marți, 29 decembrie 2015

Împărtășește-te cu Dumnezeu


,,Contemplarea lui Dumnezeu vă va schimba creierul”, constantă, repetitivă, INDIFERENT de motivații. Dacă ÎL contempli cu gând de răzbunare, de nedreptate datorită semenului,  înțelege că acest fel de a ,,contempla” e doar EMOȚIA ta. Dumnezeu este doar IUBIRE. 
Neantul EI. 
Nimic mai mult, 
nimic mai puțin. 
NIMIC 
și totuși 
TOTUL.
 Până și o esență este formată din CEVA ce dacă nu poți numi e DUMNEZEU. Dacă înțelegi în tăcerea din tine asta ai ajuns pe drumul mântuirii. A descătușării de robia firii.

,,Contemplarea constantă, religioasă și spirituală întărește un UNIC circuit neuronal care.....” care va deveni asemănător celui DIN inimă. Coerent cu EA. Activându-l. Asta ca să folosim ,,computerul de sus” fără de care unii nu pot, nu reușesc (de frică) să facă ceva. Roagă-te, contemplă CONSTANT. 

Se mai poate activa Coerența direct: mergând fără cap. Privește cu inima. Nu e dificil. Așa cum îți privești iubita/iubitul atunci când te îndrăgostești, așa străduiește-te să privești și lumea din jur. 
Mergi câțiva pași ....fără cap! Adică fără creier.
= Mintea e altceva, e o funcție, o emanație consistentă, energetică (gândește la asta și încearcă să prinzi sensul). = 

  IMAGINEAZĂ-ȚI acum că DIN INIMA TA iese, se prelungește un fir, sau un telescop prin care privești în jur. Fii doar curios. Atinge o floare. Atinge un nor. Privește chiar groapa de gunoi a orașului dar fără ...cap. fără GÂNDURI (sigur așa te vei strâmba și îți vei activa o stare). PRIVEȘTE fără să apelezi ( judeci) la ...emisfera stângă. Nu uita: NU ai cap. Pentru că am confundat destul ,,gândirea” (paternele) cu noi înșine creindu-ne viața asta de care suntem nemulțumiți. Ele ne-au condus viața. 

Când vorbim SCRIEM! Asta facem: scriem. Sunt nemulțumit/ă de, nu-mi iese ... am necazuri, sunt bolnav/ă.  SIGUR că le ai pe toate că doar AȘA ai spus. Nu are importanță starea. Tu AI NUMIT ceva AL TĂU. Ce ai deja. Emoția nu se pune. Și așa tot ne scriem și scriem viața adunând din marea de energie din jur. 

Cuvântul scris stabilizează gândul, informația ( e bine să scriem cu creion care e din grafit, prima formă a carbonului) energia. Stabilizăm o informație din/despre exterior.
 Cuvântul rostit stabilizează prin SUFLU lumea interioară, care e formată tot din energie. Iar stabilizăm o informație.

Cuvântul este Putere. Este Facere și ÎNFĂPTUIREA EI. Odată scris sau rostit Cuvântul rămâne așa pentru totdeauna. El devine o Înfăptuire și mai mare cu cât îl repetăm. Însă nu lăsați ca între voi și Puterea voastră de a ÎNFĂPTUI să interveniți tot voi prin ,,vorbe” pe care le rostogoliți ca pe boabe care zornăie și  zornăie atrăgând ,,împliniri” de care vă văitați după.

Știiiiu, știu că știți, știu că sunteți ,,ființe spirituale” dar de ce să vă obosiți a renunța, a fi atenți la ce vorbiți?! Unii doar ca să spună ceva, doar ca să ,,smulgă” : ,,vaaai, dar tu poți!” sau o compătimire ( aiurea: e o formă de a te alimenta energetic sau , și mai și, de a accentua energia noastră joasă. De asta spovedirea, acum psihoterapia sunt necesare – pentru a te ,,deșerta”. Cât despre cei care empatizează cu tine: Păzea! Dar tu fiind persoană ,,spirituală” cum să nu explicit tu orișice. Și a te plânge e o formă de a îți pune propria amprentă și a devenit o formă de satisfacție ….masochistă. Sau poate greșesc. Gândiți fiecare.Nu mă supăr.
Când ne Rugăm către Dumnezeu stabilizăm o legătură care ne va influiența. Cu cât repetăm nu îngăduim să se disipeze această legătură. Nu uitați că așa reformatăm și ADN-ul  -conform studiilor neuroștiințifice ale ultimilor zeci(doar)de ani.

Adică: trimitem cui ne este foarte drag un mesaj! Iar El ne răspunde și așa Darul devine Bucurie împărtășită. Se oprește instabilitatea din tine prin faptul că te împărtășești direct de la EL. Dispare instabilitatea vieții tale.
Dacă puterea noastră de a scrie ( vizibil sau invizibil) și așa a ne determina viața e atât de mare, CUM este PUTEREA LUI ?! Totală! Dar …. Noi tragem draperia și scriem în întuneric. Când e scris cu LUMINĂ –nu vedem! Dar ce ne mai minunăm pentru că simțim și trăim frumusețea. În Lumină nu vedem dar trăim ceea ce dorim. 

INIMA știe, vede. Iar Mintea va începe să buchisească pentru noi. Nu pentru că nu știe citi ci pentru că înțelegerea noastră e suficient de limitată și , mai avem un obicei: ne plictisim repede. Sau nu o fi așa?!
Constanta DOAMNE fie în viață clipă de clipă!

                  BineCuvântări și BuneCuvântări în viața tuturor!!!


2 comentarii:

  1. Si drăguța mea de nepoată când avea vreo 2 anișori îmi strângea buzele cu mânuțele ei mici și zicea:TACI! Cred că știa ea ceva.
    Săru'mâna,oricum.Zile minunate și binecuvântate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ințelepciunea fericirii se află în noi, dar este greu de găsit din cauza faptului că ne dăm mereu cu „păreri” care nici nu sunt ale noastre. pentru că (încă) nu vrem să ne ascultăm glasul interior, glasul inimii, să ne smerim in fața ințelepciunii lui.

      Ștergere

Voi respecta opiniile fiecăruia. Dar vă rog să aveţi o exprimare decentă. Anonimatul persoanei nu-l exclude pe cel spiritual. Din când in când voi face aici completări la cele publicate pentru a nu interveni în text.