luni, 1 septembrie 2014

Ritualurile prin biserici



Recent am avut parte de o nouă înțelegere. De aproape un an de zile, starea de sănătate i se deterioara vizibil, omul era furios din te miri ce. Înainte era o persoană calmă acum chiar și un cuvânt îl făcea să își piardă cumpătul. Avea stări de ,,pierdere” a conștiinței, aproape de leșin, din care își revenea cu greu. Toate analizele îi ieșiseră bune. Numai persoana nu era bine.
Toate veneau  din neamul tatălui. Blesteme de neam. Majoritatea bărbaților nu se căsătoriseră iar dacă o făcuse câte unul era de parcă trebuia să fie perpetuat blestemul. Avea parte numai de nenorociri.

Ce se întâmplase: pentru a-și salva căsnicia, soția a făcut un ritual la nouă biserici.  Nu cu binecuvântarea de la preot ci pentru că așa auzise.  Într-un an și ceva totul s-a terminat între ei. Iar bărbatul a început să se simtă tot mai rău. Cândva se produsese un eveniment care se activa periodic.  

,,Intervenția” cerută direct de om la divinitate activase blestemul din neam aruncat asupra bărbaților. Slujbele de dezlegare ar fi fost mult, mult mai recomandate. Ele fiind folositoare. Dar când facem după sfaturi binevoitoare, cu asta ne alegem.
Prin ,,ritual” activase blestemul. De ce ? În Biserică doar preotul este cel care leagă și dezleagă. Aici este teritoriul exclusiv al slujbelor ținute de preoți. E bine să respectăm acest lucru.  Place sau nu unora.
Pentru a ,,face un ritual” ne pregătim trupește și sufletește. Postim, - post negru- spunem anumite rugăciuni. Și mai ales lăsăm totul în seama Lui. Nu după dorința noastră. Și facem totul cu dezlegare de la preot.

Persoana respectivă mi-a spus că nu voise să se căsătorească. Dar de ,,gura alor lui” se căsătorise. Simțise că  nu e bine. Avesese acea ,,intuiție” pe care o avem mulți și pe care nu o ascultăm din diverse motive. Chiar și  înainte de a face un pas atât de important. Mulți au asemenea ,,temeri”. Dar aud : ,,totuși ... e om bun” sau ne se îndură să renunțe pentru un oarecare avantaj.  Credem că putem să-l schimbăm pe celălalt. Credem multe. De fapt iubirea însăși din suflet în acel moment este atât de frumoasă încât mulți nu vor să renunțe la...persoană, de teamă că vor pierde ...iubirea – din sufletul lor. Acesta este un atașament defapt. Vrei tu o anumită persoană care ,,intruchipează” in acel moment ,,chipul” iubirii tale. Dar se poate să după aceea că nu există și ,,asemănare”. Nu persoana e de vină.

Pierderea energetică suferită de persoana în cauză era mare. De ce ?! pentru că alimenta, de la ,,ritual”, acel blestem reactivat acum. Și care parcă atât așteptase. Povestea e lungă, furtunoasă și cuprindea multe persoane. Care sigur toate se tot întâlnesc pentru a se ,,elibera”. Cum era cazul și acum.

 Iertarea pe toți cei implicați este necesară. Furia îi lua energie din zona vezicii biliare  (care este în strânsă legătură cu buna funcționate a ficatului. Ceea ce duce la depresie, frustrare. Nu făcuse nici un rău, dimpotrivă. Lipsa de voință era cea care îl păzise până acum dar și care îl îmbolnăvise. Dacă nu se căsătorea nu trecea prin această ,,încercare”.

A fost o bucurie pentru el să înțeleagă că persoana respectivă nu îi ,,voise răul” lui personal, așa cum i se mai spusese. Terapia iertării a ajutat mult. Omul de acum avea acea ,,furie a blestemului” încriptată în memoria celulară. Multe avem acolo, preluate genetic. Trebuie doar o ,,scânteie” și ele se activează. Altminteri rămân în stand by. Se pot manifesta însă la generația următoare. Nimic nu dispare. De curățenia noastră sufletească depinde , de hotărârile pe care le luăm.


Atenție la ... ritualuri ! Nu se fac oricum. Fie chiar cele cunoscute ca și ,,creștine” sau ca ,,păgâne”. Asumă-ți întotdeauna ceea ce faci. Ignoranța, necunoașterea nu este o scuză. Activezi forțe pe care nu știi să le stăpânești și atunci te vor stăpâni ele pe tine. 

Să nu confundăm Biserica cu Altarul personal pe care este necesar să îl avem fiecare acasă. Autoritatea în biserică este preotul. Acesta a fost rolul preoților în toate timpurile. Fie în Sanctuare , fie în alte construcții ridicate special. 
Rugăciunea personală, ritualul personal îl faci acasă, tu însuți. 

2 comentarii:

  1. Bună ziua,
    Am descoperit pagina dvs si de cateva zile tot citesc....multumesc pentru informatiile oferite!
    Legat de obiceiurile întâlnite în biserici, mă întreb de ce femeile își acoperă capul (dacă trebuie sau nu, de fapt... și de ce), despre purtarea fustei și neintrarea în biserică în perioada lunară și or mai fi și altele. Mă tot gândesc de ceva vreme la aceste lucruri și singurul răspuns găsit a fost că așa trebuie sau că femeile sunt mai păcătoase...așa o fi?! Mulțumesc și toate cele bune! Liliana

    RăspundețiȘtergere
  2. Biserica are Dogme. Din ele s-au desprins obiceiuri. Când intri într-o biserică respecți dogmele respective. Treptat ele au m-ai fost „îndulcite” mai ales în privința FEMEII. Par restrictive, chiar desuete dar ... sunt și pot constitui un imbold de a revizui unele concepte. Sincer, nu e important de ce au făcut-o. Fiecare găsim răspunsuri proprii și pe cele reale nu, ținând cont de vechimea credințelor, de cei care le-au „inaugurat” (uneori nici asta nu știm).

    Credința arzândă din inima contează! PERSONALĂ!
    Mulțumesc și eu. dacă am reușit să determin punerea unor întrebări , e minunat! Ai răbdare cu tine. Răspunsurile vin treptat pentru că uneori nu sunt cele „așteptate” iar informații prea directe, pot fi greu de dus, de înțeles, de acceptat pentru că vin in contradicție cu patternuri (convingeri) avute de sute sau mii de ani.
    Zi minunată sufletului tău!

    RăspundețiȘtergere

Voi respecta opiniile fiecăruia. Dar vă rog să aveţi o exprimare decentă. Anonimatul persoanei nu-l exclude pe cel spiritual. Din când in când voi face aici completări la cele publicate pentru a nu interveni în text.