Credința și spiritualitatea

Credința este personală, de nezdruncinat și totală. Nedepinzând de nimeni și nimic din afara ta.  Crezi sau nu crezi că există un CREATOR! Crezi în EL! Atât. CREZI; ȘTII că există DUMNEZEU !!! Un unic gând și cuvânt: Doamne! credința este gândul lui Dumnezeu căruia te predai devenind Cuvânt Viu în tine. De nerostit , doar tăcere adâncă în care exiști deplin.

Credința și spiritualitatea ei...sau a noastră ! prag de trecere pentru sufletul nostru.

Credința este ,,amestecată” cu spiritualitatea. Nu se exclud.Credința nu este dependentă de spiritualitate, nu este măsurabilă prin tona de cărți sau de interpretări. Însă spiritualitatea se bazează pe cunoaștere - acum cu suficiente date probate prin știința de vârf și care de o sută și ceva de ani sunt descoperite pagină cu pagină, tehnică cu tehnică. Sau prin miile de tehnici spirituale care reapar treptat pe fiecare meridian sau paralelă a Terrei. Timpuri minunate avem acum!

Prin spiritualitate se descoperă uluitoarele posibilități ale ființei umane și înțelegi din nou și din nou măreția Creatorului. ÎL admiri, ÎL iubești. ÎL adori și mai mult și  mai deplin. Pentru că EL a făcut totul perfect și ...ne iubește așa cum suntem acum. Așa cum am fost și în secolul trecut și acum 10 secole și atunci când doar aruncam cu pietre....

Fiecare religie a păstrat credința cu forme specifice spirituale în neamurile planetei. Fiecare avem acest drept și nu să ne omorâm în numele ei. Nu să scoatem în evidență cine știe ce ,,anomalie” după canoane proprii religiilor sau sistemelor mai mult sau mai puțin ezoterice. Dar anomalii întotdeauna ale altora, că ale noastre ...nu există! Vom pierde intrând într-o luptă care denotă lipsa de credință: eu ca om îl ,,apăr” pe Dumnezeu omorând, denigrând tot creația Lui. Aiuriți mai sunt oamenii.

In fiecare religie găsim ritualuri – însă cele de la alții devin păgânisme. Dacă nu sunt luate în derâdere (forma ușoară) sunt satanizate - forma care sigur va da roade. Cât de credincios sunt  (dar și spiritual) când spun că oamenii sunt ignoranți, proști, adormiți, masă de manevră care merită asta, tu considerându-te superior pentru că ești sub oblăduirea cine știe cărei forme de organizare spirituală?! Dar tu?! La rândul tău ai prin preajmă pe cineva mai evoluat care poate gândi - sau nu, la fel despre tine. Dacă are credința în suflet este mult, mult mai presus și asta fără să te injosească în vre-un fel. Pentru că are Puterea lui Dumnezeu în el, nu a unei școli, organizații sau religii. Nu spun că nu sunt necesare în evoluția umană- mai ales acum. Dar atitudinea față de ceilalți, frații și surorile tale , te aruncă pe tine într-un război real dar și energetic ( despre cine folosește această energie…. Mulți știu deja ). Fiecare religie devine puternică  prin numărul adepților dar și a conturilor.

Amestecăm sângele lui Iisus cu sângele răzbunării, al luptelor de putere și dominație doar ,doar o fi dizolvat.   Cu ce sunt mai bun decât cel care zâmbește cu sinceritate și bucurie când răsare prima rază de soare și spune: Mulțumesc Doamne pentru o nouă zi! Această simplitate mai există în noi.

 Însă devenim conștienți ȘI de Puterea sădită în fiecare. CE facem cu această Putere ?! Învățăm. Asta e descoperirea care nu se vrea a fi la vedere. Și e malaxată în înțelesuri de ți-e teamă și nu mai știi ce e cu tine. Să nu decizi tu că… o pot face alții . Sunt capcane, e drept , dar vei învăța dacă ești consecvent, disciplinat. Fără asta nu se poate și  aici este un real pericol. Dar nu a dăunat nimănui propria gândire ordonată , clară și mai presus de toate știind că  propria credință este cea mai bună pavază și îndreptare atunci când rostești: Doamne! Iar de această legătură am fost determinați (nu învățați) să ne temem că nu știm a o realiza.

Sunt cei care au fost păstrători de credință fierbinte și au dat-o mai departe, sădind-o în mii de suflete. Fiecare religie a avut asemenea Puteri umane, cunoscute sau nu. Oameni care sunt considerați sfinți, ei depășind condiția umană, arătând că se poate, întărind pe cei care erau și ei pe Calea Adevărului.

Credința și spiritualitatea! Granița fragilă între ele este aparentă, dar spiritualitatea/cunoașterea presupune multă muncă și discernământ. Pentru că înseamnă evoluție. Personală dar așa și umană în ansamblul ei. Iisus este Calea dar ,,tu” personal, ești sau nu, pe această  Cale. La fel în fiecare din multele școli, sisteme sau religii. Și ce faci tu este responsabilitatea ta, nu a sistemului din care faci parte. Că vrei să fii determinat- e tot o alegere. Dar nu denigra pe alții, nu ucide trupește și mai ales sufletește. Așa se crează forme gând energetice care pot fi folosite de către alții.care altminteri nu ar avea cum ajunge la tine.

Vrem ca tot ceea ce este in jur ..toate să fie corecte. Sunt ! NOI?! cum suntem?! Vindecă-te tu, prin propria ta credință și va fi VIAȚA pe pământ. Vindecarea are multe aspecte pe care învățăm să le cunoaștem. Dar având mereu și pentru totdeauna ca Invățator pe EL. Va ști ce înger sau arhanghel să ne trimită ca îndrumători – nu e necesar să Îi spunem noi. Pentru că avem noi o vorbă tare, tare înțeleaptă care poate fi și înfricoșătoare:,,Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții”. Oare…de ce?! Sunt și ei creații dumnezeiești, fiecare cu sarcina personală. Mai mare sau mai mică. Iar EL știe întotdeauna de ce/cât avem nevoie sau putem suporta în diferite momente. Vede ceva mai cuprinzător decât toți împreună. Da, putem mulțumi tuturor pentru ajutorul dat - și e firesc să o facem. Dar ultima mulțumire este adresată Lui, cel care ne-a trimis ajutor, îndrumare și vindecare. Iar a conștientiza că avem înger păzitor este o susținere sufletească necesară. Ne-am jucat cu el, l-am uitat apoi. Poate l-am și îndepărtat nițel prin ,,năzbâtiile” noastre. Dar dacă EL a spus să fie cu noi, apoi nu ne va părăsi nicicând. Doar un gând trimis spre înger și el va spune: sunt aici! Și împreună se poate spune: mulțumim Doamne!