miercuri, 4 septembrie 2013

Începuturile în ReiKi partea 1



..Omul este un zeu căzut care își amintește de ceruri”
                                                                    Lamartine
,,O, omule, gândește-te că prin tine trece un curent care urcă și unul care coboară”
                                                  Maximă ocultă

Am încercat mereu să înțeleg ceea ce fac, să integrez cele citite sau primite ca informații aparent fără o legătură între ele /pentru că trăim într-o lume fragmentată : știința materialistă, cu ale ei căutări într-o parte, spiritualitatea pe de altă parte, ca să nu mai spun și de religii. Trei forme care TOATE, încearcă să decripteze natura în ansamblul ei dar și natura omului.
Chiar dacă fără poezie/metafore nu se poate,

 voi încerca să redau baza a ceea ce predau acum.

Se predă la început istoria ReiKiului. Deja sunt cotroversate variante, sunt legende. Sunt frumoase, sunt necesare. Le găsiți pe internet.
Practica! Primii pași spre a conștientiza ce se ,,întâmplă”. Omul de acum 100 și ceva de ani, s-a schimbat. Chiar dacă are secole de existență ca viețuitor pe planetă. Din intuitiv a devenit intelectual. Unul din adevărurile de acum: lumea interioară nu ne mai vorbește prin contemplație ( la care orientalii erau adevărați maeștri), ci prin...cărți-prin informații. Din intuitivi  am devenit intelectuali. Adevărul prezentat sub o formă logică-iar știința a început să devină un real îndrumător, tocmai ea care a înăbușit adevărurile oculte, înăbușită fiind la rândul ei de către alții, prin derâdere sau ardere pe rug. Însă încăpute pe mâinile unor diletanți acestea riscau să se piardă și chiar mai rău- să fie interpretate eronat, dând naștere la mostruozități.

Auzim foșnetul materiei dar nu viul din ea - poeții însă aud- . Simțim textura exteriorului dar nu pe cea vibrândă din interior- biofizica încearcă acum. Fiecare simț cunoaște prin exploatare directă, exteriorul căruia îi găsim și măsurăm ...proprietățile.

Materialitatea omului este dată de mineralizarea lui, condensare de elemente, devenit asemeni unei stânci (până la cristal mai este un pic). Se spune că este ultima fază în evoluția pe această planetă, din faza descendentă. Așa cum la începuturi glanda pineală era în afara , deasupra capului, acum se reactivează în interiorul lui. (descoperim și noi ce este înlăuntru dar….după ce vom aprinde Lumina! ). Și o vom face fiecare singurei. Îndrumări da, avem, dar STAREA o vom trăi singuri. Nu vreau să aprind acum neuronii celor exaltați (sunt destui și din aceștia și, nu cert pe nimeni), dar activarea acestei glande se face cu mare trudă individuală. Nu e ,,o percepție” , cum țipă  unii ci CEVA/ CEVA  mai mult.
Trăim încă prin inteligența care prelucrează

 datele care I se dau , cele ale simțurilor 

nostre prin care obsevăm totul. Intelectul 

luminat de conștiință este noua paradigmă pe

 care o abordăm cei mai mulți, acum, cu 

sfială. Dar e totuși un început la nivel de

 umanitate.

Deci, ce facem la primul grad, după inițiere? Auto-tratament aplicând direct palmele, în anumite poziții, pe noi și dacă  avem suficient curaj și pe cei din jur (cu acordul lor bineînțeles).
Sunt unii care nu simt nimic,, schimbat ”- nu tu cald,  nu tu rece sau furnicături. Sunt mai multe explicații și întotdeauna ele depind de persoana din fața mea. Una din ele este că: nu știe să ,,urmărească” detașat, fără așteptări pentru că ,,a auzit că….”. Și uite așa se produce un mic și prim blocaj. Va încerca să suplinească prin înțelegere sau chiar printr-o percepție impusă- creind el
însuși o ,,stare” mentală. 


Diferența dintre inițierea orientală și inițierea occidentală chiar dacă (poate ?) nu mai este atât de mare acum, ea va rămâne. Se transmite diferit inițierea, în STĂRI diferite, acțiunile fiind asupra CORPULUI ETERIC, a dublului eteric și a corpului fizic. De aici derivând și atitudinea ulterioară față de inițiator dar în primul rând față de cel ce vei deveni – asta dacă vei continua. Pentru că nu se deschide un robinet și tu tot vei bea sorbind și înghițind non stop nectarul.. Nici măcar gândul că mai există și o cană, pe care trebuie să o ții în mână nu prea surâde multora. E obositor. Ai ,,primit” inițiere,gata! ești inițiat.
Când mi s-a spus că ,,nu practic” Reiki, 

pentru că mâinile le-am așezat altcum decât

 în pozițiile de bază, defapt mi s-a făcut un

 dar imens. A fost o determinare să caut a

 înțelege, pentru că de îndoit nu m-am îndoit 

niciodată de darul primit. (și aici sunt multe de

 spus dar în mai târziu).

Revin la PALME! Pentru că ele sunt la început unealta de percepție. Mai târziu… ochii, apoi suflul apoi, tu însuți.
Se începe cu palmele în gasso sau poziția

 rugăciunii. De ce?! Meridianele  energetice încep din degetele de mâini, traversează 

partea anterioară a trupului, ajung la degetele

 de la picioare și se întorc la degetele de la

 mâini pe partea dorsală a trupului. Poziția

 rugăciunii ne ,,strânge”,ne concentreză, totul

împrăștie din energie. E bine când ești și 

conștient de asta. Dar când e un modus

 vivendi, pierderea nu e controlabilă și nici

 indicată.

Apăsăm ușor palmele, una de alta, apoi începem CREAREA unui hiper-spațiu. Îndepărtăm ușor/ușoooor palmele. Milimetric!!! Are mare importanță acest lucru: mi-li-me-tric. Pentru că totul se înregistrează în creier. Totul se învață și, ca să nu fie doar teorie, trebuie să activăm o zonă clară unde vom depune ,,cunoașterea”,  deprinderea nou apărută. La fel  cum există o zonă locomotorie, creată atunci când am învățat să devenim bipezi și să pășim, la fel va trebui să facem și acum. Este loc suficient în creier.
Acu…ar trebui să zic : exersați și eu…aștept! 

Ori citiți tot textul și reveniți. Cel mai bine este

  să formați un grup în care să exersați 

împreună. Doi-trei și tot este minunat.

CREEM un HIPER-SPAȚIU între palmele

 noastre!  Încă sunt uluită de ceea ce percep 

de fiecare dată. Și învățăm ….să uităm de noi și să percepem ceva mai mult. Exersăm așa și  forța mentală prin neimplicarea ,,cunoștințelor” noastre ( că tot m-a întrebat cineva). Antrenarea duce la o forță psihică stabilă, de care devenim și răspunzători, de care avem însă și mare nevoie, pentru a nu se întâmpla ,,nedoritele”.

Depărtăm palmele încet și …curioși! doar

 atât! Curioși! fără ….călduri sau răceli/

înțepături! Acolo e CEVA: KI-ul.

Cu cât timpul alocat este mai mare, cu atât 

,,intensitatea” dintre palme va fi mai mare,

 mai puternică, mai sesizabilă.Și, mai

constantă- punct de reper ulterior. Cum, cât

 depărtăm palmele, vom învăța pe parcurs. A

 stabiliza această conștientizare prin repetare 

continuă ne va ajuta în auto – tratament. Nu

 trebuie să verificăm nimic- oricum nu avem

 termen/stare, de comparație. Ar fi ca și cum

 tot am scoate o sămânță din pământ ca să o

 măsurăm cât a crescut. Energia nu face nici

 o diferență între problemele emoționale și

 cele fizice.  ,,Vindecare sacră” la care

 apelăm real, dorind-o și ascultăm mesajul pe care ni-l transmite. Pentru mine e o 

,,convorbire” reală. Nu e mysticism, magie 

sau câte altele. Știu că mi se răspunde și …

ASCULT! Ceea ce mulți nu fac. Nu ascultă 

crezând că nu ,,aud”. Da, cu urechea fizică nu auzi dar cu cea interioară sigur da!  ! se 

învață și asta.

Este și un exercițiu de ,,oprire a gândirii” care ulterior ne va fi de mare ajutor. Este un exercițiu care practicat mereu, producere o undă uriașă de care devenim doar conștienți. O altă conștiență decât eram obișnuiți. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu