Inițieri la distanță

Cred că este unul din cele mai dificile subiecte. Bazat pe faptul că informația ajunge la nivel mental / energetic, oriunde, se consideră că și o inițiere poate fi la fel. Da,  se pot face tratamente la distanță, se pot trimite energii bine conturate ( și anumiți savanți se ocupă intens de asta) dar Inițierea presupune mult mai mult.

Inițierea sau Împuternicirea sau Stropirea (în unele sisteme) este Sacră și o mare responsabilitate.

Nu este suficient un manual care oricum nu cuprinde gesturile, explicațiile, dar și nelămuririle care apar la fiecare elev. Deja s-a creat un obicei care de fapt în timp își arată unele lipsuri. Am observat că atunci când dau Manualul înainte, toți se grăbesc să îl răsfoiască și... ies din cauzalitatea clipei pentru care au venit. Ba răsfoindu-l de abia așteaptă să ajungă acasă, considerând că au primit totul.  De acum, voi da manualul la terminarea cursului. Un caiet și un pix sunt de ajutor.

Am făcut câteva inițieri la distanță. Foarte puține și numai la gradele mici. Graba care ne caracterizează în vremurile de acum, și-a pus amprenta și asupra acestui aspect din viața noastră. Dar, e ca și cum ți-aș explica ce bună, ce gustoasă, ce aspect minunat poate avea o prăjitură sau să zicem energiile dintr-un anumit loc, însă până când nu vei mânca prăjitura sau nu vei ajunge în locul respectiv nu vei TRĂI (trăire care are multe aspecte). 

Interacțiunea directă dintre o persoană care a experimentat și practicat  suficient de mult timp și așa și-a dezvoltat percepția pe mai multe nivele de cunoaștere este foarte importantă. Prin demonstrarea directă a pozițiilor palmelor se activează și în celălalt această memorie ancestrală a autovindecării. Se transmite direct. Știu, sunt maeștri-instructori care s-au axat numai pe inițieri iar la practica personală au renunțat, mai mult sau mai puțin.

Noi nu avem cultul pentru un maestru așa cum îl au cei din Orient. Și face deja parte din  firescul zilelor noastre. Pregătirea lor durează ani, memorează zeci, sute de pagini din Scrierile sacre, trec prin probe la care nici nu gândim. Și sunt în permanență sau periodic (după cum li se indică), în preajma maestrului. Pentru că nu primești o diplomă și ai încheiat pregătirea. Și nu cred că se dau diplome ci anumite însemne. Cel puțin în timpurile mai îndepărtate.

Pare că suntem într-o etapă mai permisivă a Cunoașterii dar în formele ei de început și tot  apar uimirile, că am descoperit  deprinderi minunate, de ajutor mai ales...altora! Un alt aspect la care avem de meditat.

Mi s-a spus: „Usui a primit inițierea și nu i-a transmis-o nimeni!” De acord. Sunt inițieri primite direct de la divinitate, apoi inițieri primite de la cei care au fost inițiați. Și altfel primim inițieri: de la tot ceea ce este în jur, atunci când se crează o undă de rezonanță cu o floare, un animal, un copac, piatră. Aceste inițieri sunt mai mult pe linia comunicării,a perceperii informațiilor deținute de structura respectivă.

Iar maestrul Usui și-a însușit o vastă cunoaștere a Culturii esoterice japoneze, tibetane sau budiste. După ani de căutări a unei forme de cunoaștere care să-l reprezinte, după 21 zile de post a avut acea iluminare care l-a dus ulterior la dezvoltarea sistemului ReiKi. Există această permisivitate ca după ani și ani de practică, un maestru să organizeze o nouă linie de a transmite mai departe, linie de inițiere care îi aparține însă bazată tot pe imensa cunoaștere a neamului din care face parte, a învățăturilor pe care le-a aprofundat și le-a înțeles practicând.

Recunosc că am răspuns un pic abrupt: Așteptă atunci să vină și la tine o cometă! Omul era pus pe demonstrații de zile mari. La această înțelegere au ajuns unii.

Cred în sinceritatea celor care solicită inițiere la distanță. Cred în buna credință a celor care fac acest tip de inițiere. Dar atât!

Sunt multe discuții, păreri pe această temă. Fiecare e liber să hotărască.

 Fructele acțiunilor noastre devin roadele pe care le vom culege!