Sacrul și profanul

Sacrul și profanul

Amestecarea sacrului cu profanul –una din cele mai periculoase trăiri care determină răni sufletești, psihice, profunde dar  și lupte fizice de stradă sau războaie. Dumnezeu nu trebuie apărat, nu are nevoie de susținători înverșunați în a câștiga un meci. Dacă nu  cumva considerăm Terra ca un stadion și atunci fluierăm arbitru pentru că ținem cu una din echipe. Sau suntem deja în una din echipe și căutăm în a pune pe cât mai mulți la pământ pentru ...goluri! Mare zăpăceală umană! Profan am scris despre o atitudine de viață care ar trebui să fie doar a inimii, a sfințeniei altarului sacru în care să fim curați și puri. Uneori mai întreb pe cei care vin cu cuvinte dacă se închină când se așează la masă, dacă își închină perna pe care pun capul-așa cum făceau bunii. Doar a zice... nu e necesar. Tu, TU ce faci de arunci cu greutatea cuvintelor, părerilor?! Câți stăm o secundă să ne întrebăm pe noi înșine înainte de a spune o părere?! Acea părere de fapt e o convorbire personală: noi cu noi. Ne spunem nouă înșine de ceea ce avem de făcut. Recunoaștem asta?! Recunoști TU în clipa aceea că spui exact ceea ce ar trebui să faci?!

Credința o ai sau.... o descoperi în tine! Uimindu-te de perfecțiunea Creației. Iar spiritualitatea este o cale.La fel și tehnicile energetice-care fac parte dinea. La fel și știința. Știința! Dincolo de calcule complicate vezi PERFECȚIUNEA, echilibrul substanțelor, geometri lor funcșională după legi de multe ori neînțelese. Da, în știință totul trebuie măsurat, omologat. Firesc așa, nu e loc de fantezii. Dar vezi complexitatea simplității ...și rămâi mut. Atunci Dumnezeu se relevă. Fiecare ajunge exact acolo unde are de făcut ceva. In modalități destul de dureroase, neînțelese. Dar reale și necesare.

Învățând să cunoști ceva, tot descoperi cuantă cu cuantă cât de perfect a fost creat totul. Doamne, ce imensă fericire atunci ai în adâncurile din tine această stare. Te minunezi cât de măreț, perfect, atotateștiutor este El. Deci cunoașterea realității, clară și precisă la asta duce. Nu pe toți odată, ci treptat, în ritmuri diferite. Nu e treaba noastră de a sta și monitoriza pe alții. Pierdere de timp și de energie prețioasă.

Am auzit ,,oamenii dorm, sunt ignoranți” . De acord. Toți dormim sau măcar dormităm, iar când credem că ne-am trezit, de fapt mai vrem să visăm un pic. Dar, a spune că merită să fie zdrobiți, stăpâniți, manipulați...pentru că sunt ignoranți și merită să fie nimiciți, cu asta nu mai sunt de acord. Fiecare ne trezim ...treptat. Iar cine îmi dă mie măsura trezirii mele?! Doar că sunt mai privilegiat material, că am citit ceva mai mult, că fac parte din știe ce instituționalizare?! Și dacă e cineva care vede la rândul lui ,,cât” m-am trezit eu?! și ...vede că doar clipesc ușor din gene.

Iar Dumnezeu ne vede pe toți. și sigur ...nu ne judecă. Dacă cerem ne dă ajutor.Poate nu așa cum vrem noi. Dar vom primi. Dar asta e un alt făgaș de discuție.

Spiritualitatea înseamnă SĂ ÎNVEȚI. Să cunoști trupul uman, de exemplu. Fizic dar și energetic. Urmezi o facultate de medicină, sau de psihologie. Sau studiezi medicina energetică chineză, ayurveda etc. Așa descoperi măreția și frumusețea și perfecțiunea. Așa ajungi să înțelegi evoluția- că are trepte bine stabilite, chiar dacă ne strofocăm că vrem totul odată. Creierului uman i-au trebuir sute de milioane de ani ca să evoluieze. Invață neurobiologia. Citește, informează-te. Ceea ce era considerat deșeu în celule, ADN, acum aparține de cunoașterea cuantică. Fizica cuantică te ajută. Creierul uman este un instrument care are mai multe funcții, indeplinite în conformitate de ....folosirea lui. Adică de efortul personal de a ști, de a crea noi sinapse, de a face ca scânteia din axoni să aibă spațiu de manifestare. Spiritualitate asta înseamnă –o măreață cunoaștere la care putem fi părtași sau spectatori. Sau distribuitori. Aici intervin cei care se consideră nedreptățiți de soartă (ca să nu zic iar de Doamne-Doamne): ,,este creștinește să dai”. Retoric! Fii tu însuți atent ce mușchi folosești când întinzi brațul, ce elemente chimice, substanțe, faci să circule când te înfurii sau când obligi pe altul să te asculte  perorând despre părerile tale (supărări și nemultumiri). Mai bine ai pune mâna și te-ai informa. O faptă bună este un ajutor neștiut, în clipe de cumpănă. Dar obligația de a primi pe gratis munca altuia, de cunoaștere, de creație, de înțelegere....nu e chiar creștină. ,,Dacă tot ai muncit pentru casa ta, am același drept la ea”. Sigur?!

Una este să cunoști tiparele energetice ale ființei, ale creatiei  ( mai este) prin efort însă, nu implicând... tipare de credință. Credința o ai! Cunoașterea o dobândești prin efort, dacă vrei să te minunezi și mai mult, mai profund cât de măreț, și bine structurat, perfect este totul. Adică: cât știi despre câmpurile subatomice care sunt fundamentul învizibil a tot ceea ce este viață?! Ele sunt undă sau corpuscul, energie care depinde de Observator ca manifestare. Altminteri rămâne tăcută sau ...nu există doar pentru că nu știi cine ești. De ce este creierul meu dator ție și încă așa... pe degeaba?! Cumpără cărți, citește, fă un efort (o pungă cu gheață este necesară uneori), spuneți ,,mamăăă, ce greu e, dar dacă cineva a reușit, voi reuși și eu”.

Acum nu vreau să vă determin să mă judecați. Dar am scris atâta on line. Nu este și acesta un dar?! Iar dacă intreb câți ați citit ceea ce am scris... sincer nu prea vreau să aud răspunsul. De fapt, e alegerea fiecăruia. Dar... nu abuzați de viața mea, sau a oricui altcineva. E o formă de Judecată, periculoasă. Nu mă supăr. Dimpotrivă. Înțeleg că fiecare este pe o treptă și atât cât pot, fără a mă distruge, dărui.

Șiii.... pregătiți-vă (poate de cea mai fantastică ,,întâmplare”): prin aceasta veți trece și voi într-o bună zi! Vi se vor reproșa multe...

SĂ NU UITAȚI CĂ FIECARE AȘA AM ÎNVĂȚAT !!!