vineri, 1 ianuarie 2016

Îndreaptă-te către iubire



Tot mai mulți oameni conștientizează neîmplinirile din viața lor, oricâte cărți sau cursuri au făcut. Mă refer numai la acest segment nu și la căutările religioase. Nu are sens să le amestecăm.

Neîmplinirea naște re-sentimente profunde. Iar când tu le ai împlinirea nu este parte din Soarta ta, pentru că ții locul ocupat.

Am început anul cu o bucurie: anunțarea unei căsătorii. După trei ani petrecuți împreună fusese ,,abandonată” pentru altcineva. ,,Nu pot să-l iert pentru că m-a înșelat, m-a mințit. Dar am să-l iubesc numai pe el, nu pot să îl uit.... ”. ,,Nu, nu-l iubești! Te simți umilită, abandonată, înșelată, dar nu-l iubești. Nu confunda atracția (care în cazul vostru s-a spulberat) cu iubirea. Atracția există ca să apropie oamenii apoi ea trebuie susținută și echilibrată”.

,,Îl iubești?! Bucură-te că e fericit!” Prima dată când a auzit asta s-a uitat atât de ciudat la mine încât gândurile că eu am o problemă i se citeau pe chip.

Între timp a început să aibă și probleme cu o colegă la serviciu. Starea de sănătate i se deteriora treptat.
Resentimente față de ,,trădător”, resentimente față de colegă... Pur și simplu : resentimente care se revărsau într-o gamă colorată, nuanțată: nemulțumiri, bârfe, morocăneală...
Până am auzit : ,,Eu nu știu să iubesc”. ,,Întâi iartă și dorește binele și atunci te vei elibera. Și ... Doamne ajută!”

Și a început: ,,Iți doresc să-ți fie bine!”. Și pentru ,,trădător” și pentru ,,afurisita de colegă”.  A trecut ceva timp dar a reușit să spună repetând mereu: ,,Iți doresc tot binele pentru că meriți să fii fericit, să fii iubit”. ,,Mulțumesc că ai făcut parte din viața mea”, până când i-au apărut lacrimi de recunoștință în suflet. Ceva invizibil imens s-a strecurat în inima ei.

Când trimiți Binecuvântări trimiți de fapt Iubire. Și vei primi Iubire!

Este ceea ce am primit ca învățătură venită din orient: Salut divinitatea din tine! ( rostit calm, frumos, românește nu prin împrumut lingvistic. Namaste este minunat și autentic, sacru dar rostit în Țara soarelui răsare!). 

Recunoști divinitatea din ceilalți pentru că deja ai descoperit-o în tine! Privește orice persoană ca și cum ar privi Dumnezeu prin ochii tăi. Privește-te pe tine ca și cum ai fi privit (nu supravegheat) de Dumnezeu. Bucuria că există dumnezeirea se învață, se simte, se trăiește și este personală întotdeauna.
Și da, cere un efort și o atenție sporită, constantă. Aici e dificil.

Să înveți a iubi dorindu-i celuilalt tot binele din lume, indiferent dacă binele te include și pe tine. Este o învățătură pe care treptat o înțelegem, dar știu că așa eliberăm și ne recăpătăm noi înșine libertatea.

Așa că acum două suflete frumoase s-au regăsit. A sunat-o înainte de sărbători să-i spună ,,La mulți ani !” și ...Colega de serviciu le va fi nașă.

Se bucură că acele persoane există, că sunt reale. Suferințele prin care a trecut: ura, nemulțumirile, tristețile are grijă să nu le mai primească în suflet. Nu mai este tulburată de atitudinile celor din jur fiind atentă la ale ei. Ea să nu creeze bariere.
Iubirea se învață. I se face loc în viață.

Prin re-sentimente consumăm din energia noastră. Sau a celor dragi. Care se protejează plecând, îndepărtându-se.

Zâmbiți, se poate și altfel: prin iubire, recunoștință și binecuvântare consumăm din energia universului, divină (dacă vreți să o numiți așa).

Universul devine atunci, VIU! Și fiecare din noi odată cu el !

Un an binecuvântat cu iubire!

Un comentariu:

  1. In final> nemulțumirea duce la dezicerea de Dumnezeu, de Creație. Pentru că folosești energia Duhului din tine ca să îndepărtezi oamenii(și te miri că pleacă dacă tu ești ,,indispus” de tot și toate). Duhul va pleca și vei rămâne să tot hrănești și să adăpostești ȘI să creezi ceea ce vei crede că sunt ,,creațiile” altora-farmece, blesteme... Sunt și din astea dar a fi ÎNTÂI atenți la cele personale înseamnă de cele mai multe ori ca ele să nu te ajungă, să nu te găsească.
    Dumnezeu nu este înspăimântător, nu pedepsește. Au pus destui în cârca Lui suficiente apocalipse. Sau au creat fel de fel de iaduri (încă supra-etajate, ca să ne fie clar). ,,Invățături” necesare ...secolelor trecute.
    Dumnezeu este IUBIREA! patima este a omului care vrea doar pentru el. Ne e frică să dăruim, să dezlegăm. Suntem posesivi. Asta a născut monstruozitatea pe planetă.
    Iar gândul de a ierta, de a binecuvânta DOAR ca să fie ca noi...Mai bine uitați să faceți asta. Veți atrage mai mari dizarmonii în viața voastră. Așa se formează în suflet setea de putere. E o manipulare directă. A voastră și a altora. Iar când cercul se va închide vom fi singuri.

    RăspundețiȘtergere