Sacrul și profanul

Sacrul și profanul

Amestecarea sacrului cu profanul –una din cele mai periculoase trăiri care determină răni sufletești, psihice, profunde dar  și lupte fizice de stradă sau războaie. Dumnezeu nu trebuie apărat, nu are nevoie de susținători înverșunați în a câștiga un meci. Dacă nu  cumva considerăm Terra ca un stadion și atunci fluierăm arbitru pentru că ținem cu una din echipe. Sau suntem deja în una din echipe și căutăm în a pune pe cât mai mulți la pământ pentru ...goluri! Mare zăpăceală umană! Profan am scris despre o atitudine de viață care ar trebui să fie doar a inimii, a sfințeniei altarului sacru în care să fim curați și puri. Uneori mai întreb pe cei care vin cu cuvinte dacă se închină când se așează la masă, dacă își închină perna pe care pun capul-așa cum făceau bunii. Doar a zice... nu e necesar. Tu, TU ce faci de arunci cu greutatea cuvintelor, părerilor?! Câți stăm o secundă să ne întrebăm pe noi înșine înainte de a spune o părere?! Acea părere de fapt e o convorbire personală: noi cu noi. Ne spunem nouă înșine de ceea ce avem de făcut. Recunoaștem asta?! Recunoști TU în clipa aceea că spui exact ceea ce ar trebui să faci?!

Credința o ai sau.... o descoperi în tine! Uimindu-te de perfecțiunea Creației. Iar spiritualitatea este o cale.La fel și tehnicile energetice-care fac parte dinea. La fel și știința. Știința! Dincolo de calcule complicate vezi PERFECȚIUNEA, echilibrul substanțelor, geometri lor funcșională după legi de multe ori neînțelese. Da, în știință totul trebuie măsurat, omologat. Firesc așa, nu e loc de fantezii. Dar vezi complexitatea simplității ...și rămâi mut. Atunci Dumnezeu se relevă. Fiecare ajunge exact acolo unde are de făcut ceva. In modalități destul de dureroase, neînțelese. Dar reale și necesare.

Învățând să cunoști ceva, tot descoperi cuantă cu cuantă cât de perfect a fost creat totul. Doamne, ce imensă fericire atunci ai în adâncurile din tine această stare. Te minunezi cât de măreț, perfect, atotateștiutor este El. Deci cunoașterea realității, clară și precisă la asta duce. Nu pe toți odată, ci treptat, în ritmuri diferite. Nu e treaba noastră de a sta și monitoriza pe alții. Pierdere de timp și de energie prețioasă.

Am auzit ,,oamenii dorm, sunt ignoranți” . De acord. Toți dormim sau măcar dormităm, iar când credem că ne-am trezit, de fapt mai vrem să visăm un pic. Dar, a spune că merită să fie zdrobiți, stăpâniți, manipulați...pentru că sunt ignoranți și merită să fie nimiciți, cu asta nu mai sunt de acord. Fiecare ne trezim ...treptat. Iar cine îmi dă mie măsura trezirii mele?! Doar că sunt mai privilegiat material, că am citit ceva mai mult, că fac parte din știe ce instituționalizare?! Și dacă e cineva care vede la rândul lui ,,cât” m-am trezit eu?! și ...vede că doar clipesc ușor din gene.

Iar Dumnezeu ne vede pe toți. și sigur ...nu ne judecă. Dacă cerem ne dă ajutor.Poate nu așa cum vrem noi. Dar vom primi. Dar asta e un alt făgaș de discuție.

Spiritualitatea înseamnă SĂ ÎNVEȚI. Să cunoști trupul uman, de exemplu. Fizic dar și energetic. Urmezi o facultate de medicină, sau de psihologie. Sau studiezi medicina energetică chineză, ayurveda etc. Așa descoperi măreția și frumusețea și perfecțiunea. Așa ajungi să înțelegi evoluția- că are trepte bine stabilite, chiar dacă ne strofocăm că vrem totul odată. Creierului uman i-au trebuir sute de milioane de ani ca să evoluieze. Invață neurobiologia. Citește, informează-te. Ceea ce era considerat deșeu în celule, ADN, acum aparține de cunoașterea cuantică. Fizica cuantică te ajută. Creierul uman este un instrument care are mai multe funcții, indeplinite în conformitate de ....folosirea lui. Adică de efortul personal de a ști, de a crea noi sinapse, de a face ca scânteia din axoni să aibă spațiu de manifestare. Spiritualitate asta înseamnă –o măreață cunoaștere la care putem fi părtași sau spectatori. Sau distribuitori. Aici intervin cei care se consideră nedreptățiți de soartă (ca să nu zic iar de Doamne-Doamne): ,,este creștinește să dai”. Retoric! Fii tu însuți atent ce mușchi folosești când întinzi brațul, ce elemente chimice, substanțe, faci să circule când te înfurii sau când obligi pe altul să te asculte  perorând despre părerile tale (supărări și nemultumiri). Mai bine ai pune mâna și te-ai informa. O faptă bună este un ajutor neștiut, în clipe de cumpănă. Dar obligația de a primi pe gratis munca altuia, de cunoaștere, de creație, de înțelegere....nu e chiar creștină. ,,Dacă tot ai muncit pentru casa ta, am același drept la ea”. Sigur?!

Una este să cunoști tiparele energetice ale ființei, ale creatiei  ( mai este) prin efort însă, nu implicând... tipare de credință. Credința o ai! Cunoașterea o dobândești prin efort, dacă vrei să te minunezi și mai mult, mai profund cât de măreț, și bine structurat, perfect este totul. Adică: cât știi despre câmpurile subatomice care sunt fundamentul învizibil a tot ceea ce este viață?! Ele sunt undă sau corpuscul, energie care depinde de Observator ca manifestare. Altminteri rămâne tăcută sau ...nu există doar pentru că nu știi cine ești. De ce este creierul meu dator ție și încă așa... pe degeaba?! Cumpără cărți, citește, fă un efort (o pungă cu gheață este necesară uneori), spuneți ,,mamăăă, ce greu e, dar dacă cineva a reușit, voi reuși și eu”.

Acum nu vreau să vă determin să mă judecați. Dar am scris atâta on line. Nu este și acesta un dar?! Iar dacă intreb câți ați citit ceea ce am scris... sincer nu prea vreau să aud răspunsul. De fapt, e alegerea fiecăruia. Dar... nu abuzați de viața mea, sau a oricui altcineva. E o formă de Judecată, periculoasă. Nu mă supăr. Dimpotrivă. Înțeleg că fiecare este pe o treptă și atât cât pot, fără a mă distruge, dărui.

Șiii.... pregătiți-vă (poate de cea mai fantastică ,,întâmplare”): prin aceasta veți trece și voi într-o bună zi! Vi se vor reproșa multe...

SĂ NU UITAȚI CĂ FIECARE AȘA AM ÎNVĂȚAT !!!

Responsabilitatea spirituală

,,NU CREDEŢI CĂ TOŢI "MAEŞTRII"SPIRITUALI EXAGERAŢI CÂND PRETINDEŢI CEVA OMULUI,PE NIŞTE DREPTURI PE CARE LE A'ŢI PRIMIT ŞI CARE NU SUNT ALE DOMNIILOR VOASTRE?..... OARE CÂŢI BANI A FĂCUT ISUS HRISTOS PRIN FAPTELE SALE???(judecând după mentalitatea "MAEŞTRILOR SPIRITUALI")poate greşesc,îmi cer scuze,dar aşa văd io lucrurile că un maestru ajută omul la nevoie indiferent de religie,şi nu pretinde nimic..”

Voi răspunde întrebării/interpelării, adresate atât de direct. Nu este singura persoană nemulțumită care aruncă biblic cu piatra.

Predau un sistem energetic care se numește ReiKi. La fel ca mulți alții. Acest sistem nu este o religie. Și nici nu gândesc la așa ceva.

Nu predau religie ci un sistem care se învață METODIC, școlărește și mai ales se PRACTICĂ. și mă supăr dacă nu se vine cu caiet și pix ( știu mulți cum e). Dacă a înțeles cineva  că este primit de la ierarhiile cerești direct, nu are decât să aștepte să primească și el. Fiecăruia i se dă după credință și după nevoință (știu că ultima parte se uită, se trece cu vederea).

ReiKi este o Școală, o etapă în dezvoltarea percepțiilor personale ale umanului din fiecare. Și asta se face cu trudă, cu efort. Citind, practicând, informându-te. Așa ajungi să percepi , să înțelegi, să ai o deschidere umană mai atotcuprinzătoare, să descoperi chiar  mai multe…asta e altceva. Dar dacă ai primit inițierea odată, gata, toți ceilalți iți sunt datori și încă și răspunzători de a te informa …. Când vrei tu sau ai chef de conversație asupra trebilor spirituale.

Răspund elevilor mei. Dar în scris mereu nu am timp fizic. Iar ceea ce este  scris poate fi înterpretat. Nu vorbesc de rea credință-intenție.

Și ca să fie un răspuns direct: apostolii au lăsat totul și L-au urmat. Nu s-au văicărit de prețul plătit-pentru că și asta a fost tot o plată dar la care nici nu s-au gândit să o pună în cumpănă. Iar Iisus și-a părăsit casa, părinții – acea perioadă despre care nu se știe. Sigur, nu a făcut un voiaj de plăcere.

Dacă faci inițierea cu un maestru Reiki de ce e cu supărare că te trimit să întrebi nelămuririle tot pe el?! Ce drept are cineva asupra vieții mele, timpului meu?! și dacă deja ai făcut un efort și ai ajuns la un maestru de ce să fie alții datori pentru asta?! Da, un răspuns simplu pot să mai scriu, dar dacă tu nici nu au citit ceea ce am scris și îmi ceri explicații… e o mare lipsă pe undeva.

Iar dacă vrei un botez, o nuntă, o liturghie…plătești sau nu?! Sau aceea nu e plată?! Sau…nu se pune.

Iar este confuzia dintre credință și spiritualitate. Voită de data asta. Stai și tu nopțile și buchisește, învață. Practică și nu cere drepturi de la alții. și mai ales nu îi considera datornicii tăi. și dacă vrei să știi, să afli de la persoana respectivă, poți să ai atâta nevoință încât să te duci ȘI până la ea. Chiar dacă ai și măestria. Dacă simți că mai ai de învățat, nu este nici o jenă. Cunosc oameni care au spus: vreau din nou să învăț de la gradul unu și au ales alt maestru. Trecuse ceva timp  de la inițiere sau …așa au hotărât.

Nu am primit nimic pe gratis. Este un schimb energetic de care e bine aici, pe pământ să ținem cont și să nu confundăm realitățile după bunul plac. Și, pentru că am crezut în asta, recunosc că am primit ajutorul necesar. Pe care atunci când mi s-a cerut explicit, l-am acordat la rândul meu. Cunoașterea fiecăruia este personală. Puterile energetice nu sunt numai ale mele, de acord - prin întrupare toți le avem. Cât ne nevoim fiecare – e alegerea proprie. Energetic- prin diferite manifestări, vom primi. chiar prin PROPRIA energie. fie că e informație, fie că e materială. 

Vrei să primești de la Iisus?! Du-te la mănăstire. Și nu glumesc acum. Alegeți Calea directă prin renunțarea pe care te crezi îndreptațit să o ceri altuia, ca să fie așa a ta. Pentru că acel altul poate a renunțat la multe din cele ce tu nu poți face și a ajuns la ceea ce tu crezi că iți va da, el ca om, pe nimica toată. 

Iar când faci o plată, de orice natură ar fi ea: bani, o floare, o bomboană, o lumânare, o liturghie , e un echilibru energetic. Atât. Altminteri se creează legături despre care nu e cazul să scriu acum. dar puteți să le sesizați singuri.

Așa că, dragi corespondenți de acest gen, aveți încredere în maestrul vostru. Dacă nu, duceti-vă spre altul, dar …nu din fotoliu. La urma urmei , și banii provin din energia muncii proprii.

Iar cei care mă cunosc, știu că tot ceea ce am scris aici e real. Chiar dacă, unii ar vrea să nu fie, le e greu să -și asume responsabilitatea asupra a ceea ce ei doar pot să hotărască.

 http://dor-danaela.blogspot.ro/p/spiritele-focului.html

Credința și spiritualitatea

Credința este personală, de nezdruncinat și totală. Nedepinzând de nimeni și nimic din afara ta.  Crezi sau nu crezi că există un CREATOR! Crezi în EL! Atât. CREZI; ȘTII că există DUMNEZEU !!! Un unic gând și cuvânt: Doamne! credința este gândul lui Dumnezeu căruia te predai devenind Cuvânt Viu în tine. De nerostit , doar tăcere adâncă în care exiști deplin.

Credința și spiritualitatea ei...sau a noastră ! prag de trecere pentru sufletul nostru.

Credința este ,,amestecată” cu spiritualitatea. Nu se exclud.Credința nu este dependentă de spiritualitate, nu este măsurabilă prin tona de cărți sau de interpretări. Însă spiritualitatea se bazează pe cunoaștere - acum cu suficiente date probate prin știința de vârf și care de o sută și ceva de ani sunt descoperite pagină cu pagină, tehnică cu tehnică. Sau prin miile de tehnici spirituale care reapar treptat pe fiecare meridian sau paralelă a Terrei. Timpuri minunate avem acum!

Prin spiritualitate se descoperă uluitoarele posibilități ale ființei umane și înțelegi din nou și din nou măreția Creatorului. ÎL admiri, ÎL iubești. ÎL adori și mai mult și  mai deplin. Pentru că EL a făcut totul perfect și ...ne iubește așa cum suntem acum. Așa cum am fost și în secolul trecut și acum 10 secole și atunci când doar aruncam cu pietre....

Fiecare religie a păstrat credința cu forme specifice spirituale în neamurile planetei. Fiecare avem acest drept și nu să ne omorâm în numele ei. Nu să scoatem în evidență cine știe ce ,,anomalie” după canoane proprii religiilor sau sistemelor mai mult sau mai puțin ezoterice. Dar anomalii întotdeauna ale altora, că ale noastre ...nu există! Vom pierde intrând într-o luptă care denotă lipsa de credință: eu ca om îl ,,apăr” pe Dumnezeu omorând, denigrând tot creația Lui. Aiuriți mai sunt oamenii.

In fiecare religie găsim ritualuri – însă cele de la alții devin păgânisme. Dacă nu sunt luate în derâdere (forma ușoară) sunt satanizate - forma care sigur va da roade. Cât de credincios sunt  (dar și spiritual) când spun că oamenii sunt ignoranți, proști, adormiți, masă de manevră care merită asta, tu considerându-te superior pentru că ești sub oblăduirea cine știe cărei forme de organizare spirituală?! Dar tu?! La rândul tău ai prin preajmă pe cineva mai evoluat care poate gândi - sau nu, la fel despre tine. Dacă are credința în suflet este mult, mult mai presus și asta fără să te injosească în vre-un fel. Pentru că are Puterea lui Dumnezeu în el, nu a unei școli, organizații sau religii. Nu spun că nu sunt necesare în evoluția umană- mai ales acum. Dar atitudinea față de ceilalți, frații și surorile tale , te aruncă pe tine într-un război real dar și energetic ( despre cine folosește această energie…. Mulți știu deja ). Fiecare religie devine puternică  prin numărul adepților dar și a conturilor.

Amestecăm sângele lui Iisus cu sângele răzbunării, al luptelor de putere și dominație doar ,doar o fi dizolvat.   Cu ce sunt mai bun decât cel care zâmbește cu sinceritate și bucurie când răsare prima rază de soare și spune: Mulțumesc Doamne pentru o nouă zi! Această simplitate mai există în noi.

 Însă devenim conștienți ȘI de Puterea sădită în fiecare. CE facem cu această Putere ?! Învățăm. Asta e descoperirea care nu se vrea a fi la vedere. Și e malaxată în înțelesuri de ți-e teamă și nu mai știi ce e cu tine. Să nu decizi tu că… o pot face alții . Sunt capcane, e drept , dar vei învăța dacă ești consecvent, disciplinat. Fără asta nu se poate și  aici este un real pericol. Dar nu a dăunat nimănui propria gândire ordonată , clară și mai presus de toate știind că  propria credință este cea mai bună pavază și îndreptare atunci când rostești: Doamne! Iar de această legătură am fost determinați (nu învățați) să ne temem că nu știm a o realiza.

Sunt cei care au fost păstrători de credință fierbinte și au dat-o mai departe, sădind-o în mii de suflete. Fiecare religie a avut asemenea Puteri umane, cunoscute sau nu. Oameni care sunt considerați sfinți, ei depășind condiția umană, arătând că se poate, întărind pe cei care erau și ei pe Calea Adevărului.

Credința și spiritualitatea! Granița fragilă între ele este aparentă, dar spiritualitatea/cunoașterea presupune multă muncă și discernământ. Pentru că înseamnă evoluție. Personală dar așa și umană în ansamblul ei. Iisus este Calea dar ,,tu” personal, ești sau nu, pe această  Cale. La fel în fiecare din multele școli, sisteme sau religii. Și ce faci tu este responsabilitatea ta, nu a sistemului din care faci parte. Că vrei să fii determinat- e tot o alegere. Dar nu denigra pe alții, nu ucide trupește și mai ales sufletește. Așa se crează forme gând energetice care pot fi folosite de către alții.care altminteri nu ar avea cum ajunge la tine.

Vrem ca tot ceea ce este in jur ..toate să fie corecte. Sunt ! NOI?! cum suntem?! Vindecă-te tu, prin propria ta credință și va fi VIAȚA pe pământ. Vindecarea are multe aspecte pe care învățăm să le cunoaștem. Dar având mereu și pentru totdeauna ca Invățator pe EL. Va ști ce înger sau arhanghel să ne trimită ca îndrumători – nu e necesar să Îi spunem noi. Pentru că avem noi o vorbă tare, tare înțeleaptă care poate fi și înfricoșătoare:,,Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții”. Oare…de ce?! Sunt și ei creații dumnezeiești, fiecare cu sarcina personală. Mai mare sau mai mică. Iar EL știe întotdeauna de ce/cât avem nevoie sau putem suporta în diferite momente. Vede ceva mai cuprinzător decât toți împreună. Da, putem mulțumi tuturor pentru ajutorul dat - și e firesc să o facem. Dar ultima mulțumire este adresată Lui, cel care ne-a trimis ajutor, îndrumare și vindecare. Iar a conștientiza că avem înger păzitor este o susținere sufletească necesară. Ne-am jucat cu el, l-am uitat apoi. Poate l-am și îndepărtat nițel prin ,,năzbâtiile” noastre. Dar dacă EL a spus să fie cu noi, apoi nu ne va părăsi nicicând. Doar un gând trimis spre înger și el va spune: sunt aici! Și împreună se poate spune: mulțumim Doamne!

Metafore spirituale

Lumea spirituală a început să fie o paradigmă periculoasă pentru sufletele nepregătite și care nu fac un efort de informare. O ,,undă” care trece prin suflet nu este suficientă pentru ca tu să  devii mai deosebit. Sunt informații care trebuie verificate cel puțin din trei surse: științifice, din vechile scrieri și ....fiecare alege a treia. Altminteri facem ...show.

Sunt religii a căror cunoaștere  vine dintr-un trecut atât de îndepărtat dar.... adaptat timpurilor. Sunt și școli spirituale care încearcă să rupă lanțul mistic dar fără prea mari sorți de izbândă atunci când intră în coliziune între ele sau cu cei cu un statut statornicit . Această ,,adaptare” nu este recunoscută de cei care au avut grijă să șteargă urmele. Nu asta ar fi teribil ci faptul că poți vorbi despre Dumnezeu și minunile Sale, numai în cadrul.... organizat. Altfel devii persoana non grata.  Parcă am fi în sec.8 sau 14 sau...

Cineva a fost întrebat dacă are ,,studii de ...teologie” de își permite să vorbească despre Dumnezeu și ale Sale lumi. Punct. Să știți că așa ceva este periculos de comentat.  Întrăm într-o zonă ,cel puțin obscură, cu care nu este cazul să rezonăm. Este un anumit punct de vedere pe care fiecare are dreptul să îl aibă. Cel mai bine este să fim consecvenți cu noi înșine, să nu intrăm în dispute care pot deveni dureroase. (cel puțin). De pierderea de timp și energie nici nu mai spun.

Studiile neurologice, biologice, din fizică, chimie ale ultimilor 15-10 ani demontează  DEMONSTRÎND  multe din miturile dar și  metaforele care ne-au fost (și ne sunt) inoculate. În sensuri/direcții care sunt sigură că nu vă așteptați.

 Citiți și informați-vă pentru a înțelege cum suntem ,,dirijați”. Veți descoperi cu adevărat Puterea lui Dumnezeu. Un Dumnezeu care ne vrea fericiți prin propriile Puteri. Însă efortul ne aparține fiecăruia. Acest efort sperie , nu este constant, vrem ,,rețete” iar acestea vrem să aibă și rezultate instantaee. Zonele creierului au multe, ENORM de multe a ne ...releva despre cât de minunați suntem, cât de puternici suntem, și, mai ales, cum  putem fiecare să învățăm să ne recuperăm Ființa. Fizica cuantică ne duce direct la înțelegerea asumării cum ,,privim” lumea și impactul acestei  priviri asupra lumii  proprii dar și înconjurătoare. Este o ,,experiență”  care a devenit necesară celor care pășesc numai cu dorința de a transforma lumea. Dorința nu este suficientă. Nici înțelegerea intelectuală dată de acumularea de informații. Este ca în laborator: trebuie să experimentezi, să aduni date, să le compari....

Sunt zone ale spiritualității mai exacte: numerologia, astrologia ...dar și altele care pot duce cu ușurință în derizoriu dacă nu sunt corelate cu o profundă și deloc mistică, șamanică, sacră  cunoaștere. Iar asta o poate face fiecare personal  descoperind Adevărul propriu. 

Atitudini

Avem lângă noi persoane care au puterea de a crede în ei înșiși. Și au dreptul acesta și dreptate în ceea ce îi privește. Insă când au atitudini și păreri asupra altora... mă retrag în propria  credință.

Iar atitudinea devenită slăbiciune proprie se răsfrânge și asupra celor dragi. Pot fi înspăimântați de ,,agresor” cu ușurință. Mai ales acum, când tentațiile spirituale sunt atât de interpretate de unii care sunt avizați, de alții care...urmăresc să te înlăture de la concurență sau pur și simplu de a se simți ,,bine”,de a plăti o poliță etc.

Încercarea pe care o ai va fi întotdeauna a TA, personală iar conștiința implicării și a celor dragi ne aparține.

Nu poți mulțumi pe toată lumea. Mai ales pe cei care au avut ,,așteptări” de la tine – în loc să le aibă de la ei și să pună în practică din puținul pe care l-ai dăruit. Iar ,,răzbunarea” unor asemenea persoane poate fi cruntă. Și, nu faptul că lovesc în mine e dureros (și din punctul meu de vedere chiar nu este, ci imi arată ființa care hotărăște să aibă o cale personală, iar pentru mine e tot un bine și acesta) ci lovesc în cei care sunt încă fragili. Știu, se va spune că așa vor învăța să aibă o  atitudine clară , onestă și de a învăța înlăturarea  sau nu unor asemenea persoane din viața lor. Uneori, diverse situații ne fac să amânăm această atitudine și... primim confirmări că ,, bunătatea”(slăbiciunile umane) pavează infernul. Suferim noi, dar dacă mai suferă și cei din jur din cauza asta...avem de lucru. Pentru că lipsa noastră de atitudine fermă determină  prăpastii pe care nu le dorim (sincer) dar....le lăsăm să se producă. Devenim  co.autori.

Mai este un aspect: persoanele care crează dizarmonii și noi îi lăsăm, își crează un ascendent periculos asupra noastră, de parcă i-am tot hrăni.

Și...de ce toate astea?! Pentru că nu am avut o clipă demnă, de a hotărî  înlăturarea din viață a unei persoane sau de a renunța la ea sau la un grup.  Pentru că nu avem încredere în ceea ce vrem să fim. Nu ,,rezonăm”?! ok! Pleacă.

Dacă tu confunzi calea spirituală NUMAI cu o cale de ați găsi un serviciu, de a avea Banca Mondială la dispoziția ta, eventual și un harem, de a a scăpa de bisturiul doctorului,  e atitudinea ta. Dacă tu vrei o metodă, eventual un simbol, o frază prin care să-ți determini vecinul să iți măture la ușă, sau vrei  o mantie invizibilă pentru ați spiona șeful sau iubita... nu sunt în putere de ați dărui asemenea ,,fenomene” pentru că nu știu.

Mulți au asemenea așteptări, mărturisite/recunoscute, mai clar sau nu! Sigur ei vor fi cei care vor deveni nemulțumiți, ei vor arunca cu pietre primii. Știu cum este.

Nu e faptul că sunt care  acționează intenționat – manipularea la care suntem supuși real de către unii care ȘTIU cât de manipulabili suntem, ci recunoașterea ,,așteptărilor” proprii, amestecarea noțiunilor, confuziile în gândire datorate citirii a prea multor promisiuni....auzite cine știe pe unde. Suntem încă în faza copilăriei iar înțelesurile noastre sunt departe de cele divine.

.Recunoștință față de persoanele care m-au ajutat?! Întotdeauna. Pentru că prin ele s-a manifestat divinitatea. Și...este uluitor să privești așa. Nu! Nu le spun asta pentru că....poți sminti! Îi poți face să creadă tocmai ceea ce nu este de folos: că sunt ,,aleși divini”. și...puțină decență nu strică nimănui. Însă da, aveam asemenea persoane în jur și recunoștința noastră crează frumusețe umană. Se vede și echilibrează balanța Vieții

Așteptările determină trupul să recționeze-pe toate planurile. 

Începuturile în ReiKi partea 1

..Omul este un zeu căzut care își amintește de ceruri”

                                                                    Lamartine

,,O, omule, gândește-te că prin tine trece un curent care urcă și unul care coboară”

                                                  Maximă ocultă

Am încercat mereu să înțeleg ceea ce fac, să integrez cele citite sau primite ca informații aparent fără o legătură între ele /pentru că trăim într-o lume fragmentată : știința materialistă, cu ale ei căutări într-o parte, spiritualitatea pe de altă parte, ca să nu mai spun și de religii. Trei forme care TOATE, încearcă să decripteze natura în ansamblul ei dar și natura omului.

Chiar dacă fără poezie/metafore nu se poate,

 voi încerca să redau baza a ceea ce predau acum.

Se predă la început istoria ReiKiului. Deja sunt cotroversate variante, sunt legende. Sunt frumoase, sunt necesare. Le găsiți pe internet.

Practica! Primii pași spre a conștientiza ce se ,,întâmplă”. Omul de acum 100 și ceva de ani, s-a schimbat. Chiar dacă are secole de existență ca viețuitor pe planetă. Din intuitiv a devenit intelectual. Unul din adevărurile de acum: lumea interioară nu ne mai vorbește prin contemplație ( la care orientalii erau adevărați maeștri), ci prin...cărți-prin informații. Din intuitivi  am devenit intelectuali. Adevărul prezentat sub o formă logică-iar știința a început să devină un real îndrumător, tocmai ea care a înăbușit adevărurile oculte, înăbușită fiind la rândul ei de către alții, prin derâdere sau ardere pe rug. Însă încăpute pe mâinile unor diletanți acestea riscau să se piardă și chiar mai rău- să fie interpretate eronat, dând naștere la mostruozități.

Auzim foșnetul materiei dar nu viul din ea - poeții însă aud- . Simțim textura exteriorului dar nu pe cea vibrândă din interior- biofizica încearcă acum. Fiecare simț cunoaște prin exploatare directă, exteriorul căruia îi găsim și măsurăm ...proprietățile.

Materialitatea omului este dată de mineralizarea lui, condensare de elemente, devenit asemeni unei stânci (până la cristal mai este un pic). Se spune că este ultima fază în evoluția pe această planetă, din faza descendentă. Așa cum la începuturi glanda pineală era în afara , deasupra capului, acum se reactivează în interiorul lui. (descoperim și noi ce este înlăuntru dar….după ce vom aprinde Lumina! ). Și o vom face fiecare singurei. Îndrumări da, avem, dar STAREA o vom trăi singuri. Nu vreau să aprind acum neuronii celor exaltați (sunt destui și din aceștia și, nu cert pe nimeni), dar activarea acestei glande se face cu mare trudă individuală. Nu e ,,o percepție” , cum țipă  unii ci CEVA/ CEVA  mai mult.

Trăim încă prin inteligența care prelucrează

 datele care I se dau , cele ale simțurilor 

nostre prin care obsevăm totul. Intelectul 

luminat de conștiință este noua paradigmă pe

 care o abordăm cei mai mulți, acum, cu 

sfială. Dar e totuși un început la nivel de

 umanitate.

Deci, ce facem la primul grad, după inițiere? Auto-tratament aplicând direct palmele, în anumite poziții, pe noi și dacă  avem suficient curaj și pe cei din jur (cu acordul lor bineînțeles).

Sunt unii care nu simt nimic,, schimbat ”- nu tu cald,  nu tu rece sau furnicături. Sunt mai multe explicații și întotdeauna ele depind de persoana din fața mea. Una din ele este că: nu știe să ,,urmărească” detașat, fără așteptări pentru că ,,a auzit că….”. Și uite așa se produce un mic și prim blocaj. Va încerca să suplinească prin înțelegere sau chiar printr-o percepție impusă- creind el

însuși o ,,stare” mentală. 

Diferența dintre inițierea orientală și inițierea occidentală chiar dacă (poate ?) nu mai este atât de mare acum, ea va rămâne. Se transmite diferit inițierea, în STĂRI diferite, acțiunile fiind asupra CORPULUI ETERIC, a dublului eteric și a corpului fizic. De aici derivând și atitudinea ulterioară față de inițiator dar în primul rând față de cel ce vei deveni – asta dacă vei continua. Pentru că nu se deschide un robinet și tu tot vei bea sorbind și înghițind non stop nectarul.. Nici măcar gândul că mai există și o cană, pe care trebuie să o ții în mână nu prea surâde multora. E obositor. Ai ,,primit” inițiere,gata! ești inițiat.

Când mi s-a spus că ,,nu practic” Reiki, 

pentru că mâinile le-am așezat altcum decât

 în pozițiile de bază, defapt mi s-a făcut un

 dar imens. A fost o determinare să caut a

 înțelege, pentru că de îndoit nu m-am îndoit 

niciodată de darul primit. (și aici sunt multe de

 spus dar în mai târziu).

Revin la PALME! Pentru că ele sunt la început unealta de percepție. Mai târziu… ochii, apoi suflul apoi, tu însuți.

Se începe cu palmele în gasso sau poziția

 rugăciunii. De ce?! Meridianele  energetice încep din degetele de mâini, traversează 

partea anterioară a trupului, ajung la degetele

 de la picioare și se întorc la degetele de la

 mâini pe partea dorsală a trupului. Poziția

 rugăciunii ne ,,strânge”,ne concentreză, totul

împrăștie din energie. E bine când ești și 

conștient de asta. Dar când e un modus

 vivendi, pierderea nu e controlabilă și nici

 indicată.

Apăsăm ușor palmele, una de alta, apoi începem CREAREA unui hiper-spațiu. Îndepărtăm ușor/ușoooor palmele. Milimetric!!! Are mare importanță acest lucru: mi-li-me-tric. Pentru că totul se înregistrează în creier. Totul se învață și, ca să nu fie doar teorie, trebuie să activăm o zonă clară unde vom depune ,,cunoașterea”,  deprinderea nou apărută. La fel  cum există o zonă locomotorie, creată atunci când am învățat să devenim bipezi și să pășim, la fel va trebui să facem și acum. Este loc suficient în creier.

Acu…ar trebui să zic : exersați și eu…aștept! 

Ori citiți tot textul și reveniți. Cel mai bine este

  să formați un grup în care să exersați 

împreună. Doi-trei și tot este minunat.

CREEM un HIPER-SPAȚIU între palmele

 noastre!  Încă sunt uluită de ceea ce percep 

de fiecare dată. Și învățăm ….să uităm de noi și să percepem ceva mai mult. Exersăm așa și  forța mentală prin neimplicarea ,,cunoștințelor” noastre ( că tot m-a întrebat cineva). Antrenarea duce la o forță psihică stabilă, de care devenim și răspunzători, de care avem însă și mare nevoie, pentru a nu se întâmpla ,,nedoritele”.

Depărtăm palmele încet și …curioși! doar

 atât! Curioși! fără ….călduri sau răceli/

înțepături! Acolo e CEVA: KI-ul.

Cu cât timpul alocat este mai mare, cu atât 

,,intensitatea” dintre palme va fi mai mare,

 mai puternică, mai sesizabilă.Și, mai

constantă- punct de reper ulterior. Cum, cât

 depărtăm palmele, vom învăța pe parcurs. A

 stabiliza această conștientizare prin repetare 

continuă ne va ajuta în auto – tratament. Nu

 trebuie să verificăm nimic- oricum nu avem

 termen/stare, de comparație. Ar fi ca și cum

 tot am scoate o sămânță din pământ ca să o

 măsurăm cât a crescut. Energia nu face nici

 o diferență între problemele emoționale și

 cele fizice.  ,,Vindecare sacră” la care

 apelăm real, dorind-o și ascultăm mesajul pe care ni-l transmite. Pentru mine e o 

,,convorbire” reală. Nu e mysticism, magie 

sau câte altele. Știu că mi se răspunde și …

ASCULT! Ceea ce mulți nu fac. Nu ascultă 

crezând că nu ,,aud”. Da, cu urechea fizică nu auzi dar cu cea interioară sigur da!  ! se 

învață și asta.

Este și un exercițiu de ,,oprire a gândirii” care ulterior ne va fi de mare ajutor. Este un exercițiu care practicat mereu, producere o undă uriașă de care devenim doar conștienți. O altă conștiență decât eram obișnuiți. 

Universul care se cunoaște pe Sine

Multe necunoscute sunt în ReiKi ca în întreaga noastră existență. În mii de ani nu s-a produs o asemenea evoluție în toate aspectele vieții în asanblul ei dar și a fiecăruia ca acum. Acțiunea Ki-ului asupra stărilor proprii, de vindecare care are loc pe toate structurile ființei umane, încerc să o înțeleg. 

Recunosc, am căutat  răspunsuri în cărți, la oameni, în jurul meu. Dar până nu am gândit  și crezut eu însămi, erau doar informații. În ultima vreme întrebările vin de la cei care descoperă acum uimitoarele puteri pe care le avem. Știu ce simțiți! De câte ori citeam asta,  ,,cineva” din mine credea, apoi... apărea spaima sau se strecura neîncrederea  transformată uneori intr-o senzație de neputință. Asta simt și la cei care sunt la început acum.

Toți venim cu un tipar clar, înscris energetic în structura noastră, mai mult decât îndrăznim să credem, atunci când ne gândim la o asemenea posibilitate și care ne va determina viața. El este conținut în data de naștere, în nume,  în locul unde ne vom petrece viața, casa care ne va fi acoperiș, oamenii din jur. Dar este și la purtător:in ADN-ul fiecăruia. În subconștient vom acumula informații despre toate acestea, începând cu prima secundă.

Toate acestea conțin energii pe care le considerăm personale. Ele formează o matrice din clipa nașterii. Clară, precisă, vizibilă. Cunoscută, devine cartea din care învățăm ...ce avem de învățat. În China nu se construiește o casă fără a verifica structura energetică a locului, o căsătorie nu se leagă oricum ci studiind datele celor doi, astrologia fiind un punct de referință. Dar nu numai. Învățături de acest gen sunt în toate culturile mai mult sau mai puțin păstrate. Ele sunt re.descoperite acum de către știință, noile științe (de frontieră încă). Tiparul unui om poate fi remodelat. Ni s-a implementat programul că nu se poate, că nu e ușor. Numai această ,,informație” și e de ajuns să ne poticnim. Mai apare și ideea că suntem predestinați în a fi păcătoși și ...ne punem singuri capul pe butuc. Această vinovăție este cea mai cumplită otravă care o purtăm în noi.

Asupra a ceea ce învățăm să ne concentrăm devine realitate. Un adevăr cunoscut de mii și zeci de mii de ani. Spus în modalități atât de multe că ne-au zăpăcit, pentru că aproape toate, ne sunt, fragmentate, la îndemână. Fizica cuantică începe să explice aceasta. Totul depinde de mintea observatorului ,el determinând colapsarea unei anumite realități și nu a alteia.

Oricare sistem energetic devine o cale spirituală?! E o modalitate de a clarifica nedumeririle noastre de acum. Dar totul  ESTE UN URIAȘ SISTEM ENERGETIC. Pentru că .... univesul este ENERGIE, modulată în forme/sisteme, stări necunoscute încă. Iar această energie ne modulează și se modulează după cum ajungem să concepem că se poate. Apare însă ...nerăbdarea. Dacă înțelegem un lucru vrem să fie palpabil. Vrem să manifesăm ca noi și să rămână static. Dacă ,,simțim” un adevăr vrem să nu se schimbe, să devină dogmă personală (și transmisibilă dacă se poate). Nu.... mai gândim. A gândi e un proces complex, nu e memorare, nu e redare a ceva. E un proces care se petrece nu numai în creier ci în tot corpul. Și nu suntem atenți la asta. E o deprindere care se învață.

Tiparele cu care venim conțin disturbări energetice ale matricei originale. De asta au apărut acum atâtea sisteme de vindecare care se adresează ENERGIEI din noi: fizic, emoțional, psihic. Zone interdependente privite de multe ori separat.

Căutăm modele de salvare. Zone asupra cărora să acționăm. Vom reuși dacă nu vom mai căuta ahtiați apelând numai la înțelegerea mentală. Supraconștiența încă e ....undeva departe, credem noi. Dar atunci când ,,știm” ceva din supraconștiență ne vine imaginea pe care noi o transformăm în idee, cuvțnt și faptă. Mulți înfăptuiesc asta și sunt considerați Făpturi în-făptuitoare.

Facem parte dintr-un univers . Suntem parte din el. Iar asemănătorul devine asemeni cu cel cu care se aseamănă dintru început. Nu e poezie sau filozofie sau fantezii... E REALITATE! e  ADEVĂR! dacă avem puterea de crede asta. Suntem asemeni ...fractalilor! uite că nu am spus îngeri ci ...fractali. Pentru că unii vor dovezi. Iar  dacă și vor cu ADEVĂRAT, le au. Dar trebuie să înțeleagă- acceptând asta. Și să nu cadă în extreme. Fractalii cuprind în ei o UNICĂ imagine. Că pot fi măsurați, puși în ecuații...asta ne satisface dorința de cunoaștere dar și de Vindecare din neuitarea în care am fost până acum. ,,Finitul cuprinde infinitul în el”- spun fizicienii(nu toți încă) în acord cu anticele scrieri. Pentru că unica formă -sfera, cuprinde infinitul în ea. Toate celelalte geometrii sunt ordonări ale energiei din ea. În forme uluitor de frumoase. Nu am un limbaj de specialitate, însă încerc simplitatea redării fără ecuații matematice. 

 Suntem...frumoși în uimirea de o secundă în care înțelegem cine suntem apoi.... uităm! E ciudată această uitare!!! Dezamăgire .  Dezicere de o clipă dar o căutare pe care chiar dacă o abandonăm, nu ne va abandona ea pe noi. Pentru că facem parte din EA. Forță pe care o numim Dumnezeu. În dualitatea nostră de pe pământ o facem să fie treime. Și este. Pentru că noi ne separăm de ea. 

,,Eu și Tatăl una suntem” - nu este loc de nici o diferențiere, căci e Unul. Și mai este Duhul întru care vom binevoi a ne primi a ne lăsa cuprinși.

Umbra

Tot ceea ce credem că nu iubim, este parte din noi, parte care a devenit treptat UMBRA. Ne supărăm când se așează în fața noastră (prin ceilalți), ne înfuriem, ne este și teamă. Dar face parte din noi, suntem noi.

Nu are rost să pierdem timp cu ,,de ce a fost așa ” până acum, de ce nu ni s-a spus. Sunt multe motive și motivații. Dar....OARE AM FOST pregătiți pentru a înțelege?! SUNTEM pregătiți acum?!

Așteptăm  înființarea unei școli speciale?! Zic să nu avem asemenea speranțe pentru că... tot fiecare va trebui să depună efort. Nu TEORETIC . Atât de mulți sunt teoreticieni acum încât .... ! Recunosc că îmi las gândurile să fie ,,ocupate” cu altceva atunci când începe ,,perorația”. Sunt fel de fel de ,,cazuri”. Să ascundă emoții profunde- atunci răbdarea îmi este infinită. Așa am învățat detașarea pentru a nu provoca disturbări și mai mari. Este extrem de necesară.

Implicarea emoțională în povestea celui din fața mea nu face nici un bine. Nici mie- nici ei.

Iar când faci asta de multe ori, începi să ,,vezi” ce este dincolo, văd ,,umbra” care l-a determinat să fie în fața mea. Încerc să nu mă  identific cu această ,,umbră” a celuilalt pentru că ... orice emoție îmi va distrage atenția, voi pătrunde în spațiul celuilalt cu puterea pe care o am, reușind să dau prin emoții, din energie tocmai dizarmoniei. Am văzut  că mulți fac asta  și, evident se simt după aceea secați de energie. Evită apoi persoana respectivă considerând-o ,,vampir”. NU e așa; tu ai dat o cantitate mare din energia ta. În viața de zi cu zi se întâmplă mereu acest ,,schimb”. Face parte din lupta pentru energie pe această planetă.
 De asta iubesc sistemul care se numește ReiKi. Pentru că nu eu sunt donatorul, pentru că și cealaltă persoană începe să perceapă aceasta. Și atunci dacă îi spun că există dumnezeirea care e cea mai totală, uluitoare Forță, care se dăruie și ne dăruie mereu, fără să ne judece, atunci sunt crezută. E uimire și pentru mine de fiecare dată! O cale spre împlinire.

Puterea interioară

Atitudinea – transformată în obișnuință-, față de cauza unui accident, a unei boli sau chiar a unei banale dizarmonii, AFECTEAZĂ perioada de însănătoșire. Gândul: ,,sunt bolnav”- îmbolnăvește ! pentru că celulele organismului gata de acțiune pentru însănătoșire, primesc o comandă contrară. Ne obișnuim cu boala, ne predăm ei. O considerăm moștenită, genetică, sau ca o ,,plată” pentru cine știe ce năzdrăvănii făcute cândva. Am fost obișnuiți, INTOXICAȚI cu acest gând care a devenit stare. Și este dificil să înlăturăm sute de ani de asemenea credințe depozitate nu numai în emisfera dreaptă ci și în genele pe care le moștenim. Activate apoi prin familia în care ne naștem, în primul rând.

NIMIC nu este întâmplător!!! Iar pentru început e necesar să fim atenți SINGURI la viața de zi cu zi. Sunt din ce în ce mai REALE acele ,,semne”-aparent banale. Amuzante de-abinelea uneori: am văzut o bătrânică cu usturoi pe care îl dădea și ieftin și arăta și bine (și/și). ,,Impulsul a fost să cumpăr. Apoi am simțit o .... dezicere, o ,,lene” : las* că nu am nevoie chiar acum! După câtiva pași , am respirat cu putere și am devenit curioasă, recunosc că și cu o oarecare strângere de inimă. Nu este prima dată când trec prin asemenea momente. Iar a învăța să ai reacții pe moment, se ,,învață”. A fost și acum la fel. Am găsit ....pește care arăta grozav. Am luat și bineînțeles că mi-am amintit că nu am ...usturoi. Pare banal?! Nu este, nu vă amăgiți singuri. AM MULȚUMIT BĂTRÂNEI din toată inima mea. Am și căutat-o. Nu am mai găsit-o. Dar faptul că am păstrat ACTIV acest al câtelea simț vrem noi să îi spunem ESTE EXTREM de important. E O LEGĂTURĂ CLARĂ, CARE DEVINE TOT MAI PUTERNICĂ PENTRU COMUNICARE. Așa că, pe o ploaie puternică, destul și de rece, când să traversez strada, a oprit o mașină și a deschis portiera o veche cunoștiință care m-a dus și acasă. ( își schimbase un pic ...traseul, așaaapur și simplu). Banalități?! Nu !!! pentru că am primit și o informație care îmi era necesară.

Este primordială observarea și aplicarea acestor concidențe pentru ca apoi să devină sincronicități. De un real ajutor. Pare banal dar știu că este una din modalitățile prin care învățăm să OBSERVĂM și apoi ne vom și orienta mult, mult mai simplu. Trebuie să fim elevi buni și silitori. Nu se poate dintr-o dată. De asta sunt convinsă. Dar atunci când realizăm că nu am ,,ascultat” ne putem cere iertare și darul va reveni. Ei! Aceasta nu o poate face nimeni pentru noi, în locul nostru. Decât așa.... să își expună public ,,pățaniile”.

Forța cu care gândim acum este mult, mult mai mare decât a oamenilor din epocile anterioare. Am învățat să scriem, să citim – s-a dezvoltat o capacitate pe care cei de dinainte nu o aveau. Multitudinea de informații înseamnă să devenim conștienți DE CE au apărut ele în viața noastră. Și ajungem la ,,atitudinea interioară” , când ne întrebăm ce avem de făcut. Nu e simplu, pentru că, de obicei, ajungem să ne întrebăm asta  când energia ne este ,,ocupată” cu dizarmoniile din jur.

Cui nu i-a părut măcar odată rău că nu și-a ascultat instinctul?! Tuturor. Și repetăm mereu și mereu până apar dezamăgirile. Față de noi sau față de ceilalți. Găsim așa o modalitate de a ne fi nouă înșine cel mai mare dușman, chiar dacă nici prin cap nu ne trece asta.

Cu cât folosim mai mult creierul cu atât funcțiile lui, activarea lor este mai mare. Apar și altele de care devenim răspunzători. Iar asta înseamnă să ne deprindem ,,a gândi”. A aduna informații cât mai complexe asupra a ceea ce dorim a ȘTI.

Înainte ,,ne aduceam” aminte că am avut noi ,,intuiții” după o perioadă mai mare de timp. Cu cât devenim mai conștienți de ele, cu atât timpul se scurtează. Aici intervine ,,credința” fiecăruia. Sau...lașitatea! Pentru că am fostdeterminați să nu avem încredere în noi, că noi nu putem gândi și acționa decât după norme bine stabilite ....de alții. Mulți se simt ,,părăsiți” când pricep că devin ei înșiși răspunzători. Apare și o stare de ,,însingurare”. Apar mult mai multe decât pot scrie acum, unele de-a dreptul aiuritoare. NU NE VINE SĂ CREDEM CĂ MULTE SE POT REZOLVA ATÂT DE SIMPLU! ,,ne stă mintea în loc” și dăm nepăsători din umeri.

Am învățat să respect fiecare religie, credința fiecărui om. Au fost păstrătoarele ,,credinței în suflete” – dincolo de tot ceea ce au mai făcut.

Acum însă timpurile sunt altminteri. Cred  că se așteaptă mult de la fiecare în parte, pentru a deveni ....Ei, de aici începe epopeea fiecăruia. 


.... Vă recomand o carte minunată: ,,Profețiile de la Celestine” de James Redfield, pe care o găsiți și pe scribd.

Energia Darului

                                           

Stări fizice, stări sufletești, psihice... Zi de zi avem parte de ele. Ba unele , ba altele, ne dau fiori. Diferiți! Acu... am și eu trecerile mele, ca fiecare. Și realizez câtă muncă se depune cu noi, cu fiecare în parte să pricepem ceea ce ne dorim. Și, începem să dăm sfaturi. Nu e rău. Le dăm cu o parte din energia noastră. Nici asta nu e rău-dimpotrivă. Dai-vei primi. Aiurea este când o smulgem brutal înapoi. Cum de ,,întâmplă” asta?! Simplu: când ne plângem că celălalt nu a înțeles ( că ne-am strofocat de pomană), sau când ,,credem” că am fost prea duri, sau dimpotrivă , prea blânzi. Sunt diferite aspecte, dar cu același rezultat: TRAGEM înapoi energia pe care ar trebui să o lăsăm plantată acolo un este cazul. Ne repezim și tragem energia darului înapoi. Îl despuiem pe celălalt. Asemeni unei semințe care nu va mai avea timp să încolțească, apoi să crească. ( are nevoie de timp, de anumite condiții ).

Iar cei cărora le este dat să dea un sfat bun, o ,,pățesc” și ei  atunci când nu își împlinesc menirea. Prin ,,dezicere” de o faptă bună pe care tocmai au făcut-o, dar.... o iau înapoi. Pentru că nu degeaba ești atunci, acolo, lângă acea ființă. Însă datul cu ,,părerea” că nu a înțeles nimic celălalt, nu denotă că înțelegi tu însuți ceea ce ai făcut. RĂBDARE” – ceea ce uităm că alții au avut cu noi sau...obișnuința. Nu judec pe nimeni acum. Dimpotrivă, încerc să decriptez din cele ce observ zi de zi. Pentru că devenim marionete în mâna altora. Pentru că nu avem deprinderea de a ne auto-observa. Dar ...se învață! cu bunăvoință și sinceritate-față de tine însăți- se învață.Sunt energii mai subtile, dificil de observat și vor fi din ce în ce mai agresive. Însă atunci când le înțelegi , va fi bine pentru toți. 

SATELITUL DOAMNE - părintele RAFAEL NOICA

Cea mai puternică ,,tehnică” de apărare este .... SATELITUL DOAMNE ! Totul depinde de ,,predarea” fiecăruia acestei totalei, unice PUTERI peste care , nu te îndoi nici o clipă, nu trece nimeni. Doar...tu!!!

Da, cunoașterea este necesară altminteri te zăpăcești de atâtea ,,informații”. Am fost creați PERFECȚI. Incepem cu ce ne ,,doare”, fie trupește, fie sufletește. Cine te poate ajuta, CINE te poate îndruma?! ,,Satelitul Doamne”! EL îți va scoate ,,întâmplător” în cale, pe cine sau ce ai nevoie. Și... scapi și de mândrie: că tu faci ceva. Asta înseamnă că ești trimis să înveți. Să înveți, să cunoști PERFECȚIUNEA CREAȚIEI! Atunci să vezi cât de uluit ești în fața Măreției tuturor celor care au participat la crearea ei. Și cât de ușor o putem distruge. Și știi că ai cel mai puternic spijin din univers. Nu e nevoie să te apuci de lupte cu nimeni. Doar cu....patimile tale. Lasă-le pe ale altora ( dacă le vezi înseamnă că ,,prototipul” e la purtător-adică în tine.) Închide șuvoiul nemulțumirilor și ....vindecă/te.

Și înveți gradat, treptat. Întâi înveți unu și cu unu. Ce faci cu dualitatea ?! treci mai departe. Sau rămâi să ,,analizezi” dualitatea. Totul este de o simplitate și eleganță neașteptată.

Și uită-te omule, pe cine are MAICA nu numai în brațele Sale. ci în Inima Sa. Tu?! pe CINE ai în inimă?!

,,SATELITUL DOAMNE”
Marturii ale monahului RAFAEL NOICA

,,Nu exista o mantuire a monahului si o mantuire a mireanului, ca altfel ar fi dat Hristos alte porunci si alta Evanghelie pentru monahi si pentru mireni, pentru femei si pentru barbati si asa mai departe, pentru chinezi si pentru romani.

O Evanghelie si aceleasi porunci, Evanghelie, adica buna vestire a invierii din morti si aceleasi porunci pentru lumea intreaga. Deci si mireanul, acelasi om ca Adam, ca si Eva, ca si mine monahul, avem nevoie de aceeasi intelegere a voii lui Dumnezeu.

Ascultarea este acea intelegere a voii lui Dumnezeu in care trebuie sa intri.
Ce gandeste Dumnezeu?
Cine sunt eu?

Uite, un mirean de la Bucuresti zicea: as vrea sa stiu cine sunt eu si ce vrea Dumnezeu cu mine?
Asta-i intrebarea de capatai si pe linia aceasta este ascultarea.
Domnul, Facatorul meu, trebuie sa-mi spuna cine sunt si ce vrea cu mine, adica ce rol am de jucat in aceasta istorie, ca sa-mi gasesc fiinta cea adevarata, mantuirea mea.

Deci ascultarea de duhovnic, daca o intelegeti drept, nu se face pe orizontala; nu este vorba de orizontalism intre tine si duhovnic. Este vorba de cautarea voii lui Dumnezeu prin duhovnic si asta-i intelegerea dreapta; si taina aceasta se savarseste in felul asta: tu ca ucenic, ca fiind cel care te duci la duhovnic, fie sa te spovedesti, fie sa ceri sfat, cere intai Domnului in taina inimii tale; de cate ori te vezi pacatos spune Domnului: uite, Doamne, ca sunt pacatos, iarta-ma, vindeca-ma.

Cand te duci la duhovnic cere-i ca prin preotia duhovnicului, prin lucrarea tainica pe care a lasat-o Biserica (nn. Taina Spovedaniei), sa ti se ierte pacatele si nadajduiesc si stiu ca de vei face astfel, adica daca vei face in Duh si Adevar, cat de putin, de la fiecare spovedanie, vei iesi mai mult sau mai putin zburand. Acest zbor nu este doar o stare psihologica – te simti psihic usurat – ci,intr-adevar, se intampla in Duh o usurare de care, da Doamne, sa ai parte acum si in veci.

Daca te duci pentru sfat, intai lui Dumnezeu sa-i ceri indrumare:
Doamne! Sa fac asta sau sa fac aia? Spune-mi prin duhovnicul meu!

Cand simti oarecum in rugaciune, in viata ta, ca vine momentul, du-te la duhovnic cu gandul la Dumnezeu, cu atentia catre Dumnezeu si atunci spune-i duhovnicului problema ta si pandeste de la el primul cuvant.

Il citesc pe Sfantul Serafim, ba citesc in colectia Filocalica acel prim cuvant, Dumnezeu atotputernic e bland, e acea adiere de glas subtire pe care a auzit-o proorocul Ilie si de care a fost impresionat mai mult decat de cutremurul, uraganul, sau focul; adierea de glas subtire care e mai rapida decat toti dracii daca lucram prin ascultare.

Nu intreba pe duhovnic mai departe, primeste acel prim cuvant, e cuvantul tau, duhovnicul nu ti-l poate explica, este dialogul tau intim cu Dumnezeu.

Daca asa l-ai cerut de la Dumnezeu, daca in felul asta il vei primi de la duhovnic, de ce sa cartesti, de ce sa te impotrivesti?
Fiindca risti sa lepezi cuvantul lui Dumnezeu.

Ba chiar in momentul cand ii spui: "parinte, explica-mi mai bine", ai rupt firul cu Dumnezeu! Ai inchis telefonul! Si acuma vorbesti doar cu aparatul de plastic, daca-i vorba de telefon, iar daca-i vorba de duhovnic, doar cu duhovnicul ca om.
Asta sa nu faci! Primeste cuvantul cu credinta, cere blagoslovenie si tu vei intelege acel cuvant, facandu-l.

Tot ce face omul incepe in nevazut, adica in taina inimii tale.
Cand ti-ai pus in inima asta, Dumnezeu a vazut si daca te-ai hotarat pentru acest "asta" este foarte probabil ca, la un moment dat, acest "asta" sa inceapa sa se infaptuiasca in viata ta.

Uitati, va dau o pilda.

Un monah mi-a spus intr-o zi: ma certasem cu un alt monah dintr-o alta manastire si voiam sa-mi cer iertare, dar nu m-am cait dupa aceea si nu mai voia sa stie de mine, intr-atat era de ranit.
Si mi-am zis: ce sa fac, maine-poimaine trebuie sa plec, iar eu vreau sa ma apropii de Sfanta impartasanie. Ce sa fac, am ranit pe fratele meu, cum o sa pot atunci sa ma apropii de impartasanie, cum sa continui viata pocaintei mele ca nu ma mai primeste; eu vreau sa-i cer iertare si el nu vrea sa auda nimic. Si zice: mi-am amintit de un cuvant din Liturghia Sfantului Vasile cel Mare.

Monahul acesta-i grec, si in greaca – imi pare rau ca in traducerea noastra nu reiese asa – la pomeniri, dupa sfintirea Tainelor cand preotul zice "pomeneste Doamne pe cei care ai invrednicit sa imparateasca pe pamant" spune asa: "glasuieste in inimile lor cele bune pentru Biserica Ta, pentru poporul Tau".

Monahul si-a adus aminte de acest glasuieste si a zis: Doamne! Glasuieste in inima lui pentru pocainta mea, spune-i ca ma caiesc pentru ce am facut, ca-i cer iertare si ca eu il iert.

Si a continuat spunandu-mi: data urmatoare cand l-am vazut parca nu fusese niciodata nor pe cer, totul disparuse si impacarea noastra era deja facuta.

Cand am auzit cuvantul asta, am sfatuit multe persoane in aceasta directie si aproape de fiecare data s-au intamplat minuni.

Si iarasi o monahie care era noua intr-o manastire imi spunea: "Parinte! Mi-e frica de toata lumea". Era foarte sensibila si ranita mai ales de cutare monahie care era un pic mai in varsta si mai autoritara. Zice: "cand intru in bucatarie m-apuca groaza, nu stiu ce sa fac". I-am spus sa se roage asa:

"Doamne, spune in inima ei sa-mi zica un cuvant bun sau spune-i ceva bun despre mine".

Intr-o zi vine fugind catre mine: "Parinte! Parinte! stiti ce s-a intamplat? A venit maica cutare si m-a apucat groaza si am zis: Doamne, spune-i ca o iubesc!" Si zice: "nu stiu parinte – o fi fost vreo coincidenta –, s-a uitat frumos la mine si mi-a zis ceva frumos". Ultima oara cand am vazut-o, acum un an, avea fata luminata ca atunci, acum vreo zece ani, si era impacata cu toata lumea si cred ca
aceste "coincidente" au continuat.

Deci se leaga si se dezleaga in Duh, in taina inimii si profit de intrebare ca sa spun si acest lucru: trebuie sa ne nevoim in ceva, ceva pe care stramosii nostri cred ca il faceau fireste. Cred ca stramosii nostri, care erau, cat de cat, mai apropiati de Dumnezeu decat noi, in mod firesc, pentru fiecare lucru chemau pe Dumnezeu.

Vezi o primejdie: Doamne! Si zici ceva lui Dumnezeu.
Vezi un pacat in tine: Doamne! Uite ce-i in mine, nu ma lasa asa!

Vezi pe cineva care te supara si nu te poti impaca cu el:
Doamne! Spune ceva in inima mea pentru aproapele meu! s.a.m.d.

Chemati-L pe Dumnezeu.
Zicem ca Iisus Mantuitorul este singurul Mijlocitor intre Dumnezeu si om.
Indraznesc sa spun ca lui Dumnezeu ii place sa mijloceasca intre om si om.

Cheama-L pe Dumnezeu mijlocitor intre tine si vrajmasul tau, intre tine si cei cu care te-ai certat si ai sa vezi urmatoarea "coincidenta": cum spuneam cuiva acum catava vreme: Dumnezeu nu exista. Nu! Dar se preface bine ca nu exista!

Fa si tu ca si cum ai crede si ai sa vezi cum si Dumnezeu se face ca exista!

Si provocam "coincidente" dintr-acelea.
In esenta profit ca sa va zic: sa invatam fratilor sa chemam pe Dumnezeu in toate imprejurarile, sa-i cerem sfatul lui Dumnezeu, sa multumim lui Dumnezeu cand ne-a dat ceva ce i-am cerut, sa-L intrebam pe Dumnezeu ce inseamna asta si toate nedumeririle noastre.

Intai "Doamne!" sa fie in inimile noastre si dupa aceea tot restul.

Daca vrei sa-l vezi pe duhovnicul tau care este la 100 de metri de tine, trebuie sa faci 100 de metri si poate altceva l-a inhatat sau trebuie sa iei telefonul si sa faci un numar.

Pentru Dumnezeu, nimic din toate astea: zici "Doamne!" si ai si intrat in contactat cu "satelitul Doamne" si sa vezi cum se preface acest Dumnezeu ca exista!

Cum sa ma pazesc de gandurile rele care imi vin in minte?
Tot prin "satelitul Doamne" (...)

Ce-am spus si altor tineri va spun si voua: nu este greu, este cu neputinta!
Firea ta cand se simte deznadajduita ca ar putea sa ajunga la asta, firea iti marturiseste ca nu face parte din tine, ca nu face parte din firea ta biologica.
Dar de la Dumnezeu nici sa nu asteptam mai putin decat cele cu neputinta.

Dumnezeu numai in cele cu neputinta lucreaza, in cele cu putinta facem si noi.

Dumnezeu nu invarte la mamaliga ta. Dar daca este vorba de poruncile lui Dumnezeu, numai Duhul lui Dumnezeu in tine va putea lucra.
Vrei sa te pazesti de ganduri? Dumnezeu sa te ajute si faci asta.
De cate ori vezi un gand rau in inima ta spune: Doamne uite ce este in mine! Si cere lui Dumnezeu.

Poate ai nedumeriri; intreaba-L pe Domnul, Toate se leaga si dezleaga in Duh, in taina inimii.
Vrei sa stii cum sa nu le mai faci?
cere Domnului sa nu le mai faci, cere Domnului aparare sa nu mai cazi in pacat.
Intotdeauna cu Domnul lucreaza !
Dumnezeu, stiind ca ne da porunci – cuvinte cu neputinta omului de urmat, total cu neputinta – nu asteapta ca eu sa le implinesc, asteapta ca eu, vazand ca nu sunt ala cum ar trebui sa fiu, sa zic: "Doamne! Fa Tu ceva, du-ma Tu pe calea Ta!

Nu zice si Hristos "Precum am zis evreilor va zic si voua: unde merg Eu voi nu puteti sa mergeti, dar veti veni mai pe urma"?
Cand mai pe urma? Dupa pogorarea Duhului Sfant, acea pogorare faca-se voua, tie frate sau sora care mi-ai pus intrebarea, si tuturor! Contactati "satelitul Doamne"!

Profit ca sa va spun inca un lucru: de multe ori m-am intrebat si multi tineri m-au intrebat, de ce daca Dumnezeu stie toate, trebuie sa ma mai rog si sa-I spun?
Nu trebuie, dar de multe ori rugaciunea este singura metoda prin care imi pot arata impreuna mea lucrare cu Dumnezeu. Zicand "Doamne vreau asta!", desigur, Dumnezeu stie ca vreau, dar facand-o, incep de fapt o impreuna lucrare. Uneori poate ca este singurul lucru pe care pot sa-l fac, alteori se adauga la ceea ce fac. 

Deci, "Doamne da-mi rabdare!" este deja o impreuna lucrare, Dumnezeu imi da rabdare.
De ce? pentru ca e indelung rabdator. Vine un moment in care trebuie sa-mi exersez rabdarea, incerc cum pot, voi reusi sau voi cadea, vedea-voi!
Dar cerand de la Dumnezeu rabdare, impreuna lucrez cu Dumnezeu mantuirea mea. Nu astept pica para malaiata in gura lui natafleata. Fac si eu ceva! Cer Domnului: da-mi asta!

Sfatuiesc pe toti sa se impartaseasca cat de des posibil, atat de des cat ii sfatuiesc duhovnicii lor. Si asta nu numai pentru a nu intra in conflict cu duhovnicii, ci fiindca – si asta este un lucru foarte important de inteles – omul nu este un obiect si ca atare nu este supus unei legi. Omul este o exceptie. Fiecare suflet ce va fi existat in lumea asta este o calatorie dintru nefiinta pana in vesnica dumnezeire, o calatorie unica.
Toate se leaga si se dezleaga in Duh si in nevazut.

Singurul indreptar pe care-l pot da tuturor este: contactati "satelitul Doamne".

Sa ne invatam cu "Doamne" in toate imprejurarile, si sa incepem cu "Doamne" si alt indreptar nu cred ca as putea sa dau fara ca sa ma pasca pericolul de a-l face pe unul sau pe altul sa se poticneasca.

Toate legile isi au valoarea si limita lor, dar "Doamne" nu are nici o limita. 

Mantuirea este un lucru cu neputinta la om si deci, daca este cu neputinta , Dumnezeu Insusi o face si de aceea trebuie sa ne lipim de rugaciune si de Tainele Bisericii, mai ales de Taina Sfintei Impartasanii.

Si asa, ceea ce este cu neputinta la om este cu putinta la Dumnezeu.''

,,CELALALT NOICA'' si ,,CULTURA DUHULUI'' - Marturii ale monahului RAFAEL NOICA