Aproape întotdeauna, m-am întrebat CE îmi aduce o întâmplare, o vorbă , un gest.
De ce am atras spre mine ? Pentru că noi suntem magnetul. Ceilalti sunt răspunsurile la ceea ce nu ştim. Nu neapărat la ceea ce întrebăm ci la ceea ce ar trebui să învăţăm.
Suntem teribil de iubiţi, asta o spun după ani de încercări şi treceri.
Toţi începem cu ceva , depinde de dorinţa pe care o avem şi câtă este ea.
Imi place o veche zicală :,, dacă vecinul îţi pune gunoiul în faţa uşii, nu te certa cu el ci intreabă-te CE ai făcut de ai meritat asta''. Poate omul , de bună credinţă , chiar voia să-l ducă la container dar... cine ştie, într-un moment de ,,suspans''( cum avem toţi,adică facem şi nu ne gândim de ce, pur si simplu ,,se întamplă''), ţi-a lăsat punga la uşă, sau, i-a apărut un gand...poate a fost la tine şi a auzit că vrei să-ţi duci gunoiul...Nu asta are importanţă, de ce a făcut-o el, ci, de ce ţi s-a întâmplat ţie. Simplu, ceva din tine a atras asta.Ceva care ţncearca să te atenţioneze, să conştientizezi şi să eliberezi chiar o traumă..Evident că nu vom primi o scrisoare în care să ne fie expuse pricinile întâmplării, DAR... putem conştientiza că am primit un mesaj şi , simplu, să mulţumim. Această stare , ne pune pe recepţie. SIGUR vom primi îndrumarea de care avem nevoie în a ne cunoaste propria cauză declanşatoare a evenimentului cu pricina.
Deschidem tv, citim ,,ceva'' , ne cade o carte în mână ( sau în cap, pur si simplu, ...se întâmplă şi aşa)
Totul este să nu ne luăm la harţă cu vecinul. In clipa când am înţeles aceste lucruri, noi deschidem o poartă de comunicare , învăţăm să ascultăm mesajele care ni se trimit într-una. Este şi o metodă de autocontrol , benefică întotdeauna. Nu este uşor dar, nici imposibil.
Cel care nu poate să-i ierte pe alţii , distruge podul peste care el însuşi trebuie să treacă. Nu învaţă nimic şi calea spre ură se deschide .
Iarăşi, responsabilitatea gândurilor şi a cuvintelor care creează şi, NE creeaza propriul univers.
Invăţăm greu să ne asumăm această responsabilitate. Dar, aşa incepe şlefuirea pietrei brute care suntem.
Şi, nu este o cale uşoară. Vom observa destul de repede că dispar persoane din viaţa noastră , cu diferite motivaţii sau prin întâmplări dintre cele mai hazlii sau aiurea sau dureroase.
Sau, vom auzi: S-a scrântit de tot... a luat-o la vale...Sigur că aşa se întamplă şi, uneori, nu este uşor de dus. Pot disparea prieteni de o viaţă , sau omul de lângă tine sau..
Orice cunoaştere transformă fiinţa umană, o schimbă energetic. Şi, depinde enorm sub ce ,,patronaj''. te pui. Unii, rămân ancoraţi în propria lor Raţiune, nesesizând că şi aceasta este tot o Creaţie. Şi încă, ancorată în nivelul grosier al materiei.
Este o formă , uneori teribil de subtilă , a orgoliului, care te aruncă în hăuri, te îndepărtează de Unicul Creator, Dumnezeu. Sunt cele mai grele încercări prin care trece un suflet. Sunt atât de subtile încât fără o adevarată incredere în Dumnezeu, ne pierdem definitiv. Calea spre Veşnicie nu mai este.
Doar când am ajuns să citesc vieţile Sfinţilor părinţi , a marilor asceţi şi mistici, am început să înțeleg subtilitatea cu care suntem atraşi ( atacați)de către negrutzi. Şi, nu este de glumit. Cu cât „creşti”, cu atât încercările vor fi mai dure. Dar,totul este pe măsura ta (numai noi nu înţelegem). Nu există păcat mare sau mic - pur si simplu este păcat, atât. Şi Eva a muşcat dintr-un măr...şi uite unde ne duse acest ,,banal''gest. În materie.