Chakra Coroană, numită şi Zenitul
sau Lotusul cu o mie de petale.
Numărul de petale este doar un simbol pentru toate sunetele şi energiile
aflate în stare cauzală şi în diferite forme.
Elemente subordonate în corp: Creierul mare, calota craniană
Glande/hormoni subordonte: Epifiza, serotonina
Cromoterapie:Violet, alb, aur
Fonoterapie:- Vocală: ,,m”
- Notă: Si
- Acord: Si major
- Silabă: AOM
Meloterapie: Linişte
Aromoterapie: Olibanum, lotus
Cristaloterapie: Ametist, cristal de stâncă
Naturoterapie: Pisc de munte înzăpezit
Sediul celei mai înalte realizări şi
evoluţii a omului, este chakra SAHASRARA.
Culoarea dominantă este violetul, dar strălucirea ei este ca a celui mai
minunat diamant, în toate culorile. În unele scrieri, apare menţionat un centru
în mijlocul lotusului mare, format din 12 petale (raze guvernatoare), care
strălucesc în ceea ce noi am spune că
este lumină albă, străbătută de auriu.
În chakra coroanei se reunesc toate energiile chakrelor. Aici este Puterea
Creatoare a Spiritului Suprem împreună cu El însuşi, fiind o unică forţă,
nediferenţiată.
De aici, coboară KUNDALINI SHAKTI şi se divide, prin manifestare creată în
lumea fenomenală, devenind tot mai grosieră, până ajunge în Muladhara, unde
rămâne ca potenţialitate dinamică.
Atunci când KUNDALINI începe să
ascensioneze, din chakră în chakră, ea absoarbe toate elementele şi energiile
specifice centrilor respectivi, aceştia
fiind eliberaţi de energiile acumulate şi revenind la starea lor
conformă celei originare.
Aici sunt lecţiile noastre, care vor apărea în
cursul ascensionării, fiind necesar a fi învăţate, ele fiind stocate la unii,
de foarte mult timp (vieţi). Să nu se înţeleagă că Kundalini urcă şi aspiră tot
ceea ce este ca manifestare a noastră înşine în fiecare chakră; acolo sunt
energiile care ne vor direcţiona spre lecţii de viaţă adecvate cu structura
energo-informaţională acumulată. Cu cât suntem mai deschişi în a recunoaşte
aspectele perturbatoare cu atât mai repede se va produce învăţarea, respectiv
ascensionarea lui Kundalini.
„Atenţie la ceea ce-ţi doreşti, că s-ar putea să se împlinească”.
Auzim, citim despre
ridicarea/ascensionarea lui Kundalini, cum simt unii furnicături pe spate…
gata! se ridică Kundalini. Da! Şi în Reiki, ca şi în celelalte sisteme, prin
practică, rugăciuni, post, autotratament, simboluri, se ridică Kundalini,
uneori până în Sahasrara. Dar, nefiind stabilizată acolo, neavând acumulată
forţa celorlalte chakre, ea coboară… la prima dizarmonie în gând sau faptă.
Există ceea ce se numeşte Calea umedă şi Calea uscată. Calea care străbate
încet fiecare centru de forţă, cu conştientizările respective, în timp relativ
lung, este calea umedă. Calea uscată este cea a misticilor, care în decurs de
câteva ore sau zile, ard tot, KUNDALINI străbătând, împreună cu fiinţa respectivă
toate etapele înălţării. Puţini au rezistat.
Atunci când atinge Sahasrara, toate energiile şi elementele se unifică
aici, împreună cu însăşi Kundalini.
Este necesar ca întreg sistemul nervos să fie pregătit prin meditaţii,
exerciţii, antrenamente, pentru a suporta vibraţii mai înalte. Altfel energia
care se manifestă va fi „nuanţată”, în funcţie de ceea ce întâlneşte în zonele
unde ajunge. Suficient pentru a nu şti foarte bine ce este cu noi. Poate,
datorită educaţiei, şcolilor prin care am trecut, ştim că nu ar trebui să
reacţionăm aşa, în anumite momente şi totuşi… se întâmplă. Atunci când nu
lucrăm consecvent energetic cu noi, când
nu ne facem autotratament, este şi normal ca manifestările noastre (tot
energii) să încerce să ne „părăsească” cumva. Cum vom fi atunci, nu trebuie o
imaginaţie prea bogată.
Emoţiile ne vor duce într-o parte, mentalul va pleca în alta şi, sigur că
nu ne vom simţi teribil de bine. Din când în când ne vom mai reveni… dar pentru
o perioadă scurtă de timp.
Nervii trebuie să aibă o anumită elasticitate pentru a suporta vibraţia
normală, a fiecărui nivel pe care îl parcurge KUNDALINI. De aici, vibraţia va
trece în întreg corpul. Noi avem încă de la naştere un anumit tip de vibraţie
şi în conformitate cu el ni se va derula întreaga viaţă. Dar, acum în aceste
timpuri, marea majoritate am venit, ca schimbările, prin care înainte treceam, în mai multe
vieţi, să le derulăm mult mai rapid. Doare ceva mai mult, dar şi
conştientizarea realizării va fi o bucurie pe măsură. Fluctuaţiile
elasticităţii nervilor, pot crea traume grave, îmbolnăviri sau chiar moartea.
La nivelul măduvei spinării este transformată energia vitală în conformitate cu
puterea noastră de a manifesta energia, astfel încât consecinţele să nu fie
dezastruoase.
Observând detaşaţi ce se întâmplă cu noi, care sunt schimbările prin care
trecem, în timpul practicării auto-tratamentului sau făcând terapie la alte
persoane, vom învăţa să percepem orice schimbare de energie în corpul nostru.
Vom observa schimbările pe care le produce un simplu zâmbet.
Atunci când suntem
supăraţi şi ne dăm seama că această stare ne papă din energie (şi aşa este),
trebuie să zâmbim „conştient”. Iar acest lucru… se învaţă. De multe ori mi-am
schimbat starea de spirit, doar zâmbind. Observ ce se întâmplă în mine atunci,
ascult interiorul meu. Iar zâmbetul destinde tot. Energia trece pe o altă
frecvenţă. Aceasta presupune că noi avem control asupra a tot ceea ce ne
alcătuieşte. Să ştim, să fim conştienţi de această putere este o problemă a
multora.
Dar este necesar, pentru că altfel
ascensionarea lui Kundalini va fi dureroasă. Nu numai din punct de vedere
fizic, cât mai ales emoţional. Vom trece prin stări şi întâmplări, care dacă nu
suntem atenţi, ne vor domina viaţa noastră şi a celor dragi. „Impecabilitatea
luptătorului”, aşa denumeşte Carlos Casteneda, starea la care trebuie să
ajungem. Evenimentele exterioare nu au o influenţă reală asupra noastră, pentru
că ele sunt stări de conştiinţă care provin din interiorul nostru, proiecţii ale
atitudinilor noastre. Le declanşăm şi ne ajută să le percepem pe cele
interioare, ele fiind doar un pretext pentru acestea.
Dar, atunci când eşti în plină manifestare „emoţională”, este greu să
accepţi că doar tu eşti autorul. Totul se învaţă cu timpul. Şi eu am trecut
prin asemenea stări, unele duse spre extreme. De ce? Pentru că trebuia să le
trăiesc pe propria mea piele. Din spusele nimănui, nu înveţi. Dar, informaţia
primită rămâne şi ne va ajuta să înţelegem şi să avem atitudinea corectă. Este
dificil, dar cu cerere de ajutor divin totul se poate.
La un moment dat, am primit un mesaj scris de la o persoană dragă, iar în
timp ce îl citeam simţeam cum mă transform într-un imens bloc de gheaţă.
Mesajul în sine era frumos, dar încărcătura lui energetică m-a lovit ca un… meteorit.
Erau condensate energii ale multor persoane, de diferite „nuanţe şi sunete”,
spre care acelaşi mesaj, mai fusese
trimis. Gestul în sine poate părea nevinovat: trimiţi aceleaşi
felicitări, de-a lungul unei perioade de timp, la mai multe persoane, dar dacă,
să spunem, este vorba de o încărcătură erotică, care a plecat spre celelalte,
aşa va ajunge şi la tine, încă… cumulat.
Am îngheţat de nu mai puteam nici să clipesc. Iar în următoarele secunde,
am explodat şi un foc imens m-a ars efectiv. Am avut senzaţia că nu a mai rămas
nimic din mine. Iar acest lucru se întâmplă când te aştepţi cel mai puţin, de
la cine nu ai fi crezut niciodată (sau nu ai fi dorit). Aşa se poate schimba
cursul unei vieţi.
Atunci nu am înţeles. Trăisem starea de impecabilitate.
Neştiinţa mea m-a „readus” ulterior, în lumea emoţiilor. Am trecut uşor peste
acel episod, adică am iertat, în loc să am discernământ. Aşa că avea să mă mai
coste multe… zile de autotratament. Dar acea stare mi-a fost ca jalon în
trecerile ulterioare. Drumul de a reajunge la ea este lung şi dificil. Trebuie să ai puterea de a
te observa în permanenţă, ceea ce, este dificil, în mai mult decât trepidanta
lume în care trăim acum. Dar nu imposibil. Şi, cum noi cerem de obicei,
cunoaştere, suntem serviţi, aşa că nu avem a ne plânge.
Tocmai aceasta este
calea oamenilor, plină de suferinţe, lacrimi şi dureri până învaţă să nu şi le
mai provoace singuri. Până învăţăm că Dumnezeu, Tatăl Ceresc este cel care,
dăruindu-se pe Sine însuşi, prin Fiul Său, este unica realitate. Mulţi sunt
doar de acord cu aceasta, mulţi spun şi cred, dar a FI în această stare
înseamnă totul, înălţarea. Nu înţelegem pe deplin această abandonare. Ne este
chiar teamă de ea. Egoului nostru îi este teamă, nu Sinelui, aspect al lui
Dumnezeu, care coboară în materie pentru a o spiritualiza, pentru mântuire.
Iar în noi înşine această manifestare este Kundalini. Ea va reface drumul
căderii, coborârii în materie, ascendent, de data aceasta. Iar acest drum doar
unei singure creaţii a lui Dumnezeu îi este dat să îl refacă: fiinţa umană.
Care trebuie să redevină conştientă de energiile şi forţele pe care le are şi
cu care poate acţiona asupra sa, în primul rând. Îmi fac autotratament, mă
echilibrez energetic, îmi ridic vibraţiile începând să caut şi să apoi să
percep lumea din jur. Dar, uităm de lumea interioară, să ne întoarcem
percepţiile asupra ei, pentru că acolo este El, Sinele divin.
fragment din cartea ,,Reiki-jurnalul unui maestru” - ed. Orfeu 2ooo