Credința și spiritualitatea

Credința este personală, de nezdruncinat și totală. Nedepinzând de nimeni și nimic din afara ta.  Crezi sau nu crezi că există un CREATOR! Crezi în EL! Atât. CREZI; ȘTII că există DUMNEZEU !!! Un unic gând și cuvânt: Doamne! credința este gândul lui Dumnezeu căruia te predai devenind Cuvânt Viu în tine. De nerostit , doar tăcere adâncă în care exiști deplin.

Credința și spiritualitatea ei...sau a noastră ! prag de trecere pentru sufletul nostru.

Credința este ,,amestecată” cu spiritualitatea. Nu se exclud.Credința nu este dependentă de spiritualitate, nu este măsurabilă prin tona de cărți sau de interpretări. Însă spiritualitatea se bazează pe cunoaștere - acum cu suficiente date probate prin știința de vârf și care de o sută și ceva de ani sunt descoperite pagină cu pagină, tehnică cu tehnică. Sau prin miile de tehnici spirituale care reapar treptat pe fiecare meridian sau paralelă a Terrei. Timpuri minunate avem acum!

Prin spiritualitate se descoperă uluitoarele posibilități ale ființei umane și înțelegi din nou și din nou măreția Creatorului. ÎL admiri, ÎL iubești. ÎL adori și mai mult și  mai deplin. Pentru că EL a făcut totul perfect și ...ne iubește așa cum suntem acum. Așa cum am fost și în secolul trecut și acum 10 secole și atunci când doar aruncam cu pietre....

Fiecare religie a păstrat credința cu forme specifice spirituale în neamurile planetei. Fiecare avem acest drept și nu să ne omorâm în numele ei. Nu să scoatem în evidență cine știe ce ,,anomalie” după canoane proprii religiilor sau sistemelor mai mult sau mai puțin ezoterice. Dar anomalii întotdeauna ale altora, că ale noastre ...nu există! Vom pierde intrând într-o luptă care denotă lipsa de credință: eu ca om îl ,,apăr” pe Dumnezeu omorând, denigrând tot creația Lui. Aiuriți mai sunt oamenii.

In fiecare religie găsim ritualuri – însă cele de la alții devin păgânisme. Dacă nu sunt luate în derâdere (forma ușoară) sunt satanizate - forma care sigur va da roade. Cât de credincios sunt  (dar și spiritual) când spun că oamenii sunt ignoranți, proști, adormiți, masă de manevră care merită asta, tu considerându-te superior pentru că ești sub oblăduirea cine știe cărei forme de organizare spirituală?! Dar tu?! La rândul tău ai prin preajmă pe cineva mai evoluat care poate gândi - sau nu, la fel despre tine. Dacă are credința în suflet este mult, mult mai presus și asta fără să te injosească în vre-un fel. Pentru că are Puterea lui Dumnezeu în el, nu a unei școli, organizații sau religii. Nu spun că nu sunt necesare în evoluția umană- mai ales acum. Dar atitudinea față de ceilalți, frații și surorile tale , te aruncă pe tine într-un război real dar și energetic ( despre cine folosește această energie…. Mulți știu deja ). Fiecare religie devine puternică  prin numărul adepților dar și a conturilor.

Amestecăm sângele lui Iisus cu sângele răzbunării, al luptelor de putere și dominație doar ,doar o fi dizolvat.   Cu ce sunt mai bun decât cel care zâmbește cu sinceritate și bucurie când răsare prima rază de soare și spune: Mulțumesc Doamne pentru o nouă zi! Această simplitate mai există în noi.

 Însă devenim conștienți ȘI de Puterea sădită în fiecare. CE facem cu această Putere ?! Învățăm. Asta e descoperirea care nu se vrea a fi la vedere. Și e malaxată în înțelesuri de ți-e teamă și nu mai știi ce e cu tine. Să nu decizi tu că… o pot face alții . Sunt capcane, e drept , dar vei învăța dacă ești consecvent, disciplinat. Fără asta nu se poate și  aici este un real pericol. Dar nu a dăunat nimănui propria gândire ordonată , clară și mai presus de toate știind că  propria credință este cea mai bună pavază și îndreptare atunci când rostești: Doamne! Iar de această legătură am fost determinați (nu învățați) să ne temem că nu știm a o realiza.

Sunt cei care au fost păstrători de credință fierbinte și au dat-o mai departe, sădind-o în mii de suflete. Fiecare religie a avut asemenea Puteri umane, cunoscute sau nu. Oameni care sunt considerați sfinți, ei depășind condiția umană, arătând că se poate, întărind pe cei care erau și ei pe Calea Adevărului.

Credința și spiritualitatea! Granița fragilă între ele este aparentă, dar spiritualitatea/cunoașterea presupune multă muncă și discernământ. Pentru că înseamnă evoluție. Personală dar așa și umană în ansamblul ei. Iisus este Calea dar ,,tu” personal, ești sau nu, pe această  Cale. La fel în fiecare din multele școli, sisteme sau religii. Și ce faci tu este responsabilitatea ta, nu a sistemului din care faci parte. Că vrei să fii determinat- e tot o alegere. Dar nu denigra pe alții, nu ucide trupește și mai ales sufletește. Așa se crează forme gând energetice care pot fi folosite de către alții.care altminteri nu ar avea cum ajunge la tine.

Vrem ca tot ceea ce este in jur ..toate să fie corecte. Sunt ! NOI?! cum suntem?! Vindecă-te tu, prin propria ta credință și va fi VIAȚA pe pământ. Vindecarea are multe aspecte pe care învățăm să le cunoaștem. Dar având mereu și pentru totdeauna ca Invățator pe EL. Va ști ce înger sau arhanghel să ne trimită ca îndrumători – nu e necesar să Îi spunem noi. Pentru că avem noi o vorbă tare, tare înțeleaptă care poate fi și înfricoșătoare:,,Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții”. Oare…de ce?! Sunt și ei creații dumnezeiești, fiecare cu sarcina personală. Mai mare sau mai mică. Iar EL știe întotdeauna de ce/cât avem nevoie sau putem suporta în diferite momente. Vede ceva mai cuprinzător decât toți împreună. Da, putem mulțumi tuturor pentru ajutorul dat - și e firesc să o facem. Dar ultima mulțumire este adresată Lui, cel care ne-a trimis ajutor, îndrumare și vindecare. Iar a conștientiza că avem înger păzitor este o susținere sufletească necesară. Ne-am jucat cu el, l-am uitat apoi. Poate l-am și îndepărtat nițel prin ,,năzbâtiile” noastre. Dar dacă EL a spus să fie cu noi, apoi nu ne va părăsi nicicând. Doar un gând trimis spre înger și el va spune: sunt aici! Și împreună se poate spune: mulțumim Doamne!

Metafore spirituale

Lumea spirituală a început să fie o paradigmă periculoasă pentru sufletele nepregătite și care nu fac un efort de informare. O ,,undă” care trece prin suflet nu este suficientă pentru ca tu să  devii mai deosebit. Sunt informații care trebuie verificate cel puțin din trei surse: științifice, din vechile scrieri și ....fiecare alege a treia. Altminteri facem ...show.

Sunt religii a căror cunoaștere  vine dintr-un trecut atât de îndepărtat dar.... adaptat timpurilor. Sunt și școli spirituale care încearcă să rupă lanțul mistic dar fără prea mari sorți de izbândă atunci când intră în coliziune între ele sau cu cei cu un statut statornicit . Această ,,adaptare” nu este recunoscută de cei care au avut grijă să șteargă urmele. Nu asta ar fi teribil ci faptul că poți vorbi despre Dumnezeu și minunile Sale, numai în cadrul.... organizat. Altfel devii persoana non grata.  Parcă am fi în sec.8 sau 14 sau...

Cineva a fost întrebat dacă are ,,studii de ...teologie” de își permite să vorbească despre Dumnezeu și ale Sale lumi. Punct. Să știți că așa ceva este periculos de comentat.  Întrăm într-o zonă ,cel puțin obscură, cu care nu este cazul să rezonăm. Este un anumit punct de vedere pe care fiecare are dreptul să îl aibă. Cel mai bine este să fim consecvenți cu noi înșine, să nu intrăm în dispute care pot deveni dureroase. (cel puțin). De pierderea de timp și energie nici nu mai spun.

Studiile neurologice, biologice, din fizică, chimie ale ultimilor 15-10 ani demontează  DEMONSTRÎND  multe din miturile dar și  metaforele care ne-au fost (și ne sunt) inoculate. În sensuri/direcții care sunt sigură că nu vă așteptați.

 Citiți și informați-vă pentru a înțelege cum suntem ,,dirijați”. Veți descoperi cu adevărat Puterea lui Dumnezeu. Un Dumnezeu care ne vrea fericiți prin propriile Puteri. Însă efortul ne aparține fiecăruia. Acest efort sperie , nu este constant, vrem ,,rețete” iar acestea vrem să aibă și rezultate instantaee. Zonele creierului au multe, ENORM de multe a ne ...releva despre cât de minunați suntem, cât de puternici suntem, și, mai ales, cum  putem fiecare să învățăm să ne recuperăm Ființa. Fizica cuantică ne duce direct la înțelegerea asumării cum ,,privim” lumea și impactul acestei  priviri asupra lumii  proprii dar și înconjurătoare. Este o ,,experiență”  care a devenit necesară celor care pășesc numai cu dorința de a transforma lumea. Dorința nu este suficientă. Nici înțelegerea intelectuală dată de acumularea de informații. Este ca în laborator: trebuie să experimentezi, să aduni date, să le compari....

Sunt zone ale spiritualității mai exacte: numerologia, astrologia ...dar și altele care pot duce cu ușurință în derizoriu dacă nu sunt corelate cu o profundă și deloc mistică, șamanică, sacră  cunoaștere. Iar asta o poate face fiecare personal  descoperind Adevărul propriu. 

Atitudini

Avem lângă noi persoane care au puterea de a crede în ei înșiși. Și au dreptul acesta și dreptate în ceea ce îi privește. Insă când au atitudini și păreri asupra altora... mă retrag în propria  credință.

Iar atitudinea devenită slăbiciune proprie se răsfrânge și asupra celor dragi. Pot fi înspăimântați de ,,agresor” cu ușurință. Mai ales acum, când tentațiile spirituale sunt atât de interpretate de unii care sunt avizați, de alții care...urmăresc să te înlăture de la concurență sau pur și simplu de a se simți ,,bine”,de a plăti o poliță etc.

Încercarea pe care o ai va fi întotdeauna a TA, personală iar conștiința implicării și a celor dragi ne aparține.

Nu poți mulțumi pe toată lumea. Mai ales pe cei care au avut ,,așteptări” de la tine – în loc să le aibă de la ei și să pună în practică din puținul pe care l-ai dăruit. Iar ,,răzbunarea” unor asemenea persoane poate fi cruntă. Și, nu faptul că lovesc în mine e dureros (și din punctul meu de vedere chiar nu este, ci imi arată ființa care hotărăște să aibă o cale personală, iar pentru mine e tot un bine și acesta) ci lovesc în cei care sunt încă fragili. Știu, se va spune că așa vor învăța să aibă o  atitudine clară , onestă și de a învăța înlăturarea  sau nu unor asemenea persoane din viața lor. Uneori, diverse situații ne fac să amânăm această atitudine și... primim confirmări că ,, bunătatea”(slăbiciunile umane) pavează infernul. Suferim noi, dar dacă mai suferă și cei din jur din cauza asta...avem de lucru. Pentru că lipsa noastră de atitudine fermă determină  prăpastii pe care nu le dorim (sincer) dar....le lăsăm să se producă. Devenim  co.autori.

Mai este un aspect: persoanele care crează dizarmonii și noi îi lăsăm, își crează un ascendent periculos asupra noastră, de parcă i-am tot hrăni.

Și...de ce toate astea?! Pentru că nu am avut o clipă demnă, de a hotărî  înlăturarea din viață a unei persoane sau de a renunța la ea sau la un grup.  Pentru că nu avem încredere în ceea ce vrem să fim. Nu ,,rezonăm”?! ok! Pleacă.

Dacă tu confunzi calea spirituală NUMAI cu o cale de ați găsi un serviciu, de a avea Banca Mondială la dispoziția ta, eventual și un harem, de a a scăpa de bisturiul doctorului,  e atitudinea ta. Dacă tu vrei o metodă, eventual un simbol, o frază prin care să-ți determini vecinul să iți măture la ușă, sau vrei  o mantie invizibilă pentru ați spiona șeful sau iubita... nu sunt în putere de ați dărui asemenea ,,fenomene” pentru că nu știu.

Mulți au asemenea așteptări, mărturisite/recunoscute, mai clar sau nu! Sigur ei vor fi cei care vor deveni nemulțumiți, ei vor arunca cu pietre primii. Știu cum este.

Nu e faptul că sunt care  acționează intenționat – manipularea la care suntem supuși real de către unii care ȘTIU cât de manipulabili suntem, ci recunoașterea ,,așteptărilor” proprii, amestecarea noțiunilor, confuziile în gândire datorate citirii a prea multor promisiuni....auzite cine știe pe unde. Suntem încă în faza copilăriei iar înțelesurile noastre sunt departe de cele divine.

.Recunoștință față de persoanele care m-au ajutat?! Întotdeauna. Pentru că prin ele s-a manifestat divinitatea. Și...este uluitor să privești așa. Nu! Nu le spun asta pentru că....poți sminti! Îi poți face să creadă tocmai ceea ce nu este de folos: că sunt ,,aleși divini”. și...puțină decență nu strică nimănui. Însă da, aveam asemenea persoane în jur și recunoștința noastră crează frumusețe umană. Se vede și echilibrează balanța Vieții

Așteptările determină trupul să recționeze-pe toate planurile. 

Începuturile în ReiKi partea 1

..Omul este un zeu căzut care își amintește de ceruri”

                                                                    Lamartine

,,O, omule, gândește-te că prin tine trece un curent care urcă și unul care coboară”

                                                  Maximă ocultă

Am încercat mereu să înțeleg ceea ce fac, să integrez cele citite sau primite ca informații aparent fără o legătură între ele /pentru că trăim într-o lume fragmentată : știința materialistă, cu ale ei căutări într-o parte, spiritualitatea pe de altă parte, ca să nu mai spun și de religii. Trei forme care TOATE, încearcă să decripteze natura în ansamblul ei dar și natura omului.

Chiar dacă fără poezie/metafore nu se poate,

 voi încerca să redau baza a ceea ce predau acum.

Se predă la început istoria ReiKiului. Deja sunt cotroversate variante, sunt legende. Sunt frumoase, sunt necesare. Le găsiți pe internet.

Practica! Primii pași spre a conștientiza ce se ,,întâmplă”. Omul de acum 100 și ceva de ani, s-a schimbat. Chiar dacă are secole de existență ca viețuitor pe planetă. Din intuitiv a devenit intelectual. Unul din adevărurile de acum: lumea interioară nu ne mai vorbește prin contemplație ( la care orientalii erau adevărați maeștri), ci prin...cărți-prin informații. Din intuitivi  am devenit intelectuali. Adevărul prezentat sub o formă logică-iar știința a început să devină un real îndrumător, tocmai ea care a înăbușit adevărurile oculte, înăbușită fiind la rândul ei de către alții, prin derâdere sau ardere pe rug. Însă încăpute pe mâinile unor diletanți acestea riscau să se piardă și chiar mai rău- să fie interpretate eronat, dând naștere la mostruozități.

Auzim foșnetul materiei dar nu viul din ea - poeții însă aud- . Simțim textura exteriorului dar nu pe cea vibrândă din interior- biofizica încearcă acum. Fiecare simț cunoaște prin exploatare directă, exteriorul căruia îi găsim și măsurăm ...proprietățile.

Materialitatea omului este dată de mineralizarea lui, condensare de elemente, devenit asemeni unei stânci (până la cristal mai este un pic). Se spune că este ultima fază în evoluția pe această planetă, din faza descendentă. Așa cum la începuturi glanda pineală era în afara , deasupra capului, acum se reactivează în interiorul lui. (descoperim și noi ce este înlăuntru dar….după ce vom aprinde Lumina! ). Și o vom face fiecare singurei. Îndrumări da, avem, dar STAREA o vom trăi singuri. Nu vreau să aprind acum neuronii celor exaltați (sunt destui și din aceștia și, nu cert pe nimeni), dar activarea acestei glande se face cu mare trudă individuală. Nu e ,,o percepție” , cum țipă  unii ci CEVA/ CEVA  mai mult.

Trăim încă prin inteligența care prelucrează

 datele care I se dau , cele ale simțurilor 

nostre prin care obsevăm totul. Intelectul 

luminat de conștiință este noua paradigmă pe

 care o abordăm cei mai mulți, acum, cu 

sfială. Dar e totuși un început la nivel de

 umanitate.

Deci, ce facem la primul grad, după inițiere? Auto-tratament aplicând direct palmele, în anumite poziții, pe noi și dacă  avem suficient curaj și pe cei din jur (cu acordul lor bineînțeles).

Sunt unii care nu simt nimic,, schimbat ”- nu tu cald,  nu tu rece sau furnicături. Sunt mai multe explicații și întotdeauna ele depind de persoana din fața mea. Una din ele este că: nu știe să ,,urmărească” detașat, fără așteptări pentru că ,,a auzit că….”. Și uite așa se produce un mic și prim blocaj. Va încerca să suplinească prin înțelegere sau chiar printr-o percepție impusă- creind el

însuși o ,,stare” mentală. 

Diferența dintre inițierea orientală și inițierea occidentală chiar dacă (poate ?) nu mai este atât de mare acum, ea va rămâne. Se transmite diferit inițierea, în STĂRI diferite, acțiunile fiind asupra CORPULUI ETERIC, a dublului eteric și a corpului fizic. De aici derivând și atitudinea ulterioară față de inițiator dar în primul rând față de cel ce vei deveni – asta dacă vei continua. Pentru că nu se deschide un robinet și tu tot vei bea sorbind și înghițind non stop nectarul.. Nici măcar gândul că mai există și o cană, pe care trebuie să o ții în mână nu prea surâde multora. E obositor. Ai ,,primit” inițiere,gata! ești inițiat.

Când mi s-a spus că ,,nu practic” Reiki, 

pentru că mâinile le-am așezat altcum decât

 în pozițiile de bază, defapt mi s-a făcut un

 dar imens. A fost o determinare să caut a

 înțelege, pentru că de îndoit nu m-am îndoit 

niciodată de darul primit. (și aici sunt multe de

 spus dar în mai târziu).

Revin la PALME! Pentru că ele sunt la început unealta de percepție. Mai târziu… ochii, apoi suflul apoi, tu însuți.

Se începe cu palmele în gasso sau poziția

 rugăciunii. De ce?! Meridianele  energetice încep din degetele de mâini, traversează 

partea anterioară a trupului, ajung la degetele

 de la picioare și se întorc la degetele de la

 mâini pe partea dorsală a trupului. Poziția

 rugăciunii ne ,,strânge”,ne concentreză, totul

împrăștie din energie. E bine când ești și 

conștient de asta. Dar când e un modus

 vivendi, pierderea nu e controlabilă și nici

 indicată.

Apăsăm ușor palmele, una de alta, apoi începem CREAREA unui hiper-spațiu. Îndepărtăm ușor/ușoooor palmele. Milimetric!!! Are mare importanță acest lucru: mi-li-me-tric. Pentru că totul se înregistrează în creier. Totul se învață și, ca să nu fie doar teorie, trebuie să activăm o zonă clară unde vom depune ,,cunoașterea”,  deprinderea nou apărută. La fel  cum există o zonă locomotorie, creată atunci când am învățat să devenim bipezi și să pășim, la fel va trebui să facem și acum. Este loc suficient în creier.

Acu…ar trebui să zic : exersați și eu…aștept! 

Ori citiți tot textul și reveniți. Cel mai bine este

  să formați un grup în care să exersați 

împreună. Doi-trei și tot este minunat.

CREEM un HIPER-SPAȚIU între palmele

 noastre!  Încă sunt uluită de ceea ce percep 

de fiecare dată. Și învățăm ….să uităm de noi și să percepem ceva mai mult. Exersăm așa și  forța mentală prin neimplicarea ,,cunoștințelor” noastre ( că tot m-a întrebat cineva). Antrenarea duce la o forță psihică stabilă, de care devenim și răspunzători, de care avem însă și mare nevoie, pentru a nu se întâmpla ,,nedoritele”.

Depărtăm palmele încet și …curioși! doar

 atât! Curioși! fără ….călduri sau răceli/

înțepături! Acolo e CEVA: KI-ul.

Cu cât timpul alocat este mai mare, cu atât 

,,intensitatea” dintre palme va fi mai mare,

 mai puternică, mai sesizabilă.Și, mai

constantă- punct de reper ulterior. Cum, cât

 depărtăm palmele, vom învăța pe parcurs. A

 stabiliza această conștientizare prin repetare 

continuă ne va ajuta în auto – tratament. Nu

 trebuie să verificăm nimic- oricum nu avem

 termen/stare, de comparație. Ar fi ca și cum

 tot am scoate o sămânță din pământ ca să o

 măsurăm cât a crescut. Energia nu face nici

 o diferență între problemele emoționale și

 cele fizice.  ,,Vindecare sacră” la care

 apelăm real, dorind-o și ascultăm mesajul pe care ni-l transmite. Pentru mine e o 

,,convorbire” reală. Nu e mysticism, magie 

sau câte altele. Știu că mi se răspunde și …

ASCULT! Ceea ce mulți nu fac. Nu ascultă 

crezând că nu ,,aud”. Da, cu urechea fizică nu auzi dar cu cea interioară sigur da!  ! se 

învață și asta.

Este și un exercițiu de ,,oprire a gândirii” care ulterior ne va fi de mare ajutor. Este un exercițiu care practicat mereu, producere o undă uriașă de care devenim doar conștienți. O altă conștiență decât eram obișnuiți. 

Universul care se cunoaște pe Sine

Multe necunoscute sunt în ReiKi ca în întreaga noastră existență. În mii de ani nu s-a produs o asemenea evoluție în toate aspectele vieții în asanblul ei dar și a fiecăruia ca acum. Acțiunea Ki-ului asupra stărilor proprii, de vindecare care are loc pe toate structurile ființei umane, încerc să o înțeleg. 

Recunosc, am căutat  răspunsuri în cărți, la oameni, în jurul meu. Dar până nu am gândit  și crezut eu însămi, erau doar informații. În ultima vreme întrebările vin de la cei care descoperă acum uimitoarele puteri pe care le avem. Știu ce simțiți! De câte ori citeam asta,  ,,cineva” din mine credea, apoi... apărea spaima sau se strecura neîncrederea  transformată uneori intr-o senzație de neputință. Asta simt și la cei care sunt la început acum.

Toți venim cu un tipar clar, înscris energetic în structura noastră, mai mult decât îndrăznim să credem, atunci când ne gândim la o asemenea posibilitate și care ne va determina viața. El este conținut în data de naștere, în nume,  în locul unde ne vom petrece viața, casa care ne va fi acoperiș, oamenii din jur. Dar este și la purtător:in ADN-ul fiecăruia. În subconștient vom acumula informații despre toate acestea, începând cu prima secundă.

Toate acestea conțin energii pe care le considerăm personale. Ele formează o matrice din clipa nașterii. Clară, precisă, vizibilă. Cunoscută, devine cartea din care învățăm ...ce avem de învățat. În China nu se construiește o casă fără a verifica structura energetică a locului, o căsătorie nu se leagă oricum ci studiind datele celor doi, astrologia fiind un punct de referință. Dar nu numai. Învățături de acest gen sunt în toate culturile mai mult sau mai puțin păstrate. Ele sunt re.descoperite acum de către știință, noile științe (de frontieră încă). Tiparul unui om poate fi remodelat. Ni s-a implementat programul că nu se poate, că nu e ușor. Numai această ,,informație” și e de ajuns să ne poticnim. Mai apare și ideea că suntem predestinați în a fi păcătoși și ...ne punem singuri capul pe butuc. Această vinovăție este cea mai cumplită otravă care o purtăm în noi.

Asupra a ceea ce învățăm să ne concentrăm devine realitate. Un adevăr cunoscut de mii și zeci de mii de ani. Spus în modalități atât de multe că ne-au zăpăcit, pentru că aproape toate, ne sunt, fragmentate, la îndemână. Fizica cuantică începe să explice aceasta. Totul depinde de mintea observatorului ,el determinând colapsarea unei anumite realități și nu a alteia.

Oricare sistem energetic devine o cale spirituală?! E o modalitate de a clarifica nedumeririle noastre de acum. Dar totul  ESTE UN URIAȘ SISTEM ENERGETIC. Pentru că .... univesul este ENERGIE, modulată în forme/sisteme, stări necunoscute încă. Iar această energie ne modulează și se modulează după cum ajungem să concepem că se poate. Apare însă ...nerăbdarea. Dacă înțelegem un lucru vrem să fie palpabil. Vrem să manifesăm ca noi și să rămână static. Dacă ,,simțim” un adevăr vrem să nu se schimbe, să devină dogmă personală (și transmisibilă dacă se poate). Nu.... mai gândim. A gândi e un proces complex, nu e memorare, nu e redare a ceva. E un proces care se petrece nu numai în creier ci în tot corpul. Și nu suntem atenți la asta. E o deprindere care se învață.

Tiparele cu care venim conțin disturbări energetice ale matricei originale. De asta au apărut acum atâtea sisteme de vindecare care se adresează ENERGIEI din noi: fizic, emoțional, psihic. Zone interdependente privite de multe ori separat.

Căutăm modele de salvare. Zone asupra cărora să acționăm. Vom reuși dacă nu vom mai căuta ahtiați apelând numai la înțelegerea mentală. Supraconștiența încă e ....undeva departe, credem noi. Dar atunci când ,,știm” ceva din supraconștiență ne vine imaginea pe care noi o transformăm în idee, cuvțnt și faptă. Mulți înfăptuiesc asta și sunt considerați Făpturi în-făptuitoare.

Facem parte dintr-un univers . Suntem parte din el. Iar asemănătorul devine asemeni cu cel cu care se aseamănă dintru început. Nu e poezie sau filozofie sau fantezii... E REALITATE! e  ADEVĂR! dacă avem puterea de crede asta. Suntem asemeni ...fractalilor! uite că nu am spus îngeri ci ...fractali. Pentru că unii vor dovezi. Iar  dacă și vor cu ADEVĂRAT, le au. Dar trebuie să înțeleagă- acceptând asta. Și să nu cadă în extreme. Fractalii cuprind în ei o UNICĂ imagine. Că pot fi măsurați, puși în ecuații...asta ne satisface dorința de cunoaștere dar și de Vindecare din neuitarea în care am fost până acum. ,,Finitul cuprinde infinitul în el”- spun fizicienii(nu toți încă) în acord cu anticele scrieri. Pentru că unica formă -sfera, cuprinde infinitul în ea. Toate celelalte geometrii sunt ordonări ale energiei din ea. În forme uluitor de frumoase. Nu am un limbaj de specialitate, însă încerc simplitatea redării fără ecuații matematice. 

 Suntem...frumoși în uimirea de o secundă în care înțelegem cine suntem apoi.... uităm! E ciudată această uitare!!! Dezamăgire .  Dezicere de o clipă dar o căutare pe care chiar dacă o abandonăm, nu ne va abandona ea pe noi. Pentru că facem parte din EA. Forță pe care o numim Dumnezeu. În dualitatea nostră de pe pământ o facem să fie treime. Și este. Pentru că noi ne separăm de ea. 

,,Eu și Tatăl una suntem” - nu este loc de nici o diferențiere, căci e Unul. Și mai este Duhul întru care vom binevoi a ne primi a ne lăsa cuprinși.

Umbra

Tot ceea ce credem că nu iubim, este parte din noi, parte care a devenit treptat UMBRA. Ne supărăm când se așează în fața noastră (prin ceilalți), ne înfuriem, ne este și teamă. Dar face parte din noi, suntem noi.

Nu are rost să pierdem timp cu ,,de ce a fost așa ” până acum, de ce nu ni s-a spus. Sunt multe motive și motivații. Dar....OARE AM FOST pregătiți pentru a înțelege?! SUNTEM pregătiți acum?!

Așteptăm  înființarea unei școli speciale?! Zic să nu avem asemenea speranțe pentru că... tot fiecare va trebui să depună efort. Nu TEORETIC . Atât de mulți sunt teoreticieni acum încât .... ! Recunosc că îmi las gândurile să fie ,,ocupate” cu altceva atunci când începe ,,perorația”. Sunt fel de fel de ,,cazuri”. Să ascundă emoții profunde- atunci răbdarea îmi este infinită. Așa am învățat detașarea pentru a nu provoca disturbări și mai mari. Este extrem de necesară.

Implicarea emoțională în povestea celui din fața mea nu face nici un bine. Nici mie- nici ei.

Iar când faci asta de multe ori, începi să ,,vezi” ce este dincolo, văd ,,umbra” care l-a determinat să fie în fața mea. Încerc să nu mă  identific cu această ,,umbră” a celuilalt pentru că ... orice emoție îmi va distrage atenția, voi pătrunde în spațiul celuilalt cu puterea pe care o am, reușind să dau prin emoții, din energie tocmai dizarmoniei. Am văzut  că mulți fac asta  și, evident se simt după aceea secați de energie. Evită apoi persoana respectivă considerând-o ,,vampir”. NU e așa; tu ai dat o cantitate mare din energia ta. În viața de zi cu zi se întâmplă mereu acest ,,schimb”. Face parte din lupta pentru energie pe această planetă.
 De asta iubesc sistemul care se numește ReiKi. Pentru că nu eu sunt donatorul, pentru că și cealaltă persoană începe să perceapă aceasta. Și atunci dacă îi spun că există dumnezeirea care e cea mai totală, uluitoare Forță, care se dăruie și ne dăruie mereu, fără să ne judece, atunci sunt crezută. E uimire și pentru mine de fiecare dată! O cale spre împlinire.

Puterea interioară

Atitudinea – transformată în obișnuință-, față de cauza unui accident, a unei boli sau chiar a unei banale dizarmonii, AFECTEAZĂ perioada de însănătoșire. Gândul: ,,sunt bolnav”- îmbolnăvește ! pentru că celulele organismului gata de acțiune pentru însănătoșire, primesc o comandă contrară. Ne obișnuim cu boala, ne predăm ei. O considerăm moștenită, genetică, sau ca o ,,plată” pentru cine știe ce năzdrăvănii făcute cândva. Am fost obișnuiți, INTOXICAȚI cu acest gând care a devenit stare. Și este dificil să înlăturăm sute de ani de asemenea credințe depozitate nu numai în emisfera dreaptă ci și în genele pe care le moștenim. Activate apoi prin familia în care ne naștem, în primul rând.

NIMIC nu este întâmplător!!! Iar pentru început e necesar să fim atenți SINGURI la viața de zi cu zi. Sunt din ce în ce mai REALE acele ,,semne”-aparent banale. Amuzante de-abinelea uneori: am văzut o bătrânică cu usturoi pe care îl dădea și ieftin și arăta și bine (și/și). ,,Impulsul a fost să cumpăr. Apoi am simțit o .... dezicere, o ,,lene” : las* că nu am nevoie chiar acum! După câtiva pași , am respirat cu putere și am devenit curioasă, recunosc că și cu o oarecare strângere de inimă. Nu este prima dată când trec prin asemenea momente. Iar a învăța să ai reacții pe moment, se ,,învață”. A fost și acum la fel. Am găsit ....pește care arăta grozav. Am luat și bineînțeles că mi-am amintit că nu am ...usturoi. Pare banal?! Nu este, nu vă amăgiți singuri. AM MULȚUMIT BĂTRÂNEI din toată inima mea. Am și căutat-o. Nu am mai găsit-o. Dar faptul că am păstrat ACTIV acest al câtelea simț vrem noi să îi spunem ESTE EXTREM de important. E O LEGĂTURĂ CLARĂ, CARE DEVINE TOT MAI PUTERNICĂ PENTRU COMUNICARE. Așa că, pe o ploaie puternică, destul și de rece, când să traversez strada, a oprit o mașină și a deschis portiera o veche cunoștiință care m-a dus și acasă. ( își schimbase un pic ...traseul, așaaapur și simplu). Banalități?! Nu !!! pentru că am primit și o informație care îmi era necesară.

Este primordială observarea și aplicarea acestor concidențe pentru ca apoi să devină sincronicități. De un real ajutor. Pare banal dar știu că este una din modalitățile prin care învățăm să OBSERVĂM și apoi ne vom și orienta mult, mult mai simplu. Trebuie să fim elevi buni și silitori. Nu se poate dintr-o dată. De asta sunt convinsă. Dar atunci când realizăm că nu am ,,ascultat” ne putem cere iertare și darul va reveni. Ei! Aceasta nu o poate face nimeni pentru noi, în locul nostru. Decât așa.... să își expună public ,,pățaniile”.

Forța cu care gândim acum este mult, mult mai mare decât a oamenilor din epocile anterioare. Am învățat să scriem, să citim – s-a dezvoltat o capacitate pe care cei de dinainte nu o aveau. Multitudinea de informații înseamnă să devenim conștienți DE CE au apărut ele în viața noastră. Și ajungem la ,,atitudinea interioară” , când ne întrebăm ce avem de făcut. Nu e simplu, pentru că, de obicei, ajungem să ne întrebăm asta  când energia ne este ,,ocupată” cu dizarmoniile din jur.

Cui nu i-a părut măcar odată rău că nu și-a ascultat instinctul?! Tuturor. Și repetăm mereu și mereu până apar dezamăgirile. Față de noi sau față de ceilalți. Găsim așa o modalitate de a ne fi nouă înșine cel mai mare dușman, chiar dacă nici prin cap nu ne trece asta.

Cu cât folosim mai mult creierul cu atât funcțiile lui, activarea lor este mai mare. Apar și altele de care devenim răspunzători. Iar asta înseamnă să ne deprindem ,,a gândi”. A aduna informații cât mai complexe asupra a ceea ce dorim a ȘTI.

Înainte ,,ne aduceam” aminte că am avut noi ,,intuiții” după o perioadă mai mare de timp. Cu cât devenim mai conștienți de ele, cu atât timpul se scurtează. Aici intervine ,,credința” fiecăruia. Sau...lașitatea! Pentru că am fostdeterminați să nu avem încredere în noi, că noi nu putem gândi și acționa decât după norme bine stabilite ....de alții. Mulți se simt ,,părăsiți” când pricep că devin ei înșiși răspunzători. Apare și o stare de ,,însingurare”. Apar mult mai multe decât pot scrie acum, unele de-a dreptul aiuritoare. NU NE VINE SĂ CREDEM CĂ MULTE SE POT REZOLVA ATÂT DE SIMPLU! ,,ne stă mintea în loc” și dăm nepăsători din umeri.

Am învățat să respect fiecare religie, credința fiecărui om. Au fost păstrătoarele ,,credinței în suflete” – dincolo de tot ceea ce au mai făcut.

Acum însă timpurile sunt altminteri. Cred  că se așteaptă mult de la fiecare în parte, pentru a deveni ....Ei, de aici începe epopeea fiecăruia. 


.... Vă recomand o carte minunată: ,,Profețiile de la Celestine” de James Redfield, pe care o găsiți și pe scribd.

Energia Darului

                                           

Stări fizice, stări sufletești, psihice... Zi de zi avem parte de ele. Ba unele , ba altele, ne dau fiori. Diferiți! Acu... am și eu trecerile mele, ca fiecare. Și realizez câtă muncă se depune cu noi, cu fiecare în parte să pricepem ceea ce ne dorim. Și, începem să dăm sfaturi. Nu e rău. Le dăm cu o parte din energia noastră. Nici asta nu e rău-dimpotrivă. Dai-vei primi. Aiurea este când o smulgem brutal înapoi. Cum de ,,întâmplă” asta?! Simplu: când ne plângem că celălalt nu a înțeles ( că ne-am strofocat de pomană), sau când ,,credem” că am fost prea duri, sau dimpotrivă , prea blânzi. Sunt diferite aspecte, dar cu același rezultat: TRAGEM înapoi energia pe care ar trebui să o lăsăm plantată acolo un este cazul. Ne repezim și tragem energia darului înapoi. Îl despuiem pe celălalt. Asemeni unei semințe care nu va mai avea timp să încolțească, apoi să crească. ( are nevoie de timp, de anumite condiții ).

Iar cei cărora le este dat să dea un sfat bun, o ,,pățesc” și ei  atunci când nu își împlinesc menirea. Prin ,,dezicere” de o faptă bună pe care tocmai au făcut-o, dar.... o iau înapoi. Pentru că nu degeaba ești atunci, acolo, lângă acea ființă. Însă datul cu ,,părerea” că nu a înțeles nimic celălalt, nu denotă că înțelegi tu însuți ceea ce ai făcut. RĂBDARE” – ceea ce uităm că alții au avut cu noi sau...obișnuința. Nu judec pe nimeni acum. Dimpotrivă, încerc să decriptez din cele ce observ zi de zi. Pentru că devenim marionete în mâna altora. Pentru că nu avem deprinderea de a ne auto-observa. Dar ...se învață! cu bunăvoință și sinceritate-față de tine însăți- se învață.Sunt energii mai subtile, dificil de observat și vor fi din ce în ce mai agresive. Însă atunci când le înțelegi , va fi bine pentru toți. 

SATELITUL DOAMNE - părintele RAFAEL NOICA

Cea mai puternică ,,tehnică” de apărare este .... SATELITUL DOAMNE ! Totul depinde de ,,predarea” fiecăruia acestei totalei, unice PUTERI peste care , nu te îndoi nici o clipă, nu trece nimeni. Doar...tu!!!

Da, cunoașterea este necesară altminteri te zăpăcești de atâtea ,,informații”. Am fost creați PERFECȚI. Incepem cu ce ne ,,doare”, fie trupește, fie sufletește. Cine te poate ajuta, CINE te poate îndruma?! ,,Satelitul Doamne”! EL îți va scoate ,,întâmplător” în cale, pe cine sau ce ai nevoie. Și... scapi și de mândrie: că tu faci ceva. Asta înseamnă că ești trimis să înveți. Să înveți, să cunoști PERFECȚIUNEA CREAȚIEI! Atunci să vezi cât de uluit ești în fața Măreției tuturor celor care au participat la crearea ei. Și cât de ușor o putem distruge. Și știi că ai cel mai puternic spijin din univers. Nu e nevoie să te apuci de lupte cu nimeni. Doar cu....patimile tale. Lasă-le pe ale altora ( dacă le vezi înseamnă că ,,prototipul” e la purtător-adică în tine.) Închide șuvoiul nemulțumirilor și ....vindecă/te.

Și înveți gradat, treptat. Întâi înveți unu și cu unu. Ce faci cu dualitatea ?! treci mai departe. Sau rămâi să ,,analizezi” dualitatea. Totul este de o simplitate și eleganță neașteptată.

Și uită-te omule, pe cine are MAICA nu numai în brațele Sale. ci în Inima Sa. Tu?! pe CINE ai în inimă?!

,,SATELITUL DOAMNE”
Marturii ale monahului RAFAEL NOICA

,,Nu exista o mantuire a monahului si o mantuire a mireanului, ca altfel ar fi dat Hristos alte porunci si alta Evanghelie pentru monahi si pentru mireni, pentru femei si pentru barbati si asa mai departe, pentru chinezi si pentru romani.

O Evanghelie si aceleasi porunci, Evanghelie, adica buna vestire a invierii din morti si aceleasi porunci pentru lumea intreaga. Deci si mireanul, acelasi om ca Adam, ca si Eva, ca si mine monahul, avem nevoie de aceeasi intelegere a voii lui Dumnezeu.

Ascultarea este acea intelegere a voii lui Dumnezeu in care trebuie sa intri.
Ce gandeste Dumnezeu?
Cine sunt eu?

Uite, un mirean de la Bucuresti zicea: as vrea sa stiu cine sunt eu si ce vrea Dumnezeu cu mine?
Asta-i intrebarea de capatai si pe linia aceasta este ascultarea.
Domnul, Facatorul meu, trebuie sa-mi spuna cine sunt si ce vrea cu mine, adica ce rol am de jucat in aceasta istorie, ca sa-mi gasesc fiinta cea adevarata, mantuirea mea.

Deci ascultarea de duhovnic, daca o intelegeti drept, nu se face pe orizontala; nu este vorba de orizontalism intre tine si duhovnic. Este vorba de cautarea voii lui Dumnezeu prin duhovnic si asta-i intelegerea dreapta; si taina aceasta se savarseste in felul asta: tu ca ucenic, ca fiind cel care te duci la duhovnic, fie sa te spovedesti, fie sa ceri sfat, cere intai Domnului in taina inimii tale; de cate ori te vezi pacatos spune Domnului: uite, Doamne, ca sunt pacatos, iarta-ma, vindeca-ma.

Cand te duci la duhovnic cere-i ca prin preotia duhovnicului, prin lucrarea tainica pe care a lasat-o Biserica (nn. Taina Spovedaniei), sa ti se ierte pacatele si nadajduiesc si stiu ca de vei face astfel, adica daca vei face in Duh si Adevar, cat de putin, de la fiecare spovedanie, vei iesi mai mult sau mai putin zburand. Acest zbor nu este doar o stare psihologica – te simti psihic usurat – ci,intr-adevar, se intampla in Duh o usurare de care, da Doamne, sa ai parte acum si in veci.

Daca te duci pentru sfat, intai lui Dumnezeu sa-i ceri indrumare:
Doamne! Sa fac asta sau sa fac aia? Spune-mi prin duhovnicul meu!

Cand simti oarecum in rugaciune, in viata ta, ca vine momentul, du-te la duhovnic cu gandul la Dumnezeu, cu atentia catre Dumnezeu si atunci spune-i duhovnicului problema ta si pandeste de la el primul cuvant.

Il citesc pe Sfantul Serafim, ba citesc in colectia Filocalica acel prim cuvant, Dumnezeu atotputernic e bland, e acea adiere de glas subtire pe care a auzit-o proorocul Ilie si de care a fost impresionat mai mult decat de cutremurul, uraganul, sau focul; adierea de glas subtire care e mai rapida decat toti dracii daca lucram prin ascultare.

Nu intreba pe duhovnic mai departe, primeste acel prim cuvant, e cuvantul tau, duhovnicul nu ti-l poate explica, este dialogul tau intim cu Dumnezeu.

Daca asa l-ai cerut de la Dumnezeu, daca in felul asta il vei primi de la duhovnic, de ce sa cartesti, de ce sa te impotrivesti?
Fiindca risti sa lepezi cuvantul lui Dumnezeu.

Ba chiar in momentul cand ii spui: "parinte, explica-mi mai bine", ai rupt firul cu Dumnezeu! Ai inchis telefonul! Si acuma vorbesti doar cu aparatul de plastic, daca-i vorba de telefon, iar daca-i vorba de duhovnic, doar cu duhovnicul ca om.
Asta sa nu faci! Primeste cuvantul cu credinta, cere blagoslovenie si tu vei intelege acel cuvant, facandu-l.

Tot ce face omul incepe in nevazut, adica in taina inimii tale.
Cand ti-ai pus in inima asta, Dumnezeu a vazut si daca te-ai hotarat pentru acest "asta" este foarte probabil ca, la un moment dat, acest "asta" sa inceapa sa se infaptuiasca in viata ta.

Uitati, va dau o pilda.

Un monah mi-a spus intr-o zi: ma certasem cu un alt monah dintr-o alta manastire si voiam sa-mi cer iertare, dar nu m-am cait dupa aceea si nu mai voia sa stie de mine, intr-atat era de ranit.
Si mi-am zis: ce sa fac, maine-poimaine trebuie sa plec, iar eu vreau sa ma apropii de Sfanta impartasanie. Ce sa fac, am ranit pe fratele meu, cum o sa pot atunci sa ma apropii de impartasanie, cum sa continui viata pocaintei mele ca nu ma mai primeste; eu vreau sa-i cer iertare si el nu vrea sa auda nimic. Si zice: mi-am amintit de un cuvant din Liturghia Sfantului Vasile cel Mare.

Monahul acesta-i grec, si in greaca – imi pare rau ca in traducerea noastra nu reiese asa – la pomeniri, dupa sfintirea Tainelor cand preotul zice "pomeneste Doamne pe cei care ai invrednicit sa imparateasca pe pamant" spune asa: "glasuieste in inimile lor cele bune pentru Biserica Ta, pentru poporul Tau".

Monahul si-a adus aminte de acest glasuieste si a zis: Doamne! Glasuieste in inima lui pentru pocainta mea, spune-i ca ma caiesc pentru ce am facut, ca-i cer iertare si ca eu il iert.

Si a continuat spunandu-mi: data urmatoare cand l-am vazut parca nu fusese niciodata nor pe cer, totul disparuse si impacarea noastra era deja facuta.

Cand am auzit cuvantul asta, am sfatuit multe persoane in aceasta directie si aproape de fiecare data s-au intamplat minuni.

Si iarasi o monahie care era noua intr-o manastire imi spunea: "Parinte! Mi-e frica de toata lumea". Era foarte sensibila si ranita mai ales de cutare monahie care era un pic mai in varsta si mai autoritara. Zice: "cand intru in bucatarie m-apuca groaza, nu stiu ce sa fac". I-am spus sa se roage asa:

"Doamne, spune in inima ei sa-mi zica un cuvant bun sau spune-i ceva bun despre mine".

Intr-o zi vine fugind catre mine: "Parinte! Parinte! stiti ce s-a intamplat? A venit maica cutare si m-a apucat groaza si am zis: Doamne, spune-i ca o iubesc!" Si zice: "nu stiu parinte – o fi fost vreo coincidenta –, s-a uitat frumos la mine si mi-a zis ceva frumos". Ultima oara cand am vazut-o, acum un an, avea fata luminata ca atunci, acum vreo zece ani, si era impacata cu toata lumea si cred ca
aceste "coincidente" au continuat.

Deci se leaga si se dezleaga in Duh, in taina inimii si profit de intrebare ca sa spun si acest lucru: trebuie sa ne nevoim in ceva, ceva pe care stramosii nostri cred ca il faceau fireste. Cred ca stramosii nostri, care erau, cat de cat, mai apropiati de Dumnezeu decat noi, in mod firesc, pentru fiecare lucru chemau pe Dumnezeu.

Vezi o primejdie: Doamne! Si zici ceva lui Dumnezeu.
Vezi un pacat in tine: Doamne! Uite ce-i in mine, nu ma lasa asa!

Vezi pe cineva care te supara si nu te poti impaca cu el:
Doamne! Spune ceva in inima mea pentru aproapele meu! s.a.m.d.

Chemati-L pe Dumnezeu.
Zicem ca Iisus Mantuitorul este singurul Mijlocitor intre Dumnezeu si om.
Indraznesc sa spun ca lui Dumnezeu ii place sa mijloceasca intre om si om.

Cheama-L pe Dumnezeu mijlocitor intre tine si vrajmasul tau, intre tine si cei cu care te-ai certat si ai sa vezi urmatoarea "coincidenta": cum spuneam cuiva acum catava vreme: Dumnezeu nu exista. Nu! Dar se preface bine ca nu exista!

Fa si tu ca si cum ai crede si ai sa vezi cum si Dumnezeu se face ca exista!

Si provocam "coincidente" dintr-acelea.
In esenta profit ca sa va zic: sa invatam fratilor sa chemam pe Dumnezeu in toate imprejurarile, sa-i cerem sfatul lui Dumnezeu, sa multumim lui Dumnezeu cand ne-a dat ceva ce i-am cerut, sa-L intrebam pe Dumnezeu ce inseamna asta si toate nedumeririle noastre.

Intai "Doamne!" sa fie in inimile noastre si dupa aceea tot restul.

Daca vrei sa-l vezi pe duhovnicul tau care este la 100 de metri de tine, trebuie sa faci 100 de metri si poate altceva l-a inhatat sau trebuie sa iei telefonul si sa faci un numar.

Pentru Dumnezeu, nimic din toate astea: zici "Doamne!" si ai si intrat in contactat cu "satelitul Doamne" si sa vezi cum se preface acest Dumnezeu ca exista!

Cum sa ma pazesc de gandurile rele care imi vin in minte?
Tot prin "satelitul Doamne" (...)

Ce-am spus si altor tineri va spun si voua: nu este greu, este cu neputinta!
Firea ta cand se simte deznadajduita ca ar putea sa ajunga la asta, firea iti marturiseste ca nu face parte din tine, ca nu face parte din firea ta biologica.
Dar de la Dumnezeu nici sa nu asteptam mai putin decat cele cu neputinta.

Dumnezeu numai in cele cu neputinta lucreaza, in cele cu putinta facem si noi.

Dumnezeu nu invarte la mamaliga ta. Dar daca este vorba de poruncile lui Dumnezeu, numai Duhul lui Dumnezeu in tine va putea lucra.
Vrei sa te pazesti de ganduri? Dumnezeu sa te ajute si faci asta.
De cate ori vezi un gand rau in inima ta spune: Doamne uite ce este in mine! Si cere lui Dumnezeu.

Poate ai nedumeriri; intreaba-L pe Domnul, Toate se leaga si dezleaga in Duh, in taina inimii.
Vrei sa stii cum sa nu le mai faci?
cere Domnului sa nu le mai faci, cere Domnului aparare sa nu mai cazi in pacat.
Intotdeauna cu Domnul lucreaza !
Dumnezeu, stiind ca ne da porunci – cuvinte cu neputinta omului de urmat, total cu neputinta – nu asteapta ca eu sa le implinesc, asteapta ca eu, vazand ca nu sunt ala cum ar trebui sa fiu, sa zic: "Doamne! Fa Tu ceva, du-ma Tu pe calea Ta!

Nu zice si Hristos "Precum am zis evreilor va zic si voua: unde merg Eu voi nu puteti sa mergeti, dar veti veni mai pe urma"?
Cand mai pe urma? Dupa pogorarea Duhului Sfant, acea pogorare faca-se voua, tie frate sau sora care mi-ai pus intrebarea, si tuturor! Contactati "satelitul Doamne"!

Profit ca sa va spun inca un lucru: de multe ori m-am intrebat si multi tineri m-au intrebat, de ce daca Dumnezeu stie toate, trebuie sa ma mai rog si sa-I spun?
Nu trebuie, dar de multe ori rugaciunea este singura metoda prin care imi pot arata impreuna mea lucrare cu Dumnezeu. Zicand "Doamne vreau asta!", desigur, Dumnezeu stie ca vreau, dar facand-o, incep de fapt o impreuna lucrare. Uneori poate ca este singurul lucru pe care pot sa-l fac, alteori se adauga la ceea ce fac. 

Deci, "Doamne da-mi rabdare!" este deja o impreuna lucrare, Dumnezeu imi da rabdare.
De ce? pentru ca e indelung rabdator. Vine un moment in care trebuie sa-mi exersez rabdarea, incerc cum pot, voi reusi sau voi cadea, vedea-voi!
Dar cerand de la Dumnezeu rabdare, impreuna lucrez cu Dumnezeu mantuirea mea. Nu astept pica para malaiata in gura lui natafleata. Fac si eu ceva! Cer Domnului: da-mi asta!

Sfatuiesc pe toti sa se impartaseasca cat de des posibil, atat de des cat ii sfatuiesc duhovnicii lor. Si asta nu numai pentru a nu intra in conflict cu duhovnicii, ci fiindca – si asta este un lucru foarte important de inteles – omul nu este un obiect si ca atare nu este supus unei legi. Omul este o exceptie. Fiecare suflet ce va fi existat in lumea asta este o calatorie dintru nefiinta pana in vesnica dumnezeire, o calatorie unica.
Toate se leaga si se dezleaga in Duh si in nevazut.

Singurul indreptar pe care-l pot da tuturor este: contactati "satelitul Doamne".

Sa ne invatam cu "Doamne" in toate imprejurarile, si sa incepem cu "Doamne" si alt indreptar nu cred ca as putea sa dau fara ca sa ma pasca pericolul de a-l face pe unul sau pe altul sa se poticneasca.

Toate legile isi au valoarea si limita lor, dar "Doamne" nu are nici o limita. 

Mantuirea este un lucru cu neputinta la om si deci, daca este cu neputinta , Dumnezeu Insusi o face si de aceea trebuie sa ne lipim de rugaciune si de Tainele Bisericii, mai ales de Taina Sfintei Impartasanii.

Si asa, ceea ce este cu neputinta la om este cu putinta la Dumnezeu.''

,,CELALALT NOICA'' si ,,CULTURA DUHULUI'' - Marturii ale monahului RAFAEL NOICA

REIKI sau PUTEREA NATURALĂ REGĂSITĂ

 Reiki  este  gândul gingaş a lui Dumnezeu pe care îl primim prin iniţiere . Acesta va fi deacum înainte mottoul crezului meu despre Reiki. 

Gând  care face ca viaţa fiecăruia să nu mai fie aceeaşi ca înainte. Şi devine o cale personală pe care fiecare o parcurge în ritm propriu.  Dar acuzaţiile curg ca o avalanşă: că e îndepărtare de credinţă - Nu e plăcut să auzi asta când ştii că TOŢI cei care au primit iniţiere sau au făcut doar tratament, se apropie de propria credinţă aşa cum nu au făcut-o până atunci. Da! încercările sufleteşti sunt mari, mult, mult mai mari decât înainte. Şi tocmai a te ascunde de ,,binevoitori" e o cale de a fi determinat a face ,,prea multe". Dar... ajunge fiecare, singur să işi descopere armonia şi frumuseţea vieţii. Puterea de a discerne ca formă de atitudine umană. 

Ce este un GÂND ? este energia care devine  undă sau corpuscul datorită  unei intenţii. Iniţierea primită în Reiki a făcut perceptibilă din nou prezenţa lui Dumnezeu, nouă, celor care nu mai ştiam cum să o trăim. Are loc deschiderea unei comunicări pe care primitorul o doreşte. Nu ni se dă nici o putere, nu ni se impune nimic. 

Dar atunci când este refăcută această legătură cu divinitatea, pentru că este îngăduită omului, se întâmplă, au loc acele taine la care  suntem părtaşi. Le ştim, le înţelegem cu sufletul şi inima, fără a mai ....comenta ( cel puţin). Mare meteahnă de a pune totul sub lupa raţiunii.

Poate nu am să-i mai spun Reiki ci Puterea Naturală a Omului. Aşa cum mi-am propus să renunţ şi la numirea simbolurilor în japoneză ( cert e că japoneza mea e departe de a fi concludentă în a pronunţa denumirea simbolurilor).

Şo ku rei sau cio ku rei?!  Doamne, Te rog, pune TU puterea TA aici ! este altceva pentru mine. Este relaţionarea directă, clară pe care fiecare învaţă a o rosti în ritm propriu. O rugă şi o afirmaţie, dar şi conştientizarea adresării directe prin cuvinte pe care sufletul le ştie rosti de la întrupare. O rugă pentru care apelăm la alţii să o spună pentru noi. Am pierdut încrederea proprie. Se învaţă şi asta. Ne-a fost ascunsă această Putere mult timp iar acum se încearcă rămânerea în frici. 

  Reiki  este ENERGIA ca esenţă, dar ca manifestare, în mişcare depinde de conștientizare. O forţă tămăduitoare aşa cum nu a fost demult, dată tuturor. 
Reiki se va dezvolta în noi pe măsură ce îl utilizăm pentru noi și implicit pentru alții. Cu cât practicăm mai mult cu atât devine mai puternic.

Este o comunicare a lui Dumnezeu către om din care noi ne vom împărtăşi.  Esenţa o vom conştientiza pe parcurs.
 Nu este corpuscul ci undă. Corpuscul devine după ce unda se manifestă, se aşează în noi, dacă nu începem să o folosim informaţional. Aici este o mare problemă de care nu numai reikiştii se lovesc, ci toţi cei care participă la cursuri spirituale iar apoi gândesc fără a practica, încercând să descopere cine ştie ce mistere , în afara lor. Dar numai cu mintea în timp ce, defapt, misterul deja începe a se dezlega în ei înşişi.Lipsa de încredere va duce la mari frământări, la pierderi de energie, sufleteşti, inutile. 

Unda, care face legătura cu Energia Divină, cu matricea cum se spune mai nou, când pătrunde în noi pentru a ne reface propria structură energetică, cea de bază, manifestarea pe care o simţim diferă de la persoană la persoană,  poate fi mai dură sau uneori pe paliere atât de subtile  încât putem crede că este tot undă. Am întrebuinţat termeni din lumea fizicii cuantice deoarece ei sunt cei mai elocvenţi.

Corpul fizic este tot energie dar trecut prin diverse ,,,perturbări în decursul timpurilor. Energia corpului fizic  nu este aceeaşi cu energia informaţională din celelalte structuri energetice ale omului. Acesta este un amplu subiect iar ştiinţa încearcă elucidarea lui. Dar fiecare învaţă a le ,,simţi", 

Dumnezeu ne gândeşte mereu iar noi suntem în cercul LUI, în interiorul manifestat al manifestărilor LUI. Acest gând al lui Dumnezeu care cuprinde totul, în care suntem cuprinşi la rândul nostru, ajunge prin această Iniţiere în noi determinând refacerea legăturii cu Divinitatea DIRECT, de la DUMNEZEU la OM, de la OM la DUMNEZEU.
 Obişnuinţa (la unii) de a accepta numai formele spirituale consacrate există, de aici au apărut poate suspiciunile, neîncrederile, îndoielile. Numai cunoaşterea din interior şi practica pot fi hotărâtoare. Părerile, speculaţiile, încercările de a delimita sau încadra acest sistem devin speculative.

Reiki devine treptat,  disciplină spirituală. Disciplină – folosit şi ca verb, nu numai substantiv. Revenirea la puterea naturală a omului, fără intermediari, se face prin disciplina practicii. Prin autotratament şi meditaţii. Dar, capcanele sunt IMENSE.  Amplu subiect la  care mereu sunt atentă.( dacă nu, oricum voi învăţa ).

Cuvintele poartă o vibratie în ele şi e timpul să fim conştienţi de vibraţiile conţinute în acestea. Vibratia cuvintelor este puternică dar a gândului începe să fie din ce în ce mai puternică datorită cumulului  informaţional care acţionează asupra noastră. la nivel de ADN aşa cum arată şi descoperirile ştiinţifice, suficient de clare.

 Iar a ascunde gândul după cuvinte nu mai este uşor aşa cum era înainte.

 Însă atenţie la apariţia iluziilor, cele care sunt mari consumatoare de energie prin antrenarea /provocarea emoţiilor., atunci când credem că gândim. Ştiu că aici apare ceea ce unii condamnă.

Doar Inima este locul în care iubirea îşi are reşedinţa. Există prea multă logică, prea multe filozofie bazată pe speculaţii (făcute la nivelul computerului de sus), pe planetă şi oare de ce? 
Care ar fi scopul menţinerii rasei umane solicitând şi căutând fel de fel de răspunsuri  la nedumeriri care se dovedesc nefolositoare, cele mai multe, acele judecăţi ale comportamentului semenilor,dacă nu acela pentru a.i distrage atenţia şi a o atrage în cursă, pentru a nu şti cine este fiecare şi ca întreg?!

Să avem încredere în  informaţiile cu care sunteţi bombardaţi zilnic, care ajung la noi, DAR doar cele simţite prin inimile noastre. Unii acuză de ocultarea şi păstrarea , tăinuirea informaţiilor de către anumite şcoli, sisteme. Am avut şi eu asemenea tendinţe, nu acuz acum. 

Dar o informaţie are energia ei pe care s-ar putea să nu o înţelegem ( cel puţin nu în totalitate) iar această energie să ne pârlească neuronii. Nu glumesc! O mică atingere de un fir electric mai suportăm dar cine pune mâna pe un cablu?! Aşa este şi cu energia informaţiilor.Trebuie să fim capabili să o suportăm. În cel mai bun caz, unii spun că nu e adevărată.  Asta e o formă proprie de protecţie dar.... şi o uşa închisă.

Mintea umană a fost atât de mult timp  în negativitate încât multi  găsim că este dificil să lăsăm  gândurile negative deoparte, mai ales când, după câteva tentative reuşite, ele revin uneori cu o forţă mult mai mare, ceea ce poate părea înspăimântător şi atunci renunţăm dacă nu avem pe cineva aproape care să ne îndrume.

Ei, autoterapia prin Reiki este salvatoare în aceste cazuri. În faţa Gândului gingaş a lui Dumnezeu dispar dizarmoniile din noi, aşa cum vor dispare apoi şi cele din jur. TREPTAT însă !!!

Adevărul va fi dezvăluit după cum / cât,  îl putem absorbi în structurile noastre fără a ne face rău ( chiar dacă nu ne convine , uite cât de iubiţi suntem, alţii având într-adevăr, cu iubire, grijă de noi, care suntem ca nişte copilaşi).
 Nu ar fi  nimănui de folos, (mai ales când e o sete şi foame a omului, atât de mare,  de a redeveni el însuşi), să determine apariţia fricii în faţa unor lucruri pe care nu avem cum brusc să le înţelegem. Ştiu, e o nerăbdare în om extraordinar de mare acum, de a şti. Dar creierul procesează date cu care poate veni în contradicţie şi atunci.... Cele ascunse oricum se dezvăluie treptat, de aceasta sunt convinsă.

Prin fiecare din noi se creează nu numai legătura între cer şi pământ (relaţionare pe care încă nici nu bănuim ce efecte are şi , mai ales, cât de profundă este). Este un proces de reconectare şi de trăire din inimă, iar acesta este accesul la tot ceea ce a fost ţinut acuns. Veti fi mult mai constienti de profunzimea adevărului pe măsură ce vă mutaţi în inima voastră.

 Procesul devenirii este unul personal, pentru fiecare fiinţă umană în parte, iar asta se va simţi cu claritate după iniţiere. Nu există un anume tipar care să se potrivească  tuturor , deoarece fiecare suntem unici, cu propriile noduri energetice pe care am venit să le desfacem, cu propriile temeri care sunt lecţiile la care suntem ascultaţi a cine ştie câta oară ( noi profii dar noi şi elevii).

 Marea majoritate a oamenilor, când  încep să pătrundă în această energie informaţională, despre ei înşişi , despre Dumnezeu  şi Creaţia Sa, despre adevărul lor, a ceea ce sunt ei  înşişi, sunt instabili până când adevărul este solid în inimile lor.
 Este o etapă necesar a fi parcursă cu răbdare, prin efectuarea autoterapiei. Nu vom avea suficientă energie şi riscăm să rămânem blocaţi mental în a judeca, raţionaliza. Până când  suntem complet absorbiţi în adevăr şi simtim adevărul, până când ne predăm Adevărului. Până în acel moment, putem fi destabilizaţi,  putem fi influenţaţi de alţii care au învăţat să creeze iluzii, pentru a  ne opri. 
Unii  fac şi repetă tot felul de cursuri, tehnici. Nu spun că nu sunt bune, dar atenţie la ritmul lor, şi, mai ales la PRACTICĂ până când  energiile încep să se stabilească în sistemele energetice. Lăsaţi schimbările ce au loc să se stabilizeze, şi fiti conştienţi de acest lucru. Apoi mai încercaţi altceva.

IZVORUL IUBIRII

Izvorul iubirii

,,Cartea Danaelei Izvorul iubirii poate in egală măsură purta titlul Evanghelia iubirii. Este o chintesenţă a iubirii de Dumnezeu şi de oameni, de întreaga Creaţie, reeditare a periplului perechii celeste coborată pe pământ pentru a învaţa oamenii iubirea divină.

Lectura cărţii vă va purta paşii în lumea mirifică a împlinirii iubirii. După frământări şi căutări vom găsi răspunsul in Dumnezeu, unde se afla IZVORUL IUBIRII."
 Octavian Sarbatoare - Sydney, Australia

Domnia sa ,Octavian Sărbătoare, a citit câteva dintre povestirile mele şi a venit cu propunerea de a le publica. După mai multe variante de aranjare a textelor a rezultat această carte, pe care o citiţi. Fiecare povestire este de sine stătătoare dar face parte dintr-un tot al vieţii, parcurs până acum.

CUPRINS:

Cuvantul autoarei

1.Povestea începuturilor

2.Poveşti din poveşti

3.Desluşirea tăcerilor din flacără

4.Focul sacru al iubirii

5.Sunt duh din Duhul poveştilor

6.Şarpele de aramă

7.Subt semnul Sânzienei

http://www.orfeu2000ki.ro/izvorul_iubirii/1271.htm