Măria sa - DIOxidul de Carbon

Despre Bioxidul de carbon sau Dioxid de carbon se știe că e un gaz toxic pe care îl eliberăm prin expirație. Savanții moderni încep să-și schimbe părerea asupra lui. Și nu numai. De exemplu, Oxidul Nitric: ni se spune că fără celebrul oxigen inima mai bate, însă… fără NO se oprește*.

Este ușor să ne gândim la oxigen ca salvator al vieții și la CO2 ca la un produs rezidual. De fapt este invers.

Nivelul de dioxid de carbon (CO2) din corpul nostru este cel care controlează respirația!

Oxigenul este preluat din exterior, în timp ce dioxidul de carbon este produs în organism. 

Chiar e nevoie să producem un deșeu și toxic, pe deasupra? Nu, a fost doar o informație eronată, vehiculată zeci de ani (încă…).

„ Sângele cu mai mult dioxid de carbon (mai acid) detașează oxigenul de hemoglobină.

 În anumite privințe, dioxidul de carbon e un fel de avocat specializat în divorțuri, un intermediar care separă oxigenul de legăturile sale, astfel încât acesta să poată fi liber să-și găsească alt partener. Această descoperire explică de ce mușchii angajați într-o măsură mai mare în timpul exercițiilor fizice primesc mai mult oxigen decât cei mai puțin utilizați.

Producem mai mult dioxid de carbon, atragem mai mult oxigen. E un mecanism de ofertă la cerere, la nivel molecular.

 Dioxidul de carbon are un efect profund dilatator asupra vaselor de sânge, deschizându-le ca să poată livra un flux mai mare de sânge bine oxigenat celulelor înfometate”. Respirația-James Nestor

„Dioxidul de carbon este hormonul șef al corpului; el și numai el poate fi produs în fiecare țesut și cel mai probabil poate influența toate organelle. Dioxidul de carbon este, în fapt, o componentă a materiei vii mai importantă decât oxigenul.“ Henderson.

- Creșterea nivelurilor CO2 prin reducerea respirației nu doar ne-ar proteja sănătatea și condiția fizică, ci ar putea avea chiar un efect vindecător deoarece ar ține sub control stresul oxidativ, implicit manifestările care derivă de aici.

-Presiunea CO2 este mai importantă decât tensiunea arterială, dar nu este la fel de cunoscută.

-Dioxidul de carbon este tranchilizatorul nostru natural! O presiune normală de dioxid de carbon este legată de relaxare.

Modul cel mai eficient de a preveni multe dintre afecțiunile cronice, de a îmbunătăți și de a prelungi viața este să ne focalizăm asupra tiparului respirator, echilibrând nivelul de oxigen și cel de dioxid de carbon din corp.

Corpul se poate regla singur, corpul se poate vindeca singur! Auzim, citim despre asta, ni se pare „ciudat” chiar dacă sperăm (totuși), dar nu știm ce să facem din cauza lipsei de informații. Știința nu numai că evoluează cătinel, dar apar și opozanți mamut care au interesele lor.

        Avem deja implementate ajutoare: chemoreceptorii! Cei care

                             supraveghează,

                             coordonează și

                                  reglează

        cantitatea de oxigen și de bioxid de carbon.

Avem multe tipuri de chemoreceptori răspândiți în organism, care ajută la controlul diferitelor procese, inclusiv gustul, mirosul și respirația. 

 Există două tipuri de chemoreceptori ai sistemul respirator: periferic și central.

Chemoreceptorii periferici, din carotidă și aortă, sunt în principal responsabili cu detectarea modificărilor cantității de oxigen din sângele care traversează inima.

Chemoreceptorii centrali, localizați în trunchiul cerebral, în Medula oblongata și Puntea lui Varolio detectează o modificare oricât de mică a nivelului de dioxid de carbon din sângele arterial prin pH-ul lichidului cefalorahidian (LCR).

Când respirăm prea lent și nivelul dioxidului de carbon crește, chemoreceptorii centrali înregistrează aceste modificări și trimit semnale de alarmă către creier, comunicând plămânilor să respire mai repede și mai profund.

Când respirăm prea repede, acești chemoreceptori transmit corpului să respire mai încet pentru a ridica nivelul dioxidului de carbon.

Mecanismul SIGUR prin care corpul reglează ritmul respirator este dat nu de cantitatea de oxigen, ci de nivelul dioxidului de carbon.

Numai că, în unele cazuri, chiar dacă știm, nu lăsăm corpul să se regleze singur, ci intervenim cu „obiceiurile” noastre distrugătoare. Chemoreceptorii ar fi foarte fericiți…fără năzdrăvăniile noastre. Adică: respiratul pe gură!

https://reiki-jurnalulunuimaestru.blogspot.com/2024/06/respiratia-pe-gura-orala.html    

Respirația noastră este o reflectare directă a gândurilor, emoțiilor, activității și posturii noastre.

Respirăm foarte repede, efectiv ne hiperventilăm corpul de parcă ne aleargă, un leu în junglă. Cel puțin unul.

Ori de câte ori scoatem un sunet, (când vorbim, cântăm, mormăim), mișcăm aerul afară din plămâni. Deci expirăm, eliminăn o cantitate mare de CO2, și lăsăm oxigenul de capul lui. Intrăm în stress oxidativ. Nu trebuie să nu facă nimeni vrăji, ni le facem singuri. Da, fără să știm, cel puțin până acum.

Monitorizarea, CONȘTIENTIZAREA propriului tipar respirator este la îndemână.

Avem nevoie de energie ca să viețuim fizic, emotional, mental. Aproximativ 10% din energia totală, dintr-o zi, este produsă de fermentație. Nu e nevoie de oxigen pentru acest proces.

90% de energie este produsă în mitocondrii.

„ Dacă compari mitocondriile cu soarele și le compari gram cu gram, mitocondriile sunt atât de puternice încât produc de 10.000 de ori mai multă energie decât soarele. Desigur, soarele este puțin mai mare, așa că de aceea produce mai multă căldură, dar totuși mitocondriile sunt absolut uimitoare. Celulele cu un număr mare de mitocondrii sunt desigur celulele care au o mare nevoie de energie.

 Creierul nostru, celulele noastre nervoase au o mulțime de mitocondrii pentru a satisface această uriașă nevoie de energie. La fel și cu inima noastră, mușchii noștri, ficatul, ochii, toate aceste celule din aceste organe au câteva mii de mitocondrii dar care sunt locuri în organism care au cele mai multe mitocondrii. Acesta este un ovul fertilizat. Este ușor de înțeles când spermatozoizii și ovulul se unesc există o cerere uriașă de energie pentru a prolifera și a crea un miracol practic. Un ou fecundat are peste o sută de mii de mitocondrii”. Conscious Breathing: Discover The Power of Your Breath, autor Anders Olsson

Avem de 100 de ori mai mult dioxid de carbon în corp decât oxigen și majoritatea oamenilor au nevoie de o cantitate chiar mai mare.  

Putem crește nivelul acestui gaz  în organism facilitând așa procesele cognitive, arderea grăsimilor și, în unele cazuri, vindecarea bolilor. Pentru asta, ar trebui să învățăm să inspirăm și să expirăm lent. Nu 13-15 respirații pe minut, ci să le scădem CONȘTIENT și TREPTAT până devin o nouă obișnuință. Dacă respirăm de 15 ori pe minut, reducem la 12-13 respirații. Totul se face treptat.

-Bolile de inimă, hemoroizii, guta, cancerul și alte 100 de boli sunt cauzate de deficiența de dioxid de carbon provocată de hiperventilație (respirație rapidă). Crizele de astm sunt mai puțin o problemă sau o „defecțiune a sistemului“, și mai mult o acțiune compensatorie a plămânului.

Respirația este o funcție autonomă pe care o putem controla în mod conștient.

-Oamenii care suferă de anorexie, atacuri de panică sau tulburări obsesiv-compulsive au în mod constant niveluri scăzute de dioxid de carbon și se tem mult mai mult să-și țină respirația. Pentru a evita un atac, respiră excesiv și în cele din urmă devin hipersensibili la dioxid de carbon și intră în panică atunci când sesizează o creștere a acestui gaz. Sunt anxioși pentru că respiră excesiv, și viceversa, respiră excesiv pentru că sunt anxioși.

 Dr. Buteyko a ajutat pacienții să blocheze declanșarea crizelor de astm prin învățarea metodei de hipoventilație, pentru a ridica nivelul dioxidului de carbon.

El a constatat că atacul de panică, asemenea astmului, este de obicei precedat de o mărire a volumului de aer inhalat și a ritmului rapid de respirație, care a dus la scăderea nivelului dioxidului de carbon.

Pentru a bloca declanșarea unui atac pe cale să survină, subiecții au respirat mai lent și mai puțin, crescând nivelul de dioxid de carbon. Această tehnică simplă și gratuită le-a înlăturat senzația de amețeală, dificultățile de respirație și senzația de sufocare.

„Se începe cu armonizarea respirației, eliminând pauza dintre inspirație și expirație, astfel încât respirația să fie o linie continuă și nesfârșită (4 sec cu 4 sec).

 Când te acomodezi cu această tehnică, învăță cum să-ți prelungești expirațiile.

O dată pe zi stai întins, inspiră scurt, apoi expiră în timp ce numeri până la 6.

Pe măsură ce progresezi, poți prelungi inspirația la 4 secunde și expirația la 8, cu scopul ca, după șase luni de practică, să-ți poți prelungi expirația la 30 de secunde. Nu te vei mai îmbolnăvi și corpul tău va fi complet detoxificat”. -  dr. Buteiko

Comportamentul pacienților anxioși este o reacție complet naturală — este o reacție de urgență a corpului. „S-ar putea ca anxietatea, la origine, să nu fie deloc o problemă psihologică”. Sigur, cercetările sunt (încă) în curs iar noi, respirăm pe gură, sau pe nas, repede.

Cele mai importante motive pentru a crește toleranța la dioxid de carbon:

- Controlează respirația. Presiunea dioxidului de carbon ne controlează respirația, prin intermediul pH-ului. Trunchiul cerebral, situat între măduva spinării și creier, controlează funcțiile de bază de supraviețuire ale corpului nostru: foame, sete, respirație, bătăi ale inimii, tensiune arterială, frici, agresiuni, comportamente de zbor și reproducere.

O presiune mai scăzută a CO2 ne face să respirăm mai repede și, în timp, mai superficial.

Ne reglăm pH-ul corpului cu fiecare respirație. Atunci când expirăm prea mult dioxid de carbon, pH-ul  crește, deci modificăm mediul din corpul nostru, iar proteinele nu pot funcționa normal.

Există o legătură strânsă între respirația excesivă care crește pH-ul și pofta de mâncare și băutură, care scade pH-ul - de exemplu, fast-food, carbohidrați, cafea, bere, vin, bomboane, sifon, înghețată și prăjituri. Se hrănesc unul pe altul și riscul este să ajungem într-un cerc vicios din care ieșim greu.

-Nivelurile scăzute de CO2 duc la creșterea nivelului de adrenalină și de trombocite în sânge.

-Antibacterian Din anii 1930, dioxidul de carbon este folosit pentru ambalarea alimentelor. Pâinea, brânza, puiul și cafeaua sunt exemple de produse ambalate în 100% dioxid de carbon. Efectul antibacterian al CO2 previne creșterea bacteriilor cauzatoare de germeni.

Dacă CO2 are un efect antibacterian atunci când este utilizat în ambalajele alimentare, este rezonabil să gândim că are un efect antibacterian în interiorul corpului nostru.

 Nivelurile scăzute de CO2 din corpul nostru ar oferi astfel un teren propice pentru bacteriile nedorite, în timp ce un conținut mai mare de CO2 ar reduce riscul de infecții.

- Crește oxigenarea. CO2 forțează oxigenul să se îndepărteze din sânge, astfel încât să poată intra în mușchii și organele noastre și să fie de folos. Acesta se numește efectul Bohr după descoperitorul danez Bohr.

Un exemplu simplificat al efectului Bohr sunt stingătoarele care conțin dioxid de carbon. Acest lucru este similar cu ceea ce se întâmplă în corpul nostru când, de exemplu, dioxidul de carbon părăsește un mușchi care lucrează. Când CO2 ajunge în sânge, pentru a fi transportat la plămâni pentru expirare, CO2 scoate oxigenul din sânge, care ia direcția opusă și intră în mușchi, oxigenându-l astfel încât să poată continua să funcționeze.     

 Când inspirăm oxigen prea rapid, el devine foarte reactiv în corp, deci toxic și periculos. Ruginim în interior. Adică apar stări inflamatorii.                     

- Lărgește vasele de sânge. O presiune optimă a CO2 menține vasele de sânge deschise, deoarece CO2 are un efect de relaxare și lărgire asupra mușchilor netezi din jurul vaselor de sânge. Un adult are aproximativ 100.000 km (60.000 mile) de vase de sânge, adică 2 ½ rotații în jurul globului, este ușor de înțeles că lipsa de CO2 afectează circulația și, de exemplu, provoacă mâini și picioare reci.

Pe măsură ce vasele de sânge devin mai înguste, inima trebuie în mod natural să lucreze mai mult pentru a pompa sângele, ceea ce poate duce la o tensiune arterială ridicată (fază de luptă/fază de zbor) sau scăzută (faza de îngheț/epuizare).

- Lărgește căile respiratoria. CO2 lărgește căile respiratorii din plămâni, gât și nas.

Căile respiratorii cu nările înguste și un nas înfundat sunt logice, deoarece este mecanismul de apărare al organismului pentru a încerca să mențină o presiune optimă a CO2.  Dioxidul de carbon este produs în organism și, tot el,  părăsește organismul prin expirație. În caz de deficiență, organismul încearcă să reducă debitul prin îngustarea căilor respiratorii.

 Constricția căii respiratorii, respirația șuierătoare și dificilă sunt un reflex natural al corpului de a respira mai puțin și mai încet. Ne ajută și el cum poate.

Primul pas pentru soluționarea obstrucției căilor respiratorii este adoptarea unei posturi corecte. Să ții buzele lipite, cu dantura apropiată ușor, și limba poziționată pe cerul gurii.

Capul perpendicular pe corp fără să răsucești gâtul.

Când stai așezat sau în picioare, coloana vertebrală ar trebui să stea în formă de J, perfect dreaptă până în regiunea lombară, unde se curbează în mod natural spre exterior.

 În această poziție trebuie să efectuăm respirații abdominale întotdeauna pe nas, lent.

Să împingi partea din spate a limbii în bolta palatină inferioară și să tragi restul limbii înainte, ca un val, până când vârful atinge ușor dinții incisivi.

-Calmează creierul . În caz de atacuri de panică și frică de a zbura, este obișnuit să aveți o pungă pentru a inspira și a expira, astfel încât o parte din aerul expirat să fie reinhalat. Aerul expirat conține mult dioxid de carbon și, în mod natural, atunci când respirăm o parte din acest aer, nivelurile de dioxid de carbon din organism cresc, iar persoana cu atac de panică sau frică de a zbura se calmează.

 Nivelurile scăzute de dioxid de carbon conduc la un răspuns puternic la stres și adrenalină.

1. Respirați lent cât mai des posibil. Numai așa ne vom crea un nou obicei, stabil.
2. Activitate fizică. Mersul pe jos este cel mai important decât trasul de fiare, la sală.
3. Respirați o parte din aerul expirat (respirație în pungă. Sau, celebra mască cu care făcurăm cunoștință recent. Interesant, dacă s-au gândit să ne ofere și un remediu).
4. Absorbție prin piele (faceți băi îmbogățite cu CO2. Avem stațiuni balneare renumite)
5. Beți bicarbonat de sodiu (conține CO2 și poate ajuta, de exemplu, în tuse. Fără exagerări și sub atentă automonitorizare sau sub îndrumare medicală. Tendința de exagerare nu e bună.)
6. Exerciții de respirație atent monitorizate.  
7. Băuturi carbogazoase (fără zahăr).

 

 

Biibliografie:

 Respirația: O nouă știință a unei arte pierdute de James Nestor

Conscious Breathing. – autor Andres Olsson

Respiratia vindecatoare - autor Mary  Birch      

Advanced Buteyko Breathing Exercises

https://buteykocenter.dk/en/what-is-buteyko-method/

 

*https://dor-danaela.blogspot.com/2024/06/oxidul-nitric-molecula-vietii.html