Atitudini

Avem lângă noi persoane care au puterea de a crede în ei înșiși. Și au dreptul acesta și dreptate în ceea ce îi privește. Insă când au atitudini și păreri asupra altora... mă retrag în propria  credință.

Iar atitudinea devenită slăbiciune proprie se răsfrânge și asupra celor dragi. Pot fi înspăimântați de ,,agresor” cu ușurință. Mai ales acum, când tentațiile spirituale sunt atât de interpretate de unii care sunt avizați, de alții care...urmăresc să te înlăture de la concurență sau pur și simplu de a se simți ,,bine”,de a plăti o poliță etc.

Încercarea pe care o ai va fi întotdeauna a TA, personală iar conștiința implicării și a celor dragi ne aparține.

Nu poți mulțumi pe toată lumea. Mai ales pe cei care au avut ,,așteptări” de la tine – în loc să le aibă de la ei și să pună în practică din puținul pe care l-ai dăruit. Iar ,,răzbunarea” unor asemenea persoane poate fi cruntă. Și, nu faptul că lovesc în mine e dureros (și din punctul meu de vedere chiar nu este, ci imi arată ființa care hotărăște să aibă o cale personală, iar pentru mine e tot un bine și acesta) ci lovesc în cei care sunt încă fragili. Știu, se va spune că așa vor învăța să aibă o  atitudine clară , onestă și de a învăța înlăturarea  sau nu unor asemenea persoane din viața lor. Uneori, diverse situații ne fac să amânăm această atitudine și... primim confirmări că ,, bunătatea”(slăbiciunile umane) pavează infernul. Suferim noi, dar dacă mai suferă și cei din jur din cauza asta...avem de lucru. Pentru că lipsa noastră de atitudine fermă determină  prăpastii pe care nu le dorim (sincer) dar....le lăsăm să se producă. Devenim  co.autori.

Mai este un aspect: persoanele care crează dizarmonii și noi îi lăsăm, își crează un ascendent periculos asupra noastră, de parcă i-am tot hrăni.

Și...de ce toate astea?! Pentru că nu am avut o clipă demnă, de a hotărî  înlăturarea din viață a unei persoane sau de a renunța la ea sau la un grup.  Pentru că nu avem încredere în ceea ce vrem să fim. Nu ,,rezonăm”?! ok! Pleacă.

Dacă tu confunzi calea spirituală NUMAI cu o cale de ați găsi un serviciu, de a avea Banca Mondială la dispoziția ta, eventual și un harem, de a a scăpa de bisturiul doctorului,  e atitudinea ta. Dacă tu vrei o metodă, eventual un simbol, o frază prin care să-ți determini vecinul să iți măture la ușă, sau vrei  o mantie invizibilă pentru ați spiona șeful sau iubita... nu sunt în putere de ați dărui asemenea ,,fenomene” pentru că nu știu.

Mulți au asemenea așteptări, mărturisite/recunoscute, mai clar sau nu! Sigur ei vor fi cei care vor deveni nemulțumiți, ei vor arunca cu pietre primii. Știu cum este.

Nu e faptul că sunt care  acționează intenționat – manipularea la care suntem supuși real de către unii care ȘTIU cât de manipulabili suntem, ci recunoașterea ,,așteptărilor” proprii, amestecarea noțiunilor, confuziile în gândire datorate citirii a prea multor promisiuni....auzite cine știe pe unde. Suntem încă în faza copilăriei iar înțelesurile noastre sunt departe de cele divine.

.Recunoștință față de persoanele care m-au ajutat?! Întotdeauna. Pentru că prin ele s-a manifestat divinitatea. Și...este uluitor să privești așa. Nu! Nu le spun asta pentru că....poți sminti! Îi poți face să creadă tocmai ceea ce nu este de folos: că sunt ,,aleși divini”. și...puțină decență nu strică nimănui. Însă da, aveam asemenea persoane în jur și recunoștința noastră crează frumusețe umană. Se vede și echilibrează balanța Vieții

Așteptările determină trupul să recționeze-pe toate planurile.