Din rezonanța vibratorie se știe că dacă două piane sunt
acordate la fel și apeși o clapă la unul, la celălalt va vibra aceeași coardă.
Undele de rezonanță care vibrează la unison amplifică totul determinând o stare
imposibil de numit, dar de care nimeni nu se îndoiește că există și în viața
noastră. Nu știm însă cum să facem acest lucru. Sau nu știm că se poate.
Suntem kinestezici, vizuali, auditivi, și mai nou- auditivi
digital. Vom percepe lumea și ne vom
manifesta preponderant prin una sau două din cele patru sisteme de reprezentare.
Un kinestezic vrea mângâiere, atingeri, un auditiv vrea cuvinte, șoapte, un
vizual vrea crearea unor imagini frumoas Cine nu știe cum este celălalt nu va
ști să ofere dar nici să primească. ,,Eu dau, dar nu știe să primească….” Naște
prăpastii și nu înțelegem cum de am ajuns acolo, de ce în timp devenim
,,paraleli” în manifestări însă în
adâncul sufletului flacăra încă este prezentă. Apare o durere căreia cu greu îi
facem față. Treptat va arde doar înlăuntru, tot mai încet.
Compatibilitatea cu o persoană nu
înseamnă numai ,,potrivire” ci să descoperi cum este alcătuit celălalt. Înțelegându-te
și pe tine. Nu cred că există persoane total incompatibile ci doar diferite ca
și ,,construcție” interioară. Avem ocazia să învățăm cât de complex și bine
alcătuită este lumea noastră.
Nivelul la care te autocunoști, este
nivelul la care îți controlezi viața. Cel ce nu studiază cu pasiune universul
propriu este asemeni frunzei în bătaia vântului. Și o mica briză îi va schimba poziția
față de lumea interioară și dinafară.
Dragostea este o autosugestie – Iubirea este ceea ce crezi la un
moment dat că nu există și abia atunci O trăiești în totalitatea ei. Iubirea nu
o poți dărui pentru că nu e ta dar ….tu ești iubire! Seamănă a taină dar este
Unica Magie a Vieții! Care se trăiește prin Ea însăși.
Orice concept poate deveni o închisoare dacă ne raportăm numai la el. A
ști cum ești tu, cum este celălalt ne salvează din dramele vieții care par
insurmontabile. Avem nevoie de o doză zilnică de dragoste dar mai ales de
iubire. Hei! Nu de la alții mai întâi. Tu, când ți-ai spus ultima data că te
iubești, că ești o Ființă minunată?! Când ți-ai surâs?! Dacă tu nu crezi că
ești așa atunci de ce aștepți ca alții să te vadă (cică) cum ești?! CE le
arăți: neâncrederea, smiorcăiala, nemulțumirile și mătrăguna din tine?! Bravo! Să
nu te miri că se face brusc ceață și nimeni nu te mai vede.
Poți să te miri cât
vrei de ,,ingratitudinea” altora. A ta este totală. Față de tine dar….și față
de Dumnezeu. Uităm nu?! Uităm că suntem după chip și asemănare. Știu. Știu că
uităm. Dar ce minunat este când ne amintim. Și dacă încercăm să o facem tot mai
des, din ce în ce mai des, nu alunecând în nici una din cele două (să ne fie
drag numai de noi sau numai de Dumnezeu) atunci deprindem Arta Iubirii !
Invață cine ești tu ca să știi modalitatea ta personală de a
oferi frumusețe, bucurii și, cum le accepți pe ale celorlalți. Se pare că
uneori nu le vedem tocmai din cauza modului în care noi percepem.
Insă…. Dar… In numele iubirii VREM ! îi facem responsabili pe
ceilalți pentru fericirea nostră. Vrem să DĂRUIM iubire. Vrem să PRIMIM iubire.
Când o dărui – ea dispare din tine. Când o primești - nu ai ce face cu ea. Fiecare
trăim în felul nostru personal iubirea. Asta e frumusețea vieții. Răsfrângem ceea
ce este în noi. Când nu mai este, se năruie orice relație.
Așteptările de la celălalt nu-și au rostul. Nu e ca un salar pe care să îl împărțim pentru achitarea datoriilor.Punându-ți fericirea în mâinile altcuiva împovărezi acea persoană. Dependența la un moment dat devine sclavie. Din care vei dori să ieși.Ne bazăm fericirea pe alții și în noi nu suntem atenți ce există. Uneori un gol pentru că nu am avut grijă să fie mereu plin.
Minunat articol !
RăspundețiȘtergere