Sahasrara chakra - 1-

          

Chakra Coroană, numită şi Zenitul sau Lotusul cu o mie de petale.

Numărul de petale este doar un simbol pentru toate sunetele şi energiile aflate în stare cauzală şi în diferite forme.

Elemente subordonate în corp: Creierul mare, calota craniană

Glande/hormoni subordonte: Epifiza, serotonina

Cromoterapie:Violet, alb, aur

Fonoterapie:- Vocală: ,,m”

- Notă: Si

- Acord: Si  major

- Silabă: AOM

Meloterapie: Linişte

Aromoterapie: Olibanum, lotus

Cristaloterapie: Ametist, cristal de stâncă

Naturoterapie: Pisc de munte înzăpezit

Sediul celei mai înalte realizări şi evoluţii a omului, este chakra SAHASRARA.

Culoarea dominantă este violetul, dar strălucirea ei este ca a celui mai minunat diamant, în toate culorile. În unele scrieri, apare menţionat un centru în mijlocul lotusului mare, format din 12 petale (raze guvernatoare), care strălucesc în ceea ce  noi am spune că este lumină albă, străbătută de auriu.

În chakra coroanei se reunesc toate energiile chakrelor. Aici este Puterea Creatoare a Spiritului Suprem împreună cu El însuşi, fiind o unică forţă, nediferenţiată.

De aici, coboară KUNDALINI SHAKTI şi se divide, prin manifestare creată în lumea fenomenală, devenind tot mai grosieră, până ajunge în Muladhara, unde rămâne ca potenţialitate dinamică. 

Atunci când KUNDALINI începe să ascensioneze, din chakră în chakră, ea absoarbe toate elementele şi energiile specifice centrilor respectivi, aceştia  fiind eliberaţi de energiile acumulate şi revenind la starea lor conformă celei originare. 

Aici sunt lecţiile noastre, care vor apărea în cursul ascensionării, fiind necesar a fi învăţate, ele fiind stocate la unii, de foarte mult timp (vieţi). Să nu se înţeleagă că Kundalini urcă şi aspiră tot ceea ce este ca manifestare a noastră înşine în fiecare chakră; acolo sunt energiile care ne vor direcţiona spre lecţii de viaţă adecvate cu structura energo-informaţională acumulată. Cu cât suntem mai deschişi în a recunoaşte aspectele perturbatoare cu atât mai repede se va produce învăţarea, respectiv ascensionarea lui Kundalini.

„Atenţie la ceea ce-ţi doreşti, că s-ar putea să se împlinească”. Auzim,  citim despre ridicarea/ascensionarea lui Kundalini, cum simt unii furnicături pe spate… gata! se ridică Kundalini. Da! Şi în Reiki, ca şi în celelalte sisteme, prin practică, rugăciuni, post, autotratament, simboluri, se ridică Kundalini, uneori până în Sahasrara. Dar, nefiind stabilizată acolo, neavând acumulată forţa celorlalte chakre, ea coboară… la prima dizarmonie în gând sau faptă.

Există ceea ce se numeşte Calea umedă şi Calea uscată. Calea care străbate încet fiecare centru de forţă, cu conştientizările respective, în timp relativ lung, este calea umedă. Calea uscată este cea a misticilor, care în decurs de câteva ore sau zile, ard tot, KUNDALINI străbătând, împreună cu fiinţa respectivă toate etapele înălţării. Puţini au rezistat.

Atunci când atinge Sahasrara, toate energiile şi elementele se unifică aici, împreună cu însăşi Kundalini.

Este necesar ca întreg sistemul nervos să fie pregătit prin meditaţii, exerciţii, antrenamente, pentru a suporta vibraţii mai înalte. Altfel energia care se manifestă va fi „nuanţată”, în funcţie de ceea ce întâlneşte în zonele unde ajunge. Suficient pentru a nu şti foarte bine ce este cu noi. Poate, datorită educaţiei, şcolilor prin care am trecut, ştim că nu ar trebui să reacţionăm aşa, în anumite momente şi totuşi… se întâmplă. Atunci când nu lucrăm consecvent  energetic cu noi, când nu ne facem autotratament, este şi normal ca manifestările noastre (tot energii) să încerce să ne „părăsească” cumva. Cum vom fi atunci, nu trebuie o imaginaţie prea bogată.   

Emoţiile ne vor duce într-o parte, mentalul va pleca în alta şi, sigur că nu ne vom simţi teribil de bine. Din când în când ne vom mai reveni… dar pentru o perioadă scurtă de timp.

Nervii trebuie să aibă o anumită elasticitate pentru a suporta vibraţia normală, a fiecărui nivel pe care îl parcurge KUNDALINI. De aici, vibraţia va trece în întreg corpul. Noi avem încă de la naştere un anumit tip de vibraţie şi în conformitate cu el ni se va derula întreaga viaţă. Dar, acum în aceste timpuri, marea majoritate am venit, ca schimbările,  prin care înainte treceam, în mai multe vieţi, să le derulăm mult mai rapid. Doare ceva mai mult, dar şi conştientizarea realizării va fi o bucurie pe măsură. Fluctuaţiile elasticităţii nervilor, pot crea traume grave, îmbolnăviri sau chiar moartea. La nivelul măduvei spinării este transformată energia vitală în conformitate cu puterea noastră de a manifesta energia, astfel încât consecinţele să nu fie dezastruoase.

Observând detaşaţi ce se întâmplă cu noi, care sunt schimbările prin care trecem, în timpul practicării auto-tratamentului sau făcând terapie la alte persoane, vom învăţa să percepem orice schimbare de energie în corpul nostru. Vom observa schimbările pe care le produce un simplu zâmbet. 

Atunci când suntem supăraţi şi ne dăm seama că această stare ne papă din energie (şi aşa este), trebuie să zâmbim „conştient”. Iar acest lucru… se învaţă. De multe ori mi-am schimbat starea de spirit, doar zâmbind. Observ ce se întâmplă în mine atunci, ascult interiorul meu. Iar zâmbetul destinde tot. Energia trece pe o altă frecvenţă. Aceasta presupune că noi avem control asupra a tot ceea ce ne alcătuieşte. Să ştim, să fim conştienţi de această putere este o problemă a multora.

 Dar este necesar, pentru că altfel ascensionarea lui Kundalini va fi dureroasă. Nu numai din punct de vedere fizic, cât mai ales emoţional. Vom trece prin stări şi întâmplări, care dacă nu suntem atenţi, ne vor domina viaţa noastră şi a celor dragi. „Impecabilitatea luptătorului”, aşa denumeşte Carlos Casteneda, starea la care trebuie să ajungem. Evenimentele exterioare nu au o influenţă reală asupra noastră, pentru că ele sunt stări de conştiinţă care provin din interiorul nostru, proiecţii ale atitudinilor noastre. Le declanşăm şi ne ajută să le percepem pe cele interioare, ele fiind doar un pretext pentru acestea.

Dar, atunci când eşti în plină manifestare „emoţională”, este greu să accepţi că doar tu eşti autorul. Totul se învaţă cu timpul. Şi eu am trecut prin asemenea stări, unele duse spre extreme. De ce? Pentru că trebuia să le trăiesc pe propria mea piele. Din spusele nimănui, nu înveţi. Dar, informaţia primită rămâne şi ne va ajuta să înţelegem şi să avem atitudinea corectă. Este dificil, dar cu cerere de ajutor divin totul se poate.

La un moment dat, am primit un mesaj scris de la o persoană dragă, iar în timp ce îl citeam simţeam cum mă transform într-un imens bloc de gheaţă. Mesajul în sine era frumos, dar încărcătura lui energetică m-a lovit ca un… meteorit. Erau condensate energii ale multor persoane, de diferite „nuanţe şi sunete”, spre care acelaşi mesaj, mai fusese  trimis. Gestul în sine poate părea nevinovat: trimiţi aceleaşi felicitări, de-a lungul unei perioade de timp, la mai multe persoane, dar dacă, să spunem, este vorba de o încărcătură erotică, care a plecat spre celelalte, aşa va ajunge şi la tine, încă… cumulat.

Am îngheţat de nu mai puteam nici să clipesc. Iar în următoarele secunde, am explodat şi un foc imens m-a ars efectiv. Am avut senzaţia că nu a mai rămas nimic din mine. Iar acest lucru se întâmplă când te aştepţi cel mai puţin, de la cine nu ai fi crezut niciodată (sau nu ai fi dorit). Aşa se poate schimba cursul unei vieţi.

Atunci nu am înţeles. Trăisem starea de impecabilitate. Neştiinţa mea m-a „readus” ulterior, în lumea emoţiilor. Am trecut uşor peste acel episod, adică am iertat, în loc să am discernământ. Aşa că avea să mă mai coste multe… zile de autotratament. Dar acea stare mi-a fost ca jalon în trecerile ulterioare. Drumul de a reajunge la ea este  lung şi dificil. Trebuie să ai puterea de a te observa în permanenţă, ceea ce, este dificil, în mai mult decât trepidanta lume în care trăim acum. Dar nu imposibil. Şi, cum noi cerem de obicei, cunoaştere, suntem serviţi, aşa că nu avem a ne plânge.

 Tocmai aceasta este calea oamenilor, plină de suferinţe, lacrimi şi dureri până învaţă să nu şi le mai provoace singuri. Până învăţăm că Dumnezeu, Tatăl Ceresc este cel care, dăruindu-se pe Sine însuşi, prin Fiul Său, este unica realitate. Mulţi sunt doar de acord cu aceasta, mulţi spun şi cred, dar a FI în această stare înseamnă totul, înălţarea. Nu înţelegem pe deplin această abandonare. Ne este chiar teamă de ea. Egoului nostru îi este teamă, nu Sinelui, aspect al lui Dumnezeu, care coboară în materie pentru a o spiritualiza, pentru mântuire.

Iar în noi înşine această manifestare este Kundalini. Ea va reface drumul căderii, coborârii în materie, ascendent, de data aceasta. Iar acest drum doar unei singure creaţii a lui Dumnezeu îi este dat să îl refacă: fiinţa umană. Care trebuie să redevină conştientă de energiile şi forţele pe care le are şi cu care poate acţiona asupra sa, în primul rând. Îmi fac autotratament, mă echilibrez energetic, îmi ridic vibraţiile începând să caut şi să apoi să percep lumea din jur. Dar, uităm de lumea interioară, să ne întoarcem percepţiile asupra ei, pentru că acolo este El, Sinele divin. 

fragment din cartea ,,Reiki-jurnalul unui maestru” - ed. Orfeu 2ooo