ***

Ludus personarum (lat.) înseamnă Jocul unui rol iar persona înseamnă mască.

Toate rolurile psihologice nu sunt altceva decât strategii pentru obţinerea de energie.

Oricine joacă teatru, într­-un fel sau altul, pentru a controla oamenii şi situaţiile, pentru a forţa energia să se îndrepte spre el. E manipulare pentru energie pe orizontala firii.

­ Fiecare dintre noi trebuie să se întoarcă în propriul trecut, în viaţa familiei din care a provenit şi să vadă cum și-­a format rolul, masca actuală. Vom afla astfel cum putem să devenim conştienţi de acest control. Cei mai mulţi dintre membrii familiilor noastre joacă propriul lor teatru, încercând să trăiască propria viață.

Aveam nevoie de energie pentru a ne recupera energia. Dar avem nevoie și de informații și, mai ales Înțelepciune. Micul nostru teatru apare în relaţie cu membrii familiei. Apoi îl continuăm făță de ceilalți. Odată ce ne dăm seama de mişcarea energiei în propria familie sau cu prietenii, colegii, vom putea trece peste aceste strategii de control şi vom vedea ce anume s-­a întâmplat, de fapt. Un om ajunge la orice extremă pentru a căpăta energie şi atenţie în propria familie. Fiecare dintre noi joacă mai multe roluri în împrejurări diferite, dar există un teatru dominant, pe care avem tendinţa să îl repetăm. Nu trebuie căutați vinovați ci doar să acceptăm că există Jocul!

                                                                  ***

­ Primul pas în procesul de clarificare, pentru fiecare dintre noi, este conştientizarea deplină a propriului joc. Nimic nu-­şi poate urma cursul până când nu ne privim cu adevărat şi nu descoperim cum manipulăm noi înşine, în căutarea energiei. Acest lucru se întâmplă tuturor.

 De regulă,lucrurile care ne deranjează la alte persoane sunt chiar propriile noastre probleme pe care nu suntem dispuși să le recunoaştem.

Reamintiţi-vă că această tehnică este doar un instrument în vederea transformării, nu o armă care poate fi folosită pentru „iluminarea" celorlalţi sau pentru ca voi să nu vă mai simţiţi frustrat. Este mult mai uşor să vezi aceste strategii în cazul altora.

                                                              ***

Dezechilibrele datorate Teatrului de Control pot fi acum mai ușor de înțeles, de dezamorsat.

      După ce ați înțeles cele patru tipologii, faceți exerciții de relaxare. Pregătiți o bandă, 0 fâșie de hârtie lată de 2-3 cm și pliați-o în două, pe verticală.

1.Închideți ochii și amintiți-vă de copilărie, de mama și de tata.

                                 Care era relația dintre ei? Vizualizați ce amintire vă apare.

2.Cum era comportamentul, atitudinea tatălui față de mama? Lăsați să apară orice imagine. La un moment dat, veți înțelege care a fost prototipul de control dominant.

În clipa când știți, scrieți pe prima jumătate de bandă. Scrieți mare, chiar cu litere de tipar. Nu scrieți în fugă, ci desenați fiecare literă.

Respirați calm, cât mai profund. Beți o gură de apă.

 

3.Închideți din nou ochii și vizualizați-o pe mama. Care era atitudinea predominantă față de soțul ei?

Pot apare mai multe secvențe din care veți avea certitudinea teatrului de control al mamei.

Scrieți-o pe cealaltă jumătate de bandă de hârtie. Tot încet, cu litere mari.

Relaxați-vă!

4.Citiți de pe banda de hârtie Teatrul de control al tatălui! Lăsați amintirile să se deruleze. Aproape instantaneu veți înțelege, veți ști că și voi ați jucat, în familia, în viața voastră acel rol. Vor apare fleșuri în care ați avut comportametul tatălui. Unele mai estompate, altele mai clare. Înțelegeți și acceptați sincer, onest, că ați repetat și voi comportamentul, gesturile, ticurile respective.

 VEȚI ȘTI CÂND AȚI JUCAT ACEL TEATRU DE CONTROL. E o clipă de ușurare. Parcă ceva se descătușează, eliberându-vă.

 

5.Citiți teatrul de control al mamei. Vă veți aminti fleșuri, unele clare, altele mai puțin. Dar veți ști rolul ei dominant din teatrul de control. Aproape concomitent apar și situațiile când l-ați jucat voi. Când l-ați pus în scenă, față de care membru al familiei. Constați că aveți un sentiment de înțelegere a voastră înșivă, a mamei, parcă a tuturor. Apare o eliberare interioară.

Aceste citiri-reamintiri e bine să le faceți zilnic. Vă vor schimba complet. Veți deveni mai calmi, mai înțelegători, mai concilianți cu cei din jur. Suntem actorul, regizorul, producătorul propriei Vieți!

Vă veți surprinde gândidu-vă cu duioșie la ai voștri.

Acceptați INȚELEPCIUNEA RECUNOȘTINȚEI CARE APARE în Suflet. O înțelegere dincolo de cuvinte, o stare de înțelepțire

Priviții pe cei din jur: le veți înțelege Teatrul de Control dar și suferințele. Nu îi veți mai considera dușmani. Când stați pe o bancă într-un parc, sau în metrou, autobuz încercați să simțiți Jocul persoanelor care trec. Veți avea surpriza că îi veți înțelege. Trimiteți-le o undă de Iubire!

Sigur vor veni multe surprize. Descoperiți-le singuri și bucurați-vă că voi ați participat la propria voastră fericire, sănătate psihică și emoțională.

Repetarea tehnicii va duce la schimbări pe care le veți observa brusc, într-o bună și minunată zi.

Veți ști că s-a încheiat când apare o stare de profundă recunoștință față de cei implicați, că au fost atât de buni, chiar impecabili, când ne-au predat ceea ce voiam noi să învățăm. Știu, pare un pic derutant ce spun acum, dar veți descoperi că este real.

                                                                   ***

Alegem să ne îndepărtăm și ca să ne refacem energia „comentăm”, luând energie de la alții. Un duhovnic, un terapeut ar fi cel mai indicat. Nu cei apropiați, doar dacă știm că știu/pot  să ne ajute.

                                                                  ***

În carte apare o frază: „Fiecare om trebuie să se întoarcă la trecutul său, în primii ani ai vieţii sale în familie, pentru a vedea cum s-au format aceste obişnuinţe. Nu trebuie să uităm că membrii familiei noastre aveau propriile lor reguli ale jocului, încercând să obţină energie de la noi, copiii. Aşa se explică de ce am fost nevoiţi să ne creem propriile noastre modele psihologice de control. A trebuit să ne creem o strategie pentru a ne recâştiga energia furată. Primele tipare psihice apar întotdeauna în legătură cu membrii familiei. În măsura în care conştientizăm dinamica energiei în familia noastră, noi putem transcende aceste strategii de control, înţelegând ce se întâmplă în realitate”- Profețiile de la Celestine, James Redfield

 De acord, însă fraza „ încercând să obţină energie de la noi, copiii”  a cutremurat multe persoane.

-Părinții s-au simțit incomod, cu un sentiment de vinovăție acut, uneori.

- Unii și-au învinovățit cu furie, cu patimă, părinții pentru stările actuale.

Gata! Au găsit vinovații, iar energia din ei devine un tsunami, periculos pentru ei. Structura chimică din organism se schimbă, apar reacții violente sau apatice….

Până la șapte ani copii sunt în direct cu energia universală care trece prin ei și se revarsă în jur. Datorită MERIDIANELOR EXTRAORDINARE care ulterior vor deveni lacuri de acumulare ajutând la buna funcționare a Meridianelor Energetice Principale (oricum, avem vre-o 72.000).

Nouă ni se par drăgălași (chiar sunt) dar la asta contribuie și energia la care ei sunt încă conectați. În prezența lor simțim asta cu toată ființa noastră. Nu știm, nu ne gândim și așa. Îi iubim, îi adorăm și pentru acest aspect al lor. Sigur că simțim și profunda legătură genetică.

Știind asta SIGUR, ne vom iubi micile minuni și mai mult, cu o înțelepciune profundă. Benefică și pentru ei și pentru noi.

Gândul că de mici am fost „victime”, că ni s-a luat energia poate fi copleșitor.

Gândul că am luat energie de la copii este și el copleșitor.

Două erori care ne vor aduce numai neplăceri, ne vor ține înlănțuiți  în propriul iad. „Ignoranța” se plătește amarnic. Iar acum, avem la dispoziție informații valoroase. Dar și unele pe care e bine să le triem. Dacă ne provoacă disconfort, căutați, totuși și alt aspect al lor. Nu le alungați, căutați o altă fațetă. Veți fi surprinși.

Când citim, privim un film, suntem în stare alpha, iar energiile personajelor activează energii asemănătoare în noi.

….. Teatrul de control există chiar și în cele mai pașnice familii. Să nu creadă cineva că numai lui i se întâmplă!

…. Noi, ca umanitate, am evoluat mult față de acum 100, 50, 10 ani sau față de acum 6-4 luni de zile. Ritmul e amețitor. Informațiile ne bulversează. Uneori ne schimbăm părerile, atitudinea chiar de la o zi la alta. Ceea ce era de folos acum 10 ani sau 1an, ne poate stagna, deruta.

….Rolul de observator calm, pașnic, trebuie să fie ațintit asupra noastră, nu întâi asupra lumii din jur. Eventual privim și înțelegem că ne oglindește stările interioare. Acceptăm greu asta!

                                                                     ***

….Lucrați cu voi mult timp. Nu vă grăbiți după o zi, două să recomandați Jocul și celor din familie. Mai ales. Poate fi o formă de manipulare din dorința ca ei să se schimbe pentru a ne fi nouă bine. Iar noi să stăm pe tușă. Când vor percepe schimbarea la noi, atunci, poate, vor dori singuri să ne știe rețeta.

Dacă nu rezolvăm magnetismul din noi prin care am atras situații neplăcute, boli, putem fugi mult și bine. Ne putem despărți, alunga persoane de lângă noi. Vom atrage aceeași tipologie, chiar poate mai bine conturată.

……..Nu vă doriți să scăpați de „energiile joase” care sunt cauza dizarmoniilor. Acolo este o cantitate uriașă de energie, bine comasată (de asta doare), care ne aparține. Care este a noastră. Îi schimbăm frecvența și o vom recupera. Sunt multe tehnici, dar e necesară implicarea directă.

-----Nu trebuie să vă gândiți mult care a fost Teatrul de control al părinților. El apare și odată cu el ne înțelegem propriul rol. Conștientizarea, simpla dar minunata conștientizare, ne eliberează.

Citiți rolul scris pe hârtie și instantaneu el apare în exterior (al părintelui) dar și în interior (al vostru).

Privind oglindirea ne recunoaștem pe noi. E simplu!

Treptat, nu mai ești controlat de programele automate din SNV (Sistemul Nervos Vegetativ sau Autonom). Cele care reprezintă 90% , subconștientul. Cu cât observi rolul alor tăi în formarea deprinderilor, cu cât le conștientizezi și accepți că sunt ale tale, cu atât dezamorsezi totul.

….. A înțelege și accepta de ce ai o anumită atitudine, un anumit comportament înseamnă un pas spre a te cunoaște. Accepți ideile, convingerile, credințele pentru că așa te-ai deprins cu ele?!

…. OM- omenirea nu știe cine este. E cel mai bine păzit secret. Nu suntem fricile, deziluziile, mâniile… poate vom începe să înțelegem de ce suntem mânați înspre ele.

…..Mulțumiți-le! Fără ei nu ați fi aici. Fără ei nu ați fi căutat conștientizarea PROPRIEI PUTERI de a vă determina Viața, de a căuta propriile talente, aptitudini.

….. Vedem persona (masca) și nu Sufletul. Masca altora la care reacționăm, neconștientizând că propria mască îi atrage.

 

 …. Orice gând către… pleacă însoțit de energia noastră. Așa că GÂNDIȚI-VĂ la VOI!

 Bateți ușor în zona timusului. Apoi așezați palma blând, ca o adiere (nu o trântiți, fiți perfect conștient de blândețea gestului). Aduceți și apoi amplificați energia Iubirii și Recunoștinței infinite!

Lăsați-o să se distribuie în tot corpul! E o clipă magică!

Puteți să le spuneți Sufletului, Minții, Corpului: „Îmi pare rău pentru durerile și îndurările provocate! Te iubesc! Te rog, iartă-mă!”

                                          Iubire și Recunoștință Infinită !!!

                                          Iubire și Recunoștință Infinită !!!

                                   https://www.youtube.com/watch?v=N2xTL7AOP5I

 

Tibetan ReiKi

In fiecare clipă „abisul privește în noi”, ne privește adâncurile care sunt adăpostul Energiei Vieții. Exteriorul ne absoarbe cu putere iar noi cădem în manifestări care ne adâncesc în uitarea a cine suntem. Preocupați de zilnicele trăiri, vălurile au devenit tot mai grele. Energia din afara noastră este reflectarea energiei acumulate în interior, în primii trei centri energetici*.

Reiki Tibetan este conștientizarea existenței Energiei Cosmice. Trăiri unice care schimbă pentru totdeauna. Vei practica sau nu, această conștientizare rămâne, indiferent către ce formă de exprimare te vei îndrepta. Persoane care s-au apropiat, mai mult, de credința din care fac parte mult mai profund ca înainte, chiar dacă s-au „dezis” de ReiKi, persoane care au căutat deslușiri mai profunde în zona științifică. Oricum, se produce o mișcare energetică în fiecare.

Percepția Suflului Cosmic, declanșează anumite schimbări care devin conștientizări. Când le dăm interpretări după „canoanele” noastre, stagnăm. Vrem să „înțelegem” cu limitările trecute. Am scris Suflul cosmic, deoarece energia deja are o reprezentare materială, pentru marea majoritate. Suflul este o transmitere vastă, pe care o primim din Câmpul cuantic al probabilităților, de la Conștință, atunci când „întrebăm”. Acolo unde este depozitată toată cunoașterea umanității, implicit a noastră. 

Apar dovezi că nu știm cum a fost practicat Reiki de maestrul Usui, deoarece și în Japonia au apărut multe sisteme energetice, desprinse din cel de bază. Practica individuală, în zona orientală, duce la crearea acestor noi școli, respectându-se linia inițială. Însă s-a creat un câmp morfic, rezonanța în spațiu-timp a creat modele vibratorii, pe care atunci când le primim prin inițiere, ne ajută la înțelegerea Sistemului ReiKi, schimbându-ne destinul. Atunci când înveți ceva nou, îți reamintești treptat de puterea inițială.

Practica va duce la rezultate. Informația  poate schimba percepția, momentan sau pe o durată mai mare, dar întotdeauna există „punerea în practică” care este unul din cele mai dificile momente. Preferăm să „îi ajutăm” pe alții, viața noastră urmând același curs ca înainte. Adăugându-se, treptat, conștientizarea unei neîmpliniri și mai mari atunci când vedem la alții bune rezultate.

Am ales să predau ReiKi Tibetan înglobând toate gradele ReiKi Usui, corelându-le cu învățăturile (care au ajuns la noi) din zona orientală. Suntem, noi, occidentalii, la început de drum.

Activarea palmelor, pozițiile mâinilor în tratament se corelează cu byosen – activarea percepției și a intuiției. Simbolurile sunt cărți de înțelepciune, redate simplu și elegant. Lucrând se declanșează energia lor. Iar cu cât le vom percepe mai bine (depinde de fiecare) cu atât amplificăm energii clare, a căror scop este bine determinat, cu profunzimi pe care le înțelegem treptat.

Fiecare simbol are multe subtilități. A le explica înainte ca persoana să fie pregătită să le înțeleagă și să le aplice duce la destabilizare emoțională, psihică. Pentru că energia noastră, ca să le putem folosi, este mică. Iar simbolurile trezesc energiile din noi și în conformitate cu aceste treziri, atât va fi și puterea de a manifesta un simbol.

Cu cât ne pregătim mai mult, cu atât vom ști, nu așteptând „rețete”. Cel care determină acținea unei energii ești TU, și devine responsabilitate personală.

Un exemplu: simbolul Sei He Ki (SHK). Simbol mental-emoțional,  Simbolul Vederii Clare, simbolul armoniei etc. Am scris acum ceva ani, despre el:

„Prin SHK vom învăţa că starea de dualitate a fiinţei înseamnă o mare lecţie de iubire, nu de luptă. Armonia între cele două părţi dar şi cu ÎNTREGUL este totalitatea din jurul nostru. Compasiunea reflectă direct conţinutul de Lumină al unui suflet.”

            

Am trecut prin experiențe frumoase cu acest simbol. Nedumerirea era: ce sunt cele două semicercuri mici, ca niște torți.

După ce am primit a doua inițiere în Reiki Tibetan, într-o zi, maestrul meu mi-a pus două poze în față, una cu simbolul iar cealaltă cu un dragon: Sensul Sei Ki este „Dragon Power", așa am văzut aripile Dragonului. Asta a fost începutul. Mi-a cerut să renunț la orice explicații trecute  și să trăiesc energia Dragon Power.  „Puterea Dragonului depinde de energiile cu care este hrănit atunci când e încă în formare, creștere, asemeni unui copil”. Puterea Dragonului este diferită de la bărbat la femeie, de la o etapă la altă.

Sigur că nu este doar atât. În știința spirituală orientală totul este prezentat metaforic. Rinichii apar ca  doi dragoni: unul roșu, celălalt albastru.

Din zona rinichilor pleacă trei din cele opt Meridiane Extraordinare.  Primim conștientizarea Suflului Cosmic, prin inițiere, în zona celor doi rinichi-suprarenale, activând Meridianele Extraordinare de bază.
De la nelămurirea asupra celor „două torți” ale simbolului până la a descoperi că ele reprezintă ceva din noi, a fost o cale lungă.

Însă pentru etapa de acum este suficient să conștientizăm că „puterea de îmblânzire a dragonului” este în noi. O trezire a lui, blândă și delicată ar fi de dorit.

Energiile din acest simbol se activează datorită Inițierii. La fel și pentru celelalte simboluri. Oricare simbol, conține anumite energii, pe care, prin conștientizare, le chemăm la manifestare. Fiecare după propria lui putere. Pachete de energii cuantice care se manisfestă doar atunci când sunt invocate! Ne asumăm rolul observatorului din fizica cuantică. Fiecare simbol, din toate timpurile, „funcționează” datorită continuității. Cu cât este folosit mai des, de mai mulți, puterea va crește, dar se va manifesta doar prin cantitatea de energie a fiecăruia.

Puterea dragonului, Raku, Dumo formează împreună, începutul pentru „Calea Dragonului de Foc”. Sunt metafore pe care unii le iau mot a mot, speriind și pe alții. A fost bine ocultat prin teama insuflată că aparține unor zone de care e bine să ne ferim. Elementul Foc poate fi binecuvântare sau blestem, ca toate cele pământene.

Toate simbolurile ne învață despre puterile interioare. Lucrăm cu ele crezând că sunt energii numai din afara noastră. Vedem manifestarea lor în exterior, participând la ea, fără a fi deplin conștienți că este și în interior. Că acolo se produc transformări. Tehnicile sunt eficiente doar atunci când devii conștient de senzațiile interioare. Senzațiile corporale le avem dintotdeauna, dar focusarea a fost numai pe cele care ne-au dus la dizarmonii. Să nu râvnești puteri pentru că te vei afunda în mâl. Iar Abisul dispare.

Reiki, ca și alte sisteme filozofice, de vindecare, venite din zona orientală, ne-au schimbat profund percepțiile asupra vieții, asupra noastră. Însă obișnuința de a fi ajutați de mașinării care să facă ele anumite treburi în locul nostru, a indus că și în această zonă ar putea fi la fel. Dacă  tot desenez un simbol, el trebuie să fie un perpetuum mobile! Este, dacă tu îl accesezi constant.

Tibetan ReiKi este parcurgerea conștientizării că Energia Vieții este dintotdeauna!

* https://reiki-jurnalulunuimaestru.blogspot.com/p/fiitu-insuti-traieste-fericit-si.html

Observatorul

Întrebare: cine este Observatorul?! 

Mulți se duc cu mintea personală, în interior. Scanează cu mintea și găsesc răspunsuri care de care mai hazlii, în funcție de informațiile pe care le-au acumulat. Deci: mintea ta  este cea care observă. Dar nu ea este Observatorul!

 Sau se uită pe geam și exclamă: vai, ce frumos e! Tu vezi, tu spui asumându-ți ceea ce vezi, eventual și pentru cei din preajmă care pot avea părerile lor. 

Sugerez de multe ori un exercițiu: crede că Dumnezeu, Creatorul sau pur și simplu, Marea Inteligență Cosmică care te-a creat (prin intermediul altor creatori care au aplicat dorința de cunoaștere a Inteligenței Supreme) privește prin ochii tăi la tot ceea ce este în jur, la tot ceea ce este în tine.

1.La tot ceea ce este în jur: ție ți-ar place ce Îi arăți?! 99% răspunsul este nu. De fapt, tu arăți mediul tău, cum te raportezi prin cele cinci simțuri la exterior. Nimic mai mult, nimic mai puțin. Plouă! Ești fericit sau nemulțumit că plouă. Vei arăta că ploaia este bună sau dezagreabilă. Depinde numai de tine, de starea ta, dar tu ești cel care coordonează „discuția”.

2.Privește prin ochii tăi la tot ceea ce este în tine: la schimbările fizico chimice pe care le-ai făcut prin hrană, respirație, postură corporală și auto- sabotare ( scuze: prin gândire).

Lasă Inteligența Cosmică,  să privească prin ochii tăi! E ușor să facem asta când conștientizăm privind exteriorul. Într-a secundă „virăm” prin a-I arăta câtă frumusețe a creat iar tu ești capabil (încă) să o vezi. Este un moment magic.

 Privește acum „ca și cum” ar privi, prin tine, Inteligența Cosmică. Arată_I cât de minunată e creația pe care și-a dorit-o.

Cu interiorul pare a fi o problemă, însă nu atât de mare. Vindecările, remisiile spontane apar atunci când O lăsăm să vadă în noi. Va remedia instantaneu  ceea ce părea, uneori, de nevindecat. De asta rugăciunea, încrederea absolută, ajută pe cineva aflat în suferință. O practică veche de mii de ani, devenită apanajul celor care au înțeles asta.

Marea Inteligență Cosmică este o vibrație! 

Secundă de secundă va fi în tine, pentru că doar pe tine te are pentru a percepe tot ceea ce este creat.

Uluire apoi Recunoștință că te face părtaș la viață! Fiecare simte o secundă asta și... „vai, ce bine, ce frumos e!” gata, ai căzut din rai! Starea a plecat și ai rămas vorovind, golind, ascunzând, starea. Percepția interioară este doar între tine și Inteligența Cosmică. O vei regăsi întotdeauna, dar de ce să o tot părăsești pentru câteva vorbe?! 

Taci și fii prezent mereu și mereu. Este o meditație perpetuă, nu doar de câteva secunde. Cea mai perfectă meditație.

Recunoștința activează timusul, care produce limfocite­le T (tip de globule albe care au un rol esențial în răspunsul imunitar al organismului). Ne pierdem imunitatea, în fața vieții, odată cu atrofierea lui. Avem „neuronul lui Dumnezeu”, avem și o glandă prin care ne protejează. Mecanismele ei par complicate, știința s-ar putea să nu fie de acord (încă) că glanda poate fi reactivată pentru a ne reface  sistemul imunitar. Merită să încercăm.

Există o Conștiență Cosmică, o Inteligență, pe care o percepem, pentru că facem parte din ea. A ne mărgini doar la inteligența pe care ne-o formăm, care vine prin alții, ne împiedica să creăm o undă de legătură verticală, noi trăind doar pe orizontala firii.

https://runedanaela.blogspot.com/2019/12/practica-testare-musculara.html#comment-form

https://reiki-jurnalulunuimaestru.blogspot.com/p/kinesiologie-aplicata.html