Frecvența Iubire - Sufletul

Partea sublimă din noi – Sufletul - cunoaște lumea înconjurătoare și pe cea din interior.

Explorarea lumii înconjurătoare se face prin cele cinci simțuri. Care ne ajută să și păstrăm relațiile cu materialitatea lumii dar și devenim așa dependenți prin ele de ,,materialitate”. Și sigur că gusturile ni s-au rafinat (ajutați de alții) și tot vrem mai multe, mai strălucitoare, parfumate și desfătătoare daruri –ofrande aduse ... simțurilor noastre!!! Dacă nu ar fi durerile provocate de aceste desfătări aș zice că e o situație ,,haiosă” dar ... toate acestea ajung poveri când ne închinăm vițelului de aur.

Datorită explorării prin simțuri cunoaștem lumea!Dar numai pe anumite frecvențe: Beta. Undele Beta au o frecvență de 14-28 de cicluri pe secundă. Beta este starea în care ești alert și activ. Cum pășim în sus sau jos de aceste frecvențe cum ajungem în alte...,,dimensiuni” care au alte frecvențe: alpha, tetha, delta, gamma etc. De fapt percepem altfel realitatea materială iar informațiile sunt procesate apoi de  creier. Și aici depinde care emisferă lucrează mai des. E o altă abordare, dar nu acum.

CINE vrea să cunoască REALITATEA de aici? Sufletul. Întâi prin cele cinci simțuri. Perfect. Devenim sclavii- scuze: ,,reprezentanții” lor și...credem că trăim. Dar, într-o bună zi, privind un răsărit, sau ascultând un ciripit, sau simțind o adiere înmiresmată...intrăm în ceea ce se numim stare modificată de conștiință. Suntem tot noi dar un pic altfel. Și ne îmbujorăm de încântare, apare un freamăt în noi. Vrem acea stare permanent în viața noastră. Dar... cum?! Cum să fim tot timpul în stare modificată de conștiință. Cel mai ușor e să conștientizăm starea alpha. Numai că se învață prin repetare continuă. Obișnuința de a fi în Beta și raționali este mare.E o deprindere de care ne desprindem cu greu. Ba ni se pare și dificil. Nu este. Consecvența însă da!

Oamenii de care aflăm că ,,au reușit” sunt 90% din timp cel puțin în starea Alpha. Cad de acolo când sunt îngrijorați, nemulțumiți de ceva. În Beta este ceea ce numim ,,trai dificil” pe planetă.

Acesta e un punct de pornire pentru a vă arăta ce important este RECUPERAREA SUFLETULUI.

Dar nu numai al nostru ci și al altora ... de la noi.

Sufletul este format din cea mai sublimă, înaltă, divină energie. Tentacolele lui, de explorare, sunt (aici) simțurile prin organele corespunzătoare. Și nu uitați că ele sunt organe pereche. Ex: inima și intestinul subțire . Unele deasupra diafragmei altele dedesubtul ei. Doar trăim într-o lume a polarităților. Un alt aspect despre care se pot aduna multe informații de către cei dornici.

Ne place o rochie, o casă, o persoană, un animăluț... 

O parte din energia noastră rămâne atașată de obiectivul respectiv. Sau: nu ne place! Are loc același transfer energetic. Și cu cât suntem mai apropiați (nu neapărat tempo/spațial) cu atât transferul este mai puternic. Nu neapărat mai mare. Spiritul este cel care are Putere de a manifesta, Sufletul dă/încarcă energetic.

Se spune; ,,a pus Suflet în ceea ce a făcut” – deci se transmite ceva din ființa respectivă. De exemplu în obiectele încărcate magic cum sunt tablourile, muzica, amuletele personalizate, obiectele de cult etc. Bine, că unii spun că ale lor sunt mai/mai iar ale altora sunt păgâne, asta pentru ași păstra piața de desfacere, e adevărat. Dar se poate afla beneficitatea pentru cineva prin măsurători radiestezice cu un pendul. De poate apela și kinestezie.

Acea persoană intră în nemurire. Dar o face conștient transmițând ,,ceva” din ea. Și că tot suntem la magia de acest tip, cea mai uluitoare este nașterea, când amândoi părinții transmit genele.

Dar ce facem noi, muritorii de rând ?! în fiecare zi cheltuim din energia vieții cel puțin aiurea, dacă nu și pe nimic (nu nimicuri).

 In primul rând energetic  /sufletește suntem apropiați de cei din familie, apoi de cei de la serviciu. 

Stând în aura cuiva se produce un transfer energetic de la cel mai puternic spre ceilalți. Dacă tu ești calm și echilibrat e o binecuvântare. Dacă nu, intri în jocul energetic al celorlalți.

Ești nemulțumit de cineva drag. Sufletul tău ajunge instantaneu lângă acea persoană. Cu cât ești mai nemulțumit, cu atât cantitatea de energie care rămâne acolo e mai mare. Ne provocăm singuri ,,lipsuri”, ne sleim de puteri cum se spune. Și cred că știm cu toții că așa este. Că dăm vina pe celălalt că ne-a supărat, e pentru că nu ,,vedem” ce înseamnă supărările, ci doar efectul lor.  Și, se păstrează așa un strig între noi. Uneori când persoana se supără și ea pe noi, atunci facem schimb de energii ale sufletului. 

Treptat devenim dependenți de a ne supăra. E ca un drog. De ce?! Poate pentru că tot alimentând supărarea altora care e mai puternică decât a noastră tot cere combustibil. Și cum are un string cu noi, va fi simplu să extragă, ne găsește imediat. Ne amintim uneori (nu întotdeauna) de persoane care ne-au ,,provocat” acum 10-15 ani. Păi...vă cheamă pentru alimentare în cele mai multe cazuri.

Povestesc ceva: a venit acum ceva timp o persoană care spunea că tot se gândește, ba și a visat pe cineva din copilărie cu care avusese de îndurat multe. Am pus-o atunci pe loc, să facă Terapia Iertării. A durat ceva timp. Ceva din ea nu voia. Ierta mental nu din/cu sufletul.

Și tot spunea: ,,Gata! Am iertat.” ,,Nu, nu ai ajuns la esența iertării. Iartă-te pe tine!”.,,Păi nu am de ce!”. ,,I-ai purtat cel puțin ranchiună anii aceștia, așa că ai!”.

Mă rog, treptat, treptat s-a liniștit. A descoperit că ea începuse de fapt. Dar nu asta era important. Ci faptul că brusc a intrat în rezonanță cu acea persoană. ,,Simt că ....își cere iertare de mine! Acum!”. Am aflat ulterior că era în stadiul final al trecerii. Sufletul ei încerca să se elibereze dar și să elibereze din energiile care nu erau ale ei. 

Cert este că persoana din fața mea a avut un recul de parcă o lovise ceva. S-a speriat un pic. Însă după câteva clipe a spus că se simte atât de bine cum nu mai fusese demult. Ochii i se luminaseră, i se îndreptase spatele. Știam ce înseamnă. Își recuperase propria energie dar și eliberase energia celeilalte persoane. Uite așa suntem dependenți, prizonierii unii altora.

,,Și ne iartă nouă greșelile noastre

Precum și noi iertăm greșiților noștri”. Începem să trăim înțelegând ce avem de făcut dar, ceea ce este un aspect important, și de ce facem asta, de ce e atâta nevoie să facem asta.

,,Peticim” pe alții cu energiile noastre, dar și alții ne peticesc pe noi. Iar terapiile care se învață în ultima sută de ani, ne-au făcut mult mai senzitivi la aceste ,,adaosuri”. Principala mea cale a fost ReiKi. Dar știu că nu este singura. Sunt multe altele. Însă baza aceasta a fost. Și mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta. Depinde ce faci TU cu cunoașterea pe care o ai. Spirituală, religioasă, științifică. Cu toate poți face ... de toate. În polemici nu intru cu nimeni.

Peticim pe alții ! Ingrijorător! O parte din noi se duceee.

Alții ne peticesc frumoasa nostră hăinuță energetică. Fie că atragem, fie că ei sunt uneori mai puternici. Mila! Când ne este milă devenim ,,părinte-surogat” pentru energiile respective. Le preluăm. Nefiind ale noastre, degeaba ne văităm după: vezi dacă mi-a fost milă! (iadul e pavat cu intenții bune!).Ele vor începe să se alimenteze din noi-prin asta trecem. Și sigur că scăzându-ne nivelul energetic, dăm de bucluc de zicem că ne-a făcut farmece sau cine știe ce.

 Totul în jurul nostru este energie informată. În jur, adică pe orizontala firii. Dacă înalți gândul spre divin, ai ieșit și intrând în altă zonă energetică te vei re-echilibra. Asta au făcut mereu religiile, asta încearcă să facă și spiritualitatea din zilele noastre. A! Și ...neurologia . ,,Cum ne schimbă Dumnezeu creierul” , Andrew Newberg- Mark Robert Waldman, este o carte a doi neurologi care trebuie citită și re-citită.

Fiecare gând, indiferent că este bun sau rău, declanşează un proces de rezonanţă. Și avem aproape 60de mii gânduri pe zi. Și gândurile produc consecințe de care mai mereu ne mirăm.Tot ceea ce va vibra la unison cu energia gândurilor noastre va fi atras automat în viaţa noastră. ,,Gândurile cele mai ascunse, felul în care îi judeci pe alţii devin vorbăria interminabilă a minţii – totul formează un fel de intenţie”, explică oamenii de ştiinţă. Dacă... dacă înveți să te observi și autocontrolezi, (adică tu ai telecomanda), comută de la ,, vaaaai, ce nemulțumit sunt” la ,, Doamne, uite Tu ce este cu mine acum”.

 Doamne va fi, de fapt ESTE întotdeauna prezent. Numai că nu Îl remarcăm noi. Lipsește secunda de liniște. Numai O SECUNDĂ pentru a-I percepe prezența ceea ce nu facem. Așteptăm să ....coboare. Zău, suntem dulci copii. Poftim: spune ,,Doamne” și vezi-I prezența lângă tine, aproape de umărul tău sau în fața ta sau cum te topești în brațele Lui. 

Dar, nu vă topiți chiar de tot!!! Să nu deveniți habotnici. Așa se nasc războaiele religioase. Păstrați secretul prezenței Lui în adâncul inimii.Nu faceți talk show din asta. E la fel de adevărat că acum ceva timp nu aveam cui spune despre asta dar, cu răbdare și discernământ s-au mai schimbat paradigmele multora. Insă efuziunile ... lăsa-ți-le să treacă.

Deci: ne murdărim unii altora hăinuțele imaculate. Șamanii știu să recupereze suflete. Și nu numai ei. La un nivel nu foarte performant, dar e un punct de pornire, se învață și în ReiKi. Nu fac acum apologia acestui sistem (voi mai scrie special) dar m-am convins că se pot recupera bucăți din Suflet aflate uneori în cele mai bizare locuri, la persoane de care nu îmi pot aminti dar ,,cineva” știe. Pentru că există un string, o legătură. Unii taie cu ,,sabia de lumină”. Dacă ai înțeles și de ce e acea legătură, e bine. Ieși din circuit. Dacă nu, nu! Treci și prin faza de ați cere iertare, și de a te ierta pentru ce i-ai făcut dar și pentru ce ți-ai făcut tu singur.

Atunci când ești părinte/surogat pentru bucăți de suflet care nu și l-au mai găsit pe cel natural, trimite-l blând, cu iubire acolo unde se poate simți mai bine: la Dumnezeu! Sau: ,,Înapoiez Luminii ceea ce nu-mi aparține ca structură a Sufletului meu!”. 

De ce?! Pentru că sunt cazuri când nu ne mai recunoaștem comportamentul. Zicem că habar nu avem de ce făcurăm ,,ceva”. E unul din aspectele ,,posesiunilor” care apar tot mai des și le lăsăm să se manifeste. Cu cât noi devenim mai puternici, cu atât și acele energii devin și ele mai puternice. Dar și cele pe care le-am ,,lipit” de alții. Și ne mirăm că devenim obsedați de anumite persoane, lucruri care ne cauzează stări dizarmonice.

Scriam cuiva că atunci când ne ,,interesează” foarte mult, cu patimă o persoană, devenim detectivi. Femeile sunt maestre în asta. De ce?! Tot trimițând gândul creem o legătură tot mai puternică, amprentând persoana respectivă. Care, sigur că nu se va simți confortabil. Treptat și noi vom pierde din energie și, vom dori prezența persoanei mereu și mereu. Ca să extragem propria energie din ea. Dar cum nu suntem conștienți de asta, o luăm pe a ei. Și uite așa... începe în nevăzut un mic război. 

Cel mai puternic pleacă. Cel mai slab suferă. Ei! E mai nepoetic dar... vedeți singuri dacă nu așa este situația. Și mai este un aspect: când căutăm numai pe o anumită frecvență, vom primi (de obicei) referiri /informații în conformitate cu acea frecvență. Ne amărâm singuri. Persoana poate trece de acea stare dar noi nu. Și apar reproșuri, dureri. Mare atenție! Sunt multe, multe aspecte pe care le putem înțelege și evita.

Învățați să iubiți prin Dumnezeu. El este partenerul primordial al tuturor. Și aripa mea pereche dar și a ta, și a altora.  Așa dispar atașamentele prin care iubim materialitatea prea mult prin cele cinci simțuri (cu asta am început articolul, nu?!) și ajungem să învățăm real, să trăim real Bucuria de a FI pe Pământ! Începem să ne percepem propria prezență pe alte coordonate, pe alte frecvențe sau dimensiuni, cum vrea să spună fiecare.

Iar atunci când ne simțim ,,atacați” transmiteți IUBIRE ! atât. Fiți acea stare nu doar vă prefaceți. Mental de fapt.

 Cineva are nevoie de energie. Așa că dăruiți Iubire – cea mai puternică ,,armă energetică” care va produce multe schimbări în fiecare. Care dezamorsează cele mai perfecționate arme psihotronice – că tot apărură și ele. 

Lăsați orice frică-așa suntem manipulați și, parcă ne face ,,plăcere”. Pentru că Iubirea este emisă de cel mai puternic câmp electromagnetic: INIMA! 

Creierul emite doar gânduri către ceilalți, care desigur că sunt o imesă forță (atenție cine îți citește gândurile). 

 Inima poate emite IUBIRE!!! Lipsa  Iubirii înseamnă ura, dar nu este cazul, nu-i așa, oameni minunați?!

Frecvența Iubirii există !!! este unica frecvență a Sufletului.

Inspirați și expirați Iubire!

Sfaturile unui calugar

“In aceasta lume complicata in care traim, am intalnit zilele trecute un calugar ortodox de 85 de ani, considerat a avea har conform terminologiei utilizata de confratii sai.L-am intrebat cum se produc vindecarile, ce se intampla cand cineva vine la el.

 ”Eu, omul nu ma gandesc ca as avea ceva de facut, eu mă deschid și las Sfântul Duh să curgă prin mine. Nu întreb niciodată omul de ce a venit la mine,ce problema are, ii simt doar sufletul cat de greu ii este, si apoi ma rog. Atat fac - ma rog impreuna cu el. Si ii spun ca este o mare bucurie atunci cand doi se strang in numele Lui ca atunci si El este cu noi.

Pentru mine este o binecuvantare cand cineva imi deschide usa chiliei. Eu nu privesc omul intrand la mine ci pe Dumnezeu în om pătrunzând în chilie. La sfarsit simt cum omul este mai usor, mai senin. Eu nu trebuie sa stiu ce greutate purta el, Dumnezeu stie, imi pastrez doar sufletul deschis si ma rog din toata inima mea.

Deci totul este rugaciunea noastra catre Dumnezeu, uneori ii tin mainile in ale mele, alteori le pun pe crestetul capului. Uneori simt ca este nevoie sa mai vina, alteori stiu ca lucrarea s-a facut. 

Si miracolul pentru mine nu îl numesc vindecare, îl numesc trezirea omului în Dumnezeu..”

L-am intrebat de ce intr-o multime agitata, tensionata, nervoasa imi era mai greu sa ma rog si mi-a raspuns :

“Atat timp cat il privesti pe Dumnezeu ca fiind in afara ta, o sa si gasesti motive tot in afara ta. Cauza nu sunt cei din jur ci cum il privesti tu pe Dumnezeu. 

Dacă ai credința nestrămutată că El este în tine, realizezi că nimeni nu poate sta între tine și Dumnezeu. Ca să te rogi cobori în tine, închizi ochii și în inima ta o să găsești liniștea. Acolo te așteaptă Dumnezeu.

Mintea este prima care fie se deschide si prin gandurile tale ii lasa pe El sa se manifeste in tine, sau tot mintea este cea care te impiedica. 

Mintea tese labirinturi si uneori se pierde in propria ei tesatura. 

Dacă lași iubirea din inima ta să îți scalde mintea, o să vezi cum gândurile tale își găsesc singure drumul către Cer.”

L-am intrebat de ce se agitau, se luptau oamenii ca sa ajunga sa ia Lumina:

”Te lupti sa ajungi mai aproape de Dumnezeu cand ai o teama in tine, o neliniste, o indoiala în ceea ce privește relația ta cu Dumnezeu. 

Atunci intotdeauna gasesti ca mai ai ceva de facut, nu ai facut destul, mai exista inca si acel ceva o sa iti aduca apropierea, si cauti si cauti neincetat. 

Dar daca te opresti din zbucium, din framantare, din cautare, iti dai voie sa il descoperi in tine. 

Poti trai o intreaga viata preocupat sa il cauti in afara ta, dar nu cauti unde trebuie.

 Lupta exterioara este un semn al luptei din sufletul acelor oameni,aspiratia lor, nazuinta lor, cautarea lor, si acela e modul in care o reflecta.”

L-am intrebat cum dupa ore petrecute in picioare, intr-o pozitie in care nu puteai nici sa te intorci, el nu dadea nici un semn de oboseala si nu numai aceasta, in jurul lui oamenii erau foarte linistiti, calmi. 

Raspandea o vibratie de pace in jur care linstea multimea.

 “Oboseala vine din lupta fiintei cu viata. Cand te opui vietii, judecand, criticand, maniindu-te, pierzi viata din tine si obosesti, si este si normal pentruca mergi contra curentului. Iubirea, este curgerea vietii. Pacea, linistea, se obtin cand lasi viata sa curga prin tine si nu mai opui rezistenta la ceva”.

Si m-a intrebat:
”ai obosit vreodata in timp ce te bucurai, in timp ce iubeai, in timp ce te rugai?

Atunci te lasai purtata de curgerea vietii, nu opuneai rezistenta. Atunci te deschideai prin inima. Obosești când cauți cu mintea, inima nu te obosește vreodată. 

Si mintea cauta neincetat, mereu gaseste altceva de care sa se agate, dar in esenta mintea isi cauta linistea..

 Deci lupta nu este intre noi si cei din jur, sau intamplarile din viata, ci este intre noi si noi, acea lupta interioara este cea care epuizeaza.”

L-am intrebat cum poti sa iesi din aceasta zbatere, pendulare:

“Nu trebuie sa te zbati ca sa iesi, pentru ca te afunzi si mai rau. Si vine o vreme cand intelegi ca nu e necesar sa te zbati, ca totul se intampla de la sine, intelegi ca viata curge lin, nu este o stradanie.

 Lupta are loc pana cand se coboara aceasta intelegere, aceasta pace. 

Nu fugi după Dumnezeu, stai liniștit și lasă-L să se exprime prin tine”.

L-am intrebat cum a ajuns el la aceasta stare de pace, in opinia mea de iluminare, si mi-a spus ca 

s-a rugat catre Dumnezeu să îl lumineze ca să poataă dărui la cei din jur, dintr-o credință fermă că cererea sa este auzită și îndeplinită, și apoi s-a lăsat purtat de valurile vieții, s-a deschis și i-au venit rugăciunile pe care le simțea cu sufletul.

Nu s-a indoit nici un moment si rugămintea sa la Dumnezeu era sa ii dea acest har de a darui atat timp cat traieste pe acest pamant. 

Acesta considera ca fiind cea mai mare binecuvântare, bogăția inimii.

I-am spus ca in opinia mea biserica s-a indepartat de credinciosi, a pierdut legatura, si intr-un fel a interupt legatura intre Cer si Pamant, in conditiile in care ei aveau puterea sa o consolideze. 

“Biserica este o institutie alcatuita tot din oameni.. Si omul s-a indepartat de aproapele sau. Si aceasta din teama. 

Teama de a nu se pierde invataturile, de a le pastra nealterate, din frica aceasta si-au concentrat atentia doar pe invatatura si au uitat de ce este mai important-cei carora li s-a adresat Christos prin invataturile sale. Iisus nu a vorbit ascuns, doar Apostolilor, el a iesit in lume. Dar si in Biserica sunt oameni si oameni.

Ce poti face tu ca om este să studiezi Cuvântul Intemeietorului, să îl simți, să citești și să alegi acele rugăciuni pe care le simți cu Sufletul, pentru că dacă doar le rostești fără suflet, ele sunt doar sunete goale. Prin rugăciune omul se înalță prin Cuvânt care este fapta, prin gând și prin trăire.  

Acestea trei trebuie sa mearga impreuna ca sa te inalte.

Nu e datoria noastra sa ii judecam pe semenii nostri, asa scrie si in carti sa nu judecam, noi folosim piatra de temelie, invatatura si ne găsim singuri calea prin care vorbim cu Dumnezeu.”

Mi-a spus ca este foarte important sa ascult tacerea. 

”Caută tăcerea, nu urmări șirul cuvintelor mele, ascultă-l pe Dumnezeu în tăcerea mea.”

Si de  cate ori se oprea din vorbit, stateam cu ochii inchisi si auzeam, simteam sunetul unui falfait de aripi, si vedeam ca un glob imens de lumina deasupra capului lui.

Aceasta fiinta se adresa cu un respect deosebit pentru toti cei din jur, cu veneratie, l-am intrebat ce simte el cand vorbeste cu un om:

 “Eu când vorbesc cu un om, îl privesc pe Sfântul Duh în el. 

Să fii lipsit de respect la adresa unui om este ca și cum ai fi lipsit de respect în fața tronului lui Dumnezeu. 

Nu e suficient sa il vezi pe Dumnezeu intr-un inger sau in Fiul Sau, uita-te in jur si descoperă-L aici.

Rosteste fiecare cuvant cu respect, rar, nu te grăbi să vorbești. 

Cuvintele sunt alcătuite din Duhul Sfant, si cand vorbesti cu un om, vorbeste rar si cu respect, stiind ca in acel moment Duhul Sfat se manifesta prin tine in lume. 

Lasa ca fiecare cuvant sa vina din sufletul tau, simte-l inainte sa il rostesti, doar asa el va atinge sufletul celui caruia i te adresezi. 

Ceea ce spui tu daca este lipsit de lumina sufletului tau va trece intr-un cotlon al mintii, si mintea va uita, daca ceea ce rostesti vine din suflet, acel om va pastra in sufletul lui nu ceea ce eu sau tu am rostit, ci amintirea bucuriei sufletului lui.”

La plecare doream din suflet sa ii daruiesc ceva, nu stiam ce, ma framantam, si mi-a raspuns la intrebarea mea nespusa spunandu-mi sa fac asupra lui semnul crucii si sa il binecuvantez. 

Ma gandeam cum pot eu omul sa fac acest gest asupra lui aflat parca in aceasta lume dar neapartinand ei si mi-a explicat:

”când faci ceva cu toata inima lași puterea celesta a Sfântului Duh să coboare prin tine, omul nu binecuvântează cu puterea omului ci cu cea a Duhului, și în fața Sa toți suntem egali.”

Fiintele iluminate pasesc printre noi, nestiuti, simpli, se simte doar adierea lumilor celeste la trecerea lor prin viata noastra. 

Viseaza ca si cum ai trai vesnic, dar traieste ca si cum ai muri azi, caci nu conteaza anii din viata ta, ci viata din anii tai.”

Nu stiu ce ati simtit voi citind aceste randuri insa eu L-am simtit pe Dumnezeu.

 Ascult tăcerea și inima mea este plină de Lumină.

January 8, 2012 / Ortodoxia Romana

---------------------------

Un articol citit demult, primit acum pe email. 

Ascultați Tăcerea din inimă apoi veți găsi și Lumina - însoțitoarea dintotdeauna.Schimbări profunde se petrec în ființa umană când  trăiește gândindu-L pe Dumnezeu și nu prăvălindu-se în abisurile lumii. 

 Căutați_L ca să deveniți Tăcerea LUI !!!

Simplu: despre creier

Vocea corpului în creier este cea a primului creier format, cel căruia (impropiu) îi spunem ,,creier reptilian”.

-Reglează funcțiile vitale: frecvența cardiacă, presiunea arterială, ritmicitatea respiratorie, funcția digestivă, temperatura internă, reglează funcționarea glandelor endocrine( funcții asigurate de către trunchiul cerebral).

- Automatismele înnăscute: foamea, setea, instinctul de supraviețuire, activitatea sexuală, fecunditatea, lactația etc( funcții asigurate de trunchiul cerebral).

-Coordonează întreaga activitate musculară: echilibrul și simțul poziției, controlul tonusului muscular (funcții asigurate de cerebel).

- Sediul presupus al unui număr de comportamente genetice dobândite: imitarea, căutarea unui habitat, simțul teritoriului, vânătoarea, împerecherea, stabilirea unei ierarhii sociale, ritualuri și comportamente repetitive ( ce cunoscut sună !!! uite de cînd le avem în memorie, la purtător).

-Aici are loc convergența informațiilor senzoriale și senzitive. Ele sunt regrupate și triate după ariile cortexului specializate în analiza fiecărui tip de informație ( aria auditivă, aria vizuală). –funcții asigurate de talamus.

Acest minunat ,,creier reptilian” este un computer central, la curent clipă de clipă cu starea organismului. Dacă este necesar transmite informațiile și celorlalte părți ale creierului. Este cu adevărat ,,vocea corpului în creier”.

Cred cu toată tăria că avem nevoie de informații clare, validate de știință. Și faptul că are loc această validare a unor informații ocultate dar prezentate metaforic în ultimii zeci de ani ne ajută în stabilitatea emoțională. 

Fără cunoaștere devenim diletanți și chiar habotnici. Creindu-se sisteme spirituale, noi religii etc, poate deveni trauma actuală a omenirii, dacă ele nu au o bază concretă, susținută de informații care să fie și verificabile, măcar printr-o cunoaștere cât mai cuprinzătoare. Știți de ce?! Pentru că ,,ideile prea noi” sau năstrușnice, vin în coliziune cu adevărul pe care corpul îl știe de atîta timp. Inteligența emoțională a corpului ! sper să vă sune cunoscut, dacă nu, citiți cărțile scrise da Daniel Goleman și traduse(unele)și la noi.

Despre sistemul limbic – mamalian se știe că ,,îmbracă” creierul reptilian. Este legat de hipotalamus și cortex, branșat în derivație la toate informațiile senzitive și senzoriale percepute prin cele cinci simțuri care ne ,,colorează” viața.

Are două funcții capitale: este un selector- responsabil de selecția dar și de arhivarea emoțiilor care sunt trăite datorită interacțiunii cu mediul din jurul nostru. Deci este și o memorie. Capacitatea sa de înregistrare este în funcție de emoția sau senzația resimțită în momentul unei experiențe.

Criteriile de selecție și memorizare sunt diferite pentru emisfera stângă și pentru cea dreaptă. Pentru că cea stângă este puternic motivată de emoții iar cea dreaptă de senzații.

Insă acest creier (uneori asemuit cu o oaie) începe să fie tributar neocortexului. Rolul de călăreț sau șofer nu prea i se potrivește. Interpretarea unui eveniment făcută de neocortex după ce primește toate datele este un privilegiu la care e din ce în ce mai bine să fim atenți.

Neocortexul = 10 miliarde de neuroni( alții spun că mai puțin). Importantă este funcționarea lui ceea ce se vede prin crearea a cât mai multe sinapse (legăturile electrice dintre neuroni). Aceste legături se formează numai când gândim, când învățăm și așa stabilim corelații voite. E un subiect extrem de amplu dar și de minunat.

Memorizarea, reflecția și rațiunea sunt funcții ale neocortexului, repartizate în cele două emisfere cerebrale. La mamifere ele funcționează împreună(cu mici excepții totuși).

La om ele au dobândit pe parcursul ultimei sute de mii de ani funcții diferite dar totodată și complementare. Fiecare emisferă funcționează ca un creier singular având propriul limbaj, propria memorie, propriul colorit senzorial dar și emoțional. Insă există o punte între ele (corpul calos) prin care circulă informațiile dintr-o parte în alta.

Emisfera stângă este analitică: funcții specifice: citit, vorbit, numărat, analizarea detaliilor, stabilirea relațiilor cauză-efect etc. Controlează patea dreaptă a corpului.

Emisfera dreaptă este sistemică. Guvernează gândirea concretă și reprezentarea reală a faptelor, recunoaște situația globală, de ansamblu. Ceea ce em. stângă analizează fragmentar.

Sunt date de ansamblu dar necesare pentru că ne privesc. Așa funcționăm, fie că știm sau nu.

Cei care și-au dezvoltat preponderent emisfera stângă trebuie să învețe să se sprijine în a lua decizii, în a se comporta pe datele din emisfera dreaptă. Valabil și pentru cei care au mai activă emisfera dreaptă de a învăța(și accepta) să se ajute de analiza oferită de emisfera stângă.

Despre aceste aspecte voi mai scrie. Pentru că inițial omenirea a fost divizată în auditivi și vizuali. Două prototipuri umane cu trăsături clare, distincte. Avalanșa de transformări umane din ultima sută de ani (mai ales) a dus la apariția persoanelor kinestezice și, recent, a celor digital/auditive( a dialogului intern).

A ști, a înțelege aceste transformări ne duce la a fi stăpânii vieții noastre și nu a funcționa pe pilot automat. Doar din când în când mai ridicăm capul spre Dumnezeu și...oftăm. Așa cum spune părintele Rafael Noica: ,,Dumnezeu nu învârte la mămăliga ta!”. Pentru că suntem creați perfecți și e bine să ne cunoaștem ca să folosim corect și responsabil toate cele daruri, care sunt în noi.

Un exemplu: dacă tu ești vizual(și ~65% sunt), atunci sigur că vorbești mult în gând încărcând emisfera dreaptă. Ce poți face ca să nu ....explodezi?! Îți imaginezi că spui (vorbești-deci emisfera stângă) cu cineva. Imaginar dacă nu și chiar real(uneori ... e de evitat). Rolul ,,mărturisirii păcatelor”, mai nou cel al psihologilor ăsta e (printre altele ca să nu limitez).

Ca ideile să fie și punctuale nu numai de ansamblu, privești în partea stângă sus.

Au fost necesare sute de studii științifice dar s-a obținut harta comportamentelor și implicit a înțelegerii și coordonăriilor. Cred că este un salt uriaș în a reuși să nu mai trăim prin automatisme sau gen turmă.

Este adevărat că se cere un efort de învățare , de gândire. Dar fără asta nu se poate realiza nimic.

,,Dumnezeu îți dă dar nu îți vâră în traistă”. Unii ar vrea ca să le fie și cărată.

Cred că fiecare are tăria, puterea de a deveni fericit învățând cum. 

Trăiește-te pe tine însuți

O povestire a însingurării de oriunde, de oricând. A întrebărilor, a căutărilor și ….finalitatea o alege fiecare.

 „Oare mai există vreo speranţă pentru mine?” ,,Din mine nu mai poate ieşi nimic"- sună cunoscut ?! ,,nu găsea sprijin nicăieri” ……..Cu toate acestea, avea succes, putere şi işi putea permite orice. 

Dar ce insemnau bunurile materiale fără armonie interioară, fără conştinţă spirituală, fără dezvoltarea personalităţii şi, inainte de toate, fără prieteni adevăraţi şi fără un partener care să-l iubească din suflet?

,, Dr. Devadip Anand Satarasch Erwin Kleinfeld” – un nume care cuprinde în el ,,aparițiile editoriale” ale învățământului cules și ,,interpretat” de prin toate zonele lumii. Un amestec de din toate! Prototipul ,,terapeutului” este magistral creionat. Dar… e necesar și el. Aceeași ,,acumulare”de informații vandabile dar și o întoarcere bruscă spre Cel care a făcut Totul. Măcar de spaimă – uite la ce duce.
 ,,Iluminarea” din templele construite de mâinile omenești se poate stinge oricând.

Noi spunem mai simplu și direct: ,,La pomul lăudat să nu te duci cu sacul”. Dar e important să cauți – ce găsești poate te face să te accepți. Poate…! Dar și înveți să ai discernământul necesar în alegerea informațiilor, a persoanelor cu care rezonezi spre îndrumare. Pentru că până la urmă tu le vei suporta consecințele și:,, avea cumva sentimentul că-şi va putea rezolva problemele singur”.

 Căutăm ,,deasupra” iadului propriu. Dar dacă e acolo un alt iad?! (până la ceruri ne mănâncă sfinții). Există însă o Unică Putere, o Unică Forță Creatoare, un Unic Nume – Dumnezeu, oricum I-am spune. Spre El să ne îndreptăm ființa, gândul. Legătura cu El este indestructibilă  dincolo de religii, școli, sisteme spirituale .

Nu e bine-nu e rău! Înveți din toate. Atitudinea ta contează. Karma?!- a trecut. Ce faci tu acum cu viața interioară ?! știi că o ai și e a ta, numai a ta?! Și părinții, și stră-bunicii au avut-o pe a lor. Ți-au predat-o și ție. Alege ! o trăiești pe a lor sau Tu te trăiești pe tine cum dorești?! Avem ,,memoria” lor în noi. Nu e nevoie să o ,,citim” în fiecare zi și să nu vedem că e soare, că adie vântul, să nu simțim mângâierea pe care o putem dărui, gustul unui fruct care să ne înmiresmeze clipele. Mare ,,minune”: trăim și interpretăm rolurile altora, fie că sunt genetice fie că vin din Egiptul antic. Ne place nouă să jucăm asemenea roluri (cică avem …karma sau farmece, blesteme). Jos măștile și trăiește propria ta viață Acum. Conștient. Fără trecut-fără viitor. Acum !!!

Conștientizăm mereu și mereu ,,iadul fierbinte” din jur și din noi. E bine. Odată și odată, vom începe să căutăm, vom fi dezamăgiți poate, dar dacă nu te oprești …. Te vei cunoaște pe tine, Om Minunat! ,,E ziua ta azi” poți deveni conștient de asta în fiecare clipă! Ce faci cu ea?!

E doar Ziua ta. Unică !!! pentru că mâine va fi la fel, aceeași zi de Azi.

* * *

  Fragmentul este din : ...” –,,Manualul NPL-ului spiritual” de Walter Lubeck, ed.MIX.

(Sublinierile din text îmi aparțin)

,,Intr-una dintre puţinele mele zile libere, după un mic dejun prelungit, stăteam aplecat asupra ziarului şi nu după mult timp, a inceput să-mi pară rău că mă ocup de aceste ştiri noi, dar, in acelaşi timp, vechi, intotdeauna deprimante. Aşa că l-am pus deoparte şi am incercat să caut din nou in revista Cronicile Akasha 37 un articol scurt care să-mi echilibreze starea de spirit.

După un timp, pe o pagină care-mi scăpase pană atunci, am găsit o povestire care mi-a captat imediat atenţia. Sub titlul banal de „noutăţi din dimensiunile inferioare" se găsea următoarea relatare:

,,În casa diavolului, undeva jos, intr-al şaptelea iad, cu toate că era tarziu, pe masă mai ardea incă o veioză. Obosit, dar fascinat de o carte pe care o primise chiar in acea zi de la un distribuitor, incornoratul stătea culcat in patul său şi citea. Langă el erau inşirate lucrările standard ale literaturii New-Age şi ale psihoterapiei modeme. Într-o armonie perfectă, aici stăteau una lângă cealaltă „De la Yeti la Yoghin in 90 de zile", „Vindecarea bătăturilor după metoda frăţiei galactice" şi „Creşte spre lumină - eliberează-te şi tu de cătuşele căruciorului pentru copii".

 După incă o jumătate de oră, domnul Satan a lăsat la o parte cartea şi a inceput să privească visător in lava fierbinte care aburea in faţa ferestrei sale.

 „Oare mai există vreo speranţă pentru mine?" se gandea el şi işi proiectă in faţa ochilor minţii situaţia familială şi evenimentele care l-au marcat in prima copilărie, care-i deveniseră conştiente prin lectura acestei cărţi.

„Din mine nu mai poate ieşi nimic", medita el in continuare. „Deja bunica a fost cumva psihotică, părinţii mei au fost egoişti şi narcisişti şi nu le păsa de mine, fiindcă erau tot timpul obligaţi să lupte pe Pămant impotriva concurenţei cereşti. Ori de cate ori tata se intorcea acasă stresat, incepea să spună aceleaşi poveşti: „Ha, anul acesta am ţinut cu 50% mai multe liturghii negre şi am realizat cu 20% mai multe abandonuri ale bisericii decat in perioada de bilanţ trecută. Nu mai am probleme decat cu caţiva şefi de departamente. Aceştia au ipotecat din nou un şir intreg de suflete deja amanetate. Cum pot să-mi verific socotelile in asemenea condiţii?!"

Lucrurile au continuat in acelaşi fel şi trist, micul diavol care nu găsea sprijin nicăieri, lăsă să-i atarne coada. Dar nici aşa nimeni nu-i dădea atenţie.

Nimeni nu-l putea suferi. Nici in iad nu era foarte agreat. Oamenii fugeau de el şi blestemau folosindu-i numele. Cu toate acestea, avea succes, putere şi işi putea permite orice. Dar ce insemnau bunurile materiale fără armonie interioară, fără conştiinţă spirituală, fără dezvoltarea personalităţii şi, inaintede toate, fără prieteni adevăraţi şi fără un partener care să-l iubească din suflet?

Diavolul suspină adanc. Privirea ii alunecă peste cărţi şi i se părea că nimic nu mai are sens. Nici acestea nu-l puteau ajuta cu adevărat. Nu erau altceva decat hârtie moartă.

„Stai " inviorat brusc, el işi indreptă spatele. „Bineinţeles! Este totuşi cineva care ţi-a scris!" Se apucă să răscolească prin bibliotecă şi in curand găsi ceea ce căuta.
 Lucrările care au trezit in el cele mai multe procese de conştientizare au fost scrise, fără excepţie, de Dr. Devadip Anand Satarasch Erwin Kleinfeld. Entuziasmat, trecu in revistă o anexă. Da, acolo scria: "Dacă ai probleme pe care nu le poţi rezolva imediat, prin tehnicile de autoajutorare pe care le-am descris in această carte, poţi să mi te adresezi pentru a stabili o intalnire de lucru şi o şedinţă in vederea demarării unui proces de rezolvare a acestora, prin transformare energetică." Cu ochii strălucindu-i şi mai tare, cel care-i duce la pierzanie pe cei drepţi, işi ridică privirile şi inchise cartea. 

„Da", spuse el cu un glas scăzut, dar plin de speranţă, „trebuie s-o fac". „Numai el mă poate vindeca. Procesul de rezolvare prin transformare energetică mă va conduce şi pe mine spre lumină şi dragoste!". in dimineaţa următoare, chiar in timpul pauzei pentru micul dejun, s-a indepărtat de colaboratorii care nu trebuiau să-i cunoască toate problemele personale şi a telefonat la cabinetul doctorului Devadip Anand Satarasch Erwin Kleinfeld. După două semnale sonore, i s-a făcut legătura. 

Se auzea o muzică minunată şi o voce bărbătească plăcută i-a spus: „Alo, ai ales numărul potrivit. Aici este centrul cristalelor luminoase al lui Devadip Anand Satarasch. Sunt intr-o şedinţă şi din păcate nu pot vorbi cu tine personal. Mă poţi găsi la ora..." Diavolul şi-a notat orele de consultanţă şi a inceput să se simtă gelos. Acest om mai avea şi alţi clienţi. Totuşi, in curand, a inlăturat gandurile acestea nedemne şi şi-a continuat munca. Mai tarziu, după-amiaza, a avut, in sfarşit, succes.

 „Da, aici Anand, ce pot face pentru dumneavoastră?!" a răsunat o voce stresată in receptor. „Vreau să stabilim o intalnire. Am cateva probleme, poate că mai puţin obişnuite - nu ştiu. Mă puteţi ajuta?" spuse diavolul nervos. „Nu vă faceţi griji, găsim noi o soluţie. Nu există nicio problemă pe care să nu o cunosc şi pe care să nu o pot rezolva", răspunse sigur pe el, Dr. Devadip Anand Satarasch. „Am studiat terapia psiholingvistică Chakra la Enlightment-Pyramid-Center din New York şi Muller-Work cu insuşi Mtiller, cu care colaborez. Noi doi am scris şi o carte impreună."

Diavolul ştia acest lucru de la Agenţia de distribuţie a razelor de lumină şi inlemni datorită sentimentalul de respect interior, căci ceea ce citise in această carte deschizătoare de drumuri suna bine, işi amintea cu precizie, chiar dacă n-a inţeles foarte bine despre ce este vorba. 

„În afară de aceasta", continuă terapeutul, „cu ajutorul puterii mele directe de a vedea aurele pot găsi toate blocajele cat ai zice peşte. După aceea, le dizolv cu blandeţe, cu ajutorul forţei universale de transformare prin dizolvare vibraţională. In acel moment, va ieşi la suprafaţă adevăratul tău eu dumnezeiesc, care se găseşte deasupra energiilor inferioare ale armurii tale emoţionale şi, odată cu aceasta, se va armoniza şi karma ta negativă."

Între timp, diavolul era nerăbdător să fixeze o intalnire şi, din intamplare, Dr. Devadip Anand Satarasch Erwin Kleinfeld avea vinerea următoare timpul necesar pentru o şedinţă intensivă. 
Diavolul trebuia să-şi ia concediu şi şedinţa costa aşa de mult incat chiar şi el trebui să inghită de cateva ori in sec dar, in ultimă instanţă, era vorba despre armonia sa interioară şi despre curăţarea Karmei!

Pană in momentul sosirii zilei stabilite, Scaraoţchi a avut parte de o perioadă plină de sentimente contradictorii. De mai multe ori a fost aproape de a anula intalnirea, fiindcă avea cumva sentimental că-şi va putea rezolva problemele singur. Dar, de fiecare dată, a invins senzaţia că aceasta este foarte importantă pentru el şi cărţile sale de tarot ii arătau acelaşi lucru. 

Desigur că n-a intrat total nepregătit in centrul cristalelor luminoase. S-a imbrăcat cu un trenci lung, care-i ascundea statura şi - inainte de toate, coada - şi-a pus pe cap o pălărie, ca să nu i se vadă coarnele, şi-a infăşurat in jurul gatului un şal, şi-a pus mănuşi, ochelari de soare şi cizme. Grijuliu, şi-a turnat o jumătate de litru de parfum franţuzesc scump pe pielea scorţoasă pentru ca nimeni să nu-l poată recunoaşte imediat după miros. Înarmat astfel, ieşi din casă şi porni spre locul primei şedinţe terapeutice.

Intrarea in centrul cristalelor luminoase era impresionantă şi diavolului i s-a părut că percepe şi faptul că acea clădire iradia ceva extrem de luminos şi limpede. Pe uşă, pe un panou din alamă, scria cu litere violete: „Dr. Devadip Anand Satarasch Erwin Kleinfeld - terapie psiholingvistică pentru armonia Chakra - Miiller-Work Maşter Enlighter - supervizarea de procese de transformare prin dizolvare universală - sunaţi pentru a stabili o programare."

Pentru moment, stăpanul tuturor iadurilor inferioare, mijlocii şi superioare, devenit nehotărat, a ezitat din nou. După aceea insă, şi-a făcut curaj şi a sunat la uşă.

Reuşise. Reuşise să ajungă la cel care-l putea vindeca prin propriile forţe. În sfarşit, acum, după mii de ani de blocaje sentimentale şi acumulări de Karme negative, işi va sfărama cătuşele şi-şi va putea descoperi şinele divin.

Se simţea cumva fericit. Uşa s-a deschis şi in faţa sa se găsea Dr. Devadip Anand Satarasch Erwin Kleinfeld. Un bărbat puternic, de varstă mijlocie, imbrăcat in alb, puţin supraponderal - dar şi Buddha a fost aşa -omul care, cu mult timp in urmă, ii dăduse atata de furcă. 
Omul  acesta ii zambea prietenos. „Intră, imi pare bine că ai venit", ii spuse el. Stăpanul fiinţelor intunericului intră. „Să mergem direct in sala de transformare. Simt dorinţa ta de a te transforma şi trebuie să folosim ocazia".

În sinea sa, diavolul sări in sus de bucurie şi uşurare. Terapeutul său...a simţit... dorinţa sa de schimbare!!! Cat de sensibil era acest om, cat de sigur de sine, ce minte clară, cat de puternic şi de spiritual. Michiduţă s-a felicitate pentru alegerea pe care o făcuse. N-ar fi trebuit să-i fie frică de şedinţa de terapie. A mai simţit şi o uşoară dizlocare a blocajelor. Era sigur că, intr-unanumit fel, Dr. Anand Satarasch lucra deja cu el mental-energetic sau karmic.

Era aşa de cufundat in ganduri, incat terapeutul a trebuit să repete de trei ori aceeaşi intrebare inainte ca diavolul să fie conştient de acest lucru.

„Cum? Da, am inţeles. Vreţi să-mi scot hainele şi ochelarii de soare. Cu plăcere dar, ca să fiu onest, sunt puţin inhibat. Ştiţi, nu arăt la fel ca ceilalţi oameni. Mă simt penibil şi, in afară de aceasta, nu vreau să vă sperii".

Terapeutul l-a privit cu un zambet profesional amabil şi i-a replicat: "Am vindecat mii de oameni. Mulţi dintre ei credeau ca şi tine că ar fi altfel şi că nu merită să fie iubiţi, dar nu este aşa. Ai să vezi. Vom parcurge impreună procesul de transformare prin dizolvare şi ai să-ţi descoperi sinele divin pe care il percep de pe acum, ca la toţi oamenii care se găsesc in apropierea mea. Dezbracă-te! Peste patruzeci de minute are să mai vină cineva pentru o iluminare intensivă şi vreau să avem timp suficient."

Diavolul şi-a adunat tot curajul, a respirat profund abdominal( pentru a se centra aşa cum a invăţat dintr-o carte despre aură scrisă de un domn Kiel sau Hamburg sau ceva asemănător şi şi-a scos ochelarii. A urmat pălăria şi in momentul in care şi-a dezbrăcat mantaua şi s-a intors, a auzit zgomotul unei somiere terapeutice care se răsturna, in spatele căreia se baricadase Dr. Anand Satarasch Erwin Kleinfeld. „Isuse, Cristoase! Tatăl nostru care eşti in ceruri. Binecuvantată fie impărăţia ta şi iarta-ne nouă astăzi păcatele noastre zilnice!"

Terapeutul a continuat să spună toate rugăciunile şi invocaţiile care-i veneau in minte, ţipand cu o voce sugrumată, in timp ce-şi făcea cruce: „Pleacă Satană! Pleacă! O cerule, ajută-mă! De maine am să mă duc iar la biserică şi am să mă spovedesc de două ori pe zi. Pleacă Satană!" Un moment, diavolul s-a uitat la terapeut fără să inţeleagă nimic inainte de a pricepe ce s-a intamplat cu adevărat. Obosit, a făcut un gest de renunţare şi a spus: „Scoală-te, nu sunt in timpul serviciului până mâine."

S-a intors şi a ieşit puţin mai aplecat decat la venire. S-a oprit cateva clipe in faţa firmei de la intrare, a smuls-o de pe perete fără mare efort şi a aruncat-o cat mai departe. În faţa uşii mai mirosea incă a pucioasă atunci cand Erwin Kleinfeld, palid şi inarmat cu o ramă masivă in care se găsea unul dintre cele mai importante certificate de terapeut pe care le avea, a ieşit şi el să vadă cum stau lucrurile.

Astfel, diavolul mai duce şi acum povara unei karme negative şi este şi acum limitat in capacităţile sale de socializare şi in alegerea meseriei din cauza influenţelor care i-au marcat copilăria. Dar această poveste continuă să fie rescrisă şi poate, candva, va exista cineva care să aibă inimă suficient de mare şi pentru diavol. Este posibil ca atunci să se poată deschide un capitol cu totul nou”. 

......................

Picturi_ Alex.Grey