Anahata chakra -2-

ANAHATA CHAKRA are un rol important în acuitatea percepţiilor care se vor manifesta odată cu deschiderea celui de al treilea ochi. Pentru că numai odată cu dezvoltarea chakrei inimii se vor dezvolta şi capacităţile superioare ale chakrei frontale.

Numai atunci când chakra inimii este armonioasă făcând legătura între chakrele de deasupra şi cele de dedesupt, noi devenim canale ale iubirii divine. Energia (electromag-netică, care am văzut că realmente există) inimii va transforma lumea, unind oamenii din jur, vindecându-i. Aşa vom radia o imensă căldură naturală spre cei din jur, în inimile lor. Aşa „cuanta de iubire” din noi va influenţa energetic şi inimile semenilor. Sentimentele ne vor fi eliberate de orice tumult interior, de conflicte, de îndoieli, de bănuieli… Vom trăi o stare de plenitutine. Pe care o vom pierde din când în când, dar avem un ajutor nepreţuit în a şti să lucrăm cu noi înşine.

Iubirea inimii dă o mare acuitate percepţiilor, astfel că toate fenomenele, de la toate nivelurile creaţiei vor fi percepute drept ceea ce sunt, jocul separării în care suntem angrenaţi de la începuturi, jocul cosmic al despărţirii şi re-întâlnirii, dar în care vom vedea armonia divină de reîntregire. Toţi am trăit separarea de divin ca pe o imensă durere, aşa apărând dorul de reunire cu divinitatea. De fapt, tocmai datorită acestei separări, am cunoscut conştient, pe deplin, iubirea pentru Dumnezeu ca pe o bucurie nemărgi-nită a întregii fiinţe. Aşa descoperim că întreaga creaţie tră-ieşte în inima noastră. Începi să celebrezi acest lucru.

Funcţionarea redusă a chakrei inimii ne face vulne-rabili, dependenţi de simpatia şi dragostea altora. Noi spunem că ne „doare sufletul”. Sufletul nu doare, ci doar un sentiment pe care ni-l asumăm ca fiind dureros. Dacă sun-tem respinşi, gata, suntem răniţi, ne retragem tocmai ceea ce am trebui să dăruim: iubirea. Iar persoana cealaltă devine dintr-o dată, extrem de importantă. Iar tu devii trist şi deprimat, te retragi în singurătate autoimpusă, nu mai ai curaj de teama unei noi decepţii. Tristeţe, dezechilibru, depresie. Unii încearcă să se transforme în persoane joviale, cordi-ale, mimează. Atenţie! Inima „emite”, „radiază” nu veţi minţi pe nimeni, doar pe voi înşivă.

Unii îşi propun să fie mereu în slujba celorlalţi, pentru a scăpa de ei înşişi. De unde să dai, dacă tu nu ai nici pentru tine?! Dacă tu de abia întrezăreşti o undă de iubire, insuficientă şi pentru tine. Dar, aşteaptă laude de la ceilalţi, sau încep singuri să se laude. Alţii, nu sunt capabili să pri-mească iubire. Gesturi, cuvinte de tandreţe, pentru ei sunt corvoadă. Puţini, dar sunt şi din aceştia. Pentru ei totul este mental, catalogat, pus la punct.

Trebuie să avem grijă de Sufletul din noi, să conştientizăm că îl avem. Să îl privim ca pe o minune şi ca pe o Taină. Atunci, ni se va dezvălui.

În ortodoxie am găsit multe răspunsuri, care au devenit lămuritoare pentru ceea ce înţelesesem până atunci.

„Nefiind din natura generală, sufletul nu poate dispărea în ea, o dată cu dizolvarea trupului individual. Sufletul este produsul Spiritului conştient etern, Care, gândind principiile raţionale ale materiei şi plasticizându-le, aduce la existenţă în faţa acestor principii plasticizate, dar legat de ele, un suflet conştient, după chipul Lui, suflet care să gândească aceste principii şi să spiritualizeze realitatea materială în care ele sunt întipărite prin unirea cu Spiritul conştient etern.

El este făcut să ridice principiile raţionale ale lucruri lor la unirea lor cu principiile eterne ale lumii gândite de Dumnezeu, într-un dialog, de cunoaştere şi de conlucrare cu El”. („Teologia Dogmatică Ortodoxă”, - Preot Profesor Dumi-tru Stăniloae, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bise-ricii Ortodoxe Române, pag. 393).

„Acest chip creat al Spiritului conştient etern nu mai e adus la existenţă ca o raţionalitate plasticizată generală, gândită, ci ca un factor care el însuşi se gândeşte pe sine şi toate celelalte, asemenea Logosului. Se produce aici o întrerupere în acţiunea creatoare a Spiritului conştient etern. Sufletul conştient nu mai e adus la existenţă prin simpla gândire şi poruncă a Spiritului creator, ci, având de la început caracter de subiect, e chemat la existenţă, printr- un fel de reduplicare a spiritului creator pe plan creat.

Spiritul conştient suprem vorbeşte cu spiritul conştient creat ca şi cu un fel de alter ego, dar creat”. (idem pag 393)

A trebuit să caut definiţii pentru a înţelege ceea ce este în mine, în inima mea, pentru că doar aşa partea spirituală a ei a devenit relevată puterii mele de înţelegere.

Tot în ortodoxie am găsit ceea ce am căutat cu atâta ardoare. „Teologia Dogmatică Ortodoxă” a părintelui Stăniloae a devenit una dintre cărţile de căpătâi!

„Creaţia ajunge astfel la starea de organizare complexă, apropiată celei a trupului adecvat sufletului conştient adus la existenţă de Spiritul conştient suprem. Atunci, sufletul conştient e adus la existenţă prin actul special creator şi iniţiator al dialogului Logosului cu el.

Scopul creaţiei se împlineşte astfel prin aducerea la existenţă a persoanei conştiente create, pentru că şi Creatorul este Persoană şi pentru că creaţia are ca scop realizarea unui dialog între Persoana supremă şi persoanele create” (idem. Pag 394).

Deci, mari Taine ne aşteaptă să descoperim atunci când ajungem să lucrăm cu acest centru de forţă, ANAHATA CHAKRA. 

Fragment din cartea : Reiki- jurnalul  unui maestru, ed. Orfeu 2000