Respirația - Miracolul Vieții

 

Venirea pe planetă se face prin INSPIRAȚIE, plecarea va fi prin EXPIRAȚIE!

Viața nostră este O Mare Respirație fragmentată în alte câteva zeci de milioane, fiecare însemnând un început și un sfârșit.

Ne creem, întreținem materialitatea, bio-logic-ul, prin Respirații. Avem structurile necesare acestui proces, în alcătuirea corpului nostru:

 -căile respiratorii și

-organele respiratorii: plămânii.

 

APARATUL RESPIRATOR sau SISTEMUL RESPIRATOR este format din două categorii de organe:

-căile respiratorii superioare (cavitatea nazală și faringe),

-căile respiratorii inferioare (laringele, traheea și bronhiile de calibru diferit, inclusiv bronhiolele).

Avem și un organ, la vedere, alcătuit tot din trei segmente: NASUL, organul exterior al plămânilor.                  

 Nasul este un organ olfactiv și respirator alcătuit din:

          Cavitatea nazală,

          Septul nazal,

          Cornetele nazale.

Cavitatea nazală este partea superioară a căilor respiratorii. Ea funcționează ca un pasaj și se extinde de la vârful nasului până în interiorul capului, paralel cu urechile. Este căptușită de o mucoasă subțire la fel ca și septul nazal.

Septul nazal este un perete vertical situat la mijlocul nasului și separă cavitatea nazală în două părți: dreapta și stânga.  Acest perete ajunge până în spatele cavității nazale și este alcătuit din cartilaj în partea din față și os subțire în partea din spate. Septul nazal este și el acoperit de mucoasă.

Cornetele nazale  Un cornet este un os lung curbat si foarte subtire la nivelul cavitatii nazale. Fiecare cornet este acoperit cu mucoasa. Peretele lateral al fiecarei fose nazale are fiecare 3 astfel de cornete: inferior, mijlociu si superior.

În spațiul dintre aceste cornete, între pereții despărțitori se află trei căi sau canale (meaturi nazale) fiecare meat denumit ca și cornetul ce se află deaspura lui.

1.Cornetul inferior este cel mai mare cornet fiind paralel cu podeaua nasului. Ductul nasolacrimal- cel care dreneaza lacrimile trece pe la nivelul acestui meat fapt ce explică de ce atunci cand plângem ne curge nasul.

Tubul auditiv (Eustachian)  - se deschide în nazofaringe la nivelul meatului inferior. Permite urechii medii să se egalizeze cu presiunea atmosferică a aerului. Deoarece tubul auditiv conectează urechea medie și căile respiratorii superioare, este o cale prin care infecția se poate răspândi de la căile respiratorii superioare la ureche. Infecția tubului auditiv determină umflarea mucoaselor iar tubul se blochează. Acest lucru are ca rezultat diminuarea auzului.

2.Cornetul mijlociu este localizat deasupra celui inferior. Majoritatea sinusurilor se drenează la nivelul meatului mijlociu prin niște găurele numite ostium.

3.Cornetul superior este cel mai mic dintre cele trei. In Cornetul superior se află organul mirosului (Organum olfactus). La nivelul meatului superior se află și foramenul sfenopalatin.

Cornetele nazale:

-curăță și filtrează aerul și nu lasă factorii iritanți, murdăria sau praful, să ajungă în plămâni.

-umidifică aerul prevenind astfel uscarea lui la nivel pulmonar

– încălzesc aerul la temeratura corpului.

 

                Conform Medicinei Tradiționale Chineze, MTC:

- nasul este deschiderea plămânilor, care controlează pielea, glandele sudoripare, părul de pe corp. Deschiderea se referă la o strânsă legătură structurală, fiziologică și patologică a relațiilor dintre unul dintre organele deținătoare de energie și organele de simț.

-Inima se deschide la nivelul limbii și se manifestă la nivelul feței,

-splina la nivelul gurii și se manifestă la nivelul buzelor,

-rinichii se manifestă în părul de pe cap și se deschid la nivelul urechilor etc.

Oare întâmplător avem cele TREI căi sau canale (meaturi nazale)?! Medicina occidentală are explicațiile ei, Medicina Orientală ne poate da mai multe indicații?! Răspunsul este: da!

                                                                ***

Avem trei meaturi și, hai să respirăm, pe rând prin fiecare, separat. Nu fiți îngrijorați: știți locul lor:   N1, N2,  N3

     Prima etapă: exercițiul se poate efectua stând  în picioare, pe scaun sau culcat având coloana vertebrală cât mai dreaptă, pieptul și umerii rămân nemișcați pe toată durata execuției.

1.   Inspirăm numai prin zona N1 prin meatul inferior dilatând și abdomenul inferior, urmărind să îl dilatăm cât mai mult. E un mic efort dar cu cât vom practica, vom reuși mai repede o coordonare între inspirație și dilatarea abdomenului.

Influența este asupra organelor din zonă dar și asupra emoțiilor.

Abdomenul copilului se extinde și se contractă în mod natural cu fiecare respirație profundă, puternică. În cazul respiraţiei abdominale, evident, aerul nu pătrunde în abdomen în timpul respiraţiei – ar fi o imposibilitate anatomică. Pur şi simplu, înseamnă că în timpul inspirației ne extindem muşchii abdominali frontali şi laterali. Astfel, coborând diafragma, partea inferioară a  plămânilor se poate umple cu aer. În expirație peretele abdominal este tras spre interior, diafragma urcă, iar aerul este eliminat.

Așa vom alimenta cu prana primii trei centri energetici de jos, ajungând apoi în structura meridianelor energetice. Dar acesta este începutul, baza pe care trebuie să o stăpânim foarte bine. Incercați acum să inspirați prin meatul inferior dilatând abdomenul cât puteți.

 Faceți 3 inspirații prin N1, cu pauze între ele. Nu e grabă, nu ne întrecem cu nimeni. Lăsăm timp aerului, pranei, să se distribuie în corp, urmărind și noi orice schimbare, cât de mică, de subtilă.

Gândiți-vă că aerul, prana, oxigenul, oxidul nitric, pe inspirație, ajung în alveole, traversează pereții acestora, pereții capilarelor și ajung în sânge, care îl transport la organe. Schimbul de gaze la nivel pulmonar are loc datorită diferențelor de presiune a acestor gaze în plămâni și sânge. Bombardăm brusc întreg corpul cu o cantitate prea mare de energie. Nu ne va fi bine.

Inspirăm calm, lent prin N1 dilatând abdomenul, facem o mica pauză, apnee, dar fără să fie nimic forțat și expirăm tot prin N1. De expirat în exterior, bioxid de carbon, sigur vom expira dar, sesizăm, urmărim distribuirea aerului și în interior. Există o Respirație Interioară!

Dăm timp acestui proces să aibă loc. Observăm cum se distribuie prana în corp. Pentru că, această distribuire chiar are loc, dar fără ca noi să fi fost conștienți până acum.

Putem începe să respirăm în acest fel de câte ori ne aducem aminte. Seturi de una-două respirații prin N1 de 10-20-30…50 ori pe zi. Întotdeauna focusându-ne și pe expirația interioară.

Când ați stabilizat cunoașterea trecerii aerului prin N1 și dilatarea abdomenului, trecem la N2.

2. Inspirăm prin N2, meatul mijlociu, ducând prana în zona toracică, dilatând-o. Influența este asupra organelor din zonă și asupra psihicului. Plămânii neavând mușchi, urmează pasiv mișcările cutiei toracice. Inspirați, găsiți această zonă în nări. La fel, nu ne grăbim. Practicăm observând distribuirea aerului în corp. Dacă stăpânim bine respirația prin meatul de jos, putem continua și cu o respirație, două prin meatul mijlociu. Dar cu pauzele de rigoare, dând timp energiei să se distribuie în corp.

3. Inspirăm prin N3, meatul apropiat de vârful nasului. Percem o prana foarte subtilă, pe care o simțim, atunci când inspirăm, pe frunte chiar și deasupra capului.

Apneea dintre inspir-expir și invers, mărește stabilitatea și forța lăuntrică a energiei (prana), eliberând tensiunile.

Vom percepe diferențe între cele trei sufluri, profunzimea lor care are impact asupra corpului fizic, vital apoi  asupra planurilor de conștiință.

Acesta este începutul practicii de a cărei valoare se va convinge fiecare doar exersând. Informațiile ajung la noi când suntem pregătiți. Important este să credem și noi acest lucru (că suntem pragătiți), valorificând informațiile prin practică. Informațiile sunt/vin cu pachete de energii pe care le vom folosi sau se vor disipa. Practica stabilizează energiile.

După fiecare set inspirație-respirație, facem o pauză în care respirăm de voie, atenția fiind în interiorul corpului dându-i timp să se obișnuiască cu faptul că respirația este acum dirijată voit.

Așa cum am prezentat, corpul fizic are toate dotările care ne sunt de folos în a ne bucura că suntem materiali pe această planetă. Cum ar fi să nu simțim bucuria atingerii unui fir de iarbă, sau o mângâiere?! Să nu ne bucurăm de gustul unui fruct sau de mirosul lăcrămioarelor?! Sau să nu ascultăm cântecul greierilor în miezul nopților de vară.

Corpul fizic este cel dotat cu „uneltele” care ne ajută să percepem această realitate consensuală și nu alta. Îngerii, după care oftăm, sunt fluizi, au alte forme de bucurii. Dacă tot am ales acest plan, măcar să facem un efort de a-l cunoaște în adevărata lui minunăție.

Frumusețea de aici noi o facem vizibilă și, de ce nu, provocăm (un pic) de mirare, invidie (prietenească, desigur) în alte dimensiuni cosmice.

Centrându-ne la a folosi uneltele corpului, ale BIO-LOGIC-ului, reluăm o mai bună legătură cu el, folosim ceea ce avem deja și devenim, cel puțin, mai înțelepți!

 

                                                                                                        Cu iubire tuturor!

Videoclipul poate fi vizionat: 

https://www.youtube.com/watch?v=WOiqFU3kaf4&t=2s