Cartea Vieții_ Autocontrolul (2)

Știm că există două părți ale minții. Mintea conștientă care are identitate este o minte creativă. Ea poate vedea în viitor, poate analiza trecutul, poate rezolva probleme. Și mintea subconștientă, cealaltă minte, axată mai mult pe obiceiuri. Cei mai mulți dintre noi cred că ne controlăm viața cu mintea noastră creativă. Dar viața îți este controlată de convingerile tale. S-a descoperit că noi ne trăim viața, controlați fiind de conștiința noastră, doar 5% din timp. 95% din timp trăim controlați de programele noastre subconștiente.

Deci: de unde avem aceste programe fundamentale pe baza cărora funcționăm?

În primii șase ani, creierul funcționează la frecvențe de energie redusă, Theta, care este o stare de transă hipnotică.

 În primii șase ani ești ca o cameră de luat vederi care înregistrează tot ceea ce este în jur. Și tot ceea ce observi intră în sistemul tău de programe. 
Acumulăm credințe, atitudini și comportamente de la părinți, familie, societate. Acestea devin convingerile de bază. Și orice situație ulterioară va ține cont de ele. Și așa îți vei forma propriul tău sistem de valori apoi judecăți, în emisfera stângă  care le va întrebuința, luând prototipul din emisfera dreaptă, pentru a decripta lumea și a forma deprinderi, aptitudini, automatisme de gândire, de manifestare.

Iezuiții spuneau: dă-ne un copil sub 6-7 ani iar acesta deveni adult credincios până la sfârșitul vieții sale. Acum și știința spune că primii șase ani reprezintă perioada de programare.
Orice program primești acela va fi cu tine pentru tot restul vieții tale.
Primii șase ani sunt necesari pentru downloadarea programelor, atunci când înveți/preiei comportamentul celor din jur.

Trăim timpuri de schimbare. Profundă. Dar la care participi tu însuți dacă vrei să ai controlul asupra vieții personale. Nu este suficient să spui: îmi schimb modul de gândire. Pentru că ACUM lucrurile încă nu sunt în controlul nostru în totalitate. După vârsta de șapte ani creierul funcționează  95% controlat de subconștient. Acolo sunt programele fiecăruia, după care te vei ghida toată viața. De fapt: vei fi ghidat.  Unul vrea o minge roșie, altul nu. De ce? Pentru că roșu și rotund evocă ,,ceva”. Plăcut sau nu. Și tu crezi că ,,alegi”. Ei uite că NU.

Mintea conștientă poate învăța din citirea cărților. Mintea subconștientă poate citi o carte de ,,dezvoltare personală” și să spună wow, dar atât. Ceva din cartea atinge ceva de acolo, un obicei pe care încă nu l-ai manifestat.

 Oricum, suntem mult mai complecși, dar acum încerc să redau unul din aspectele din noi. 
După ce ai citit cartea, viața ta nu se va schimba. Sau poate pentru o zi-două și gata! Pentru că mintea subconștientă este axată pe obiceiuri.

Cum poate ÎNVĂȚA subconștientul? Prin lucrurile pe care le repeți în mod constant. Recitești cartea, meditezi la cele scrise. Te umpli treptat de cele pe care vrei să le înveți. Și: nu le uiți până când ele vor deveni automatisme. Atunci înseamnă că ai schimbat un vechi program sau pur și simplu, ai învățat unul care VREI tu.

Dacă rămâi conștient de ceea ce ai citit, trăiești în prezent acele învățături și când apar gânduri negative (70% din timp, gândurile noastre sunt negative și cu o abundență inutilă de expresii, de cuvinte sau de imagini în formularea unei idei, adică,,redundantă”), dacă ai putea opri acele gânduri de genul ,, acest lucru nu funcționează”, ,,aceasta nu merit să am”… Dacă ai putea să le auzi constant și să le spui ,,NU”, să schimbi credința imediat, să le dai o energie pozitivă ar fi bine, numai că noi nu avem această deprindere.

Pe măsură ce repeți în mod frecvent, mintea subconștientă începe să învețe un nou obicei. Trebuie să depui efort să fii conștient atunci când repeți. 
Orice distragere să o lași cât mai elegant și detașat să treacă. Ca și cum ai merge printr-un tunel și știi că la capătul lui e soare, e șoseaua care te duce acolo unde ți-ai propus.

 Folosim doar  5% prin mintea conștientă dar 95% din mintea subconștientă, ce face ? Mintea conștientă se poate gândi la trecut sau viitor și poate rezolva probleme folosind informațiile deja stocate în emisfera dreaptă.  In majoritatea timpului te gândești la ceva. Vrei să rezolvi, vrei să știi, vrei să…. 

Dacă analizezi înseamnă că îți folosești mintea conștientă. Păi dacă folosești mintea conștientă pentru a gândi/analiza, atunci cine controlează activitatea corpului tău?! ca să nu te răstorni de pe scaun acum când citești?! Crezi că e o poziție firească, nu?! Cine însă coordonează această poziție?! Răspunsul este: atunci când nu ești atent și te gândești ce faci diseară, mâine, subconștientul controlează activitatea ta. Și nu numai a corpului tău. Ci mai selectează din noianul informational din jur, ceea ce ți-ar fi folositor. DAR în conformitate cu programele tale. De asta doi oameni nu vor avea aceeași soluție la o situație similară.

Trăiește în prezent, Să fii conștient de ceea ce se întâmplă astfel încât să îți dai seama de reacțiile automate, să le conștientizezi. Să vezi ce nu mai vrei să faci ca să nu le repeți. Și asta trebuie să faci în mod constant. Iar și iar. Vezi că ai făcut ieri și ai repetat azi același lucru neplăcut?! Schimbă-l, iar și iar.

A renunța la ceva necesită efort permanent pentru că suntem bombardați cu informații, suntem mereu ,,ocupați”, mintea conștientă este aproape permanent în mișcare încercând să rezolve problemele curente cărora trebuie să le găsim soluții. Oare așa este?! Mintea subconștientă controlează viețile noastre pentru că ea atrage informațiile datorită cărora noi vom lua decizii. Mintea conștientă doar le va ,,citi”. Asta e tot!

Mintea subconștientă este ochiul interior și EA atrage din exterior manifestările în conformitate cu dorința susținută constant. Mergi prin tunel, dar ȘTII că ajungi la destinație.

Credința înseamnă consecvență pentru a obține roadele dorite.

Sunt multe terapii acum care ajută la influențarea rapidă a subconștientului. Dar ele necesită un efort din partea oamenilor. Pentru că trebuie să fii prezent. Suntem bombardați cu informații, suntem ocupați, astfel încât mintea conștientă este aproape permanent în mișcare încercând ,,să rezolve probleme cărora trebuie să le găsim soluții”. Cică! 

Ceea ce înseamnă că în acest timp, mintea noastră subconștientă controlează viețile noastre. Cei mai mulți nu vor recunoaște această situație . Dar noi toți am fost programați să operăm pe baza programelor deja învățate. NUMAI pe baza programelor vechi. Și  de obicei le negăm cu vehemență.

Poți înțelege, poți teoretiza cât vrei (și încă bine) dar cu tine rezolvă întâi. Rescrie propriul subconștient-a fost, este și lecția mea.Programele de limitare, de diminuare a puterii pe care le primim de la părinți și comunitate atunci când suntem copii, devin tot mai evidente.

 Întâi : IUBEȘTE_LE !!!

 Toți știm că atunci când ești îndrăgostit devii brusc ALTUL!!! devii conștient de tine. Vechile obiceiuri dispar. Devii cea mai bună persoană dintre toate posibilitățile care ai putea fi. Tu îți creezi realitatea atunci când iubești. Iubește-TE și acum.

Cartea Vieții_ Lecții de autovindecare

Trăim suma tuturor învățăturilor de până acum - ceea ce înseamnă că suntem în permanență TRECUTUL preluat  de la părinți în primul rând, genetic, apoi de la cei din jur prin ceea ce se numește educație.

 Atunci când experimentăm stres sau frică în viața noastră, dacă am privi cu atenție am descoperi cauza problemei care este în realitate o primă emoție. Ea a provocat multe ,,puneri în scenă” de-a lungul vieții noastre fără ca noi să ,,știm”, sau că se și întâmplă, repetitiv.

Ceea ce ne afectează sunt de fapt emoțiile conectate cu prime amintiri și tot vom acționa la fel dacă….. …… avem un pic de umor și recunoscând tiparul ALEGEM să nu mai țipăm, să nu mai suferim, să nu mai….

Subconștientul asociază o acțiune sau o persoană pe care o ,,simțim” la nivel empatic, fără să fim conștienți de asta, în acea clipă, cu ceva care s-a întâmplat în trecut. Emoțiile sunt activate și apare ,,reluarea”  stărilor, devenind de multe ori comportamente de care vrem să scăpăm.

Asta înseamnă că rulăm ,,amintirile vechilor programe provenite dintr-o primă emoție”; ele se tot  repetă fără ca noi să  intervenim prin VOINȚA noastră de a le modifica.

Dar CINEVA intervine !!!  Nu știu ce nume să îi dau pentru că AȘA SUNTEM PROIECTAȚI !!! să avem parte de ,,o îndulcire” a vieții trăite pe aici.

Iar această ,,minune” are loc în fiecare noapte. Da!!! Atunci când dormim CINEVA ne face terapie! Ingeri, arhangheli?! Fiecare poate spune cum vrea. Dar.....

Avem  ,,programul de autovindecare” în noi pentru a suporta încă o zi?!  Se pare că DA !!! Am întrebat câteva persoane dacă au observat ,,mișcarea ochilor” atunci când o persoană doarme. Când este în somn REM. Având o durată de maxim 10 min. De câteva ori pe noapte, mulți nu știau că avem asemenea mișcări oculare în timpul somnului  ( la final voi scrie câteva date despre somn și etapele lui).

Însă este miraculos, uluitor că avem ,,la purtător” posibilitatea de a ne vindeca. Este necesară și o bună ABILITATE dar asta se poate învăța. De când am descoperit această practică de autovindecare dar și de a ajuta pe alții, am mai realizat un lucru: este mult, mult mai puternic tratamentul și de durată dacă se practică și o sesiune ReiKi la final.

Voi scrie doar ceea ce am observat până acum. Gândurile, acele ,,idei” care apar brusc în timpul  terapiei și pe care le-am adunat de-a lungul timpului. Sunt doar observații personale, așa că luați-le ca atare.

Nu este simplu să accesezi ,,prototipul” unei emoții,  care s-a produs în copilărie sau în perioada intrauterină. Mă gândesc la durerea unui copil atunci când îi dau dințișorii. Este imensă. Se știe acum că unui adult i-ar fi dificil să o suporte fără doze masive de analgezice. Pe când un copil mai are diaree, mai plânge, face febră uneori  .... Asemenea ESTE și prima EMOȚIE. Frica, nemulțumirea, supărarea..... TOATE au un punct de pornire și învățăm treptat să le dăm un nume. Acea ,,primă emoție” unui adult i s-ar părerea o cumplită teroare psihică și ar fi greu de suportat. De aceea ea se repetă dar atenuat, nuanțat, începând de la simple avertismente până la dureri în corp, sufletești, cărora medicina nu le dă de capăt.

Iar terapia EMDR despre care am scris recent, ne ajută. Nu numai ea, ci TOATE terapiile apărute în ultima sută de ani. Aplicate consecvent.

Și având ÎN GÂND că IN MINTEA LUI DUMNEZEU nu există imperfecțiune. Fără această convingere ne rătăcim. Iubirea față de Dumnezeu este unitatea absolută cu tot Universul. În plan subtil este un Punct și acolo nu există pierderi, nu există achiziții. Acolo suntem toți uniți. Este ceea ce absorbim din toate învățăturile, treptat, în noi. Cu răbdare, cu dăruire.

Temeinicia primilor pași e necesară.

Pentru cine vrea să practice singur, e necesar să înceapă cu simpla mișcare a ochilor, de la stânga la dreapta. Sau de la dreapta la stânga. Lăsați instinctul să fie activ. Acordați-i șansa de a se manifesta. Avem numai de câștigat făcând acest lucru.

In fiecare secundă trec sute de gânduri ale altora prin noi. Unele rămân, atrase de cele asemănătoare și când devin puternice ne scot la iveală ... durerile proprii! Atâta tot! Doar că ne mirăm de unde apărură. Așa că exersați din când în când, câte 10-20-30 secunde mișcarea ochilor. Cine știe ce ,,gând” veți opri din a se așeza.

Asta se întâmplă în fiecare noapte în faza somnului REM. Așa că putem să facem conștient, voit, propria vindecare.  

Este o tehnică pe care e bine să o învățăm respectând câțiva pași. Pentru cei care au mai citit, au fost la cursuri, seminarii sau practică alte tehnici, avertismentul este de a fi atenți și a nu cumula cu alte informații. Deprinderea pe care deja o avem de a medita, de exemplu, este bună. Dar în pregătirea acestei terapii se cer câteva lucruri clare care cred că sunt necesare.

Avertismentul acesta este extrem de important. Știu prin ce am trecut cu persoanele care ,,voiau” să fie ca ele, pentru că așa li se părea lor că este ,,bine”. Responsabilitatea informațiilor scrise este și mai mare pentru că fiecare va ,,înțelege” ca el. Așa că mă strădui să creionez pașii cât mai simplu rugând pe cei care sunt interesați de această terapie să citească și să re-re-recitească cartea ,, Vindecarea traumelor din trecut” scrisă de Francine Shapiro, PhD. Cu creionul și un caiet de notițe. Shapiro a observat procesul de mișcare bilaterală al ochilor în momentul când ne amintim o experiență traumatică, imită mișcarea rapida a ochilor(REM) din timpul somnului cu vise intense și are ca efect diminuarea stresului, până la dispariție. Tehnica de desensibilizare si reprocesare prin mișcarea ochilor utilizează capacitatea naturală de vindecare pe care deja o avem.

Este contraindicată persoanelor cu tulburări cardiace și respiratorii severe, afecțiuni oftalmologice degenerative, și în unele tipuri de epilepsie.

1.    Exersăm mișcarea oculară bilaterală. Atenție să nu obosiți nervii oculari. Atenție la ce trăiți ÎN interiorul vostru. Doar fiți curioși. Este lumea interioară care ... e un imens univers. Atâta tot !!!

2.    Ne gândim la ceva frumos. Aici am o observație. Și vă rog să fiți atenți și să hotărâți fiecare. Scriu doar din experiențele mele. O prietenă s-a gândit la un eveniment frumos din viață. Amintirea a devenit vie, era fericită. Insă când a reluat după o oră rememorarea, am văzut cum se schimbă un pic la față. Brusc, s-a intersectat o fază dureroasă, neplăcută cauzată de aceeași persoană. Așa că e bine să vă alegeți o floare, un colț de natură, sau bucuria trăită când te rogi Maicii, sau așa cum mulți o fac acum pentru că sufletul lor l-a descoperit, pe părintele Arsenie Boca.

STAREA interioară este cea care trebuie urmărită, observată cum pătrunde în fiecare celulă. Iar acestei stări trebuie să îi dai un nume, cât mai simplu și direct: de exemplu: Cais (Flori de cais), sau Albastru, sau Gingășie ... Și în timpul zilei e necesar să rostești șoptit sau în gând cât mai des acest nume și să lași ,,amintirea” să curgă prin tine. Să simți fizic cum te inundă.

Un cuvânt magic poate funcționa foarte bine o vreme. Fiți atenți însă! Dacă apare o undă ușoară de ,,ceva” care parcă îl face să nu mai fie VIU, schimbați-l.  Nu uitați că trăim într-o lume duală. A antagonismelor. Și se poate ca la un moment dat să iasă la iveală o amintire neprocesată legată de acel cuvânt magic. Sunt multe, multe aspecte subtile în noi. Nu luați totul tabu. Spun mereu și mereu că ,,nu există rețete unice”. Atenție deci. E viața voastră în joc și jucați-vă cu plăcere. Plăcerea jocului îi face pe copii să fie foarte atenți, inventivi. Sclipitori adesea. Monotonia duce la renunțare.

Sunt etape necesare. A trece cu ușurință peste ele nu e dovadă că ai stăpânire asupra vieții tale. Și nu pot spune că e ușor. Dimpotrivă! Ne ,,plictisim” repede. Vrem să detonăm lumea din jur doar pentru că ,,simțim” că am putea face asta. Eroare! PRACTICA CONSTANTĂ e cea care ne va stabiliza fiecare pas.

3.    Acum, din când în când putem uni cele două etape: mișcarea ochilor și ,,cuvântul magic” ( cel al stării interioare).

Când această practică este condusă de un terapeut cu un scop clar și care știe pașii (pe care el înșuși i-a exersat asiduu) nu e nici o problemă de a trece mai departe. Însă când îți dorești să devii stăpânul vieții tale, e cazul să nu te grăbești. Nu ai făcut-o până acum așa că ... Temeinicia e necesară.

Ideea terapiei pentru amintirile neprocesate sau a emoțiilor ascunse undeva adânc în noi, și care ne tot ,,provoacă”, nu e joacă. Am văzut destul de multe persoane care ajung mereu la aceleași amintiri din copilărie și nu trec de ele. Propriul subconștient le protejează. Pentru că PRIMA AMINTIRE este o durere uriașă. Și dacă ajungi singur acolo ... De asta trebuie înainte o pregătire temeinică. Știu, în cărți se prezintă cazuri de persoane care au reușit miraculos să scape de o boală a corpului sau a sufletului. E adevărul adevărat.

Fiecare om este o sumă a unor anumite programe iar mecanismul blocării funcționează împotriva ideilor și programelor nocive. Dintotdeauna! Așa cum am scris, în timpul somnului REM, cred că intrăm într-un proces de autovindecare pe care IL AVEM deja MEMORAT. Trebuie să îl reactivăm învățând și apoi să stabilizăm acest dar. Așa cum am învățat să mergem tot așa învățăm și acum. Dar nu e cazul să fim plini de vânătăi pe urmă. Nu e deloc recomandat.

4.    Hai să exersăm. Să presupunem că aveți o nemulțumire. Ceva sâcâitor. V-a spus ceva un coleg. Mișcați bilateral rapid ochii. Așa nu veți lăsa să ,,intre” nici un musafir nepoftit. Nemulțumirea dacă nu va dispare cel puțin nu o veți asimila ca pe un uragan. Pentru că orice nemulțumire crește și tot crește. Uitați-vă la TV. Sunt multe persoane cărora pupilele li se mișcă rapid. De obicei sunt oameni carismatici, plini de șarm. Nu-i afectează nimic (sper că nu o să doriți acum să faceți politică !). 

De ajutor pot fi și mici atingeri ușoare, repetate ritmic, pe coapse sau pe umeri. Sau muzica special creată.

Atunci când aveți un răgaz spuneți-vă ,, cuvântul magic” care vă ,,umple”tot mișcând pupilele și în această stare rememorați nesuferita de nemulțumire. O să vedeți că nici nu mai există !!! sau că e doar ceva vag, indefinit. AȘA se ÎNVAȚĂ. Zi de zi, treptat. Și nu vă veți mai irosi energia și timpul cu/în dureri și vaiete.

Sunt multe terapii apărute în ultima vreme. Din ce în ce mai directe, clare. Dar și extrem de puternice. E necesară o bună pregătire și temeinică pentru a ajunge ca ele să facă parte din viața noastră. Pașii următori îi voi descrie curând.

Avem totul înscris în noi. Și uite că descoperim asta din ce în ce mai direct și clar. Știu, nu suntem obișnuiți să avem grijă de noi și să ALEGEM cum să trăim.

Învățați:

             Suntem noi înșine CARTEA VIEȚII !!!

Despre Somn și stadiile lui : 

http://scientia.ro/homo-humanus/107-introducere-in-psihologie-de-russ-dewey/3811-stadiile-somnului.html

Vindecarea traumelor din trecut

Căutăm rezolvarea problemelor personale atunci când suntem atenționați uneori dureros de corpul nostru, de stările, de relațiile noastre. Atunci când nu mai rezistăm presiunii exteriorului căutăm o soluție. Și apar tot mai multe descoperiri științifice care validează posibilitățile uluitoare ale OMULUI.


Vă recomand să citiți câteva pagini din cartea  ,, Vindecarea traumelor din trecut” de dr. Francine Shapiro

  

 ,,Asa a inceput 

Initialele EMDR provin de la cuvintele: Desensibilizarea si Reprocesarea prin Miscari Oculare. Totul a inceput cu o descoperire pe care am facut-o referitoare la mişcarile oculare. 
Intr-o zi din anul 1987 ma plimbam printr-un parc, cand mi-am dat seama subit ca niste ganduri negative care imi treceau prin minte au disparut pe neasteptate. Nu imi mai amintesc acum la ce ma gandeam atunci, dar erau cu siguranta ganduri sacaitoare, care ma agasau, referitoare la o problema curenta, genul de ganduri care nu dispar de la sine, daca nu faci nimic in aceasta directie. Cand am inceput sa evoc din nou acele ganduri, am constatat ca acestea nu mai aveau incarcatura neplacuta de dinainte. Cu alte cuvinte, nu ma mai deranjau deloc.

Am ramas extrem de surprinsa si m-am intrebat ce anume a putut cauza acea reactie. De aceea, am devenit atenta la ceea ce se intampla, continuand in acelasi timp sa ma plimb. Am observat astfel ca ori de câte ori gandurile negative imi reveneau in minte, ochii mei incepeau sa se miste intr-un anumit fel, in diagonala. In acest fel, gandurile imi dispareau din constiinta. Daca le evocam din nou, ele nu ma mai deranjau. Procesul mi s-a parut fascinant, asa ca am inceput sa il practic in mod deliberat. M-am gandit in mod intentionat la ceva care mă deranja si am inceput sa practic acele miscari oculare. S-a intamplat acelasi lucru. Starea mea emotionala s-a schimbat.

In cautarea informatiilor

De-a lungul anilor, multa lume s-a intrebat cum de am observat atunci schimbarea gandurilor mele dupa practicarea miscarilor oculare. Probabil ca a fost o descoperire intamplatoare, dar asta nu inseamna ca nu m-am pregatit ani la rand pentru ea. 
Din fericire pentru mine, imi folosisem mintea si corpul ca un „laborator” in timpul celor zece ani anteriori datorita unei lupte cu cancerul. Medicii mi-au spus dupa tratament: „A disparut, dar in cazul unora poate recidiva. Nu stim de ce si nici in ce cazuri se poate intampla acest lucru. De aceea, noroc.” In acel moment mi s-a parut o ironie faptul ca trimiteam oameni pe luna, dar nu stiam cum sa ne controlam propriul corp si propria minte. 
Stiinta psiho-neuroimunologiei – care studiaza efectele stresului asupra sistemului imunitar – abia incepuse sa fie cercetata, de catre Norman Cousins si alti savanti eminenti. Prin urmare, m-am decis sa caut singura toate informatiile practice disponibile si sa le ofer publicului larg.

In anii care au urmat am investigat zeci de metode, am studiat cu numerosi profesori si am intrat intr-un program formal de doctorat in psihologie. De aceea, cand gandurile mi s-au schimbat pe neasteptate, acest proces mi-a atras atentia. Eram convinsa ca am descoperit procesul natural de vindecare al creierului. Acest lucru corespundea cu ceea ce explorasem in ultimii zece ani: felul in care erau conectate mintea si corpul.

M-am intrebat daca observatia mea referitoare la miscarile oculare era legata in vreun fel de procesele care se petrec in timpul somnului REM. Dat fiind ca miscarile oculare se petrec spontan in timpul acestei perioade care corespunde viselor, dupa care ne trezim de regula simtindu-ne mai bine in privinta situatilor din viata noastră, poate ca aceste miscari pot avea același efect inclusiv in starea de veghe.

Incercare si eroare

Dupa ce am descoperit ca imi pot schimba sentimentele asociate cu gandurile prin folosirea deliberata a miscarilor oculare, m-am intrebat daca acest proces poate functiona inclusiv pentru ceilalti oameni. De aceea, l-am incercat cu orice persoana din jurul meu dispusa sa il aplice.

 I-am rugat pe apropiatii mei sa se gandeasca la ceva neplacut, care ii deranja. Deloc surprinzator, nu a fost niciunul care sa imi spuna ca nu stia la ce sa se gandeasca: ba s-au certat cu un membru de familie, ba aveau o problema la locul de munca, ba luasera o decizie gresita.

Le-am cerut tuturor sa se concentreze asupra amintirii care ii deranja, iar apoi sa imi urmareasca cu privirea miscarile mainii timp de 30 de secunde, recreand astfel miscarile oculare pe care le experimentasem eu. Dupa acest „set” de miscari oculare (dupa cum l-am numit eu), i-am intrebat cum se simteau.

Multi dintre cei cu care am lucrat incepeau sa se simta mai bine, dar apoi sentimentele lor isi incetau procesul de transformare.

 Cand se intampla acest lucru, le spuneam sa se focalizeze asupra unui alt aspect al amintirii lor, sau schimbam directia si viteza miscarilor oculare.

Feedbackul pe care l-am primit m-a ajutat sa progresez prin incercare si eroare, lucrand cu aproximativ 70 de persoane, pana cand am obtinut rezultate consistente.

Dat fiind ca schimbarile se petreceau foarte rapid, daca cineva cadea din nou in starea initiala, puteam explora cu usurinta diferite alternative, pana cand efectele pozitive reapareau.

La sfarsitul programului meu de doctorat, m-am decis sa fac un studiu controlat referitor la procedura pe care o descoperisem, pentru dizertatia mea. Mi s-a parut de la bun inceput ca aspectul cel mai relevant cu care puteam lucra erau amintirile vechi.

M-am intrebat ce categorie de oameni ar putea avea cele mai mari probleme de acest fel. Raspunsul mi s-a parut evident: victimele abuzurilor sexuale si veteranii de razboi. De aceea, am inceput sa lucrez cu persoane diagnosticate cu sindromul stresului post-traumatic (SSPT).

In anul 1987, SSPT era acceptat ca diagnostic de doar 11 ani. La acea vreme nu existau studii stiintifice riguroase care sa valideze vreo terapie pentru acest sindrom, care era considerat foarte greu de tratat. De aceea, m-am decis sa testez eficacitatea procedurii mele lucrand cu subiecti care sufereau de aceasta afectiune. Rezultatele studiului meu aleatoriu si controlat au fost publicate in revista Journal of Traumatic Stress, in anul 1989. 
Dupa cum iti poţi imagina, dat fiind ca articolul meu descria o forma de terapie nemaiauzita pana atunci, care includea folosirea miscarilor oculare si descria beneficii foarte rapide pentru victimele traumelor, el a creat o mare controversa in randul specialistilor. La fel ca in orice domeniu stiintific, daca o metoda nu se incadreaza in actualul mod de a intelege lucrurile, ea genereaza multa neincredere si mari indoieli.

EMDR - tratament eficient pentru traume.

Cum se facea ca miscarile oculare aveau astfel de efecte? Cum era posibil ca o terapie sa genereze rezultate dupa o singura sedinta? Unul din „parintii” terapiei behavioriste a numit descoperirea mea o „revelatie” la o conferinta importanta, dar altii s-au intrebat cum era posibil ca un procedeu atat de simplu sa genereze beneficii atat de dramatice. Multi specialisti si-au dorit sa fie initiati imediat in noua metoda, caci nimic din ceea ce cunosteau ei nu functiona cu pacientii lor care sufereau de SSPT. Altii au insistat sa nu se faca astfel de cursuri.

Unul din membrii comitetului consultativ al revistei Journal of Traumatic Stress, in care a fost publicat pentru prima data articolul meu, l-a contactat pe editor si i-a declarat ca era convins ca eram o sarlatana. Totusi, fiind seful unui program SSPT al Departamentului pentru Problemele Veteranilor, s-a inscris la un curs de EMDR. Aici, el a experimentat personal tehnica si i-a constatat efectele pe pielea lui. A incercat-o apoi cu pacientii sai si s-a convins definitiv ca functiona. Astfel a progresat recunoasterea EMDR după 1990. Marea majoritate a celor care au investigat personal efectele tehnicii au devenit suporterii ei. Ceilalti, care au continuat sa fie influentati de controversa initiala, au ramas sceptici. La ora actuala, mai mult de 20 de studii controlate stiintific au dovedit eficacitatea EMDR in tratamentul traumelor si al altor experiente neplacute de viata. Intre timp, un numar mare de organizatii din intreaga lume, inclusiv Asociatia Psihiatrilor Americani si Departamentul pentru Aparare al guvernului, au recunoscut EMDR ca tratament eficient pentru traume.

Dat fiind ca initial am crezut ca principalul efect al miscarilor oculare era reducerea tulburarilor emotionale ale persoanei – adica ceea ce se numeste „desensibilizare” in terapia behaviorista – mi-am numit noua terapie „Desensibilizarea prin Miscari Oculare.”

Abia dupa prima publicare a articolului meu, din anul 1989, mi-am dat seama ca tehnica permite obtinerea unor efecte mult mai variate, nu doar reducerea anxietatii.

Modificarea procedurii ar putea oferi informatii si ar putea produce schimbari automate ale tuturor emotiilor, reactiilor corporale si comportamentelor.

Convingerile legate de sine, de ceilalţi si de lume in ansamblul ei ar putea fi schimbate, deschizand astfel noi posibilitati pentru viitor. Mi-a devenit astfel evident ca prin ajustarea metodei mele as putea genera reprocesarea totala a amintirilor vizate, prin reconectarea lor cu alte amintiri, reorganizarea si stocarea lor intr-o maniera mai benefica. Prin urmare, dupa ce am continuat sa imi dezvolt tratamentul, l-am numit EMDR, adaugand si cuvantul „reprocesare.”

Am descoperit de asemenea ca alte forme de miscari laterale pot fi utile, nu doar cele oculare. Mai mult decat atat, terapeutii pot folosi ciocanituri alternative pe o parte si pe cealalta sau tonalitati muzicale alternate de la o ureche la cealalta.

 Unii oameni de stiinta cred ca aceste strategii genereaza o refocalizare constanta a atentiei (inainte si inapoi), numita „reactie de orientare”, care are o legatură directa cu functiile cerebrale ce se activeaza in timpul somnului REM. 

Altii cred ca focalizarea simultana a atentiei asupra traumei si asupra stimularii exterioare (miscarile ochilor, ciocaniturile sau tonalitatile) perturba „memoria activa.” Cercetarile care exista la ora actuala ma fac sa cred ca ambele explicatii sunt valide. De aceea, daca as mai avea de ales, mi-as numi astazi procedeul: „Terapia de Reprocesare.” Este prea tarziu insa pentru a-i schimba numele, caci este deja cunoscut in întreaga lume ca „Desensibilizarea si Reprocesarea prin Miscari Oculare”, sau EMDR."

Dr. Francine Shapiro